Cuvîntul Nou, iunie 1987 (Anul 20, nr. 4768-4793)
1987-06-01 / nr. 4768
Proletari din fopte fante, uniti vá ! Organ al Comitetului Judeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului Popular Judeţean in spiritul sarcinilor subliniate ele secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu Un program de modernizare profund ancorat în realităţile economice, dar şi ecologice Unul dintre meseriaşii de frunte ai întreprinderii de Maşini-Agregat şi Subansamble Auto, Varga János, fruntaş în întrecerea socialistă. Aurul verde. Lemnul pădurilor. O comoară de mare preţ, o comoară care trebuie preţuită la adevărata ei valoare. Cam aceasta ar fi una din preocupările — economisirea materiei lemnoase — care stau în centrul atenţiei programului de organizare şi modernizare a producţie aici, la C.P.L. Sfîntu Gheorghe. Şi dacă i s-ar părea cuiva ciudat că una din direcţiile acţiunii de organizare a producţiei a fost crearea unui stoc imens de cherestea, harnicul colectiv al acestei unităţi i-ar, putea demonstra că se înşală. Cum ? De ce ? Simplu : „pentru că — ne spune interlocutorul nostru, inginerul Csegizy Ştefan, şeful atelierului de proiectare — nu am stocat cheresteaua de dragul de a avea cît mai multă materie primă sub nasul nostru. Acţiunea a pornit din alte considerente, s-au construit, prin mijloace proprii, şoproane pentru depozitarea materialului lemnos în scopul permiterii uscării sale naturale. Aceasta înseamnă o reducere a consumului de energie, lemnul se usucă pînă la umiditatea de 24 la sută fără nici o intervenţie care ar presupune consum de carburant sau electricitate“. — Deci efectul se resimte. — Da, dar nu numai prin reducerea costurilor, ci şi prin îmbunătăţirea calităţii masei lemnoase. Uscarea naturală este mai uniformă, măreşte fiabilitatea produselor. — Am înţeles că una din preocupările majore ale colectivului de oameni ai muncii de la C.P.L. este economisirea materiei prime... — Şi aţi înţeles bine. Cheresteaua trebuie gospodărită cu multă atenţie, nu trebuie să desfiinţăm pădurile pentru a asigura necesarul nostru de materiale. De aceea s-a şi acţionat, pe linia modernizării producţiei, pentru raţionalizarea debitării şi pregătirii materialelor. S-a redus ponderea cherestelei aprovizionate prin schimbarea „din mers“ a tehnologiilor şi trecerea la folosirea semifabricatelor şi prefabricatelor. Dar principala realizare în acest domeniu a fost crearea unui sector centralizat pentru debitarea şi îmbinarea furnirelor la platforma Sfîntu Gheorghe pentru toate subunităţile. A fost întîi ideea, am pus cu toţii umărul la materializarea ei şi s-a văzut clar Cornelius POPA (Continuare în pag. a 3-a) Foto: KOVÁCS László Ascensiunea unei... unităţi-pilot Complexul de îngrăşare a bovinelor din Boroşneu Mare, distins anul trecut cu titlul de Erou al Noii Revoluţii Agrare este, de-acum, bine cunoscut cititorilor. Mai puţini ştiu, poate, că după ce a intrat în funcţiune în 1978, acest complex „producea“ numai pierderi, mergînd pînă la valori foarte ridicate , cea mai matre fiind de 36.000.000 lei intr-uri.ani Aşa statesc deci, lucrurille, cînd în anul 1982, funcţia de director al complexului — cu un efectiv de 2.030 de capete, tot atîtea cîte mortalităţi şi sacrificări de necesitate se înregistrau intr-un an ! — a fost preluată de un om destoinic, Szekely Ladislau, fireşte, mult mai cunoscut acum, decît era la început. Două lucruri l-au interesat atunci cel mai mult: schimbarea unor cadre pe posturi, în funcţie de competenţă şi schimbarea mentalităţii tuturor, indiferent de treapta pe care se aflau. De pildă, Pető Sándor, om foarte tînăr şi acum, darmite atunci (are 25—26 de ani), era un lucrător oarecare, în echipa sanitar-veterinară; acum e şeful fermei zootehnice (mai există o fermă, cea vegetală). Cît priveşte disciplina personalului, aceasta e ca la fabrică : nimeni nu are voie sâ întîrzie nici măcar citeva minute, fără să suporte consecinţele. In această privinţă un procent spune multe, el fiind cel mai mare din cîte mi-a fost dat vreodată să întîlnesc : în cinci ani, în numai cinci ani au plecat din unitate aproximativ 70 la sută din oameni. Cei care s-au încadrat în normele de disciplină — e vorba de disciplina de program, cît şi de cea profesională — au rămas, ceilalţi au fost înlocuiţi cu alţii, dornici să înveţe, perseverenţi în a-şi ridica necontenit nivelul pregătirii profesionale, conştiincioşi în tot ce fac. Alt fapt, iarăşi deosebit de interesant, de semnificativ : mulţi, chiar dintre muncitorii calificaţi, s-au întors din fabrici, revenind în a- Ioan DRAGAN (Continuare în pag a 3-a) oameni , fapte 4 PAGINI- 50 BANI ANUL XX NR. 4768 LUNI 1 IUNIE 1987 Soarele răsare 5h 36m apune 20h 5dm Luna răsare 7h 66m apune 23h 54m Au trecut 152 zile Au rămas 213 zile Copiii noştri — viitorul nostru 1 Iunie, adică Ziua lor, a tuturor copiilor lumii, înseamnă sărbătoarea unei iubiri desăvîrşite şi durabile, dealtfel ziua lor este statornica noastră întoarcere o dată pe an, într-o zi anume, într-o lună anume în copilărie, adică în acea „stare de graţie“ rămasă doar în patrimoniul memoriei. Sărbătoarea copilăriei şi-a ales luna lui cireşăr şi parcă începutul de vară îi stă cel mai bine bucuriei unei vîrste fără egal. Azi, de ziua lor, noi oamenii mari şi de bună credinţă ai întregii planete albastre îi înconjurăm cu dragoste şi grijă pentru că aşa se cuvine, pentru că ei, copiii de azi, vor deveni generaţiile de constructori ai zilei de mîine, vor fi personalitatea mileniului III. Toţi copiii României simt această grijă şi iubire pentru fiinţa lor. Şi oare minunatele condiţii de învăţătură şi de viaţă nu sunt o pildă elocventă? Ca să ne creştem generaţia viitoare pe măsura idealurilor, a marilor aspiraţii revoluţionare trebuie să-i ocrotim şi să-i învăţăm materia aceea, numită dragoste de muncă şi dragoste de ţară. In România socialistă, ocrotirea copiilor, grija pentru educarea lor este ridicată la rang de politică de stat. Este poltica unei ţări şi a unui conducător iubit şi preţuit de întreaga fiinţă a patriei, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cel mai apropiat prieten al tinerei generaţii. In această zi de caldă sărbătoare toţi copiii României îşi îndreaptă cele mai frumoase gînduri, întreaga lor recunoştinţă şi dragoste fierbinte faţă de omul care le ocroteşte copilăria fericită, to Dora-Maria NAGY (Continuare în pag. a 2-a) . _____________________________ Pentru o artă competitivă, la un mnait nivel calitativ Şi această ediţie a Festivalului Naţional „Cîntarea României“ a adus pe scenele aşezămintelor culturale din judeţ, mii de artişti amatori — tineri şi vîrstnici, foarte mulţi talentaţi — reconfirmînd astfel vitalitatea, durabilitatea acestei ample manifestări a muncii şi creaţiei, iniţiată de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Timp de luni de zile, formaţii artistice şi interpreţi au prezentat spectacole în cadrul fazelor de masă, intercooperatiste sau zonale. Cei mai buni, fiind vorba şi de concurs, adică laureaţii cu premiul întîi la faza judeţeană ,au fost din nou prezenţi pe scena Teatrului şi Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Sfîntu Gheorghe la trecerea în revistă a formaţiilor artistice şi interpreţilor vocali şi instrumentali, în vederea promovării în etapa republicană a Festivalului Naţional „Cîntarea României“. Profitînd de prezenţa unor personalităţi ale vieţii culturale, din ţară şi din judeţ, la această amplă manifestare artistică am solicitat păreri şi opinii la care au răspuns cu amibilitate : Pandele Enache, instructor principal la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste; Romeo Ghircoiaşiu, vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor din R.S. România; Mihai Crişan, critic de teatru; Felicia Niculescu, folclorist la Institutul de Cercetări Etnografice şi Dialectologice, Gavrilă Emese, preşedintele Comitetului Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă. . __ Ioan NEGULILI In PAGINA A III-A publicăm o sinteză a dezbaterii organizate de redacţia ziarului nostru pe tema de mai sus De peg-fie în bătrîna moata din Zagon In casa bătrînului morar din Zagon doarme o fetiţă de trei ani. De veghe somnului ei stă zgomotul blind al roţii vechi, de lemn, mişcată de năvala apei. Pe masa mare din mijlocul camerei abureşte o mămăligă uriaşă, galben-aurie, făcută din mălaiul măcinat la moară. Mămăliga este sărată de lacrimile bătrînului Árva Béla, morarul. Nevenindu-i, parcă, să creadă, morarul a dat drumul apei să curgă, să învîrtâ roata morii, a pus boabele vechi de porumb în coșul de bucate și mălaiul a început să se cearnă. S-a împlinit visul de fiecare noapte al acestui bătrîn. După şase ani, moara de apă din Zagon macină din nou. Moara e veche, tare veche. Carnetele reporter „Eu aici m-am născut. Tata la moara asta a fost morar, moşul la fel, şi tata moşului tot aici a trăit şi-a muncit. Poate să aibă şi 500 de ani moara asta“. Ochii morarului spun mai mult decît vorbele. Cînd moara a fost oprită, în 1981, bătrînul s-a îmbolnăvit. A ieşit la pensie. Apoi, cînd a auzit că primarul cel nou din Zagon umblă să pună iar moara la treabă, sîngele a început să umble ca-n tinereţe. A uitat de boală. A muncit cu oamenii comunei la săpatul canalului prin care apa vine de la barajul rostuit zdravăn în sus. Lucru solid, făcut cu tragere de inimă și cu convingere. Apa aceea poate uda, la nevoie, și gră- Dumitru MANOLACHESCU (Continuare în pag. a 3-a) ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- _____________________| 913LUTECA JUDEJECHS - WvnBsvT — GC QMcrtanuP I __________