Cuvîntul Nou, aprilie 1971 (Anul 4, nr. 290-315)

1971-04-22 / nr. 308

Pag. 2 Decada cărţii româneşti Intre 19—28 aprilie a.c. în întreaga ţară se desfăşoară „DECADA CĂRŢII ROMANEŞTI“ — eveniment de cultură dedicat aniversării a 50 de ani de existenţă a P.C.R. In principalele localităţi din ţară se vor organiza „zile ale cărţii“, întîlniri cu scriitori, oameni de ştiinţă şi cultură, expoziţii de carte. In oraşul Sfîntu Gheorghe, se va deschide mîine, în sala teatrului, o interesantă expoziţie de cărţi, ce va cuprinde numeroase titluri, apărute în editurile : „Politică“, „Academiei“, „Militară“, „Eminescu“, „Kriterion“ etc., cărţi, în majoritatea lor, dedicate semicentenarului partidului nostru. Tot în cadrul acestei manifestări culturale de largă extindere, se va deschide o expoziţie de carte în sala festivă a Consiliului judeţean al sindicatelor din Sfîntu Gheorghe, organizată, ca şi precedenta, de librăria din oraş. Dintre lucrările ce au apărut în cinstea semicentenarului P.C.R., astăzi vă prezentăm : „Presa muncitorească şi socialistă din România“, vol. III, 1917-1921 Continuând acţiunea unui competent colectiv, cercetători şi colaboratori ai institutului de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R. de a înmănunchea în volume, cele mai prestigioase publicaţii muncitoreşti şi socialiste, volumul de faţă prezintă partea I (1917—1919) a volumului al III-lea (1917—1921). Volumul însumează 29 de publicaţii cărora li se face o scurtă monografie, referitoare la perioada de apariţie, componenţa publicului cititor, problemele majore dezbătute, forţa agitatorică, de opinie şiinfluenţă a publicaţiei respective, redîndu-se apoi cîteva articole semnificative pentru poziţia militantă a acesteia, dovezi limpezi privind dezvoltarea forţelor progresiste ale societăţii, precum şi intensificarea acţiunilor proletariatului pentru cumularea tuturor potenţelor revoluţionare, în vederea constituirii sale ca partid de sine stătător. Sunt prezentate în felul acesta „Rupta“ (Odesa 1917), „Mişcarea socialistă“ (Bucureşti 1919), „Omul liber“, „Scînteia“ (Iaşi 1918, respectiv 1919), „Temesvár“ (Timişoara 1917), „Nagyváradi Munkás Újság“ (Oradea 1918), „Socialismul“ (Bucureşti 1918), „Erdélyi Munkás“ (Cluj 1919), „Die Volkswacht“ (Bistriţa 1918) etc. întreaga presă muncitorească din această vreme, reflectă fidel frămîntările ideologice şi sociale, grevele muncitoreşti din anii 1918, 1819, potenţielle şi dezbaterile privind cimentarea programatică şi tactica Partidului Socialist Român, delimitat de social-democratismul oportunist al Internaţionalei, în 1918, sunt, popularizate teoriile progresiste ale clasicilor marxism-leninismului, se ia o poziţie de apărare a primului stat socialist din lume, se militează pentru unificarea întregii mişcări muncitoreşti din România. Dezbaterea aprigă şi progresistă a acestor probleme şi a altora, specifice acestui context istoric, îl convinge încă o dată pe cititor, despre rolul deosebit de important al presei muncitoreşti şi socialiste privind informarea şi orientarea opiniei publice, privind mobilizarea maselor la luptă, atît pentru obţinerea unor revendicări economice imediate cit şi pentru lărgirea drepturilor politice, democratice. Ideea care străbate volumul, de la prima pînă la ultima filă, este aceea a rolului vital al P.C.R. — exponent fidel al intereselor fundamentale ale clasei muncitoare, ale întregului popor român — în viaţa social-politică a ţării noastre, în mobilizarea tuturor forţelor progresiste, revoluţionare pentru unificarea mişcării muncitoreşti. ANNA COŢIE Acţiune cu cartea pentru tineret Ieri, la Liceul nr. 1 din oraşul Sfîntu Gheorghe, a avut loc deschiderea festivă a „Decadei cărţii social-politice pentru tineret“, organizată de Comitetul judeţean U.T.C. în cinstea semicentenarului P.C.R. In cadrul şedinţei inaugurale, tovarăşul Nicolae Neagoe, a prezentat o expunere cu tema : „Crearea P.C.R. — eveniment de mare însemnătate în istoria poporului nostru“, care a fost urmărită cu viu interes de tinerii prezenţi la manifestare. „ ... înfăptuirea cea mai mare, cea mai de preţ este făurirea omului nou, a conştiinţei înaintate ... “ i) Intre disputele teoretice mai vechi sau mai noi, între problemele care concentrează atenţia filozofilor, sociologilor, politologilor — marxişti şi nemarxişti — îa prim planul confruntărilor politicoideologice se află şi conceptul de conştiinţă politică. Ce trebuie să înţelegem prin conştiinţă politică ca atare, dar prin conştiinţă politică colectivă individuală, ce relaţie este între conştiinţa politică şi conştiinţa socială în genere, între conştiinţa politică şi ideologie etc., sînt doar unele din fasciculul de probleme pe cit de dificile pe atît de captivante. Privit global, numărul răspunsurilor formulate pînă acum în jurul aspectelor în cauză se confundă aproape cu acela al teoreticienilor care s-au angajat într-o asemenea dispută. Diferenţiind însă între esenţial şi neesenţial, accidental distingem două orientări, două direcţii, două deschideri : cea materialist-dialectică, ştiinţifică şi cea idealist-indeterministă, voluntanst-psihologistă. Se ştie că Marx încă în „Sfînta familie“, în cunoscuta lucrare „Ideologia germană“ — rod comun al lui şi al lui Engels — a formulat anumite teze, observaţii cu privire la ideologie. Asemenea concluzii, accente, precizări referitoare la ideologie şi la raportul acesteia cu alte compărtimente ale conştiinţei se găsesc de asemenea şi in alte lucrări ale clasicilor marxismului. Dar la care ideologie se refereau clasicii, la ideologie în genere ? Dacă rămînem fideli adevărului istoric, trebuie să menţionăm corect şi nu insinuant şi denaturam, cum procedează marxologii mai vechi sau mai noi, că Marx avea în vedere atunci conceptul de ideologie burgheză. Adică sistemul de concepţii, teorii, doctrine care îşi propuneau să legitimeze rînduielile burgheze , că metoda utilizată în acest scop de către ideologii în cauză era inversarea realităţii, a valorilor. De aceea Marx definea ideologia (a se citi ideologia burgheză) ca o conştiinţă falsă, alienată şi alienantă. Intrebîndu-se de ce ideologii burghezi aşază totul cu capul în jos, Marx răspunde indubitabil „în domeniul dreptului, al politicii etc. relaţiile oglindite în conştiinţă, devin noţiuni , cum ei nu depăşesc aceste relaţii, şi noţiunile acestor relaţii sunt în capul lor noţiuni fixe Judecătorul, de pildă, aplică codul ; de aceea pentru ei legislaţia este adevărata forţă motrice Respect faţă de marfa lor , deoarece profesiunea lor are de-a faci cu generalul. Ideea de drept. Ideea de stat. In conştiinţa comună lucrurile sînt aşezate cu capul în jos“ 2). Atît Marx cît şi Engels şi Benin au înţeles însă că ideologia, ca domeniu al conştiinţei sociale cel mai direct, legat de interesele de clasă, de năzuinţele specifice ale păturilor sociale, grupurilor şi claselor sociale — are o determinare socială, şi în anume condiţii istorice, şi o determinare de clasă. Clasicii filozofiei şi doctrinei politice marxiste au privit conştiinţa politică în societăţile cu clase antagoniste ca fiind o proiecţie teoretică, fie ea şi falsificată, sofisticată — a fizionomiei social-politice complete a societăţii, în esenţă a politicii. Or, cum politica se generează şi dezvoltă în cele 3 domenii importante ale sale : relaţii politice ; instituţii politice ; conştiinţă politică — întregul proces de zămislire şi afirmare a conştiinţei politice poartă amprenta acestor aspecte. Aşadar, politica — ca formă a activităţii sociale ce inheră ozmotic domenii ale practicii sociale, obiective relaţiile şi instituţiile politice ca şi conştiinţa politică — domeniul spiritualităţii — nu se confundă, din aceste motive, cu conştiinţa socială. De asemenea, politica nu se idenifică nici cu ştiinţa politică, care ■ste de fapt reflectarea i mente a politicului. Ca domeniu specific al conştiinţei sociale, determinată în timp şi ca sferă, circumscrisă în aceea a conştiinţei sociale, conştiinţa politică realizează reflectarea „politicului în genere“ — ca expresie concentrată a economicului, prin mai multe etaje sau momente. Parafrazindu-l pe Aristotel am nota că legarea imente a ceea ce este legat în realitate, vi re sau, dimpotrivă, dezlegarea imente a ceea ce este despărţit in re, este cu putinţă atît prin sentimente, deprinderi, obiceiuri — care sînt de fapt coordonate ale psihologiei politice, cit şi prin forma superioară a ideilor, a tezelor, a principiilor. Prinse laolaltă, ele dau ceea ce se înţelege azi prin ideologie, lui Benin ideologia îi apare ca un ansamblu coerent de cunoştinţe, de concepţii şi teorii cu un pronunţat caracter de clasă, un concept condiţionat mai direct sau mai mediat de mediul social. A devenit nu numai unanim cunoscută dar şi întru totul atestată de viaţă constatarea lui Benin că vom rămîne naivi în politică atîta timp cît nu vom reuşi ca în spatele fiecărei doctrine, idei, concepţii politice, juridice, morale să vedem caracterul, mesajul lor de clasă. Sigur, conştiinţa politică dobândeşte valenţe şi sens nou în condiţiile orînduirii socialiste — societate fără clase antagoniste, fără exploatare. Esenţa economică şi statală cu totul noi, sistemul relaţional şi instituţional inedite de care dispune socialismul permit şi consolidează o corespondenţă din ce în ce mai deplină între existenţa socială şi conştiinţa socială, respectiv între realitatea politică şi conştiinţa politică socialistă, în limitele orânduirii fără clase antagoniste se realizează o reversibilitate între gîndire şi realizare, se confirmă concluzia desprinsă de Marx în introducere la cunoscuta lucrare : „Contribuţii la critica filozofiei hegheliene a dreptului“ . Nu este de ajuns ca gîndirea să tindă spre realizare , trebuie ca realitatea să tindă ea însăşi spre gîndire“ 3). In literatura marxistă de specialitate se precizează cu justeţe că şi în socialism continuă să se manifeste, dar într-o împletire organică, conştiinţa singulară şi conştiinţa socială. Conştiinţa singulară, individuală ca rezultat al îmbinării specifice a caracteristicilor comune ale epocii date cu cele particulare şi individuale ce ţin de apartenenţa socială a individului, de educaţie, tradiţii, mediu ambiant etc. se interferează, fără a se dizolva cu conştiinţa socială , corolar al exigenţelor generale, ale societăţii. Prinderea, explicarea şi promovarea exigenţelor care privesc rosturile majore ale societăţii, ale statului, ale naţiunii, ale claselor şi păturilor sociale la nivelul normelor, tezelor, principiilor socialiste conduc la formarea şi înălţarea ideologiei socialiste, prin care, în datele cadre istorice, se înţelege îndeobşte : „ ... totalitatea ideilor şi concepţiilor care reflectă, într-o formă generalizată, teoretică, mai mult sau mai puţin sistematizată, interesele şi aspiraţiile unei (unor) clase sociale“4). Am spune că în socialism ideologia, înţeleasă ca .....un sistem (avînd o logică şi o vigoare proprie) de reprezentări (imagini, mituri, idei sau concepte, după caz), dotat cu existenţă şi cu un rol istoric în cadrul unei societăţi date“ 5) are, pe lîngă funcţiunea sa cognitivă şi una formativă, modelatoare. Că aci ea devine mai activa şi penetrează masele, conştiinţa lor nu sub forma abstract-teoretică, livrescă, că tocmai aci, în luptă cu vechiul, cu retrogradul ea se afirmă ca o forţă cu misie revoluţionar-educativ. Aceste concluzii cred că se degajă şi din aprecierea aparţinînd filozofului marxist B. Althusser, conform căreia .....deosebirea dintre ideologie ca sistem de reprezentări şi ştiinţă constă în aceea că în ideologie funcţia practică-socială precumpăneşte faţă de funcţia teoretică (sau funcţia de cunoaştere)“ 6). *) Nicolae Ceauşescu, Guvîntare la întîlnirea oamenilor de artă şi cultură, Ed. politică, Buc. 1971, p. 8. 2) Karl Marx — Fr. Engels, Opere, vol. 3, Ed. politică, București, 1958, p. 581—582. 3) K. Marx — Fr. Engels, Opere, vol. 1, E.S.P.B.P., Buc., 1957, p. 422. 4) I. Rădulescu, Ideologia, politica şi realităţile lumii contemporane, Revista de filozofie, nr. 10/1970. 5) B. Althusser, Citindu-l pe Marx. Ed. politică, București, 1970, p. 57. 6) Ibidem. Conf. univ. dr. M. VOIGULESCU Conştiinţa politică(i) □ □□ □□□□□□□□□ IO 1 era cu a era cu a i CUVENTUR NOW N CURÂND ÎN LIBRĂRII EDITURA POLITICA : TITU GEORGESCU : De la revoluţionarii democraţi la făurarii Partidului Comunist Român. ARON PETRIC: Gh. Tuţui, Frontul Uniunii Muncitoreşti în România. CONSTANTIN VLAD : Eseuri despre naţiune. ♦ * * Structura socială a României socialiste. EDITURA ŞTIINŢIFICA : * * * Crearea Partidului Comunist Român. * * * Purtător de flamuri revoluţionare. ILIE CEAUŞESCU : P.C.R. — stegarul luptelor revoluţionare. OLIMPIU MATICHESCU : Apărarea patriotică. Partidul Comunist ! Pe ecranul cinematografului „8 Mai“ Tirgu Secuiesc Român în viața social-politică a ţării 1921-1944 Intră în acţiune De la analiza unor conştiinţe în transformare, în Setea, la evocarea de vibrant patos revoluţionar Lupeni '29 şi de la caligrafiile plastice din Golgota, la superproducţia Neamul Şoimăreştilor, în care subtilul iz sadovenian se risipea, copleşit de mişcări şi efecte de suprafaţă, Mircea Drăgan a străbătut un drum sinuos, uimindu-şi mereu spectatorii cu neastîmpărul salturilor sale „la antipozi “dintr-un gen în altul, dintr-un stil în altul, uneori chiar pe parcursul unuia şi aceluiaşi film — ca, să zicem, în Columna, unde evenimente sîngeroase şi personaje aspre, virile, coexistau cu imagini neverosimil de diafane: baletul sub lună al fecioarelor dace, învăluite ispititor în transparente văluri albe. Surprizele pe care Mircea Drăgan le pregăteşte publicului său nu s-au epuizat încă. Acest regizor care — deşi trecut binişor de vîrsta curiozităţii şi a experienţelor juvenile — continuă să se caute, pătrunde pentru întiia dată, cu serialul B. D, în teritoriul comediei. Pas temerar şi — îndrăznesc s-o spun fără menajamente — făcut cu stîngul. Nu poate decit să ne îngrijoreze vestea că noi episoade ale aceluiaşi serial se află deja în lucru la Buftea. După B. D. intră în acţiune va urma, se zice, un B. D. în alertă şi asta încă nu e tot. . . Ce înseamnă B. D.! Sub misterioasele iniţiale se ascunde pur şi simplu o echipă de detectivi din miliţie — „brigada diverse“ sau, cum îi spun puţintel ironic colegii şi cum îşi spune ea însăşi cu năduf, „brigada mărunţişuri". Orgoliul profesional al simpaticilor eroi ai filmului suferă perpetuu, ei fiind obligaţi să ancheteze cazuri minore, precum dispariţia unui căţelandru lăţos sau furtul unei broşe. Numai că, pornind de aici, urmele duc, unde nici n-ai gîndi şi iată-i pe prietenii noştri dibuind ba o crimă, ba un traficant de aur, ba o bandă de spărgători de magazine. Şi uite aşa se poate trăi şi în „brigada diverse“.. . Avem aşadar de-a face cu un serial comic poliţist. Intrucît filmul conţine 2 episoade — Hoţul de cîini şi Profesorul de mimică — alăturarea ne îngăduie să tragem deja cîteva concluzii despre care sper din toată inima să ne fie infirmate de episoadele următoare. Autorii scenariului nu excelează prin inventivitate; fiecare noua „aventură“ a detectivilor din B. D. începe şi sfirşeşte la fel: un superior îi convoacă şi le predă cazul; urmează murmure de protest, căci ■ iarăşi eroii se simt nedreptăţiţi, lăsaţi să se descalifice; superiorul le face morala, ei îşi iau inima în dinţi şi se hotărăsc să se mai sacrifice o dată.; detectivii ituncesc din greu, Sebastian Papaiani, se confesează duios unui dine lup, Dumitru Furdui ne face cu ochiul, povestindu-ne cite ceva cu haz despre maşina pe care şofează îşi face apariţia neprevăzutul! — Caragiu încetează să glumească şi îşi încreţeşte fruntea, cu aerul cuiva care gîndeşte; Ioana Drăgan îşi schimbă hainele şi peruca, ii stă foarte bine blondă; heppy-end; epilog — după ce totul s-a sfîrşit cu bine, cite un recidivist mărunt, de care nimeni n-are chef, iese nu se ştie de unde în calea lui Caragiu, căruia nu-i rămîne decit să-l culeagă delicat cu două degete şi să-l anine la butoniera trimfului său. Poate pentru că, încîlcindu-şi intriga poliţistă, Mircea Drăgan încearcă să-şi salveze comedia. In ce mod ? Invitînd în filmul său, ca pe o scenă de varietăţi, cîteva capete de afiş ce fac „casă sigură“ şi lăsîndu-le să-şi facă fiecare numărul- Ceea ce dilată filmul, adaugă nenumărate detalii de prisos, nu întotdeauna de un gust ireproşabil — şi, de fapt, nu salvează nimic... MARA TEODORIAN „R. Un colectiv de autori de la Institutul de studii istorice și socialpolitice de pe lîngă C.C. al P.C.R., prin intermediul Editurii militare, înmănunchează în această culegere, cîteva studii menite să zugrăvească sugestiv, activitatea partidului comunist în perioada de mai bine de două decenii care a urmat constituirii sale. In această perioadă de necontenită luptă social-politică şi ideologică, comuniştii în fruntea maselor largi au fost principala forţă care a luat atitudine şi a dat curs unor evenimente : bararea ascensiunii fasciste, coalizarea forţelor naţionale antifasciste, pregătirea şi înfăptuirea insurecţiei armate din august 1944. ŞTEFAN JAKABOS „Recolta“ . .. . . Bilanţ şi perspectiva învăţămtntul, cultura şi arta, —la capitolul V — au cunoscut în areas- , tă perioadă ascensiuni remarcabile. In anul 1970 a funcţionat în judeţul Covasna 164 grădiniţe, 155 şcoli generale, 6 licee de cultură generală, 5 şcoli profesionale şi 2 licee de specialitate. Numărul preşcolarilor înscrişi la grădiniţă şi al elevilor a fost de peste 36.000. Ca urmare a dezvoltării economice, în învăţămîntul tehnic şi profesional au apărut specialităţi noi, cum sunt : construcţii civile şi industriale, instalaţii tehnico-edilitare şi construcţii, lăcătuşi mecanici maşini, strunguri, lăcătuş mecanic utilaje, în construcţii şi transporturi etc. In cincinalul precedent, pentru dezvoltarea învăţămîntului şi culturii au fost alocate fonduri de investiţii în valoare de peste 28 milioane lei. Viaţa culturală a cunoscut şi ea impresionante creşteri valorice. In 1970 pe teritoriul judeţului nostru şi-au desfăşurat activitatea, un teatru de stat, 106 cămine culturale, 5 case de cultură, 277 biblioteci cu 813.000 volume, 80 cinematografe, un muzeu etc. şi un număr de 373 formaţii artistice de amatori. Au devenit tradiţionale Festivalul de muzică uşoară „Nufărul“ de la Reci şi „Festivalul cîntecului, dansului şi portului popular“ de la Bálványos, care, din 1968, reuneşte anual reprezentanţi din şapte judeţe ale ţării. Capitolul VI al lucrării, reflectă grija partidului şi statului nostru pentru ocrotirea sănătăţii oamenilor muncii, în care scop, în cincinalul precedent au fost investiţi peste 25.000.000 lei. In acest context, baza tehnico-materială a celor 73 unităţi de asistenţă medicală din judeţ — din care 7 spitale şi un sanatoriu — a crescut substanţial. Ca urmare, mortalitatea infantilă a judeţului este cea mai scăzută pe ţară, cu 31,8 decedaţi la 1000 de locuitori, în acelaşi timp numărul locuitorilor care revin unui medic, a scăzut în 1970, faţă de 1965, de la 854, la 730. Rezultatele remarcabile obţinute în dezvoltarea economică a judeţului au creat condiţii deosebite creşterii nivelului de trai al oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Cele peste 2.500 de apartamente construite de stat şi cele peste 2.200 case noi din fondurile proprii ale populaţiei, au determinat îmbunătăţirea condiţiilor de locuit. In 1970 salariul mediu a fost cu 32,1 la sută, respectiv, cu 340 lei mai mare decît în 1965. Volumul mărfurilor desfăcute populaţiei în 1970 a crescut cu aproape 46 la sută faţă de anul 1965. A crescut substanţial numărul locurilor în staţiunile balneare ale judeţului Covasna, numărul persoanelor trimise la tratament fiind în 1970 cu 6.245 mai mare decît în 1965. Tot ca o reflectare a creşterii nivelului de trai stau mărturie şi creşterile privind numărul abonaţilor radio, televizoare, tot mai multe familii din judeţ, beneficiind de binefacerile modernizării gospodăriilor, frigiderele, maşinile de spălat, televizoarele, aspiratoarele, garniturile de mobilă nemaifiind o noutate greu accesibilă Pentru că, în ultimă instanţă, toate împlinirile noastre de pînă acum converg înspre creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii, preocupare permanentă a partidului şi statului nostru. Vorbind despre perspective, se subliniază în lucrare, cincinalul 1966-1970 a marcat o nouă etapă în dezvoltarea economică şi socială a judeţului Covasna, mărturie clară, elocventă a grijii partidului pentru dezvoltarea armonioasă a tuturor judeţelor ţării. în ce priveşte actualul cincinal, pentru judeţul Covasna, el reprezintă o nouă şi importantă etapă privind industrializarea şi valorificarea la o scară superioară a resurselor naturale şi a rezervelor de care dispune judeţul nostru. Astfel, faţă de anul 1970, în 1975 producţia globală industrială, producţia globală agricolă, productivitatea muncii pe un salariat din industrie, volumul livrărilor ■la export, volumul desfacerilor de mărfuri prin reţeaua comercială vor creşte cu 1. 73,5 la sută, 27,3 la sută, 43,5 la sută, 15,9 la sută, 26,5 la sută şi, respectiv, 35,7 la sută. In perioada care urmează vor fi puse în funcţiune o seamă de o biective industriale, agricole şi social-culturale, dintre care menţionăm : Fabrica de echipament de bord pentru autovehicule, Fabrica de instalaţii pentru acoperiri galvanice şi Fabrica de brînzeturi, toate la Sfîntu Gheorghe, Fabrica de brînzeturi de la Tg. Secuiesc, Fabrica P.A.B. şi Fabrica de mobilă, la Covasna, Fabrica de binale la Intorsura Buzăului, Instalaţia de brichetare de la Baraolt, complex pentru creşterea bovinelor cu o capacitate de aproape 13.000 capete, îngrăşătorii taurine pentru 10.000 capete, complex pentru creşterea a 36.000 păsări, irigaţii şi amenajări locale pe o suprafaţă de 3.600 hectare, grup şcolar industrial cu 16 săli de clasă şi Casa de cultură de la Sfîntu Gheorghe, construirea unui număr de peste 6.000 de apartamente, dezvoltarea bazelor turistice şi de tratament în staţiunile Covasna, Bálványos, Malnaş, Vîlcele, Băile Şugaş şi altele. Agricultura va cunoaşte de asemenea o importantă ascensiune, suprafaţa irigată, ajungind în 1975 la peste 8.800 hectare. Sunt prevăzute creşteri apreciabile la producţia de grîu şi secară cu 19 la sută, cartofi cu 20 la sută, sfeclă de zahăr cu 21 la sută. Efectivul de bovine va creşte cu 26.000 capete, cel de porcine cu 19.500 capete, iar ovinele cu peste 35.000 capete. Sporirea continuă a potenţialului economic va atrage după sine, cum e şi firesc, ridicarea nivelului de trai al tuturor locuitorilor judeţului, reflectat de îmbunătăţirea mereu crescîndă a condiţiilor de trai. Dincolo de cifre sunt însă faptele, faptele celor aproape 200.000 locuitori ai judeţului care, sub conducerea şi îndrumarea Comitetului judeţean de partid, răspund prezent chemărilor, îndemnurilor partidului şi statului nostru, către alte şi alte împliniri pentru continua prosperitate a țării noastre. (Urmare Aia pag. V) In dimineaţa zilei de 21 aprilie a.c. am dorit să fixăm o întâlnire a tovarăşului vicepreşedinte al Uniunii judeţene a Cooperaţiei meşteşugăreşti — Covasna — Iuliu Nuţiu, pentru a ne informa despre realizările cooperatorilor. In acest scop am dat un telefon tovarăşului vicepreşedinte. — Alo, cu tovarăşul vicepreşedinte. Aici e redacţia ziarului „Cuvântul nou“. — Un moment! răspunde secretara. Am să-l anunţ ! Aşteptăm ... şi după circa două minute acelaşi glas ne comunică : — Tovarăşul Iuliu Nuţiu e plecat la Tîrgu Secuiesc. Un mijloc de transport ultrarapid . .. După cinci minute revenim cu un telefon şi ne prezentăm drept un inspector general de la Uniunea centrală a cooperaţiei meşteşugăreşti. Urmează discuţia ... — Să trăiţi. Nu ţiu la telefon. Cînd mai veniţi pe la noi ? ... de unde se vede că tovarăşul vicepreşedinte Iuliu Nuţiu posedă mijloace foarte rapide de transport care îi permit ca distanţa Tîrgu Secuiesc — Sfîntu Gheorghe să fie străbătută în cîteva minute. Propunem ca patentul acestui mijloc de transport, să fie închis intr-un seif. D. TOMA q qiniJinFii—ii—i ANUL IV. Nr. 308 jor ridic: István R. — Ozun — Lipsa dumneavoastră de la serviciu, determinată de boala copilului ce reclama o îngrijire minuţioasă, nu poate fi considerată o încălcare sistematică a obligaţiunilor de muncă, şi nu justifică nici într-un caz desfacerea contractului de muncă. In această situaţie neprezentarea dumneavoastră la lucru — considerată justificată, — atrage doar neplata salariului pentru perioada respectivă. Ghizela B. — Tg. Secuiesc — Transferul dumneavoastră în localitatea în care soţul se află în serviciu, se consideră „transfer la cerere“, deci nu puteţi beneficia de vechime neîntreruptă. Iosif A. — Boroşneul Mare — Pe anul 1970 aveţi dreptul la un concediu legal de odihnă corespunzător celor 9 luni de activitate la fabrică, deoarece reangajarea dumneavoastră s-a produs în 90 de zile de la lăsarea la vatră din serviciul militar. Un grup de salariaţi . Conform Legii Nr. 26/1967, angajaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit cu o durată de 15-24 zile lucrătoare, în raport cu vechimea lor în muncă. Intre 8 şi 18 ani de muncă, durata concediului de odihnă este de 17 zile lucrătoare. Durata concediului pentru tinerii în vîrstă de 17 ani, este de 21 de zile lucrătoare, luîndu-se în considerare vîrsta pe care tînărul o avea la data de 1 ianuarie a anului curent. Klara G. — Chichiș — Soțul din vina căruia s-a desfăcut căsătoria — dacă se află în incapacitate de muncă — are drept la întreţinere numai în decurs de 1 an de la data desfacerii căsătoriei. Acest termen se calculează potrivit articolului 39 din Codul Familiei de la data cînd hotărîrea de divorţ a rămas definitivă. ION LASCU procuror