Cuvîntul Nou, mai 1971 (Anul 4, nr. 316-341)
1971-05-08 / nr. 322
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA ! Organ al Comitetului judeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul IV, Nr. 322 SÎMBĂTA, 8 MAI 1971 6 pagini 30 bani SPRE NO! VICTORII SUB CONDUCEREA A GLORIOSULUI NOSTRU PARTID! Adunarea solemnă consacrată aniversării a 50 de ani de la întemeierea Partidului Comunist Român Cea de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Comunist Român, eveniment de importantă epocală in istoria mişcării muncitoreşti din tara noastră, in viaţa poporului român, a fost sărbătorită, vineri dimineaţa, in Capitala, in cadrul unei adunări solemne organizate în sala Palatului Republicii Socialiste România. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul scenei dominat de faldurile drapelelor partidului şi statului, se văd stema Partidului Comunist Român, cifra jubiliară „50“ şi datele jubiliare: „1921 — 1971". La ora 10 dimineaţa, o furtună de aplauze şi urate salută sosirea in sală a conducătorilor partidului şi statului. în prezidiu iau loc tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Manea Moinescu, Paul Niculescu- Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdet, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, János Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Rântu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Carol Király, Vasile Patilineţ, Ion Stanescu, Mihai Terescu, Iosif Uglar, Richard Winter, precum şi participanţi la crearea partidului şi alţi veterani ai mişcării muncitoreşti din ţara noastră - Gheorghe Cristescu, primul secretar general al Partidului Comunist din România, Constantin Pîrvulescu, Chivu Stoica, Mihail Cruceanu, Ion Niculi, Alexandru Sencovici, Gheorghe Vasilichi, Petre ConstantinescuIaşi, Vanda Nicolschi, Constantin Ţiulescu, Constanţa Crăciun, Vasile Bîgu, Victor Brătiăleanu, Ion Popescu-Puţuri, Sanda Rangheţ, Anton Breitenhofer, Ladislau Bányai, Lajos Csögör, József Meliusz, Gheorghe Petrescu, Gheorghe Rusu, Mihai Roşianu şi Vida Géza - fruntaşi in muncă din industrie şi agricultură — eroi ai muncii socialiste - conducători ai organizaţiilor obşteşti, generali, oameni de ştiinţă, artă şi cultură. Se aflau in sală membrii C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, ai Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, activişti de partid şi de stat, numeroşi membri die partid din ilegalitate veniţi din toate judeţele ţării, primii secretari ai comitetelor judeţene ale P.C.R., conducători ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, muncitori şi ţărani fruntaşi in producţie, militari ai Forţelor noastre Armate, savanţi, creatori pe tărimul artelor. Miile de oameni prezenţi la adunarea solemnă ofereau imaginea simbolică a însăşi istoriei partidului. Alături de participanţi la primul congres de constituire a P.C.R., de vechi militanţi care în anii negri ai ilegalităţii au luptat in rindurile partidului in marile bătălii de clasă organizate şi conduse de comunişti pentru libertatea şi independenţa patriei, pentru fericirea poporului, alături de cei care şi-au adus contribuţia la victoria insurecţiei de la 23 August, instaurarea regimului democrat, la înfăptuirea revoluţiei populare, se aflau reprezentanţii tuturor categoriilor de oameni ai muncii, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, de toate virstele şi profesiile. Sunt cei care cu braţele şi cu mintea participă cu pasiune şi înaltă responsabilitate patriotică la elaborarea şi traducerea in viaţă a politicii Partidului Comunist Român, inălţind pe pămintul patriei noastre edificiul societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Erau de faţă şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi în Republica Socialistă România. Adunarea a fost deschisă de tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri. Inovaţiile asistenţei, la adunarea solemnă a luat cuvintul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Ampla expunere a secretarului general al partidului a fost ascultată cu profund interes de cei prezenţi în sală, de milioane de cetăţeni din întreaga ţară, prin intermediul staţiilor de radio şi televiziune. In repetate rînduri, cei prezenţi in sală au subliniat cu puternice aplauze şi ovaţii expunerea secretarului general al Partidului Comunist Român, omagiind actul istoric deschizător de drumuri de la 8 mai 1921, gloriosul drum de luptă şi victorii al partidului şi înfăptuirile remarcabile obţinute in îndelungata luptă pentru eliberarea naţională şi socială, in opera de construire a socialismului in România, care au adeverit şi adeveresc, zi de zi, marele rol al comuniştilor, al partidului lor in viaţa şi destinele poporului nostru. La sfirşitul expunerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, minute in şir se înalţă sub cupola sălii urale şi ovaţii pentru Partidul Comunist Român, pentru Comitetul Central şi secretarul general al partidului, pentru eroicul popor român, constructor al socialismului, pentru patria noastră liberă şi minoră - Republica Socialistă România, în sală răsună înălţător imnul de luptă al clasei muncitoare din lumea întreagă — „Internaţionala", EXPUNEREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român, eveniment de însemnătate istorică epocală în viaţa poporului nostru. Cu acest prilej festiv permiteţi-mi să vă adresez dumneavoastră, tuturor comuniștilor, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări și un cordial salut din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze puternice, prelungite). Această aniversare prilejuieşte o retrospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toţi oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate şi libertate socială şi naţională, pentru răsturnarea regimului burghezo-moşieresc, pentru cucerirea puterii politice şi făurirea cu succes a socialismului în România. Drumul străbătut nu a fost neted: au trebuit învinse multe greutăţi, trecute mari obstacole , dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile şi nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comunişti din calea lor. Comuniştii au ţinut întotdeauna sus steagul luptei sociale şi naţionale, acţionîind ca organizatori şi conducători încercaţi ai clasei muncitoare, ai întregului nostru popor muncitor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însufleţit permanent pe comunişti în lupta lor au fost încrederea nestrămutată în învăţătura atotbiruitoare marxist-leninistă, devotamentul nemărginit faţă de năzuinţele de libertate naţională şi dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze). La această adunare, participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulţi activişti din anii ilegalităţii care şi-au îndeplinit cu înalt devotament neţărmurit sarcinile încredinţate de partid, aducîndu-şi contribuţia la toate marile succese obţinute de partidul şi poporul nostru. Partidul îi preţuieşte în cel mai înalt grad pe activiştii din anii ilegalităţii. In numele Comitetului Central, le adresez tuturor calde felicitări şi mulţumiri comuniste. (Aplauze îndelungate). Mulţi din cei care au luat parte la înfiinţarea partidului în 1921 şi care au activat în rindurile sale nu mai sunt printre noi, în semn de adine omagiu, propun să păstrăm un moment de reculegere. (Asistenţa se ridică pentru cîteva clipe în picioare, cinstind memoria celor dispăruţi). Stimaţi tovarăşi, Istoria partidului nostru este istoria luptelor lciale şi naţionale ale clasei muncitoare, ţărăimii, intelectualităţii, ale tuturor oamenilor luncii fară deosebire de naţionalitate, este istorateria naşterii şi dezvoltării mişcării muncitoreşti şi revoluţionare din România. Noi, comuniştii, suntem continuatorii tradiţiilor progresiste ale poporului. Cinstim pe toţi acei care au stat în fruntea luptei împotriva asupririi străine, pentru neatârnarea poporului, pentru formarea statului naţional român. Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi popule adresăm recunoştinţa noastră fierbinte şi ne plecăm cu smerenie în faţa jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mişcări pentru eliberarea naţională şi socială. Răscoala din 1821, revoluţia din 1848, Unirea Principatelor în 1859, războiul pentru independenţă din 1877 sunt momente cruciale, „în istoria ţării noastre. Aceste evenimente au marcat totodată intrarea ţării pe calea dezvoltării capitaliste, precum şi apariţia pe scena istoriei, o dată cu burghezia, a clasei muncitoare, în a doua jumătate a secolului trecut, îndeosebi după formarea statului naţional român în 1859, România a cunoscut o puternică dezvoltare capitalistă. Situaţia specifică, determinată de dependenţa faţă de imperiul otoman şi de pătrunderea în economiaţării, încă din acea perioadă a capitalului străin, a creat oamenilor muncii condiţii deosebit de grele, în acest cadru, încă în perioada 1860—1870, începe crearea organizaţiilor muncitoreşti. Trebuie să menţionez că formarea primelor cercuri muncitoreşti, începutul răspîndirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militanţilor români cu făuritorii socialismului ştiinţific — Marx şi Engels, într-o scrisoare trimisă militantului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacţie văzînd că socialiştii din România au adoptat în programul Ior principiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mişcării muncitoreşti şi răspândirea ideilor socialismului ştiinţific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România Deşi a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntaşi de partea burgheziei, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit, în lupta politică a proletariatului Organizarea pe plan naţional a mişcării sindicale în 1906 şi refacerea Partidului Socialist in 1910 reflectau maturizarea politică a clasei muncitoare din România, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viaţa ţării. Continuînd să întreţină legături cu mişcarea revoluţionară din alte ţări, mişcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Rusia al literaturii tipărite de emigraţia rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste —, a manifestat o activă solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva ţarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluţionar de p.e . crucişătorul Potemkin care, după cum se ştie, a primit azil politic în România. Militanţii socialişti români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. în anii premergători, precum şi în timpul primului război mondial imperialist, mişcarea muncitorească şi socialistă a acţionat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferinţele internaţionale antirăzboinice şi organizînd mari manifestări de masă în ţară. După terminarea războiului şi realizarea statului naţional unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare; totodată, mişcarea muncitorească şi socialistă a căpătat dimensiuni noi. La sfirşitul deceniului al doilea al secolului nostru, în ţară se acumulaseră multe contradicţii sociale şi naţionale, care creau necesitatea unor profunde transformări în viaţa societăţii. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei agrare, crearea linei industrii naţionale avansate, lichidarea dependenţei faţă de capitalul străin, democratizarea vieţii politice şi de stat. De realizarea acestor Măreţe tradiţii revoluţionare 9 9 9 de luptă pentru eliberarea socială şi naţională a poporului, pentru socialism (Agerpres) (Continuare în pag. a 2-a) Prezidiul adunării solemne.