Cuvîntul Nou, ianuarie 1972 (Anul 5, nr. 527-550)
1972-01-14 / nr. 536
Pag. 2 ! Inaugurăm astăzi o nouă pagină a ziarului nostru, o pagină realizată de corespondenţii voluntari ai judeţului, aceşti oameni neobosiţi , cronicari ai fap- telor oamenilor de pe aceste meleaguri, ai frumuseţilor vieţii lor, ai gîndurilor şi pentru un mîine mai rodnic, ai adevărului şi bucuriilor. O pagină dedicată lor pentru a aşterne în slovă rodul căutărilor cotidiene însumate în fapte, pentru a putea transmite prin acest mijloc mesajul oamenilor către oameni. Redacţia ziarului „Cuvîntul nou" adresează corespondenţilor, tu-turor oamenilor muncii din judeţ, rugămintea de a deveni solii colectivului în care trăiesc şi muncesc, transformîndu-se în propagatori ai adevărului, dreptăţii şi cinstei. Redacţia va face totul pentru ca slova lor să fie răspîndi- jj tă în tot judeţul, pentru ca problemele lor să fie rezolvate întotdeauna în spiritul dreptăţii şi al echităţii, pentru ca dorinţele să le fie împlinite, pentru ca vrerea să le fie faptă, pentru ca adevărul, dreptatea, cinstea şi virtutea să fie tuturor o fereastră spre mîine. Zorii anului-i strigăt ! ! de viată \ Ultima seară a lui '71. I Maternitatea din Intorsura Buzăului se pregătea pentru * viitorul an. In camera de gardă, medicul Maria Voi- nea și asistenta Éva Bálint ! — asemenea multor slujitori ai lui Hipocrate erau la postul lor. Părea că Ta i ra Buzaielor nu va adresa răsăritului anului ţipete de viaţă ale unor noi născuţi. Se apropia ora de cumpănă. Din cătunul Gîlma, soseşte Ana Savu, mama a înlcă patru copii. Se pregăteau să nască. Pentru Maria Voi- Inea şi Éva Bálint, anul care-şi trăia ultimele momente înseamnă o intervenţie deosebită. Pentru cei de aci, semnele anului au fost strigate de prima pirpîire de viaţă: Vasilica Savu. Se născuse la îngemănarea anilor, insemnind cu zvonul zglobiu al vieţii, prima filă a calendarului, incunu- I nind clipa. Surpriza nu era, însă, singura. Ana Savu se pregătea să devină, pentru a şasea oară, mamă. Al doilea copil, geamănul Vasilicăi , necesita pentru naştere o intervenţie chirurgicală complicată, datorită poziţiei transverse în care se afla. La Intorsura Bu- Jzăului însă, nu exista o secţie de obstretică. Deci, tre- buia luată o hotărîre grab- nică. Riscurile transportului erau prea mari, pentru ce-le două vieţi — mamă şi copil. Cu mult calm, punînd la încercare întreaga capacita- t te şi experienţă, Maria Voinea şi Éva Bálint au reuşit un fapt cu care se pot mînt dri. Spre dimineaţă, primii zori ai lui ’72 au auzit alt strigăt de viaţă — Viorica, O reuşită a primei zile. Strigătele zglobii de viaţă ale noului an — sentimentul datoriei împlinite. s \ \ } V. mArcuşan. Păstrarea avutului obştesc, această îndatorire de prim rang a fiecărui cetăţean a fost şi rămîne una din problemele de o deosebită importanţă pentru statul nostru, pentru societatea în care trăim, înscriindu-se ca unul dintre principalele puncte dezbătute de plenara din 3—5 noiembrie 1971. „Influenţa moravurilor burgheze — arăta secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — se manifestă în primul rînd prin atitudinea faţă de proprietatea socialistă ; furturile, delapidările, sustragerile de orice fel lovesc în interesele tuturor oamenilor muncii, sunt acte ostile construcţiei socialiste, de aceea trebuie considerat", aşa cum spunea Lenin, ca acte contrarevoluţionare". Privită sub acest aspect, problema păstrării avutului obştesc trebuie să dea de gîndit fiecărui comunist, fiecărui cetăţean, adevărul cuvintelor secretarului general revărsînd asupra oricui dorinţa de a-şi aduce contribuţia la păstrarea şi apărarea a tot ce înseamnă bun al întregului popor, bun al oamenilor ţării. De aceea toate cazurile de nerespectare a acestei îndatoriri trebuie pedepsite conform legii, iar factorii chemaţi să vegheze asupra păstrării şi apărării avutului obştesc trebuie să facă totul pentru a preîntîmpina şi preveni crearea unor situaţii care să faciliteze comiterea unor infracţiuni de acest gen. Locuitorii Dobîrlăului ştiuţi ca oameni harnici şi gospodari cunosc acest deziderat şi-l respectă în cea mai mare parte. Există totuşi cazuri în care unii cetăţeni au încălcat flagrant cerinţele obiective ale acestei legalităţi generînd pagube avutului obştesc. Menţionez în primul rînd cazul fostei gestionare Şchiopu Victoria, a magazinului mixt din satul Mărcuș (comuna Dobîrlău) care în decursul a 13 luni de „activitate“ a adus statului un prejudiciu de 27.952 lei. Principalele cauze care l-au generat fiind depozitarea necorespunzătoare a mărfurilor perisabile, nerespectarea normelor de igienă şi neatenţie la recepţionarea mărfurilor , într-un cuvînt neglijenţă crasă, neglijenţă care, aşa cum am menţionat, s-a soldat cu degradarea şi deprecierea unor mari cantităţi de bunuri materiale. Din păcate există situaţii în care nu numai neglijenţa generează pagube avutului obştesc, situaţii în care aceste pagube sunt produse ca „bună ştiinţă“. Este vorba de delictele silvice, în lanţ săvîrşite de numiţii Şerban Vasile, Budaşcu Victor şi Şerban Dionise din comuna noastră. Indiferent însă, de valoarea prejudiciului adus, actul în sine are un caracter antisocial şi cînd fac această afirmaţie mă gîndesc la acel „soi“ de abateri aşa zise „mărunte“, pe care unii sînt tentaţi să le ignore. Dar să exemplifici oricine Intră în căminul cultural din comună va rămîne neplăcut surprins de puzderia de scrijelituri şi inscripţii de pe uşa de la intrare. Regretabil e faptul că toţi aceşti autori „prodigioşi“ au ţinut să rămînă necunoscuţi săpîndu-şi doar iniţialele. Cită „modestie“! Şi cînd te gîndeşti că multora din aceşti tineri, dacă li s-ar cere să ajute la repararea acestei uşi, ar strâmba din nas. Şi uşa ce corespunde curţii interioare este în aceeaşi situaţie. Această stare de lucruri neplăcută trebuie să dea de gîndit factorilor educaţionali din comună şi în primul rînd organizaţiei U.T.C., în sensul educării tineretului în spiritul grijii pentru păstrarea avutului obştesc. Toate acestea sunt aspecte condamnabile ale felului în care înţeleg unii să păstreze şi să apere avutul obştesc. în combaterea şi înlăturarea acestor abateri un rol important revine opiniei publice, majorităţii locuitorilor comunei noastre care sunt conştienţi de importanţa respectării acestor norme, conştienţi de faptul că astăzi mai mult ca oricînd trebuie să luptăm pentru lichidarea definitivă a oricărei situaţii se afectează avutul obştesc. ★ Nerespectarea îndatoririi cetăţeneşti de păstrare a avutului obştesc nu este o problemă ce caracterizează membrii societăţii noastre. Cazurile izolate ce se manifestă în acest sens sunt totuşi pete care întunecă activitatea, rezultatele, izbînzile unui colectiv, al unei comunităţi. Dacă miile de ore de muncă patriotică efectuate de locuitorii Intorsurii Buzăului sînt mărturie vie a dragostei pentru localitatea lor, dorinţei de-aş face viaţa cît mai plăcută, mai armonioasă, fac totodată, dovada contribuţiei lor la îmbogăţirea continuă a fondului acestui bun al tuturor, avutul obştesc. Şi roadele muncii lor trebuie respectate, trebuie păzite împotriva celor „cîţiva“ care nu vor să respecte legile, normele de convieţuire socială. Comitetul Executiv al Consiliului popular orăşenesc, în şedinţa din 8 decembrie 1971, a pus în discuţie problema : „Cum se asigură paza avutului obştesc şi personal“ luîndu-se totodată iniţiativa ca măsurile luate în acest scop să fie popularizate prin staţia de radioficare, iar respectarea lor să fie urmărită prin miliţia oraşului, prin paza contractuală şi paza obştească din satele aparţinătoare. Un rol esenţial în păstrarea avutului obştesc îl are şi actul de prevenire a situaţiilor care ar „înlesni“ comiterea unor grave infracţiuni. Astfel, în cursul nopţii nu este lăsată întotdeauna lumina aprinsă în caseria cooperativei de consum, în birourile administrative, în magazinul „Mioriţa“, îngreunîndu-se în acest fel activitatea paznicilor. Un alt exemplu îl constituie şisuperficialitatea şi neglijenţa tovarăşului Constantin Negrilă, gestionarul pe atunci al magazinului alimentar, care în seara zilei de 9 martie 1971, a „uitat“ să încuie uşa. Văzînd probabil că nimeni n-a „îndrăznit“, respectivul gestionar lasă magazinul neîncuiat şi în seara zilei de 28 septembrie 1971. Au fost anunţate conducerea cooperativei şi organul de miliţie. Tovarăşul Negrilă a fost schimbat şi transferat la depozitul, dar şi aici, spre surprinderea tuturor, situaţia se repetă. Un alt aspect de superficialitate în păstrarea avutului obştesc l-am întîlnit şi la secţia de lăzi a U.E.I.L. complet neîngrădită şi în cazul acesta fără porţi fixe de acces. Nu toţi muncitorii unităţii posedă legitimaţii, dar chiar dacă ar avea, în cazul acesta e o măsură inutilă. In secţia de lăzi poate intra şi ieşi oricine pe unde vrea. Şi consecinţele n-au întîrziat. Două exemple sunt concludente : Vasile Cristea şi Octavian Bularca angajaţi ai întreprinderii au sustras din depozit materiale de construcţie în valoare de 520 de lei. Sau cazul lui Gheorghe Iuga care a furat uşurel „doar o scîndură de 110 lei“. Dar cîte n-au fost descoperite ! ? Am relatat doar cîteva cazuri de nerespectare a legii de organizare şi funcţionare a avutului obştesc, cîteva exemple în care superficialitatea şi neseriozitatea unor angajaţi sau conduceri de întreprinderi pot facilita comiterea unor grave prejudicii aduse avutului obştesc. Bunul întregului popor trebuie apărat, iar abaterile săvîrşite în dauna acestei avuţii naţionale trebuie pedepsite conform legii, opinia publică acţionînd cu fermitate împotriva acelora ce nu respectă această îndatorire civică de înaltă responsabilitate. Anchetă realizată de : CONSTANTIN NIŢU Dobîrlău VASILE VEREGUȚ Intorsura Buzăului GRIJA PENTRU AVUTUL OBŞTESC —lĂTORIRE CIVICĂ DE MARE RĂSPUNDERE • ••••••••• • • • # $ # „Amurg“ Fotó : VÁJNA GYULA MESERII TRADIŢIONALE La Şcoala generală din Zagon sub conducerea profesorului-instructor Eugen Bitai, elevii clasei a IX-a sunt introduşi în tainele unei meserii tradiţionale a comunei — împletiturile din nuiele. S-au confecţionat deja primele mici obiecte de uz casnic, preconizîndu-se ca prin producţia realizată de elevi să se obţină importante venituri pentru lărgirea bazei tehnico-materiale a şcolii. Prof. GYULA HARAI CUVÎNTUL NOU Cei mai conştiincioşi Pînă în ziua de 12 ianuarie, aproape 100 de cetăţeni din oraş şi-au plătit impozitele faţă de stat, beneficiind astfel de reducerea impozitului cu7 la sută. Primele chitanţe au fost eliberate cetăţenilor : Ioan Lupoi (nr. 707), Gheorghe Tohăneanu (nr. 1058), Viorel Tudoran (nr. 1044), Gheorghe Bobeş (nr. 597), Florea Tohăneanu (nr. 364), Gheorghe Bularca (nr. 837), Gheorghe Movileanu (nr. 924), Dumitru Florian (nr. 8), Sofron Teleanu (nr. 204), Gheorghe Zaharia (nr. 437), Mircea Banciu (nr. 51), Gheorghe Boriceanu (nr. 377), Andrei Moraru (nr. 254), Andrei Popica (nr. 284), Ioan Popica (nr. 264), Damian Tohăneanu (nr. 435), Dumitru Bularca (nr. 413), Iosif Bularca (nr. 419), Victor Bularca (nr. 148), Aurel Suciu (nr. 1236), Constantin Baciu (nr. 398), Vasile Burbea (nr. 1222), Ioan Tohăneanu (nr. 486), Gheorghe Lungu (nr. 1165), A. STÄUBLE Intorsura Buzăului ntilnire cu cititorii ziarului „Cuvîntul nou“ Recent, în staţiunea Vîlcele, a avut loc o întîlnire cu cititorii, organizată de redacţia ziarului nostru, întîlnire care a prilejuit un fructuos schimb de opinii, impresii şi sesizări vizînd conţinutul ziarului, tematica, rubricizarea, condiţia grafică precum şi o serie de probleme ale satului —staţiune, Vîlcele. Aprecierile vorbitorilor s-au adresat mai cu seamă diversităţii temelor economice, social-politice şi cultural-educative, probleme dezbătute amplu în paginile cotidianului nostru. Au fost evidenţiate, de asemenea, rezolvările reuşite ale unor probleme semnalate de cititori, la rubrica „Am rezolvat problema dumneavoastră“. In cadrul discuţiilor redacţiei cititori a fost semnalată necesitatea permanetizării unor rubrici (magazin, sport) şi a grupajelor de ştiri judeţene. Cuprinderea în ziar a principalelor manifestări cultural-educative, după opinia vîlcelenilor, trebuie amplificată, ziarul avîndu-şi menirea de a ajuta în rezolvarea unor probleme de interes local, în speţă, aceea a căminului cultural a activităţii de educare a tinerilor din sat etc. De asemenea, mulţi dintre cititorii prezenţi la întîlnire au făcut propuneri pentru diversificarea reportajelor şi a foiletoanelor, sugerînd un serial „Dimineţile oraşului sau localităţii“ , care să îmbine armonios genul reportericesc cu foiletonul. Dacă la anterioarele întîlniri cu cititori, în diferite localităţi ale judeţului, o problemă cheie a discuţiilor a fost difuzarea presei, aici, localnicii apreciază eforturile pe care Oficiul P.T.T.R.. le-a făcut în scopul distribuirii eficiente a tuturor ziarelor şi revistelor. Datorită acestor eforturi, numărul abonamentelor la presa locală şi centrală a crescut. Asigurăm pe cititorii noştri din Vîlcele că problemele semnalate, cu ocazia recentei întîlniri, propunerile şi sesizările vor sta permanent în atenţia noastră. Cercul „micilor geologi In cadrul liceului din Baraolt activează mai multe cercuri ce desfăşoară activităţi pe diferite planuri. Eu activez, în două dintre acestea şi anume : „cercul de dansuri populare“ şi „cercul micilor geologi“. Cercul de dansuri este condus de tovarăşa Kaptza Maria metodistă în cadrul Casei orăşeneşti de cultură. Sîntem 12 perechi şi de la începutul acestui an şcolar am reuşit să învăţăm foarte bine trei dansuri populare. Avem şi o orchestră a liceului cu care „cooperăm“ de altfel, orchestră condusă de profesorul György-Pál Lajos. Preferinţele mele, se-ndreaptă însă, spre cercul „micilor geologi“, al cărui membru sunt încă din timpul pionieratului. Atunci cercul nostru era condus de tovarăşul Kisgyörgy Zoltán, geolog la I. M. Căpeni. Dînsul ne-a introdus în tainele acestei ştiinţe şi deatunci fiecare membru al cercului a devenit un mic cercetător. Am realizat şi un mic muzeu în care am selectat şi expus tot rodul muncii noastre culese în nenumărate excursii de studiu pe care le-am făcut în jurul localităţii noastre.Acum ne întîlnim săptămînal şi discutăm pe marginea unor referate axate în jurul temei: „Bogăţiile minerale utile din bazinul Baraoltului“ prezentate de membrii cercului, întîlniri ce se desfăşoară sub directa supraveghere a „busolei“ colectivului nostru, profesorul Pacsa Iosif. Dintre excursiile „de recunoaştere“ la care am participat în această toamnă, amintesc cea de la Racoşul de Jos, la cariera de bazalt, la peştera din Mereşti şi la peştera Şag. Pentru vacanţa de primăvară vom organiza o excursie în Valea Crişului Repede şi în bazinul Băii Mari. Mulţumesc în numele colegilor mei conducerii, liceului pentru sprijinul pe care ni-l acordă şi îndeosebi profesorului Pacsa Iosif pentru interesul şi dragostea cu care ne conduce. BODORI LAJOS elev anul III. Liceul Baraolt I II Portret Ctitorind belşugul... Numele cel adevărat este Maria Sorescu. Dar oamenii o cunosc altfel — Tica lui Didi Lăcătuşu. Numele, firesc, ne trimite la personajele lui Zaharia Stancu sau Marin Preda. Este, dacă vreţi un nume frumos. De mult, atunci cînd ţăranii agricultori din întreaga ţară îşi uneau pămînturile, zvîrlind pietrele de hotar, Maria Sorescu semna a treia, cererea de înscriere în cooperativa agricolă din Voineşti. Se ctitorea, pentru cei de acolo, belşugul, iar la această ctitorie fiecare venea cu ce avea mai bun, cu braţele însetate de muncă cu năzuinţa în mai bine. Am cunoscut-o pe cooperatoarea fruntaşă în diferite ipostaze. Din toate întîlnirile, din discuţii, din exemplul pe care îl dădea în acţiunile social-edilitare se desprindea un singur lucru — conştiinciozitatea. După ani de muncă, la vîrsta cînd împlinirile aşează cunună asupra-i, Maria Sorescu, azi membră în Comitetul executiv al Consiliului popular orăşenesc, este acelaşi exemplu de seriozitate şi spirit de răspundere, acelaşi suflet cald şi prietenesc. In zilele de vacanţă, Maria Sorescu îşi aşteaptă fiii, pe Dumitru — student la Academia de ştiinţe economice şi pe Doina — elevă la Liceul din Covasna. Bucuria mamei este, în aceste momente, asemănătoare bucuriei pămîntului însetat, primind ploile de vară. Alături de cei doi, în zilele de sărbătoare ale Voineştilor, la nedeile cu horele înmănunchind bucuria şi munca, Maria Sorescu îşi aminteşte de primele zile de atunci, cînd pornise împreună cu micuţii spre sediul cooperativei nou înfiinţate. Trecuseră ani, copiii s-au făcut mari, cooperativa şi-a îmbunătăţit rezultatele... Trecuseră ani. Peste Voineşti, peste chipul celor 40 de primăveri ai cooperatoarei fruntaşe. Bucuria Măriei Sorescu înmănunchea în priviri horele, mulţumirea pămîntului, a holdelor... AUREL HULPOI ANUL V NIr. 536 Subredacţia din intorsura Buzăului transmite: Miercuri, 12 ianuarie, brigada ştiinţifică a Casei de cultură Intorsura Buzăului, compusă din ing. Romulus Bularca, dr. Simion Laurenţiu şi profesorii Vasile Stancu şi Alexandru Stauble, s-au întîlnit cu muncitorii de la gura de exploatare forestieră Metcu a U.E.I.L. Intorsura Buzăului. Cu această ocazie, în afară de o expunere în legătură cu sărbătorirea zilei de 24 ianuarie, s-au dat ■ răspunsuri la diferite întrebări pe teme de politică internă și externă, probleme de medicină și probleme legate direct de procesul de producţie. (B. Vestan). La Casa de cultură Intorsura Buzăului a început să funcţioneze un cerc de studierea mandolinei sub conducerea , profesorului Botaru Ivan. Dintre cei înscrişi la acest curs, amintim pe: Nicolae Tohăneanu, Adrian Negrilă, Gheorghe Bularca, Ioan Negoţ, Vasile Man şi alţii. După o perioadă de instruire dintre membrii acestui cerc vor fi selectaţi componenţii unei formaţii de mandoline ce va activa în cadrul Casei de cultură. In dimineaţa zilei de 13 ianuarie ora 7, cursa locală, (conducător auto Horia Bobeş), care trebuia să parcurgă traseul: Intorsura Buzăului — Sita Buzăului pînă la stradaRepublicii, unde aşteptau peste 20 de cetăţeni, s-a oprit la Sita-centru, de unde s-a întors. Toţi aceşti cetăţeni au rămas, în frig şi au întîrziat de la program. (I. Angoreanu). Ce ţi-e cu amnezia asta...! Cred că sunt puţini cei care nu au auzit de „amnezia spontană“. E o boală tare curioasă care vine aşa pe nepusămasă şi-ţi joacă nişte feste de pomină. Dacă de boală aţi auzit, sînt convins însă că de cele întîmplate pe la noi încă n-aţi aflat aşa că înarmaţi-vă cu „puţintică răbdare“ şi veţi afla ce forme ciudate şi ce consecinţe neaşteptate poate genera această maladie. Pe cetăţeanul Onea Ioan, din comuna Dobîrlău nr. 73 l-a „lovit“ tocmai în perioada în care s-a desfăşurat recensămîntul animalelor. Şi uite-aşa dintr-o dată începe sărmanul om să uite... Şi dă-i şi uită şi dă-i şi uită... pînă-n ziua cînd a sosit recenzorul a reuşit să „uite“ două oi şi un purcel. In zadar încercau „orfelinele“ animale să-şi dovedească existenţa behăind şi grohăind pe trei voci, undeva prin pod sau prin cine ştie ce alt loc la fel de „neprietenos“ cu ele; omul nimic... n-aude, n-a vede... că de, uitarea-i lucrul dracului, cînd te-a prins ai terminat cu... memoria. Dar asta nu-i tot, că de, amnezia-i boală cu dichis — molipsitoare, nu se lasă ea doar cu o „victimă“. Așa că zis și făcut sări „duduia amnezie“ gardul la vecinul de la 74, Niţolaş loan. Găsindu-l acasă i se lipi de „memorie“ ca o ventuză şi, căzu vălul greu al uitării pe doi porci şi o oaie. (Curioasă boală...! trage la oi şi la purcei, ceva de speriat). Şi cine ştie ce-ar mai fi păţit cei doi suferinzi dacă nu s-ar fi ivit ca din senin „leacul“... poate ar fi ajuns să uite că au uitat şi să-şi aducă aminte de bietele animale. Dar n-a fost nevoie să „uite“ că au amnezie, căci organele care efectuau reverificarea recensămîntului au constatat că una-i scris pe hîrtie şi alta... behăie în grajd. Şi după un „consult“ în toată regula dibuindu-şi diagnosticul le-a făcut celor doi cîte o „reţetă“ de 50 de lei, asta pentru că erau la primul „atac“ de amnezie. Se presupune că de-atunci circulă vorba : Feriţi-vă fraţilor de AMNEZIE, că se lasă cu AMENDA ! N. CÎŢU Ce oare tovarășe ? Se joacă fiu-meu cu magnetofonul. Nu risipiţi apa! In ultimul timp datorită lucrărilor care au fost executate în vederea îmbunătăţirii alimentării cu apă a oraşului Sfîntu Gheorghe cantitatea de apă destinată consumului cetăţenilor, a crescut cu circa 40 la sută faţă de anul 1971, cantitatea de apă depăşind astfel necesităţile oraşului. Cu toate acestea locuitorii din zona „piaţa nouă“ şi strada Tudor Vladimirescu, nu primesc apă în suficientă măsură şi pe bună dreptate sunt nemulţumiţi. Care este cauza ? Unii cetăţeni în special din cartierele de blocuri Simeria şi Ciucului, nu s-au îngrijit ca instalaţiile sanitare interioare să funcţioneze în mod corespunzător, risipindu-se astfel o mare cantitate de apă. Astfel, numai un rezervor defect (de la W.C.) care curge încontinuu, risipeşte în 24 de ore circa 40 m.c. apă. Adresăm tuturor locuitorilor oraşului, rugămintea (deocamdată) de a lua măsurile necesare pentru remedierea defecţiunilor, adresîndu-se pentru aceasta I.J.G.L.-ului, care execută reparaţiile respective. ȘTEFAN LÖRINCZ,