Cuvîntul Nou, aprilie 1989 (Anul 22, nr. 5338-5362)
1989-04-14 / nr. 5349
Anul XXII Nr. 5349 Ar fi neadevărat dacă am afirma că în comuna Vîlcele primăvara nu a fost întîmpinată adecvat şi din punctul de vedere al bunei gospodăriri şi înfrumuseţări. Intr-adevăr, majoritatea caselor — în special cele de-a lungul drumului judeţean — demonstrează acest lucru. Gospodării bine întreţinute, cum este cea a cetăţeanului Molnár Jenő din Arad,nr. 379 (foto 1) încîntă privirea. De asemenea, staţiunea Vîlcele, îndeosebi centrul ei, arată cum nu se poate mai cochet graţie preocupării conducerii acesteia (şef de staţiune — Constantin Iacob) care a reuşit să-i confere un cadru ambiental deosebit de plăcut. Dar cum pădure fără uscături nu prea există, tot aşa nici comuna nu scapă de petele ce umbresc impresia generală. Iar cum acestea par să situeze Vîlcele pe un loc periferic între Foto 1 localităţile rurale ale judeţului vrem să le semnalăm, sperînd că atenţionarea noastră va găsi ecoul aşteptat printre oamenii localităţii ,deorece despre conducere este dificil să vorbim de vreme ce primarul se află în sesiune de examene, postul de vicepreşedinte este vacant, iar secretarul adjunct al Comitetului comuna de partid se găseşte tocmai acum în concediu). Poate că vor fi, totuşi, sprijiniţi mai mult decît pînă acum şi de tovarăşul Cornel Clinciu, care răspunde din partea Consiliului popular judeţean de această comună. Periplul nostru prin Vîlcele se derulează la început fără prea mari „incidente“: cîteva podeţe stricate, şanţuri astupate (foto. 2), resturi menajere depozitate intr-un loc neamenajat ne întîmpină la intrarea dinspre Sfîntu Gheorghe. In rest, toate bune şi frumoase pînă ajungem în centrul de,comună, ici-colo cite un gard dezmembrat (foto 3) numere de casă lipsă ori ilizibile, în curtea restaurantului există un depozit de ce vrei şi ce nu vrei (foto 4), inclusiv 14 cauciucuri uzate care nu-l prea deranjează pe preşedintele C.P.A.D.M. Vîlcele, tovarăşul Molnar Alexandru, acesta spunindu-ne că ele aparţin I.T.A. Covasna şi că dinşii le-au oferit numai spaţiul de depozitare. Tot în Arad ne pune „păcatul“ să ieşim de pe asfalt pentru a vedea şi celelalte artere de circulaţie. La „Autoservice“ul ce aparţine — după cum ne informează firma — cooperaţiei de consum, două caroserii de automobil ruginite, un frigider şi alte vechituri (foto 5) păzesc cu cerbicie... gardul. Şi asta, după spusele localnicilor, de mai bine de 4 ani. In apropiere, o cuvă pentru varstă răsturnată (foto 6) explicindu-ne în felul acesta de ce foarte mulţi copaci şi zeci de garduri stau nevăruite. O situaţie dezolantă întîlnim la lăcaşul de cultură din această localitate ce se mândreşte cu cărturarul Romulus Cioflec, însă nu se poate făli cu păstrarea cit decit onorabilă a ceea ce este denumit „cămin cultural“ (foto 7—8). Drumul nostru spre Ariuşd este întrerupt de imaginea acestei „clădiri“ (foto 9) ce vrea să fie vestiarul echipelor care se încumetă să joace fotbal pe un teren ce confirmă zicala „cum e turcu’, şi pistolu’ “. In Ariuşd constatăm existenţa pe marginea drumului a numeroase grămezi de pietriş şi nisip Bineînţeles, aşteptînd să fie împrăştiate de „gospodarii“ satului. Dar pentru această „grea“ lucrare ei ar trebui, se pare, să fie mobilizaţi inclusiv prin gazeta de stradă (foto 10), însă ea, săraca, este mută şi la propriu, şi la figurat. Dorind parcă să realizeze o simetrie cu vestiarul terenului de fotbal, fosta moară de furaje (foto 11) din preajma fermei zootehnice stă să se prăvale sub privirile indiferente ale cooperatorilor. Una peste alta, impresia generală cu care ne despărţim de Vilcele este aceea că unii adevăraţi gospodari pun umărul să înfrumuseţeze localitatea, în vreme ce implicarea edililor comunei este foarte redusă, în ciuda prevederilor Legii nr. 10 din 1982. O dovadă o constituie chitanţierul rămas intact la capitolul amenzi aplicate în baza acestei legi... Gabriel FLORESCU, Foto: KOVÁCS László Un proverb reformulat: „Spune-mi cum te gospodăreşti, ca să-ţi spun cine eşti“ Lumini şi umbre la Vîlcele Foto 6 Foto 7 Foto 8 Foto 9 Foto 2 Foto Foto 10 Foto 11 (Urmare din pag. 1) am făcut 3 note de rebuturi. Autorii lor sînt Demeter Ana, Nagy Levente şi Deák György, și asta pentru că n-au respectat cota privitoare la lungimea reperului. Dumitru Furcoi: — Cazul celor trei a fost prelucrat în cadrul formaţiei, insistîndu-se asupra faptului că materia primă din care executăm reperele este destul de scumpă şi nu ne putem permite s-o irosim . Cum se împacă maistrul, care are un plan de producţie, cu controlorul de calitate, care urmăreşte cu prioritate calitatea■ Dumitru Furcoi: — De la bun început am imprimat în atitudinea muncitorilor o atenţie mai mare la execuţia pieselor, adică am generalizat metoda autocontrolului, pentru a elimina noncalitatea şi atunci am cîştigat de partea noastră şi C.T.C.-ul. Berde Iosif: — Maistrul repartizează piesele complicate, greu de executat, muncitorilor maibine pregătiţi, care garantează reuşita execuţiei de la prima piesă. Cei pregătiţi mai slab sunt şi în atenţia controlului tehnic de calitate, crescînd exigenţa pe flux, pe faze de operaţii la un număr cit mai mare de piese. Aşa ne ajutăm reciproc, aşa putem să asigurăm eliminarea rebuturilor şi, deci, să eficientizăm producţia. Dumitru Furcoi: — Avem oameni buni, oameni cu care ne mîndrim şi am aminti şefii de echipă Nagy Tibor şi Szász László, apoi strungarii Datk László, Alexandru Goga, Kocsis Zsigmond, frezorii PaPP Jeno şi Veres Jolán. în întreprinderea noastră se poate vorbi de o opinie muncitorească în acest sens. Ca în toate unităţile economice din ţară şi la noi se aplică pe scară largă un program de ridicare a nivelului tehnic şi calitativ al produselor. Ştim cu toţii că unele repere neexecutate corect la o anumită fază compromit produsul exact la operaţiile de montaj. De aceea ne consultăm permanent cu controlul tehnic de calitate şi suntem mereu receptivi la propunerile care vin din partea lor, pentru că numai realizînd produse de bună calitate putem să ne onorăm toate contractele externe, să ne îndeplinim planul de export şi să beneficiem, astfel, de stimulente cit mai susţinute în baza legii aprobate anul trecut. Tocmai din acest punct de vedere, al prestigiului pe care l-am cîştigat şi pe care vrem să-l menţinem se poate spune că în unitatea noastră s-a format o opinie sănătoasă, ea fiind pusă în evidenţă prin luările de poziţie faţă de cei care mai produc noncalitate, încalcă disciplina tehnologică. Adunările din grupele sindicale, din organizaţia de partid sînt prilejuride manifestare a răspunderii muncitoreşti, a spiritului de răspundere pentru munca întregului colectiv, astfel ca produsele purtînd marca întreprinderii noastre să fie recunoscute ca fiind competitive pe piaţa mondială. Competitivitatea produselor - rod al responsabilităţii CUVÍNTUL NOU PAG. 3