Cuvîntul Nou, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 215-239)

1971-01-03 / nr. 215

Pag. 2. Există în legea firii obieeiuri nescrise în nici o carte, ale oamenilor, de a se întilni. Se întîlneau strămoşii noştri să se sfătuiască, sau sa slăvească roadele muncii, se întîlneau spre a se cunoaşte, se întîlneau spre a întîmpina un an nou. De atunci, la fiecare sfîrşit de an, oamenii se adună să închine un pahar de vin pentru drumul străbătut în timp de un an, să închine un pahar de vin pentru drumul pe care-l vor parcurge în noul an. In jurul tradiţionalului pom de iarnă se toastează pentru multă sănătate, fericire, bucurie şi pace. Se rostesc din inimă cuvinte pe măsura faptelor, dar slova parcă nu e în stare să îmbrace gîndul şi atunci omul întinde braţele şi se prinde cu semenii săi într-o simbolică horă a muncii, prevestind satisfacţiile pe care le va trăi în noul an. In noaptea anului nou, de la mic la mare, parcă pentru a se transmite obiceiul din tată-n fiu, se urează fraţilor, părinţilor, prietenilor un an nou şi fericit. Legenda spune despre buzoieni că au fost aduşi aici, între munţi de o forţă supranaturală, să muncească, să vieţuiască, să se unească în marile evenimente ale vieţii şi buzoienii, aceşti oameni frumoşi la suflet şi înfăţişare, au fost mai puternici decit viaţa şi timpul, s-au regăsit şi s-au depăşit pe ei înşişi. La întorsura sau la Sita, la Brădet sau Banani, la sediul casei de cultură sau al căminelor culturale, în casele cinstiţilor buzoieni, în noaptea aceea oamenii făceau bilanţul unui an de la care îşi luau bun rămas, cinstind anul cel nou. Sergiu Manolatos, secretarul de partid al oraşului Intorsura Buzăului ne-a primit cu aceeaşi proverbială amabilitate buzoiană, închinînd un pahar cu vin pentru buzoienii săi, pentru prosperitatea judeţului şi a patriei noastre, pentru sănătate şi pace. Sala Casei de cultură din acest ănăr oraş al judeţului nostru, elegant ornamentată cu baloane, lampioane, ghirlande, îşi aştepta oaspeţii. In sală, printre cei care se pregăteau să devină gazde, pentru că şi acest obicei trebuie respectat, i-am întîlnit pe Ion Son, vicepreşedinte al Cooperativei de consum din localitate, pe Alexandru Stănble, directorul aşezământului de cultură, pe doctoriţa Maria Voinea, pe Constantin Banciu şi pe Vasile Floroian, cu toţii în febra ultimelor retuşuri, a ultimelor pregătiri pentru întîmpinarea anului celui „tînăr“, întrebarea pe care le-am adresat-o, aceeaşi, a primit şi ea acelaşi răspuns. Desigur, poate unele dintre cuvinte să fi fost altele, dar sensul lor a fost unic: — La mulţi ani cu sănătate, oameni buni! UN PURCEL DE LAPTE Pe o scenă cu mult gust împodobită, în faţa unui public „ca scos din cutie“, formaţiile artistice ale căminului cultural din comuna Zagon îşi prezintă programul de revelion. „ Am urmărit, ni se destăinuie Irma Kocsis, „regizoarea“ programului, să oferim tinerilor din comună momente vesele, al căror conţinut să reflecte activitatea lor din ’70 şi, în acelaşi timp, să îndemne la noi elanuri. — In aceste momente,, îmi revin în minte faptele prin care au trecut oamenii comunei noastre în 1970, elanul şi hotărirea lor de a învinge natura, de smulge pămîntului roade cît mai bogate, afirma Iosif Csoma, secretarul Comitetului comunal de partid. Aici, la Tagon, programul de revelion a continuat cu dans, jocuri distractive, tombolă ... Regretăm, însă, că nu ştim cine a cîştigat purcelul de lapte — „excepţionalul“ premiu al tombolei ... GHITARE ELECTRICE Casa de cultură din Covasna. Cinci tineri, elevi şi muncitori. Iosif Moldvai, Gheorghe Nagy, Imre Karácsony, Árpád Hajnal, Ioan Orbán, entuziaşti şi fericiţi, îşi plimbă degetele pe corzile ghitarelor electrice făcînd ca oamenii din sală, — sîntem la revelionul tineretului — să calce în ritmul muzicii. Ildikó Molicza și Ecaterina Park ne sînt oarecum colege, tipografe la Întreprinderea poligrafică din Oradea. — In ’71 îmi doresc un copil. Vreau asta pentru că în familie simt nevoia unui glas cristalin, se confesează Ildikó. Teodor Fejér, secretarul Comitetului orăşenesc U.T.C. e. şi pe bună dreptate, orândru de „această acţiune“ cum o denumeşte. — Circa 200 tineri îşi vor petrece revelionul aici. îmi doresc şi eu, ca şi ceilalţi, un an cît mai plin de succese. Ne-am apropiat de masa inginerului Mircea Şofron, din Bucureşti. — Am auzit vorbindu-se întotdeauna frumos despre covăsneni. Fiind în interes de serviciu, invitat de prietenii mei, îmi petrec revelionul in compania lor. Pentru noul an îmi doresc sănătate, să pot munci în aşa fel încît oamenii să fie mulţumiţi de mine. La restaurantul nou, am fost întîmpinaţi de responsabilul localului, Vincenyu Olosz, cu fel mîn— Ne-am pregătit şi fel de... feluri de »«»• caruri şi băuturi. Avem peste 100 de oaspeţi... aşa că vedeţi dv. ... In paşi de dans La restaurantul „Parc“ din Tîrgu Secuiesc, veselia era la ea acasă. Conduşi de şeful de sală, Ludovic Lakatos, ne aruncăm ochii peste bogăţia meniului pregătit în cinstea anului nou. De la sarmalele secuieşti, pînă la păstrăvii prăjiţi — toate bunătăţile lumii. In paşii unui dans lent, încropim o conversaţie cu Rozalia Czifra, cercetător ştiinţific principal la Institutul Chimigaz din Mediaş, care a venit să-şi petreacă revelionul cu membrii familiei. — Când spun ’7p, mă gindesc la modul în care am reuşit să rezolv unele probleme de producţie, care la început mi se păreau foarte grele. In anul acesta am trăit satisfacţiile majore ale datoriei împlinite. Pentru ’71 îmi doresc amplificarea acestor satisfacţii. Restaurantul din Tîrgu Secuiesc, la care ne referim, a întîmpinat Anul nou cu un eveniment destul de important : aici, s-au dat în folosinţă două noi saloane, chiar în ultima seară a lui 1970. La familia Benczedi, din Tîrgu Secuiesc, i-am găsit pe toţi cei şase membri adunaţi în jurul mesei, cu paharele în mâini, gata pentru a ciocni. „Indiscreţia“ reportericească nu le-a stricat însă atmosfera. Mai mult, ne-au oferit un pahar şi am ciocnit şi noi în cinstea venirii pe lume a lui '71. Starostele familiei, Ştefan Benczedi, şi-a îmbrăţişat cu privirea familia şi a închinat pentru toţi, pentru toate, pentru toţi copiii din lume . — Pentru că — spunea el — nimic nu-i mai frumos decit să te vezi cu o casă plină de copii... Restaurantul „Kolcza" din Sfîntu Gheorghe ne întîmpină cu voioşia şi entuziasmul celor douăzeci de ani, veniţi aici să se încingă în marea horă a prieteniei, frăţiei care-i leagă laolaltă pe tinerii din judeţul nostru. — Vrem ca efectiv tineretul să fie alături de toţi oamenii muncii, să-şi realizeze şi în noul an toate sarcinile de plan — continuă tovarăşul prim-secretar al Comitetului judeţean Covasna al U.T.C. Ştefan Rab. Sîntem convinşi că şi în 1971 tineretul va şti să răspundă cu cinste chemărilor partidului şi statului nostru. Tovarăşul Zsigmond David, prim-secretar al Comitetului orăşenesc U.T.C. Sfîntu Gheorghe, ne-a privit zîmbind şi, după închinarea tradiţionalului pahar, ne-a declarat : — Anul 1970 a însemnat pentru mine cel mai bogat an din viaţa mea. Acum am înţeles că tineretul nostru este în stare de fapte măreţe şi satisfacţia mea este cu atît mai mare cu cît mă gîndesc că fac parte din această generaţie... O pereche de tineri ne oferă, pentru cîteva momente, un loc la masa lor. — Anul 1970 ? Ne-am cunoscut, ne-am plăcut ... Şi Ildikó Balogh se opreşte cu sfiiciune ... — Anul 1970 — intervine Ştefan Németh — după ce ne-am cunoscut, cum spunea Ildikó, a însemnat un eveniment. Dar evenimentul cel mare va veni în 1971 : ne vom căsători ! Intre timp, atmosfera se încălzeşte, tinerii dansează, orchestra se întrece în a-i stimula. Din cînd în And, pentru o respiraţie, actorii Botka László şi Berkó György de la Teatrul Maghiar de Stat mai spun cîte o snoavă, cîte o glumă, care ridică şi mai mult veselia tinerilor. Şi timpul trece. • Mai sínt cîteva minute şi vom intra în '71. Mai sínt cîteva secunde ... Şi, deodată, lumina se stinge, pentru a marca trecerea din ’70 în ’71. Izbucnesc urale. Tinerii se îmbrăţişează. Peste tot se aude străvechea glumă, care nu-şi pierde însă în acest moment semnificaţia : „Nu ne-am văzut... de un an !“ ... Grija partidului şi statului nostru pentru tînăra generaţie nu-şi pierde din semnificaţie nici în clipele acestea. Mai mult chiar, întîmpinat cu aplauze, în sală intră tovarăşul Carol Király, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului judeţean Covasna al P.C.R., însoţit s s s s \ s s s s s , , lozul celu î * *s \ss \ \ \ de tovarăşii Ştefan Korodi şi Constantin Stanca, secretari ai Comitetului judeţean de partid şi Ioan Dragoş, prim-vicepreşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular judeţean. — Permiteţi-mi ca în numele Comitetului judeţean de partid şi al meu personal, s-a adresat tovarăşul Carol Király celor prezenţi, să vă transmit din inimă felicitări pentru rezultatele obţinute în anul 1970, dorindu-vă pentru 1971 îndeplinirea tuturor dorinţelor dumneavoastră. Noul an sa fie bogat în realizări la locul de muncă şi în familie. Munca dumneavoastră să se împletească întotdeauna cu succesul. Dorim ca tineretul de azi să fie fericit şi să nu îmbătrînească niciodată. In asemenea momente — a continuat vorbitorul — cuvintele man nu-şi au rostul De aceea, daţi-mi voie să ridic acest pahar de vin in cinstea voastră, a muncii voastre, a vieţii voastre fericite Vă dorim multă sănătate! Apoi, conducătorii de partid şi de stat ai judeţului nostru au ciocnit cu tinerii paharul care simbolizează urarea de an nou. An nou, încă un cerc de vreme se adaugă la copacul timpului Încă un cerc AmpUnin la copacul realilor Am intrat intr-un an, într-un nou cinciîntr-un nou deceniu, mulţi ani, 1971 ! — Am tras oare mare ? Tovarăşul Carol Király, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, împreună cu alţi conducători ai organelor judeţene de partid şi de stat ciocnind tradiţionalul pahar de vin la revelionul tineretului. Actorii Teatrului maghiar de stat şi-au început revelionul — ■onform tradiţiei — cu. .. glume. I « mm flm m % mm --W ' La mulţi ani, tinereţe ! Acolo unde este tinereţe, eşti şi veselie, dans, optimism. AURUL TINEREŢII CUVtNTUl NOU ANUL IV. Nr. 215 .