Cuvîntul Nou, decembrie 1972 (Anul 5, nr. 810-836)

1972-12-07 / nr. 815

fi Pag. 2 Adunările generale de dări de seamă şi alegeri —prilej de analizare a activităţii pe toate planurile. Munca unui colectiv implică munca fiecărui membru al său Conferinţa organizaţiei sindi­cale de secţie a Şantierului nr. 1, aparţinînd întreprinderii judeţe­ne de construcţii-montaj — Sfîn­­tu Gheorghe s-a desfăşurat în urmă cu cîteva zile, cînd munci­torii, tehnicienii şi inginerii de pe şantier cunoşteau sarcinile stabilite de Plenara Comitetului Central al P.C.R., din 20—21 no­iembrie, cu privire la asigurarea realizării, planului pe anul 1973, respectiv a actualului cincinal înainte de termen. Acest fapt a constituit pentru ei un puternic stimulent, în abordarea cu maxi­mă exigenţă a problemelor ana­lizate. Darea de seamă prezentată de tovarăşul Péter László, preşedin­tele comitetului organizaţiei sin­dicale de secţie,, a scos în eviden­ţă activitatea rodnică a colecti­velor de muncă de pe şantier, a în­cercat să contureze aportul orga­nizaţiei sindicale de secţie, al grupelor sindicale la realizarea tuturor sarcinilor economice, la crearea condiţiilor corespunză­toare pentru desfăşurarea muncii constructorilor, pentru ridicarea nivelului lor de cunoştinţe poli­tice şi profesionale. De apreciat este faptul că ma­terialul nu a căutat să prezinte o statistică a activităţii, ci a ară­tat modul în care comitetul or­ganizaţiei sindicale de secţie a rezolvat sau a încercat să rezol­ve problemele ridicate de mun­ca de zi cu zi a colectivului şan­tierului. Critica a fost îndreptată fără ocolişuri, asupra domeniilor în care s-au manifestat lipsuri sau deficienţe. Un exemplu îl constituie, bunăoară, şi numele acelor tovarăşi care mai sunt în­­că certaţi cu disciplina, ca Bitai Ferenc, Szász Gall Iosif, Bandi Iuliu, Hlibicsiuk Iuliu, Ambrus Bela şi alţii. Discuţiile au demarat mai greu, poate din cauza... prezen­ţei şefului de şantier, ing. Falu­végi, cu care oamenii nu prea e­­rau obişnuiţi în adunările gru­pelor sindicale anterioare, critică însuşită dealtfel şi de cel ,,în cauză“ Fără a fi numeroşi, cei care au luat cuvîntul au făcut o serie de propuneri valoroase pentru asi­gurarea aprovizionării cu mate­riale de construcţii a punctelor de lucru, la timp şi în cantităţi suficiente, în general pentru crea­rea unor condiţii mai bune de desfăşurare a muncii. Această scurtă tăcere de la în­ceput, a delegaţilor celor peste 600 de membri de sindicat, a fost bine caracterizată de tovarăşul Incze Ludovic : „cauzele tăcerii le găsesc în metoda şi în modul cum noi acordăm a­­tenţie problemelor şi propu­nerilor salariaţilor la şedinţe­le de grupă sindicală, unde de multe ori omul ridică proble­me rezolvabile, dar nici măcar răspuns nu primeşte, subapre­­ciindu-se priceperea şi contribu­ţia tuturor membrilor colectivită­ţii la rezolvarea problemelor de zi cu zi. Aşa s-a întîmplat cu ves­tiarul, o dorinţă veche a lucră­torilor din şantier, care abia a­­cum, la conferinţa organizaţiei secţiei sindicale şi-a găsit rezol­varea. Muncitorii au propus — şeful de şantier, fiind prezent, a fost de acord — şi participanţii la conferinţă s-au angajat în nu­mele celor care i-au delegat, că vor construi vestiarul prin mun­că patriotică. în cuvîntul său, zidarul Fad­­gyas Iosif a criticat pe bună drep­tate conducerea tehnico-adminis­­trativă, pentru faptul că aprovi­zionarea punctelor de lucru cu mortar, în sistem centralizat, în prezent merge în detrimentul productivităţii muncii, întrucît maşinile apar pe şantier abia în jurul orelor 9—10. Acceptînd cri­tica, fiind întemeiată, şeful şan­tierului solicită pe cei care se preocupă la întreprindere cu di­rijarea şi repartizarea maşinilor pentru transport, să fie mai o­­perativi, mai receptivi, altfel a­­cest nou sistem de aproviziona­re cu mortar, a punctelor de lu­cru, n-o să dea randamentul scon­tat. S-au abordat la această confe­rinţă şi alte aspecte, despre dis­ciplină şi indisciplină (recoman­­dîndu-se ca cei care nu respectă ordinea să fie sancţionaţi de către conducere, la recomandarea co­lectivului de muncă­, îmbunătă­ţirea aprovizionării muncitorilor cu haine de protecţie şi altele. în încheierea dezbaterilor, de­legaţii la conferinţă au aplaudat chemarea şefului de şantier, ca întreg colectivul de muncitori să acţioneze în continuare, cu o e­­xigenţă şi mai pronunţată în ve­derea realizării exemplare a sar­cinilor pe anul în curs şi pregă­tirea anului 1973, pentru ca şan­tierul să-şi menţină titlul de evi­denţiat, obţinut an­ de zile în ca­drul întreprinderii. După discuţiile purtate, confe­rinţa a ales noul comitet al or­ganizaţiei secţiei sindicale, care trebuie să devină un sprijin ac­tiv al conducerii şantierului, un purtător de cuvînt al omului, un mobilizator al întregului colectiv la realizarea cincinalului înainte de termen. B. LAZAR O obligaţie permanentă-asigurarea unor condiţii corespunzătoare de muncă Adunările de dări de seamă şi alegeri la nivelul grupelor sin­dicale sunt chemate ca, pe lîngă analiza felului în care birourile grupelor sindicale şi-au îndepli­nit mandatul încredinţat, să facă — printre altele — şi o analiză profundă a modului cum unele probleme majore, care decid soarta producţiei, au fost solu­ţionate, îndeplinirea sarcinilor de plan fiind condiţionată de o serie de factori, unul dintre aceştia — a­­sigurarea unor condiţii normale de lucru — a fost analizat, cu mult simţ de răspundere la nu­meroase adunări de grupe sindi­cale. Membrii de sindicat care au li­at cuvîntul la adunările de la I.C.B. Braşov — Cariera Mal­­naş, Şantierul nr. 1 al I.J.C.M. — Sfîntu Gheorghe, Direcţia ju­deţeană de drumuri şi poduri — secţia mecanizări şi transpor­turi ş.a. au făcut referiri şi la modul în care conducerile tehni­­co-administrative au creat condi­ţii optime de lucru pentru înde­plinirea sarcinilor economice. Astfel, tovarăşul Németh An­drás, mecanic la Cariera Malnaş a criticat slaba preocupare a bi­roului grupei sindicale faţă de condiţiile de lucru la unele lo­curi de muncă. Mai concret, ne referim la neasigurarea desfăşu­rării normale a lucrului în timpul nopţii, la încărcarea vagoanelor C.F.R.­ arătîndu-se că neglijarea unor măsuri de ,,mică importan­ţă“ poate să ducă la unele ne­ajunsuri. Lipsa iluminatului co­respunzător al locului de mun­că poate determina şi accidente de muncă şi, în ultimă instanţă, scăderea productivităţii muncii. Tovarăşul Kisgyörgy Tibor, maistru instalator la Şantierul nr. 1 — Sfîntu Gheorghe, în cu­vîntul său a arătat că, conduce­rea şantierului nu a asigurat în suficientă măsură frontul de lu­cru unor categorii de instalatori, cauză care duce la înregistrări de ore stagnări, îndeplinirea planu­lui de producţie presupune şi o ritmică aprovizionare a locului de muncă cu materiale. Pentru aceasta a propus să fie revăzut modul în care este asigurat trans­portul intern la materialele ne­cesare instalatorilor de încălzire termică, apă şi canal. La adunarea de grupă sindica­lă de la Direcţia judeţeană de drumuri şi poduri, pe lîngă suc­cesele obţinute de harnicul co­lectiv de mecanici de întreţine­re, a reieşit şi faptul că rezulta­tele acestui colectiv puteau fi şi mai frumoase dacă necesarul de unelte de muncă ar fi fost asigu­rat la timp pe tot parcursul anu­lui. Este inadmisibil — spunea organizatorul grupei sindicale, tovarăşul Kádár József ca o secţie care are sarcină de a exe­cuta reparaţii la diferite maşini şi unelte, să aibă probleme pin­ă şi cu procurarea unui burghiu de filetat. Se pune întrebarea­­ cum îşi exercită atribuţiile serviciul de aprovizionare al unităţii, din mo­ment ce nici cele mai elementare unelte şi materiale nu sunt asi­gurate la timp ? Problemele de mai sus — ridi­cate de membrii de sindicat — la prima vedere pot să pară mi­nore şi simplu de rezolvat, însă nesoluţionarea lor poate să ducă la neajunsuri serioase. Rămîne de văzut, cum conducerile adminis­trative de la unităţile de mai sus vor acţiona, ca toate condiţiile de lucru să permită desfăşurarea mai bună a activităţii profesio­nale a fiecărui salariat şi, aceas­ta, pentru îndeplinirea sarcinilor de plan înainte de termen. Se re­comandă ca pe viitor birourile grupelor sindicale nou alese, să dovedească promptitudine şi combativitate în dezvăluirea ne­ajunsurilor cu implicaţii directe în realizarea planului şi asigura­rea unor condiţii normale de muncă. K. VILMOS Gateristul Bokor Mihály de la S.I.L. Breţcu „reglează“ dimen­siunile cherestelei de răşinoase. Adunările generale ale grupe­lor sindicale din cadrul unităţi­lor aparţinînd O.C.L. Sfîn­tu Gheorghe au reliefat aspecte dintre cele mai diverse, privind atît viaţa internă de organizaţie, cît şi modul în care membrii săi îşi desfăşoară activitatea profe­sională. Acolo unde colectivul este bine închegat, iar biroul gru­pei sindicale se dovedeşte activ, rezultatele sunt îmbucurătoare. A­­ceastă afirmaţie a rezultat din adunarea grupei de la magazinul „Corso“ , o atmosferă bună de muncă, disciplină exemplară, preocuparea fiecărui salariat pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu. Participanţii la discuţii au apreciat pozitiv munca desfă­şurată de biroul grupei sindicale, apreciere concretizată, de fapt, şi în realegerea membrilor săi, în frunte cu organizatoarea grupei, tovarăşa Irina Nagy, care dealt­fel are o vechime de 25 de ani în asemenea funcţie. Din păcate, în adunarea grupei sindicale a salariaţilor de la ma­gazinul alimentar nr. 1, magazi­nul de mezeluri şi altele cu pro­fil alimentar, din oraş, partici­panţii la dezbateri au avut des­tule cuvinte de nemulţumire faţă de problemele disciplinei în mun­că, precum şi a frecvenţei la a­­dunările lunare ale grupei sin­dicale. Deşi deficienţele şi pro­blemele ce se cer soluţionate, sunt numeroase, darea de seamă nu a fost astfel întocmită încît să constituie o bună bază de dis­cuţii prin analiza temeinică a ac­tivităţii grupei. Ar fi trebuit dis­cutate, bunăoară, aspectele refe­ritoare la modul de organizare şi desfăşurare a aprovizionării uni­tăţilor, cu produse alimentare, deoarece se ştie că aproape zil­nic lipsesc multe sortimente soli­citate de populaţia oraşului. Poa­te, însă, că eficienţa discuţiilor purtate ar fi fost mai mare dacă, din partea conducerii C.C.L. era prezent cineva, nu nu­mai la această adunare generală, ci şi la celelalte. Este firesc ca, în atribuţiile lor, organele sin­dicale să fie sprijinite de toţi factorii de răspundere. Astfel, printre problemele dezbătute şi care se cer urgent soluţionate, se numără încălzirea unităţilor, în unele dintre acestea neexistind nici măcar o sobă, deşi iarna a venit. Un alt aspect criticat este modul preferenţial în care unii meseriaşi ai­ O.C.L. - tixt (e vorba de electricieni) execută lucrările de reparaţii. Oare factorii de răs­pundere nu cunosc toate aceste probleme ? Poate că nu, fiindcă nu participă la adunările grupei sindicale, nu sprijină organul de conducere al acesteia în înlătu­rarea tuturor deficienţelor. Este absolut necesar ca, în viitor, să se manifeste din partea tuturor o preocupare intensă şi eficien­tă pentru soluţionarea probleme­lor ridicate de salariaţi, pentru îmbunătăţirea climatului şi con­diţiilor de muncă ale acestora. P. SUZANA Organele sindicale trebuie sprijinite de toţi factorii de răspundere CUVÎNIUL NOU BHgBy.trrtrj;rr"«:''ur*"y,y£sniiC4'g«ugi»>ifflacai»ri«i»r» iv nnwiwiiw^m.iMnn.Ma.i .umhhpwbiiim ■ mmm-mmm îmbunătăţirea activităţii impune, în primul rînd, înlăturarea deficienţelor existente ! Ca o concluzie ce s-a desprins în adunarea generală de dare de seamă şi alegeri ţinută la grupa sindicală a Sectorului de indus­trializare a lemnului Zăbrătău — hala de gatere — este aceea că, pe lîngă rezultatele pozitive ob­ţinute de acest colectiv de mun­că în realizarea sarcinilor econo­mice şi social-culturale, s-au ma­nifestat şi unele neajunsuri, care se datoresc în primul rînd neluă­­rii unor măsuri corespunzătoare, la timp şi cu eficienţă. Participanţii la discuţii, ca Ni­­colae Stroie, Ana Mareş, Doina Olteanu, Ilian Pârvan, Ioan Cris­­tea şi alţii, pe lîngă aprecierile făcute privind succesele colecti­vului de muncă, au scos în evi­denţă o serie de lipsuri care au influenţat negativ realizarea şi depăşirea angajamentelor asu­mate de colectivul de muncă. Astfel, a reieşit insuficienta preo­cupare a biroului grupei sindica­le, a comitetului sindical de sec­ţie şi a conducerii sectorului, în domeniul educării salariaţilor, al creşterii conştiinţei acestora, fapt care a contribuit negativ la uti­lizarea maximă a capacităţilor de producţie. Este de ajuns să arătăm că nu­mai prin , eliminarea absenţelor nemotivate, la această grupă sin­dicală se puteau realiza peste 1.700 mc, cherestea. Dacă se mai adaugă şi frecventele cazuri de opriri accidentale ale unor uti­laje, precum şi neasigurarea la timp a materiei prime — situa­ţii care frecvent au produs goluri de producţie — ne putem da sea­ma ce consecinţe a avut insufi­cienta preocupare a factorilor de răspundere, faţă de aceste pro­bleme. Deşi au fost cunoscute, luarea măsurilor corespunzătoa­re a întîrziat uneori. O cauză o constituie şi faptul că biroul grupei sindicale şi co­mitetul sindical de secţie nu au reuşit să organizeze în aşa fel a­­dunările lunare ale grupei, încât acestea să devină o şcoală de e­­ducare a salariaţilor, să creeze opinie de masă faţă de toţi cei care încalcă disciplina în muncă, inclusiv conducerea administra­tivă pentru reasigurarea la timp și permanent a materiei prime, astfel încit angajamentele asu­mate de colectivul de muncă să fie realizate și depăşite în timpul normal de lucru, nu prin folosi­rea orelor suplimentare. In insuficientă măsură a fost urmărită şi rezolvarea propune­rilor făcute de salariaţi, din care cauză unele din acestea nici până în prezent nu sunt soluţionate, cum ar fi spălarea buştenilor înaintea intrării la prelucrat, ceea ce a influenţat negativ pro­ductivitatea muncii. Trebuie să remarcăm că nici conducerea I.P.V.I.L.F. nu a studiat în sufi­cientă măsură înfiinţarea unui punct sau a unei unităţi de des­facere a legumelor şi fructelor la Zăbrătău, fapt care îngreunea­ză aprovizionarea salariaţilor cu aceste produse. Este necesar ca, conducerea I.P.V.I.L.F. să nu în­­tîrzie cu studierea şi rezolvarea acestei doleanţe, sesizate în re­petate rînduri şi aşteptate de sa­ I­lariaţi. Este de datoria biroului , grupei sindicale şi a comitetului sindical de secţie să ia măsurile corespunzătoare, astfel încît lip­surile reieşite cu ocazia adunării­­ generale de dare de seamă și a­­legeri la nivelul grupei sindicale, să fie remediate în cel mai scurt timp B. ŞTEFAN , în prima jumătate a seco­lului XX numeroase asociaţii literare şi artistice vor reflec­ta ideile puse in circulaţie de semănătorism. Dar, dintre toate „Tinerimea artistică“ în­fiinţată in 1902 a mijlocit răs­­pîndirea unei arte din care, fireşte, nu au lipsit accentele de originalitate. Opoziţia faţă de manierismul mic burghez şi orientarea spre teme inspi­rate din viaţa orăşenilor im­primă întregii arte, a acestei perioade, o atmosferă de a­­vînt, de înfruntare a diverse­lor direcţii estetice şi ideolo­gice. In această atmosferă ti­pare creaţia lui Gheorghe Pe­­traşcu, a cărui biografie artis­tică este asemănătoare con­temporanului său, Luchian. Primii ani ai creaţiei sale se aşază sub semnul influenţei lui Grigore­scu, deşi va trece pe rînd pe la München prin atelierul neoclasicului Bou­­guereau de unde se va întoar­ce nemulţumit de o artă de­venită anacronică. Influenţa grigoresciană şi a „Tinerimii artistice" se mani­festă doar în cee­­ ce priveşte alegerea subiectelor, a dezvol­tării unor tematici rustice, dar tratarea temelor sale, se deo­sebeşte, încă de la început, de aceea a contemporanilor săi, Petraşcu impunîndu-se ca o personalitate ferm conturată. In lucrările lui, materia pic­turală este densă, avînd o consistenţă severă, planurile (îndeosebi la peisaj) detaşîn­­du-se viguros, concentrînd lu­mina în cîteva pete puternice, în peisajele rustice Petraşcu aşază întotdeauna „ecrane“ albe pe care le despovărează de orice vibraţii colorate, lă­­sîndu-le în nuda lor simpli­tate („Casa la ţară“), uneori maiestuoasă. în călătoria pe care o în­treprinde începînd din 1901 prin Spania, pictorul, potriv­nic impresionismului, se va o­­rienta spre peisajul de sub­stanţă, zăbovind îndeosebi a­­supra arhitecturilor masive („Casă la Vitré“), dîndu-le­­ întemeieto­rul unei noi tradiţii artistice 100 de ani de la naşterea lui Gh. Petraşcu impresie de soliditate. De fapt, toate aceste lucrări pictate în Spania se opun evident tra­diţiei romantice şi a „siropă­­rii“ culorii, relevînd o preo­cupare constantă pentru re­prezentarea materialităţii. In legătură cu naturile moarte ale lui Petraşcu, s-a vorbit deseori despre o apro­piere de arta lui Cézanne. La Petraşcu însă, reminiscenţele cazanniene se întîlnesc semni­ficativ cu cele ale artei ro­mâneşti. Şi, de fapt, apropie­rea lui Petraşcu de arta popu­lară trebuie înţeleasă ca un sentiment stenic, al descope­ririi lumii apropiate în ipos­tazele sale imediate, avînd ce­va din minuţia meşterilor populari. Artistul preferă să realizeze nuanţele prin supra­puneri de pastă, prin transpa­renţa reciprocă a culorilor. A­­ceste adausuri succesive de culoare determină o structură aproape sculpturală a pastei lui Petraşcu. în naturile moar­te, obiectele sunt plasate in­tr-un spaţiu real, eliberat de povara amănuntelor de pri­sos. Obiectele absorb lumina şi parcă nu o mai restituie, păstrind-o în însăşi structura lor, densă, transformată şi ea în materie. Pictura lui Pe­traşcu „degajă impresia ciu­dată pe care ar produce-o niş­te obiecte stînd de vorbă noaptea d­intre ele“. Portretele sînt o concentra­re de maiestuoasă austeritate, în special cele pictate între anii 1923—1927. Cine priveşte portretele lui Petraşcu, din a­­ceastă perioadă îşi dă seama de evoluţia artei lui. Deşi re­gimul cromatic este la fel de sobru, cu acelaşi ritm întune­cat şi cu acelaşi roşu greu ca­re centrează compoziţia, se observă totuşi concentrarea mai puternică a materialită­ţii volumelor. Petraşcu a introdus în pic­tura modernă românească o direcţie ale cărei consecinţe au fost descoperite mai tîrziu. Structura artei lui cuprinde deopotrivă înţelesuri ale stră­vechii arte româneşti şi ale picturii europene din secolul XX. Petraşcu este indiscuta­bil, dacă nu un fondator de şcoală, un întemeietor de tra­diţie artistică. DORU MUREŞAN ANUL V Nr. 813 Să folosim cu pricepere procedeele moderne în predarea cunoştinţelor „Trebuie să acţionăm pen­tru a făuri un om cu cunoş­tinţe multilaterale, capabil să înţeleagă, să interpreteze şi să folosească just legile obiecti­ve ale dezvoltării sociale în fiecare etapă a evoluţiei so­cietăţii“. (Din Raportul prezentat de to­varăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a P.C.Lr. din iulie 1972). Selectarea, predarea şi aplica­rea cunoştinţelor atît în cadrul şcolii cît şi la nivelul celorlalte instituţii care îndeplinesc aseme­nea sarcini provoacă o serie de contradicţii, care se nasc în ur­ma conflictului dintre caracterul nou, aplicativ al ştiinţelor, şi me­todele vechi care mai dăunează învăţămîntului. Nu este vorba de renunţarea la metodele clasice, care pot fi folosite in predare la locul lor. Vreau să insist asupra greşelilor pe care le comitem în aplicarea lor, apoi să mă refer la unele metode de învăţămînt, care pot contribui la mărirea e­­ficienţei muncii instructive. In cadrul articolului vorbesc numai despre relaţia : elev-profesor, care se extinde şi la relaţia cursant —­ activist, muncitor — instructor etc. Mai sînt cadre care pun accen­tul, la predarea lecţiei, pe me­morie şi nu pe capacitatea de gîndire a elevilor. Procedeul lor îl motivează cu faptul că la exa­menul de admitere, comisiile cer reproducerea cît mai fidelă a materiei V incluse în programă, respectiv­ manual. Elevul ascultat, pierzînd firul lecţiei, dacă se o­­preşte, degeaba este stimulat de profesor („gîndeşte-te“ !), el tot răspunde : ,,nu-mi vine în minte ce trebuie să spun“. Astfel, la ascultare, se repetă din partea e­­levului toate greşelile pe care e­­ventual le-a făcut profesorul la predare, prin folosirea nejustă sau necorespunzătoare a unor metode de învăţămînt. Folosind în special memoria, elevul acu­mulează stocuri de cunoştinţe pasive, cu o eficienţă minimă în acţiune şi producţie. Ca urmare a acestei situaţii apare a doua contradicţie, adică între volumul redus de cunoştinţe şi limbajul sărac, nedezvoltat al elevului. Limbajul se dezvoltă în corela­ţie cu gîndirea şi nicidecum cu memoria. Cuvîntul este purtăto­rul unui înţeles şi este corelat cu noţiunea. Elevul care are idei lucide, gîndeşte logic, adică con­form unor legi ale gîndirii, ace­la se exprimă corect, prompt şi clar. Folosirea cu prioritate a memoriei, faţă­ de gîndire frînea­­ză dezvoltarea deprinderii de vor­bire la elevi. Gîndirea, ca mijloc de însuşire a cunoştinţelor şi activitate crea­toare, poate fi cultivată la elevi dacă aceştia îşi însuşesc în linii generale, prin exemplificări în cadrul obiectului respectiv, ope­raţiile de gîndire ca­­ analiza, sinteza, abstractizarea, concreti­zarea, comparaţia, generalizarea etc. Treptat-treptat profesorul trebuie să explice­­elevilor în ce constă avantajul folosirii acestor operaţii şi, în cadrul lecţiilor, pe baza temei predate, să facă de­ TRIBUNA PEDAGOGULUI monstraţii. Analiza este într-o u­­nitate dialectică cu sinteza. In domeniul socialismului ştiinţific, elevii îndrumaţi de profesor a­­nalizează pe baza unor cazuri concrete contradicţiile ce le poar­tă în sine capitalismul. Sinteza, ca operaţie mintală, va ajuta e­­levii să ajungă la concluzia că contradicţiile fiind de caracter antagonic, ele servesc drept ar­mă proletariatului şi partidelor comuniste pentru răsturnarea a­­cestei orînduiri. Operaţia comparaţiei poate fi folosită la confruntarea diferite­lor tipuri de revoluţii. Compara­ţia, ca operaţie de gîndire, urmă­reşte elementele comune în dife­rite fenomene. Operaţia de com­paraţie foloseşte un obiect sau un fenomen „original“ şi „mo­delul“. De la comparaţie putem să trecem la generalizare. La ba­za generalizării trebuie să stea, la fel, un singur criteriu şi pu­tem aplica această operaţie nu­mai în cadrul aceleiaşi clase de obiecte. Generalizarea o folosim în cazurile cînd nu avem posi­bilitatea să cercetăm existenţa a­­celuiaşi fenomen sau fapt la toa­te obiectele sau­ fenomenele care fac parte din aceeaşi clasă. A­­vem dreptul să folosim generali­zarea dacă avem suficiente date, ca faptul constatat la un număr restrîns de obiecte să fie extins asupra întregii clase de obiecte. Folosirea operaţiilor de gîndi­re, în cazuri concrete, ne ajută la aplicarea unor metode noi de învăţămînt, ridică eficacitatea însuşirii­ cunoştinţelor la elevi. Elevul devine un participant ac­tiv în procesul de învăţămînt, modifică în sens pozitiv relaţia profesor — elev, care în felul a­­cesta devine colaborator. Ideea că învăţarea este o activitate ca­re duce la achiziţii individuale relativ stabile în sfera comporta­mentală, că succesele obţinute de elevi le ridică moralul, încrede­rea în forţa lor creatoare — de­vine o realitate. PAVEL BECSEI, profesor Scrisoare deschisă adresată tovarăşului Bokor Carol — adjunctul şefului Autobazei—Sf. Gheorghe De mai mulţi ani, sarcina transportului presei­­şi a expedi­ţiilor poştale în interiorul judeţului este încredinţată sectorului ce cu onoare conduceţi. Evident, această sarcină nu este deloc uşoară inc­irptă responsabilitate, punctualitate, seriozitate, spirit de iniţiativă şi de acţiune. Ei bine, consider că nu sînteţi­ străin nici de condiţiile în care se realizează un ziar, cîtă muncă, energie şi timp se consumă pentru ca el să apară la timp, pentru ca încă din­­ primele ore ale dimineţii el să ajungă în mîna cititorilor. Căci, un adevăr— axiomatic — cunoscut sperăm şi de dumneavoas­­tră susţine că ziarul trăieşte numai o zi, ziua cu care este da­tat. Atît ! Ziua următoare el vehiculează alte veşti, alte noutăţi interne şi externe... Aţi simţit poate şi dumneavoastră nevoia pri­mirii ziarului la timp şi v-aţi revoltat poate, cînd factorul poştal îi adus cu întîrziere. Dacă este aşa, permite­ţi-ne atunci, să ne întrebăm ! Cum se explică faptu­l că tocmai serviciul dumneavoas­tră generează de cele mai multe ori, întîrzieri mari în difuzarea presei ? Ştiu că de nenumărate ori, Direcţia judeţeană de poştă şi tele­­comunicaţii Covasna, v-a cerut să luaţi măsuri pentru ca trans­portul presei să se îmbunătăţească la nivelul noilor cerinţe. Din păcate, apelurile respective, n-au fost onorate... în luna octombrie, de pildă, maşinile Autobazei, repartizate pentru transportul presei, atît în oraşul Sfîntu Gheorghe, cît şi în judeţ, au întîrziat de nenumărate ori, iar în luna noiembrie a.c. in şaptesprezece cazuri, şoferii dumneavoastră s-au prezentat pentru transportul presei, cu întîrzieri variind între 30 de minute şi 2 orei? Exemplele nu sînt concludente? Atunci, iată altul, de dată mai recentă. In ziua de 30 noiembrie 1972, ziarul local a ieşit de sub tipar la ora 3 dimineaţa. Maşinile dumneavoastră, însă, s-au pre­zentat la poştă pentru a-l transporta la gară, la chioşcurile de pre­să, debite şi întreprinderile din oraş, abia la ora 7,30. Aşadar, cu o întîrziere de patru ore şi jumătate. Cîte minute irosite ! — adi­că 270 de minute, timp în care, telefoanele au sunat continuu pe biroul dumneavoastră! Şi, cu regret trebuie să vă amintim că acest caz — „banal“, veţi zice — nu este însă singular. In repetate rîn­duri, oameni responsabili cu munca de difuzare a­ presei, v-au călcat pragul, arătîndu-vă neajunsurile şi solicitîndu-vă spriji­nul pe care eraţi obligat să îl daţi. Aţi rămas însă insensibil la apelurile lor, sfătuindu-i chiar... să închirieze maşini „Etax" — deşi cunoaşteţi cît de costisitoare sînt transporturile cu aceste mijloace. Ei bine, nu subscriem în nici un fel atitudinii dum­neavoastră tovarăşe Bokor — dimpotrivă, ne manifestăm regre­tul că n-am găsit în persoana pe care o reprezentaţi în condu­cerea autobazei, omul — profund responsabil, de care avem a­­tîta nevoie. Păcat ! Sperăm totuşi că prezenta scrisoare va face să tresalte în dumneavoastră acel resort pe care noi îl numim conştiinţă şi, drept urmare, veţi da curs apelurilor noastre — şi nu numai ale noastre, ci ale tuturor abonaţilor la presa cotidiană din judeţul Covasna. N. ENACHE, şeful Serviciului de exploatare poştală din Direcţia judeţeană P.T.T.R. Covasna

Next