Cuvîntul Nou, ianuarie 1972 (Anul 5, nr. 527-550)

1972-01-14 / nr. 536

Pag. 2 ! Inaugurăm astăzi o nouă pagină a ziarului nostru, o pagină realizată de­­ corespondenţii voluntari ai judeţului, aceşti oameni neobosiţi , cronicari ai fap-­­ telor oamenilor de pe aceste meleaguri, ai frumuseţilor vieţii lor, ai gîndurilor şi pentru un mîine mai rodnic, ai adevărului şi bucuriilor. O pagină dedicată lor­­ pentru a aşterne în slovă rodul căutărilor cotidiene însumate în fapte, pentru a­­ putea transmite prin acest mijloc mesajul oamenilor către oameni. Redacţia ziarului „Cuvîntul nou" adresează corespondenţilor, tu-­­­turor oamenilor muncii din judeţ, rugămintea de­ a deveni solii colectivului în­­ care trăiesc şi muncesc, transformîndu-se în propagatori ai adevărului,­­ dreptăţii şi cinstei. Redacţia va face totul pentru ca slova lor să fie răspîndi- jj tă în tot judeţul, pentru ca problemele lor să fie rezolvate întotdeauna în spiritul­­ dreptăţii şi al echităţii, pentru ca dorinţele să le fie împlinite, pentru ca vrerea­­ să le fie faptă, pentru ca adevărul, dreptatea, cinstea şi virtutea să fie tuturor o fereastră spre mîine. Zorii anului-i strigăt ! ! de viată \ Ultima seară a lui '71. I Maternitatea din Intorsura­­ Buzăului se pregătea pentru * viitorul an. In camera de­­ gardă, medicul Maria Voi-­­ nea și asistenta Éva Bálint ! — asemenea multor sluji­­­­tori ai lui Hipocrate erau­­ la postul lor. Părea că Ta­ i ra Buzaielor nu va adresa­­ răsăritului anului ţipete de­­ viaţă ale unor noi născuţi.­­ Se apropia ora de cumpă­­­nă. Din cătunul Gîlma, so­­­­seşte Ana Savu, mama a în­­l­că patru copii. Se pregătea­u să nască. Pentru Maria Voi- I­nea şi Éva Bálint, anul ca­­­­re-şi trăia ultimele momen­­t­­e înseamnă o intervenţie­­ deosebită. Pentru cei de a­­­­­ci, semnele anului au fost­­ strigate de prima pirpîire­­ de viaţă: Vasilica Savu.­­ Se născuse la îngemănarea­­ anilor, insemnind cu zvo­­­­nul zglobiu al vieţii, prima­­ filă a calendarului, incunu- I nind clipa.­­ Surpriza nu era, însă,­­ singura. Ana Savu se pre­­­­gătea să devină, pentru a­­ şasea oară, mamă. Al doi­­­­lea copil, geamănul Vasili­­­­căi , necesita pentru naş­­­­tere o intervenţie chirur­­­­gicală complicată, datorită­­ poziţiei transverse în care­­ se afla. La Intorsura Bu- J­zăului însă, nu exista o sec­­­­ţie de obstretică. Deci, tre-­­ buia luată o hotărîre grab-­­ nică. Riscurile transportului­­ erau prea mari, pentru ce-­­­le două vieţi — mamă şi­­ copil.­­ Cu mult calm, punînd la­­ încercare întreaga capacita- t te şi experienţă, Maria Voi­­­­nea şi Éva Bálint au reuşit­­ un fapt cu care se pot mîn­­t dri. Spre dimineaţă, primii­­ zori ai lui ’72 au auzit alt­­ strigăt de viaţă — Viorica,­­ O reuşită a primei zile.­­ Strigătele zglobii de viaţă­­ ale noului an — sentimen­­­­tul datoriei împlinite. s \ \ } V. mArcuşan. Păstrarea avutului obştesc, a­­ceastă îndatorire de prim rang a fiecărui cetăţean a fost şi rămîne una din problemele de o deosebi­tă importanţă pentru statul nos­tru, pentru societatea în care tră­im, înscriindu-se ca unul dintre principalele puncte dezbătute de plenara din 3—5 noiembrie 1971. „Influenţa moravurilor burghe­ze — arăta secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — se manifestă în pri­mul rînd prin atitudinea faţă de proprietatea socialistă ; furturile, delapidările, sustragerile de orice fel lovesc în interesele tuturor oamenilor muncii, sunt acte ostile construcţiei socialiste, de aceea trebuie considerat", aşa cum spu­nea Lenin, ca acte contrarevolu­ţionare". Privită sub acest aspect, pro­blema păstrării avutului obştesc trebuie să dea de gîndit fiecărui comunist, fiecărui cetăţean, ade­vărul cuvintelor secretarului ge­neral revărsînd asupra oricui do­rinţa de a-şi aduce contribuţia la păstrarea şi apărarea a tot ce înseamnă bun al întregului popor, bun al oamenilor ţării. De aceea toate cazurile de nerespectare a acestei îndatoriri trebuie pedep­site conform legii, iar facto­rii chemaţi să vegheze asupra păstrării şi apărării avutului ob­ştesc trebuie să facă totul pentru a preîntîmpina şi preveni crearea unor situaţii care să faciliteze comiterea unor infracţiuni de a­­cest gen. Locuitorii Dobîrlăului ştiuţi ca oameni harnici şi gospodari cu­nosc acest deziderat şi-l respectă în cea mai mare parte. Există totuşi cazuri în care unii cetăţeni au încălcat flagrant cerinţele o­­biective ale acestei legalităţi ge­­nerînd pagube avutului obştesc. Menţionez în primul rînd cazul fostei gestionare Şchiopu Victoria, a magazinului mixt din satul Mărcuș (comuna Dobîrlău) care în decursul a 13 luni de „activita­te“ a adus statului un prejudiciu de 27.952 lei. Principalele cauze care l-au generat fiind depozi­tarea necorespunzătoare a mărfu­rilor perisabile, nerespectarea normelor de igienă şi neatenţie la recepţionarea mărfurilor , într-un cuvînt neglijenţă crasă, neglijenţă care, aşa cum am menţionat, s-a soldat cu degra­darea şi deprecierea unor mari cantităţi de bunuri materiale. Din păcate există situaţii în care nu numai neglijenţa gene­rează pagube avutului obştesc, si­tuaţii în care aceste pagube sunt produse ca „bună ştiinţă“. Este vorba de delictele silvice, în lanţ săvîrşite de numiţii Şerban Vasile, Budaşcu Victor şi Şerban Dionise din comuna noastră. Indiferent însă, de valoarea pre­judiciului adus, actul în sine are un caracter antisocial şi cînd fac această afirmaţie mă gîndesc la acel „soi“ de abateri aşa zise „mărunte“, pe care unii sînt ten­taţi să le ignore. Dar să exem­plific­i oricine Intră în căminul cultural din comună va rămîne neplăcut surprins de puzderia de scrijelituri şi inscripţii de pe u­­şa de la intrare. Regretabil e faptul că toţi aceşti autori „pro­­digioşi“ au ţinut să rămînă ne­cunoscuţi săpîndu-şi doar iniţia­lele. Cită „modestie“! Şi cînd te gîndeşti că multora din aceşti tineri, dacă li s-ar cere să ajute la repararea acestei uşi, ar strâm­ba din nas. Şi uşa ce corespunde curţii interioare este în aceeaşi situaţie. Această stare de lucruri neplăcută trebuie să dea de gîn­dit factorilor educaţionali din comună şi în primul rînd organi­zaţiei U.T.C., în sensul educării ti­neretului în spiritul grijii pentru păstrarea avutului obştesc. Toate acestea sunt aspecte con­damnabile ale felului în care în­ţeleg unii să păstreze şi să a­­pere avutul obştesc. în combate­rea şi înlăturarea acestor abateri un rol important revine opiniei publice, majorităţii locuitorilor comunei noastre care sunt con­ştienţi de importanţa respectării acestor norme, conştienţi de fap­tul că astăzi mai mult ca oricînd trebuie să luptăm pentru lichida­rea definitivă a oricărei situaţii se afectează avutul obştesc. ★ Nerespectarea îndatoririi cetă­ţeneşti de păstrare a avutului ob­ştesc nu este o problemă ce ca­racterizează membrii societăţii noastre. Cazurile izolate ce se manifestă în acest sens sunt to­tuşi pete care întunecă activita­tea, rezultatele, izbînzile unui co­lectiv, al unei comunităţi. Dacă miile de ore de muncă patriotică efectuate de locuitorii Intorsurii Buzăului sînt mărturie vie a dra­gostei pentru localitatea lor, do­rinţei de-aş face viaţa cît mai plăcută, mai armonioasă, fac to­todată, dovada contribuţiei lor la îmbogăţirea continuă a fondului acestui bun al tuturor, avutul ob­ştesc. Şi roadele muncii lor tre­buie respectate, trebuie păzite împotriva celor „cîţiva“ care nu vor să respecte legile, normele de convieţuire socială. Comitetul Executiv al Consi­liului popular orăşenesc, în şe­dinţa din 8 decembrie 1971, a pus în discuţie problema : „Cum se asigură paza avutului obştesc şi personal“ luîndu-se totodată iniţiativa ca măsurile luate în a­­cest scop să­ fie popularizate prin staţia de radioficare, iar respec­tarea lor să fie urmărită prin miliţia oraşului, prin paza con­tractuală şi paza obştească din satele aparţinătoare. Un rol esen­ţial în păstrarea avutului obştesc îl are şi actul de prevenire a situaţiilor care ar „înlesni“ comi­terea unor grave infracţiuni. Ast­fel, în cursul nopţii nu este lă­sată întotdeauna lumina aprinsă în caseria cooperativei de consum, în birourile administrative, în magazinul „Mioriţa“, îngreunîn­­du-se în acest fel activitatea paznicilor. Un alt exemplu îl constituie şi­­superficialitatea şi neglijenţa tovarăşului Constantin Negrilă, gestionarul pe atunci al magazinului alimentar, care în seara zilei de 9 martie 1971, a „ui­tat“ să încuie uşa. Văzînd proba­bil că nimeni n-a „îndrăznit“, res­pectivul gestionar lasă magazinul neîncuiat şi în seara zilei de 28 septembrie 1971. Au fost a­­nunţate conducerea cooperativei şi organul de miliţie. Tovarăşul Negrilă a fost schimbat şi tran­sferat la depozitul, dar şi aici, spre surprinderea tuturor, situa­ţia se repetă. Un alt aspect de superficialitate în păstrarea avutului obştesc l-am întîlnit şi la secţia de lăzi a U.E.I.L. complet neîngrădită şi în cazul acesta fără porţi fixe de acces. Nu toţi muncitorii unităţii posedă legitimaţii, dar chiar da­că ar avea, în cazul acesta e o măsură inutilă. In secţia de lăzi poate intra şi ieşi oricine pe unde vrea. Şi consecinţele n-au întîr­ziat. Două exemple sunt conclu­dente : Vasile Cristea şi Octavian Bularca angajaţi ai întreprinderii au sustras din depozit materiale de construcţie în valoare de 520 de lei. Sau cazul lui Gheorghe Iuga care a furat uşurel „doar o scîndură de 110 lei“. Dar cîte n-au fost descoperite ! ? Am relatat doar cîteva cazuri de nerespectare a legii de organi­zare şi funcţionare a avutului ob­ştesc, cîteva exemple în care su­perficialitatea şi neseriozitatea unor angajaţi sau conduceri de întreprinderi pot facilita comite­rea unor grave prejudicii aduse avutului obştesc. Bunul întregu­lui popor trebuie apărat, iar a­­baterile săvîrşite în dauna acestei avuţii naţionale trebuie pedep­site conform legii, opinia publi­că acţionînd cu fermitate împotri­va acelora ce nu respectă aceas­tă îndatorire civică de înaltă res­ponsabilitate. Anchetă realizată de : CONSTANTIN NIŢU Dobîrlău VASILE VEREGUȚ Intorsura Buzăului GRIJA PENTRU AVUTUL OBŞTESC —­l­ĂTORIRE CIVICĂ DE MARE RĂSPUNDERE • ••••••••• • • • # $ # „Amurg“ Fotó : VÁJNA GYULA MESERII TRADIŢIONALE La Şcoala generală din Za­­gon sub conducerea profeso­­rului-instructor Eugen Bitai, elevii clasei a IX-a sunt in­troduşi în tainele unei mese­rii tradiţionale a comunei — împletiturile din nuiele. S-au confecţionat deja primele mici obiecte de uz casnic, pre­­conizîndu-se ca prin producţia realizată de elevi să se obţi­nă importante venituri pentru lărgirea bazei tehnico-materia­­le a şcolii. Prof. GYULA HARAI CUVÎNTUL NOU Cei mai conştiincioşi Pînă în ziua de 12 ianuarie, aproape 100 de cetăţeni din o­­raş şi-au plătit impozitele fa­ţă de stat, beneficiind astfel de reducerea impozitului cu­­7 la sută. Primele chitanţe au fost eliberate cetăţenilor : Ioan Lupoi (nr. 707), Gheor­­ghe Tohăneanu (nr. 1058), Viorel Tudoran (nr. 1044), Gheorghe Bobeş (nr. 597), Flo­­rea Tohăneanu (nr. 364), Ghe­orghe Bularca (nr. 837), Gheor­ghe Movileanu (nr. 924), Du­mitru Florian (nr. 8), Sofron Teleanu (nr. 204), Gheorghe Zaharia (nr. 437), Mircea Banciu (nr. 51), Gheorghe Bo­­riceanu (nr. 377), Andrei Mo­­raru (nr. 254), Andrei Popica (nr. 284), Ioan Popica (nr. 264), Damian Tohăneanu (nr. 435), Dumitru Bularca (nr. 413), Io­­­sif Bularca (nr. 419), Victor Bularca (nr. 148), Aurel Suciu (nr. 1236), Constantin Baciu (nr. 398), Vasile Burbea (nr. 1222), Ioan Tohăneanu (nr. 486), Gheorghe Lungu (nr. 1165), A. STÄUBLE Intorsura Buzăului ntilnire cu cititorii ziarului „Cuvîntul nou“ Recent, în staţiunea Vîlcele, a avut loc o întîlnire cu cititorii, organizată de redacţia ziarului nostru, întîlnire care a prilejuit un fructuos schimb de opinii, im­presii şi sesizări vizînd conţinu­tul ziarului, tematica, rubriciza­­rea, condiţia grafică precum şi o serie de probleme ale satului —staţiune, Vîlcele. Aprecierile vorbitorilor s-au a­­dresat mai cu seamă diversităţii temelor economice, social-politi­­ce şi cultural-educative, proble­me dezbătute amplu în paginile cotidianului nostru. Au fost evi­denţiate, de asemenea, rezolvările reuşite ale unor probleme semna­late de cititori, la rubrica „Am rezolvat problema dumneavoas­tră“. In cadrul discuţiilor redacţie­i cititori a fost semnalată nece­sitatea permanetizării unor ru­brici (magazin, sport) şi a gru­pajelor de ştiri judeţene. Cu­prinderea în ziar a principalelor manifestări cultural-educative, după opinia vîlcelenilor, trebuie amplificată, ziarul avîndu-şi me­nirea de a ajuta în rezolvarea u­­nor probleme de interes local, în speţă, aceea a căminului cultu­ral a activităţii de educare a ti­nerilor din sat etc. De asemenea, mulţi dintre cititorii prezenţi la întîlnire au făcut propuneri pen­tru diversificarea reportajelor şi a foiletoanelor, sugerînd un se­rial „Dimineţile oraşului sau lo­calităţii“ , care să îmbine armo­nios genul reportericesc cu foile­tonul. Dacă la anterioarele întîlniri cu cititori, în diferite localităţi ale judeţului, o problemă cheie a discuţiilor a fost difuzarea presei, aici, localnicii apreciază eforturi­le pe care Oficiul P.T.T.R.. le-a făcut în scopul distribuirii efici­ente a tuturor ziarelor şi reviste­lor. Datorită acestor eforturi, nu­mărul abonamentelor la presa lo­cală şi centrală a crescut. Asigurăm pe cititorii noştri din Vîlcele că problemele semna­late, cu ocazia recentei întîlniri, propunerile şi sesizările vor sta permanent în atenţia noastră. Cercul „micilor geologi In cadrul liceului din Baraolt activează mai multe cercuri ce desfăşoară activităţi pe diferite planuri. Eu activez, în două din­tre acestea şi anume : „cercul de dansuri populare“ şi „cercul mi­cilor geologi“. Cercul de dansuri este condus de tovarăşa Kaptza Maria metodis­­tă în cadrul Casei orăşeneşti de cultură. Sîntem 12 perechi şi de la începutul acestui an şcolar am reuşit să învăţăm foarte bine trei dansuri populare. Avem şi o orchestră a liceului cu care „coo­perăm“ de altfel, orchestră con­dusă de profesorul György-Pál Lajos. Preferinţele mele, se-ndreaptă însă, spre cercul „micilor geologi“, al cărui membru sunt încă din timpul pionieratului. Atunci cer­cul nostru era condus de tovară­şul Kisgyörgy Zoltán, geolog la I. M. Căpeni. Dînsul ne-a intro­dus în tainele acestei ştiinţe şi de­­atunci fiecare membru al cercului a devenit un mic cercetător. Am­­ realizat şi un mic muzeu în care am selectat şi expus tot rodul muncii noastre culese în nenumă­rate excursii de studiu pe care le-am făcut în jurul localităţii noastre.Acum ne întîlnim săptă­­mînal şi discutăm pe marginea unor referate axate în jurul te­mei: „Bogăţiile minerale utile din bazinul Baraoltului“ prezentate de membrii cercului, întîlniri ce se desfăşoară sub directa supra­veghere a „busolei“ colectivului nostru, profesorul Pacsa Iosif. Dintre excursiile „de recunoaşte­re“ la care am participat în a­­ceastă toamnă, amintesc cea de la Racoşul de Jos, la cariera de ba­zalt, la peştera din Mereşti şi la peştera Şag. Pentru vacanţa de primăvară vom organiza o excursie în Va­lea Crişului Repede şi în bazinul Băii Mari. Mulţumesc în numele colegilor mei conducerii, liceului pentru sprijinul pe care ni-l acordă şi îndeosebi profesorului Pacsa Iosif pentru interesul şi dragostea cu care ne conduce. BODORI LAJOS elev anul III. Liceul Baraolt I II Portret Ctitorind belşugul... Numele cel adevărat este Maria Sorescu. Dar oamenii o cunosc altfel — Tica lui Didi Lăcătu­­şu. Numele, firesc, ne trimite la personajele lui Zaharia Stancu sau Marin Preda. Este, da­că vreţi un nume fru­mos. De mult, atunci cînd ţăranii agricultori din întreaga ţară îşi uneau pămînturile, zvîrlind pietrele de hotar, Maria Sorescu semna a treia, cererea de înscriere în cooperativa agricolă din Voineşti. Se ctitorea, pentru cei de acolo, belşugul, iar la această ctitorie fiecare venea cu ce avea mai bun, cu braţele însetate de muncă cu năzuinţa în mai bine. Am cunoscut-o pe co­­operatoarea fruntaşă în diferite ipostaze. Din toate întîlnirile, din dis­cuţii, din exemplul pe care îl dădea în acţiu­nile social-edilitare se desprindea un singur lucru — conştiinciozita­tea. După ani de muncă, la vîrsta cînd împlini­rile aşează cunună asu­­pra-i, Maria Sorescu, azi membră în Comitetul e­xecutiv al Consiliului popular orăşenesc, este acelaşi exemplu de se­riozitate şi spirit de răspundere, acelaşi su­flet cald şi prietenesc. In zilele de vacanţă, Maria Sorescu îşi aş­teaptă fiii, pe Dumitru — student la Academia de ştiinţe economice şi pe Doina — elevă la Liceul din Covasna. Bucuria mamei este, în aceste momente, asemă­nătoare bucuriei pămîn­­tului însetat, primind ploile de vară. Alături de cei doi, în zilele de sărbătoare ale Voineşti­­lor, la nedeile cu horele înmănunchind bucuria şi munca, Maria Sores­cu îşi aminteşte de pri­mele zile de atunci, cînd pornise împreună cu micuţii spre sediul cooperativei nou înfiin­ţate. Trecuseră ani, co­piii s-au făcut mari, co­operativa şi-a îmbună­tăţit rezultatele... Trecuseră ani. Peste Voineşti, peste chipul celor 40 de primăveri ai cooperatoarei fruntaşe. Bucuria Măriei Sorescu înmănunchea în priviri horele, mulţumirea pă­­mîntului, a holdelor... AUREL HULPOI ANUL V NIr. 536 Subredacţia din intorsura Buzăului transmite: Miercuri, 12 ianuarie, bri­gada ştiinţifică a Casei de cul­tură Intorsura Buzăului, com­pusă din ing. Romulus Bular­ca, dr. Simion Laurenţiu şi profesorii Vasile Stancu şi Alexandru Stauble, s-au întîl­­nit cu muncitorii de la gura de exploatare forestieră Met­­cu a U.E.I.L. Intorsura Buzău­lui. Cu această ocazie, în afa­ră de o expunere în legătură cu sărbătorirea zilei de 24 ianuarie, s-au dat ■ răspunsuri la diferite întrebări pe teme de politică internă și exter­nă, probleme de medicină și probleme legate direct de pro­cesul de producţie. (B. Vestan). La Casa de cultură Intor­sura Buzăului a început să funcţioneze un cerc de stu­dierea mandolinei sub condu­cerea , profesorului Botaru I­­van. Dintre cei înscrişi la a­­cest curs, amintim pe: Nicolae Tohăneanu, Adrian Negrilă, Gheorghe Bularca, Ioan Negoţ, Vasile Man şi alţii. După o perioadă de instruire dintre membrii acestui cerc vor fi selectaţi componenţii unei for­maţii de mandoline ce va ac­tiva în cadrul Casei de cul­tură. In dimineaţa zilei de 13 ia­nuarie ora 7, cursa locală, (conducător auto Horia Bobeş), care trebuia să parcurgă tra­seul: Intorsura Buzăului — Si­ta Buzăului pînă la strada­­Re­publicii, unde aşteptau peste 20 de cetăţeni, s-a oprit la Si­­ta-centru, de unde s-a întors. Toţi aceşti cetăţeni au rămas, în frig şi au întîrziat de la program. (I. Angoreanu). Ce ţi-e cu amnezia asta...! Cred că sunt puţini cei care nu au auzit de­­ „amnezia spontană“. E o boală tare curioasă care vine aşa pe nepusă­­masă şi-ţi joacă nişte feste de pomină. Dacă de boală aţi auzit, sînt convins însă că de cele întîmplate pe la noi încă n-aţi aflat aşa că înarmaţi-vă cu „puţintică răbdare“ şi veţi afla ce forme ciudate şi ce consecinţe neaşteptate poate ge­nera această maladie. Pe cetăţeanul Onea Ioan, din comuna Dobîrlău nr. 73 l-a „lovit“ tocmai în perioada în care s-a desfăşurat recen­­sămîntul animalelor. Şi uite-aşa dintr-o dată începe sărma­nul om să uite... Şi dă-i şi uită şi dă-i şi uită... pînă-n ziua cînd a sosit recenzorul a reuşit să „uite“ două oi şi un pur­cel. In zadar încercau „orfelinele“ animale să-şi dovedeas­că existenţa behăind şi grohăind pe trei voci, undeva prin pod sau prin cine ştie c­e alt loc la fel de „neprietenos“ cu ele; omul nimic... n-aude, n-a­ vede... că de, uitarea-i lucrul dracului, cînd te-a prins ai terminat cu... memoria. Dar asta nu-i tot, că de, amnezia-i boală cu dichis — molipsitoare, nu se lasă ea doar cu o „victimă“. Așa că zis și făcut sări „duduia amnezie“ gardul la vecinul de la 74, Niţolaş loan. Găsindu-l acasă i se lipi de „memorie“ ca o ventuză şi­, căzu vălul greu al uitării pe doi porci şi o oaie. (Curioasă boală...! trage la oi şi la purcei, ceva de speriat). Şi cine ştie ce-ar mai fi păţit cei doi suferinzi dacă nu s-ar fi ivit ca din senin „leacul“... poate ar fi ajuns să uite că au uitat şi să-şi aducă aminte de bietele animale. Dar n-a fost nevoie să „ui­te“ că au amnezie, căci organele care efectuau reverifica­rea recensămîntului au constatat că una-i scris pe hîrtie şi alta... behăie în grajd. Şi după un „consult“ în toată regu­la dibuindu-şi diagnosticul le-a făcut celor doi cîte o „reţe­tă“ de 50 de lei, asta pentru că erau la primul „atac“ de amnezie. Se presupune că de-atunci circulă vorba : Feriţi-vă fraţilor de A­MNEZIE, că se lasă cu A­MENDA ! N. CÎŢU Ce oare tovară­șe ? Se joacă fiu-meu cu magnetofonul. Nu risipiţi apa! In ultimul timp datorită lucrărilor care au fost execu­tate în vederea îmbunătăţirii alimentării cu apă a oraşului Sfîntu Gheorghe cantitatea de apă destinată consumului ce­tăţenilor, a crescut cu circa 40 la sută faţă de anul 1971, cantitatea de apă depăşind astfel necesităţile oraşului. Cu toate acestea locuitorii din zona „piaţa nouă“ şi strada Tudor Vladimirescu, nu primesc apă în suficientă măsură şi pe bună dreptate sunt nemulţumiţi. Care este cauza ? Unii cetă­ţeni în special din cartierele de blocuri Simeria şi Ciucului, nu s-au îngrijit ca instalaţiile sanitare interioare să func­ţioneze în mod corespunzător, risipindu-se astfel o mare cantitate de apă. Astfel, numai un rezervor defect (de la W.C.) care curge încontinuu, risipeşte în 24 de ore circa 40 m.c. apă. Adresăm tuturor locuitorilor oraşului, rugămintea (deo­camdată) de­ a lua măsurile necesare pentru remedierea de­fecţiunilor, adresîndu-se pentru aceasta I.J.G.L.-ului, care execută reparaţiile respective. ȘTEFAN LÖRINCZ,

Next