Cuvîntul Nou, martie 1990 (Anul 1, nr. 52-78)

1990-03-01 / nr. 52

P­PR 2 „Am încredere în arhitecţii noştri (Ui­mar? din pag 1) — Vă loviţi de greutăţi ? — Destule. De pildă, n-a a­­părut un nou decret, scos de guvern, privind expropierile. Totuşi, noi am pornit la trea­bă împreună cu municipalita­tea, iniţiind un concurs de arhitectură, în acest sens dînd Centrului judeţean de proiec­tare o comandă pentru un studiu-concurs. De menţionat că variantele prezentate vor fi supuse atenţiei opiniei pu­blice înainte de a fi analiza­te de comisie. — Aveţi şi fonduri de pre­miere ? Pentru că nimeni nu mai lucrează ca în vechiul regim, cînd inventatorii erau trecuţi în „Cîntarea Româ­niei“, şi, pentru luni şi ani de muncă, primeau o diplo­mă ! — Din păcate, nu sînt fon­duri separate pentru concurs, dar am făcut demersuri ca să le primim. — Ziceaţi că v-aţi adresat arhitecţilor locali. De ce nu şi altora ? — Pentru că chestiunea este deosebit de urgentă. Or, un concurs ca acesta la Uniu­nea arhitecţilor dura doi ani. Eu am încredere în arhitec­ţii noştri. Dacă însă în urma prezentării soluţiilor nu se va ajunge la un rezult­at mulţu­mitor, vom lansa un concurs naţional. — Ce se va întimpla cu strada Ciucului ? — Am lăsat totul la lati­tudinea concurenţilor. — Ce instituţii vor trebui să existe în noul centru ? — Un teatru, un hotel şi spaţii pentru biserici. — Apropo: Catedrala or­todoxă din centrul municipiu­lui a fost sufocată de tot fe­lul de clădiri, inclusiv de un bloc cu zece etaje. Ce aveţi de gînd în privinţa ei ? — Vom demola măcar blo­cul mic, verde, din faţa ei, dar, în funcţie de posibilită­ţile financiare ale Primăriei, pot fi luate şi măsuri mai ra­dicale de a degaja tot colţul străzii pentru a o desconges­tiona, a o lăsa să respire, aşa cum este firesc pentru o bi­serică. După cum se ştie, în ur­ma Revoluţiei, într-o mare parte din şcolile judeţului nostru au avut loc, ca ur­mare a revendicărilor elevi­lor şi părinţilor, o serie de reorganizări de clase, por­nind în primul rînd de la criteriul minorităţilor, dar şi de la cel al profilelor etc. De asemenea, tot în perioada ca­re a trecut au avut loc şi alegerile unor noi conduceri, avîndu-se în vedere atît popu­laţia majoritară, cît şi com­petenţa profesională. Au e­­xistat şi o serie de „mişcări“ în rîndul cadrelor didactice, dar actualmente situaţia este relativ stabilă. Spunem rela­tiv stabilă fiindcă tensiuni mai există, după cum o atestă o scrisoare primită la redac­ţie, în care, după mai bine de o lună, se ia atitudine fa­ţă de evenimentele de atunci. Domnul Lázár Mihály, pro­fesor la Şcoala generală nr. 2 din Sfîntu Gheorghe, ţine să-şi exprime nemulţumirea faţă de modul cum au fost prezentate alegerile din ca­drul acestei şcoli în coloane­le ziarului nostru. Părerea personală a dînsului este că „doreşte să elucideze (s.n.) documentarea superficială a autorului“. „Documentare su­perficială“ a devenit un lait­motiv, nu credeţi ? Dar mo­dul cum prezentaţi dumnea­voastră faptele cum poate fi numit, de vreme ce nu aţi participat la toată documen­tarea, ci aţi venit mai tîrziu, Revoluţia elevilor, revoluţia profesorilor... chemat telefonic ? Iar fap­tul că eludaţi cu bună ştiin­ţă anumite întrebări care s-au pus în discuţia avută cu ca­drele didactice nu vi se pa­re semnificativ în balanţa „elucidării“ ... cazului? Con­siderăm că, în ce ne priveş­te, ne-am făcut datoria în a prezenta cit mai decent dis­cuţiile care au avut loc a­­tunci, la data documentării noastre. Cît despre întrebarea, de asemenea retorică, a sem­natarului scrisorii, dacă ale­gerile au fost sau nu demo­cratice, noi o considerăm la această dată tardivă ! Ea nu face decît să răscolească şi să agite nişte spirite, atît în rîndul cadrelor didactice, cît şi al elevilor, ca să nu mai vorbim de părinţi, care, pe bună dreptate, ar avea şi ei de pus o întrebare: copiii noştri învaţă, sau surt obiect de dispută politică ? Iată un aspect pe lingă multe altele, la care ar trebui să reflectăm şi să reflectaţi, domnule Lá­zár Mihály, cu mai multă seriozitate ... Radu DOBRE P.S. Cit despre o „Precizare“ apărută în rubrica „Dreptul la opinie“ a ziarului nostru din 12 februarie, trebuie menţionat faptul că nu sub­semnatul a făcut promisiu­nea că nu va scrie despre situaţia respectivă, ci dom­nul Péter Sándor, de la zia­rul „Háromszék“. Dar despre acest fapt colectivul Şcolii generale nr. 2 nu aminteşte o iotă. Pentru respectarea a­­devărului se cuvine mai mul­tă rigoare, nu credeţi ? CUVINTUL NOU De la Ministerul Sănătăţii (Urmare din pag. 1) tură ortopedică, mult soli­citate, ajung la ... circa 10.000 de dolari. Nu mai vorbesc de un transplant renal, operaţie extrem de dificilă, al cărei cost poate varia între 25 şi 50.000 de dolari !? Aşa după cum specifică respectivul Comunicat al Ministerului Sănătăţii, bol­navii care dispun de va­lută şi cărora unităţile specializate din ţară le-au recomandat tratament me­dical în străinătate, pot beneficia de acesta fără a mai fi necesară prezenta­rea lor la comisiile special constituite în centrele noastre universitare medi­cale. Desculţi şi goi... Primăvara asta, frate, te-nghesuie în blănuri, pal­toane, pardesie uzate, ciz­me rupte — mă rog, după posibilităţi şi, mai ales, după... putinţa comerţu­lui nostru, care, nemai­­fiind socialist, e atît de... liber Incit­­e şi miri din ce-or mai trăi, de pildă, vînzătorii de la încălţă­minte copii, care şomează... legal din lipsă de marfă, în timp ce copiilor noştri le-ngheaţă picioarele în cizme de cauciuc, pe frig şi zloată, fără ca domni­lor din conducerea comer­ţului să le pese. De ce­ oare ? Vă las pe dv. să ghiciţi ! (D.V. Mitru) (Urmare din pag. 1) Gratic al Romilor Liberi beneficiază doar de calitatea de observator (prin cei doi membri delegați), întrucît s-a constituit după data de 1 fe­bruarie 1990. Astfel, 51 de persoane fac parte actualmente din acest Consiliu Provizoriu, care cu­prinde cele mai diverse ca­tegorii — indiferent dacă ne referim la „culoarea“ politică, componenţa socială, naţiona­lă, reprezentarea marilor u­­nităţi economice etc. Consti­tuim cu adevărat un forum democratic de conducere — asta e cert; mai important ni se pare acum aspectul legat de . .. eficienţa muncii noas­tre. — Ce ne puteţi spune în acest sens ? — în perioada 30 decem­brie 1989 — 22 februarie 1990, Consiliul a validat de­ja o serie de hotărîri luate în biroul executiv. Cele mai din viaţa cetăţii importante se referă la : mă­suri privind reducerea defi­citului de apă potabilă în municipiu (măsuri în care sunt angrenate conducerile în­treprinderilor Avicola de stat, I.M. Panificaţie, I.A.C.M., I.J. G.C.L. şi Centrul judeţean de proiectare); Hotărîrea de nu­mire în funcţie a primarului, viceprimarului şi secretaru­lui Primăriei municipale,, res­pectiv, a domnilor László Iu­liu, Ioan Dumitrescu şi , Györgyjakab Miklós; Hotărîrea de repartizare a frigiderelor, congelatoarelor şi televizoare­lor color prin reţeaua I.C.S. M.I.; Hotărîrea de scriere în limba română şi maghiară a denumirilor de străzi, a fir­melor de comerţ, a denumi­rilor tuturor unităţilor econo­mice şi instituţiilor social-cul­­turale din municipiu, precum şi Hotărîrea de schimbare a denumirilor unor străzi (ve­chile denumiri devenind ana­cronice în urma Revoluţiei). De asemenea, s-a hotărît şi modul de repartizare a locu­inţelor din fondul locativ de stat, şi de închiriere a lor pe baza propunerilor colective­lor de muncă în care îşi des­făşoară activitatea respectivii solicitanţi. Vom reveni cu detalii le­gate de aceste aspecte. Această clădire — urîtă și igrasioasă — este una din­tre cele care maschează Catedrala ortodoxă. Spe­răm că nu pentru multă vreme. Foto : Viorel POPESCU Anul I Nr. 52 f2^cU! post lo­vt PRIOsOAL cd SBDJ Yalta şi crucificarea României (Urmare din pag. 1) prin 1933, a început să apară prin hotelurile din Chicago şi Urbana, Illinois, cu Eleanor Roosevelt. El, solid şi frumos, avînd treizeci şi trei de ani, soţia preşedintelui aproape de două ori mai în vîrstă, de cincizeci şi nouă de ani. Cum în 1943 America se afla în plin război, F.B.I.-ului i s-a părut curios că Eleanor Roose­velt se întîlneşte prin camere de hotel cu un comunist no­toriu, şi a introdus microfoa­ne în camerele unde aceştia se vedeau. Cum microfoanele indicau limpede legături a­­moroase între cei doi eroi, convorbirile lor au fost în­registrate. Colonelul Forney de la serviciul secret al ar­matei le-a prezentat preşedin­telui la Casa Albă, de faţă fiind şi generalul Strong. După ce a ascultat întrea­ga serie de convorbiri din care rezultau legăturile soţiei sale cu vlăjganul de sergent, preşedintele l-a convocat pe şeful Marelui Stat Major, ge­neralul Arnold şi i-a ordo­nat să-i trimită imediat în prima linie, pe frontul din Pacific, atît pe sergent, cît şi pe toţi cei care aveau cu­noştinţă de infidelitatea so­ţiei sale. Aceştia trebuiau ţi­nuţi sub focul din prima li­nie de bătaie contra japone­zilor, pînă cînd toţi aveau să moară. De ce reţin aceste aspecte din viaţa intimă a lui Roose­velt ? Fiindcă boala şi inca­pacitatea lui explică multe din greşelile ce le-a săvîrşit de-a lungul războiului. Pe de altă parte, legătura Eleanorei Roosevelt cu jurnalista Lo­­rena Hickock, ale cărei în­clinaţii lesbiene şi pro-sovie­­tice erau notorii, au înrîurit mai ales după moartea pre­şedintelui — politica parti­dului democrat, pe care Elea­nor continua să-l controleze. In pofida acestor aspecte, F.D.R. a reuşit să obţină în­tre anii 1933—1936 succese notabile pe plan intern intr-o perioadă cînd Hitler făcea ra­vagii în Europa. Ales preşedinte a treia oa­ră, în 1939, Roosevelt a de­venit stăpînul Americii. Tot ce spunea el era sfînt şi se făcea. Se profila ca un erou de legende, peste partide şi­ politică. Aparţinea întregii naţiuni. Autoritatea de care se bucura i-a îngăduit să scoată Statele Unite şi poporul american din izolarea totală şi din neutralitatea activă, pentru a le duce la interven­ţia limitată, iar în cele din urmă, la război. In 1939, Sta­tele Unite, erau complet dezarmate, fără aliaţi şi fără posibilitatea de a-1 câştiga, fiindcă „legea neutralităţii“ interzicea orice demers în acest sens. Intr-un timp re­cord, împotriva majorităţii poporului american, Roosevelt a schimbat întreaga faţă a Statelor Unite ale Americii. (Episodul următor în ziarul nostru de luni, 5 martie)

Next