Cuvîntul Nou, septembrie 1978 (Anul 11, nr. 2058-2083)
1978-09-01 / nr. 2058
ANUL XI, Nr. 2058 ,,Calitatea unui asfalt depinde, înainte de toate, de pasiunea şi conştiinţa pe care le amestecă omul în bitum şi piatră“ ne-a spus tovarăşul TIBERIU OLARIU, directorul Direcţiei judeţene de drumuri şi poduri . De unde credeţi că trebuie să înceapă un interviu cu directorul Tiberiu Olariu? — Aş fi preferat să nu înceapă. Nu-mi place publicitatea, de nici un fel; dealtfel, ești singurul care a reuşit să mă abordeze în cei peste 10 ani de cînd sînt director aici. — începutul nu-i rău, cel puțin pentru reporter... — Așa se pare. Dar acum, că tot m-ai prins, ce vrei să afli despre D.J.D.P. ? — Totul; sau pe-aproape. — Mai mult pe-aproape, pentru că n-am timp; timpul e unul din lucrurile care mă obsedează. — Celelalte? — Celelalte se numesc D.J.D.P. Sfîntu Gheorghe. Şi e foarte strînsă legătura între ele. închipuieţi că cea mai mare dorinţă a mea e ca într-o noapte să pot căra asfalt pe toate drumurile judeţului, ca să nu mai am probleme — Irealizabilă dorinţă... — Din păcate. Acum poţi începe să notezi despre D.J.D.P. S-a înfiinţat la 20 august 1907. Am moştenit aproape 700 km de drumuri, din care 30 modernizate, o staţie de asfaltare la Sînzieni şi una în curs de montare, la Brateş, trei camioane, trei cilindri compresori şi 12 oameni în schemă. Dotarea, ca şi pregătirea oamenilor, s-au îmbunătăţit, însă, pe parcurs. în 1968, am mai construit două staţii, la Baraolt şi Bodoc, prin '70 încă două în Sfîntu Gheorghe, şi-uite-aşa am ajuns să avem acum opt. Am fost înzestraţi şi cu alte utilaje necesare, moderne, de bună calitate. Dar la început, trebuie să recunosc, am avut cîteva lucrări destul de slabe: Baraolt- Miefalău, tinimul spre Cîmpu Frumos... — De ce depinde calitatea unui asfalt, tovarăşe director? — De amestecul de materiale, de temperatura la care se lucrează, de întindeea drumului. Dar, înainte de toate, de gradul de pasiune şi conştiinţă pe care ie amestecă omul în bitum şi piatră. Dacă una din aceste condiţii nu se respectă, drumul îmbătrîneşte repede. — După cite ştiu, duceţi lipsă de muncitori — Aşa este, şi mai ales de muncitori necalificaţi. Pentru că la noi oamenii nu prea stau. Munca e grea, se lucrează şi pe frig, şi pe căldură, şi pe ploaie, atît ci e nevoie. Cei mai mulţi preferă o muncă mai curată, mai la adăpost. — Natura funcţiei pe care o aveţi vă obligă să circulaţi foarte mult. Pe ce drumuri vă place să mergeţi? — Aita Mare — Baraolt, Vîlcele — Sfîntu Gheorghe, Chilieni — Ozun, Bicsad — Bálványos şi altele pe care cei interesaţi Ie vor găsi singuri, sînt şosele de foarte bună calitate. Dealtfel, problema ridicării calităţii lucrărilor ne preocupă în cel mai înalt grad şi în toate domeniile activităţii noastre: reparaţii,întreţinere, construcţii, investiţii. Tot ceea ce construim noi se vede, se pipăie... — înseamnă că mai aveţi şi reclamaţii. — Avem, nici nu s-ar putea să nu avem ce rezolvăm, însă, cît se poate de operativ; multe din ele vin la redacţia ziarului „Cuvîntul nou", aşa că eşti în cunoştinţă de cauză. — Dacă tot am ajuns aici, mulţi cititori ne întreabă cînd se va rezolva problema drumurilor in judeţul nostru. Vă pun şi eu aceeaşi întrebare. — La sfîrşitul acestui cincinal vom avea 383 km de drum asfaltat, adică 61 la sută din totalul reţelei noastre de drumuri. Ceea ce nu e puţin, ţinînd seama de unde am plecat. Mergînd în ritmul actual de asfalare — 25 km pe an — în 1985 vor fi asfaltate toate drumurile judeţene, iar în 1990 — toată reţeaua de drumuri — comunale şi judeţene. Vom reuşi, în acest fel, o evacuare a traficului intens de pe drumurile naţionale importante. Puţintică răbdare... — Cum explicaţi, tovarăşe director, continua creştere de formă a D.J.D.P. Sfîntu Gheorghe? — Am fost foarte mult ajutaţi de conducerea locală de partid şi de stat, care ne-a acordat fonduri importante pentru procurarea de utilaje. Un exemplu: valoarea utilajelor noastre a crescut de la nici un milion în ’68, la 4 milioane, la ora actuală. Am reuşit, de asemenea, să găsim cadre de specialitate tinere, cu pregătire bună, care s-au integrat perfect în munca direcţiei noastre. O să dau doar două exemple la acest sens: Tiberiu Gombos şi Ion Cojocaru, care au lucrat, amindoi, cu foarte bune rezultate, în formaţia de poduri Am construit, în sfîrşit, un atelier pentru repararea şi întreţinerea utilajelor de drumuri şi auto, ceea ce înseamnă foarte mult pentru „forma“ de care spuneai. îmi amintesc că, era vorba, parcă, de o discuţie scurtă... — Kra, intr-adevăr, însă nu-mi pot oferi în fiecare zi plăcerea de a vorbi două ore cu dv. — Plăcere, zici? Mulțumesc, dar te rog să-mi spui și mie dacă te-a crezut cineva... DUMITRU MANOLACHESCU Fişier juridic FAPTĂ REPROBABILĂ Cîinele a fost întotdeauna un prieten şi ajutor devotat al omului. Faptele acestor animale au fost apreciate şi răsplătite de oameni aşa cum se cuvine. Dar din păcate mai există şi oameni care se comportă mai animalic decit aceste animale. Este cazul lui Constantin Ion din comuna Brăieşti, judeţul Buzău. Acesta a fost cioban la C.A.P. Mereşti din judeţul Harghita şi venea pentru aprovizionarea cu alimente în comuna Vîrghiş. In aceste deplasări a observat că în curtea lui G.I. se află un cîine fruntos din rasa „Komandor“. A pus cehii pe el şi s-a gîndit că nu i-ar strica să-l aibă la oi. Intr-o zi, în lipsa proprietarului, a ademenit cîineie cu pîine şi l-a furat. L-a dus la Stînă încereînd să-l dreseze pentru paza oilor. Dar cum acesta nu se conforma nicidecum dorinţelor hoţului, a fost pedepsit. Stăpînul alarmat de dispariţia cîinelui, care era al doilea exemplar din ţară, fiind şi campion al R.S.R. a dat un anunţ în ziar. Hoţul l-a citit şi văzîndu-se descoperit nu ştia cum să mai scape de bietul animal. A hotărât în final să-l ucidă. Şi ,fără nici un pic de inimă l-a lovit cu ciomagul în cap şi apoi l-a îngropat. O faptă pentru care a încasat din partea instanţei un an şi 4 luni închisoare cu executarea prin muncă corecţională. Totodată a fost obligat şi la despăgubirea proprietarului cu 8000 de lei ce reprezintă contravaloarea cîinelui furat şi ucis. Poate acuma C.I. îşi va da seama de fapta sa. Poate acum îşi va da seama că un asemenea animal trebuie ocrotit şi nu omorît. I. LASCU Rareori ni s-a întimpit sa întîlnim conducători auto în postura de... hoţi în timpul mare ! Ii mai văzusem pină acum încâlcind legile circulaţiei şi cerînd „înţelegere" din partea organelor da circulaţie pentru depăşiri riscante, exces de viteză, sau pentru conducerea autovehiculului în stare de ebrietate, îi mai văzusem făcând toaleta maşinilor în apele curate ale rîurilor, dar niciodată în cîmp, culegînd ea de pe propria moşie cartofi şi porumb, aşa cum s-a întîmplat în zilele de 22, 24 şi 25 august. în acele zile, Găboş Mihai din Tîrgu Secuiesc, strada Gării, nr. 47, proprietarul autoturismului-CV-3913, Horomszeki Gellert, tot din Tîrgu Secuiesc, strada Szöcs Iosif, nr. 13, proprietarul Daciei 1300-CV- 2855, Antal Ignacz din satul Mereni, nr. 73, posesorul maşinii I-CV-3822, conducătorii auto de pe tractorul 41-CV- 1581, aparţinînd S.M.A. Tîrgu Secuiesc, autoturismul 31 CV- 490, al întreprinderii de industrializare a laptelui Sfîntu Gheorghe şi autobasculanta 31-BV-7105 (nu se ştie cărei unităţi economice ii aparţine) — cum ar fi plecat oameni certaţi cu legea aceste maşini proprietate de stat de la bază fără avizul cuiva nu se cunoaşte, cei în cauză au făcut mile ?!! — au fost surprinşi in momentul cînd au furat porumb pentru fiert. Miraţi au dat din umeri; „pentru cîţiva porumbi, că-i destul în cîmp, ne faceţi atâta necaz şi de... tisul lumii“ (de fapt ei se făcuseră odată cu intrarea pe furiş în lan) — cuvinte care dezvăluie o mentalitate nefastă, străină societăţii noastre. „Eroul“ acestei odisee a fost însă Birko István, din Sfîntu Gheorghe, strada Viitorului, bloe 4, sc. C, ap. 14., proprietarul autoturismului-CV-3410, care şi-a adus întreaga familie... la cîmp, precum şi uneltele necesare pentru culesul cartofului. Nu știm cit a scos la... hectar, dar cert este faptul că în momentul prinderii lor în flagrant delict, şoferul împlânta furca în cartofi (unde i-o fi încăput în Trabant ? — o întrebare fără răspuns), iar soţia culegea porumb. Comentariile sînt de prisos. Am consemnat aceste fapte săvîrşite de nişte oameni certaţi cu legea, tocmai în dorinţa ca „exemplul“ lor să constituie un avertisment şi pentru alţi amatori de... furt la cîmpul mare ! VORBESC FAPTELE „Un mecanic foarte bun, priceput, inventiv, disciplinat la locul de muncă, are popularitate în rîndul maselor de muncitori, depune toate eforturile pentru realizarea planului de producţie, bine pregătit din punct de vedere politic şi profesional", iată o prezentare sumară a comunistului Ion Solomon, făcută de maistrul Ion Boriceanu. L-am intîlnit la Secţia lăzi a U.F.E.T. Intorsura Buzăului, mai precis la atelierul mecanic, unde lucrează de 20 de ani ca lăcătuş. Cunoaşte în amănunt întreaga evoluţie a secţiei, din clipa încropirii ei într-o fostă magazie de cereale şi pînă la moderna secţie, dată în exploatare în 1970. La toate prefacerile a pus şi el umărul, pentru că nu-i place să aştepte să facă alţii ceea ce i se pare firesc să facă el, pentru că are idei, nu neapărat năstruşnice, dar care aplicate în atelier au uşurat munca, au mărit productivitatea, au redus posibilitatea de accidentare. Fişa lui de creaţie este bogată. Iată, de pildă, maşina de încheiat pe colţ. De concepţie simplă, ea înlocuieşte munca a trei oameni şi, totodată, înlătură operaţia care se făcea manual. Nu şi-a pus problema economiilor care se realizează, dar un calcul simplu arată că ele sunt însemnate. Tot aşa s-a întîmplat şi cu maşina pentru ce a prazuit pînze banzie. A fost nevoie de ea, a făcut-o, mărind productivitatea muncii de două ori, înlocuind greoaia operaţie manuală, ameninţată mereu de accidente. Acum pregăteşte un troliu pentru tras remorcile în hală, troliu ce va înlocui munca a 10—12 oameni. De fiecare dată are grijă să sublinieze că a făcut totul în colectiv, pentru că alături de colegi se simte întotdeauna foarte bine. Atelierul deserveşte şi utilajele de la pădure, tocite piesele de schimb executîndu-se aici de lăcătuşii de întreţinere. Rolul comunistului Ion Solomon este recunoscut de toţi, nudegeaba este cel mai vechi muncitor al secţiei. Are activitate susţinută nu numai la locul de muncă, nu numai pe linie profesională, ci şi pe tărîm social, este în comitetul sindicatului pe întreprindere, membru al biroului organizaţiei de partid a secţiei şi membru al Comitetului judeţean al P.C.R., responsabilităţi care vorbesc de la sine. CORNEL GALBEN Bobinatoarea B. Nagy Maria de la I.A.E.A.M.E. Sfântu Gheorghe executînd bobine pentru claxonul electromagnetic. Foto: ABAKTI1A încă din pr veacului treci] ţara noastră sions, num. propun la inc mul lor acţiui de ordin ecot tîrziu, pe mă ideilor sociali: în mişcarea m vin organizaţii şoară activitaie luptei de el O asociaţie tipografilor se înainte la Bn tipografilor dii însă prima ca un ecou mai tă în primul i ne de presă pi ează.. Principiire sunt înscrii tul Statute pet prevederi şi eă de lucrători Bucureşti. Se şedinţele, viei casierul pot fi fără, dar ceila comitetului tre apărat aleşi ditorilor tipogra, minţite poartă septembrie 11 te este C.A. E şedinţe S. VVal Romanov, iar su Popa, Mihi nu şi Petrache In această a intra şi nun profesiuni decît graf aşa cum . Prec (Urmare nişti sunt muneri. Doar 3 m. membri de pa ceasta deoarece partida maiscienilor a stat atenţia noastră nizat în aşa fel care şantier, la de lucru să existm de partid membru în CA pentru ca infor jos în sus, cu jos să se facă tiv, pe o filieră să. Avem o pre adunările gener să subliniez că doar de prezer Din cele rel Pai oa condu înlăturarea .âPitivă a I colectivelor metodelor a a indicilor disciplinei î conducere a Oamenii soluţionat pr treprinderile Din cei ( participat la gust, un nut