Cuvîntul Nou, ianuarie 1990 (Anul 1, nr. 4-27)
1990-01-23 / nr. 20
E nevoie de forţă de muncă la minele din Valea Jiului! La solicitarea doamnei Marieta Munteanu, directoare a Direcţiei pentru problemele muncii şi ocrotirilor sociale, ne-ara prezentat la faţa locului spre a informa cititorii asupra locurilor de muncă disponibile în judeţ şi în afara lui. Am stat de vorbă şi cu doamna Mariana Ivan, şefa oficiului forţei de muncă şi am aflat că există un mare disponibil, o mare nevoie de braţe de muncă la întreprinderile miniere din ţară. Precizăm dintru început faptul, de care orice om de bună credinţă s-a convins citind, vâzînd şi auzind adevărurile comunicate de mijloacele mass-media, că la ora actuală problema majoră cu care se confruntă economia noastră, şi care va constitui indiscutabil o importantă problemă şi în viitor, este aceea a asigurării bazei energetice imperios necesare bunei funcţionări a întreprinderilor (se ştie că deja unii „mamuţi" energofagi au fost scoşi pe linie moartă tocmai din raţiuni economice de interes general, bine fundamentate), asigurării bazei energetice. La Direcţia muncii din Sfîntu Gheorghe se perindă zilnic multă lume... în căutarea unui loc de muncă. Unii îl vor mai călduţ, mai nu ştiu cum. Cu motive mai mult sau mai puţin întemeiate. Din cele discutate cu persoanele sus-numite am reţinut că oferta pieţei forţei de muncă este în prezent majoritară la capitolul minerit (nu în judeţul nostru însă). Unii cînd aud fug ca dracul de tămîie. E dreptul fiecăruia de a accepta sau nu oferta, inclusiv de... a soma, de a se descurca din expediente sau cum poate. Legile nou apărute, ştim cu toţii, sînt elastice, adaptate în acest sens noii situaţii, chiar îngăduitoare. Vor mai apărea şi altele, noi, în scopul reglării cît mai eficiente a micro şi macroeconomiei, pentru o armonizare reală a intereselor economice, sociale, individuale. In nici un sistem economic mai vechi ori mai nou nu s-au putut împăca, satisface toate cerinţele. Totul e perfectibil pornind de la om. Noi am consemnat condiţiile, celelalte informaţii necesare doritorilor de a lucra în minele din Valea Jiului şi Rovinari. Ele sunt afişate (trebuind a fi mereu actualizate !) la Direcţia muncii. Cei care doresc să se angajeze beneficiază de avantaje sporite faţă de trecut. Sunt solicitaţi bărbaţi între 13 şi 45 de ani. Bărbaţi în adevăratul sens şi putere a cuvîntului, căci meseria este una a bărbăţiei, inclusiv a riscului. Informaţii suplimentare se pot obţine de la direcţia muncii sau direct de la întreprinderile miniere Valea de brazi, Vulcan şi Urdari, la telefoanele, în ordine, 935/6.07.30, 935/ 7.07.44 sau 7.07.50 și 929/ 1.52.12. Doru MOLDOVAN "Valea Zinelor... valea zmeilor (III) SANATATEA DICTATORULUI şi a camarilei s-a aflat şi aici, în Covasna în atenţia „tuturor". Spaima de a dispărea înainte de a-şi face plinul, înainte de a spolia tot ce era de spoliat şi chiar frica nebună de a nu i-o lua altcineva înainte, l-au determinat pe el şi pe cei din jurul lui să apeleze la cele mai sofisticate aparate medicale, să doteze sala de gimnastică medicală (şi nu numai ea) cu aparatură străină. Aceasta se întîmpla într-o perioadă în care importurile ajunseseră, aşa cum o ştim cu toţii, la ZERO, chiar şi atunci cînd era vorba de... medicamente, de sănătatea poporului. Ce se găsea în farmacii, cum erau distribuite puţinele medicamente, care erau condiţiile din spitale şi policlinici, iarăşi se Constantin NIŢU Foto: KOVÁCS László (Continuare In pag a 3-a) In urma unei sesizări ne-am deplasat la secţia de confecţii din Sfîntu Gheorghe a Cooperativei „Hărnicia“. Din cele discutate cu mai multe lucrătoare, ca şi cu şeful schimbului I, Karácsonyi Ferenc, am reţinut o serie de nemulţumiri ale colectivului. Aici se produce îmbrăcăminte pentru export. „Noi ştim pentru cine lucrăm dar nu ştim preţurile, manopera pe faze de lucru. La plată ne trezim cu salarii foarte mici. La cantină mîncarea e foarte slabă", ne spune Măndiţa Tiron. „In fiecare lună premiile le primeau aceleaşi persoane, pe nedrept, căci erau şi alţii care men s tau, dar nu primeau nimic", afirmă Boros Maria Klara. „Sunt de aceeaşi părere cu colegele. Cerem să fie schimbată conducerea cooperativei. Vrem să fim conduşi cinstit, să ni se spună toate problemele care ne privesc", adaugă Tamás Tereza. L-am rugat pe Karácsonyi Ferenc să ne ajute să limpezim cauzele unora dintre nemulţumirile colectivului. „In mod corect, normatoarea Györgybiró Emese ar trebui să stabilească normele (manoperă, preţuri etc.) înainte ca noi să începem lucrul la noile modele. In plus, normarea fazelor de lucru trebuie să înceapă din faza de creaţie a modelelor. Nu s-a întîmplat aşa, iar din această cauză eram puşi în situaţia de a finaliza unul sau două modele fără să ştim pentru cîţi bani am lucrat, salariile primite fiind, în mod nejustificat, foarte mici". Deplasîndu-ne la magazia (Continuare în pag a 3-a) Nereguli la „Hărnicia“ Nu se cresc animale numărîndu-le! Pentru „dezvoltarea" necontenită a zootehniei şi pentru „ridicarea" întregii activităţi din acest important sector de activitate, regimul ceauşist organiza, an de an, recensămîntul animalelor domestice. Această tiranică acţiune era un coşmar atît pentru recenzori, cît şi mai ales pentru ţărani, care erau ţinuţi într-o continuă teroare. Comisii, controale şi supercontroale scotoceau gospodăriile, astfel că se încălcau cele mai elementare drepturi ale ţăranilor. Practic, în curtea omului intrau, în perioada recensănsiîntului, zeci de „numărători de animale", mulţi dintre aceştia dornici de o gustărică şi de o pălincuţă. O găină „scăpată“ de la numărătoare devenea o tragedie. Imediat după revoluţie s-a comunicat că recensămîntul animalelor ce urma să se facă în luna ianuarie se amînă pentru sfîrşitul anului. Nu negăm utilitatea recensămîntului animalelor domestice, dar considerăm că în acest an acţiunea nu îşi are rostul. Nu de recensămînt au ţăranii în primul rînd nevoie, ci de rezolvarea altor probleme, cum ar fi: stabilirea unor preţuri corespunzătoare de achiziţii, asigurarea de furaje concentrate şi multe, multe altele. Dacă Ministerul Agriculturii doreşte să aibă date exacte asupra efectivelor de animale le poate lesne obţine din evidenţele primăriilor, dar numai după ce ţăranii îşi recapătă încrederea, deci după ce vor beneficia de drepturile ce li se cuvin. Numai în asemenea condiţii ţăranul va declara corect animalele ce le deţine, fără a mai fi nevoie de comisii, controale şi altele, care nu duc la nimic bun ! Acum ne interesează ca ţăranul să aibă cît mai multe animale, nu să fie numărate „în vederea sprijinirii gospodăriilor ţărăneşti", căci de asemenea sprijin s-a săturat. Ţăranii vor să fie lăsaţi să muncească în LIBERTATE ! D. TOMA Anul I Nr. 20 Marți 23 ianuarie 1990 4 pagini, 50 bani Probleme rezolvate, probleme nerezolvate incă Mult timp a trecut pentru ca şi aici, la secţia 430 de la I.M.A.S.A., oamenii să-şi descarce sufletul, să-şi exprime liber opinia. Mult timp a trecut pentru ca Alexandru Boc, electrician, şi Vasile Constantinescu, lăcătuş, să vorbească fără teama că li se vor pune oprelişti (chiar ameninţări, ştim noi de care) despre incompetenţă profesională a subinginerului Nagy Lajos, şef de atelier, omul care împărţea fondul de premiere după criterii subiective, sau să ofere unora categorii superioare tot după aceleaşi principii (Nagy Károly, lăcătuş, Georgeta Bucşa, electrician), iar problemele muncitorilor îl preocupau mai puţin decit cele personale. Altul, maistrul Sajgó Lajos, considera atelierul de aşchiere proprietate personală. Fiecare trebuia să-l asculte, să nu-i iasă din cuvînt. A fost schimbat din funcţie şi trecut ca... normator la acelaşi atelier. Faptul a surprins întregul colectiv, deşi acesta ceruse să lucreze ca frezor, deci în meseria lui, in atelier. Dorinţa oamenilor mi se pare îndreptăţită. Torday Fe- I.M.A.S.A. SFÎNTU GHEORGHE rene, acum lăcătuş mecanic, dar ca specializare vulcanizator, lucra mai mult pentru alţii decît pentru întreprindere. Cînd n-a mai vrut, i s-a „oferit" alt loc de muncă în atelier. Motivul invocat de maistrul Moldvai Lukács a fost, evident, de na- tură personală (vezi, doamne, il incomoda). Practic nu l-a mai dorit. De fapt, relaţia maistrul colectiv a fost şi aici deteriorată completamente. Frănaîntările muncitorilor au fost neglijate, iar păsurile lor, deşi cunoscute de maiştri, s-au oprit exact la ei, fără a le da curs, împlinire. Şi erau perfect realizabile. Nimeni n-a cerut imposibilul. Vopsitorii au solicitat cremă de faţă, pastă de dinţi, ceilalţi săpun, lavete şi alte lucruri ce se refereau la condiţiile lor de muncă. Cum puteau răspunde aceştia la asemenea cerinţe, să le spunem elementare, cînd problema principală era să facă lucrări urgente și de calitate (!) pen- Ioan NEGULICI (Continuare în pag. a 2-a) 60SS" Un nedorit memento Se conturau sate hibrid. Sate cu blocuri sub formă de cutii de beton, umede şi reci, cu closete în curte, imul în spatele altuia, umăr la umăr, nu ?, ca într-o societate a dreptăţii şi echităţii ce pretindeau că edifică tiranul şi clica sa. Cutiile de beton din imagine s-au ridicat la Catalina. Avea Catalina nevoie de ele ? NU ! Dar ele s-au construit, totuşi, la indicaţiile preţioase ale conducerii de partid şi de stat. Au ajuns laacest stadiu. Ce se va întîmpla în continuare, nu ştim. Probabil se vor înălţa pînă la capăt şi vor fi locuite de cei care nu au case ca lumea sau de specialiştii care vin de prin alte părţi. Ele vor impresiona neplăcut ochiul, ca un nedorit memento al celei mai negre epoci din istoria românilor. (M.M.)