Cuvîntul Nou, august 1990 (Anul 1, nr. 169-192)
1990-08-01 / nr. 169
„încrederea în sine este esenţială la un şef, iar obişnuinţa, rutina — este fructul ignoranţei". (Romain Gary — MINCATORIi DE STELE) ...în faţa piticilor trebuie să te apleci mai mult. In faţa piticilor NU trebuie să te apleci. Noi — fiecare dintre noi, cei care ne purtăm glorios laurii mai mult sau mai puţin meritaţi ai Revoluţiei — oare cum am procedat ? Nevoia de dialog Am tot mai mult sentimentul, dac-ă nu chiar convingerea, că societatea noastră mai acuză şi acum, şi încă tot mai mult, lipsa de dialog. Avem în schimb o bogăţie de monologuri ... Despre necesitatea dialogului se vorbeşte mult (unii şi-au făcut lozincă din asta), dar nu se întreprinde mai nimic sau în orice caz prea puţin: dialogurile de pînă acum sînt doar cîteva flori firave pentru primăvara democratică pe care ne-o dorim. Să enumerăm cîteva. A fost ,,un fel de dialog" în februarie, care a stat totuşi la baza deschiderii pe care a constituit-o transformarea C.N.FS.N. în C.P.U.N. Au urmat apoi mai multe ... monologuri preelectorale şi, în sfîrşit, dialogul dintre cei trei candidaţi la preşedinţie, în ajunul alegerilor. A mai fost o vreme acel monolog dintre „balcon" şi Piaţa Universităţii; a urmat „dialogul" dintre mineri şi o seamă de bucureşteni... Pe urmă, încet-încet, au apărut şi dialogurile adevărate: despre televiziune de exemplu (zilele trecute), dintre Emanuel Valeriu şi personalităţi mai vechi şi mai noi ale vieţii noastre politice (ultimul, şi cel mai reuşit, purtat cu domnul ministru Anton Vătăşescu); dintre Aristide Buhoiu şi mari personalităţi ale dizidenţei româneşti (menţiune specială pentru cel purtat cu profesorul Anghel Rugină), a fost dialogulmai Mihai COVACIU (Continuare în pag. a 3-a) Căşuneanu Vlad Adrian, U.M.R.: „Eu plec de la afirmaţia d-lui Orbăr, şi anume că trebuie să facem totul pentru asigurarea păcii sociale în judeţ. In domeniul profesional eu nu sunt de amoment dat „războiul statuilor", problemă în care noi am fost la U.D.R. şi ne-am consultat; noi însă nu am fost consultaţi cînd comunitatea maghiară a hotărît să schimbe denumirea singuruördög András, Tribunalul judeţean. „Pînă acum problema justiţiei n-a fost analizată in nici un cadru. După Revoluţie s-a pus problema firească de a se asculta SERIE NOUA IS Cotidian social-politic al județului Covasna. Anul I Nr. 169 Miercuri 1 august 1990 4 pagini — 1 leu Să primeze înţelegerea reciprocă (III) cord cu cele spuse de d-l Tănase. N-au fost depăşite limitele unei anumite ştachete. Mă refer la justiţie (procuratură, judecătorie şi baroul de avocaţi), unde s-a dat dovadă de înţelepciune, aceasta dovedindu-se în perioada grevei organizate de U.D.M.R. cînd justiţiarii şi-au văzut de problemele lor. Faţă de cele spuse în privinţa vieţii sociale multe lucruri sínt adevărate. In oraşul Covasna începuse la un lui liceu din Covasna în „Körösi Csoma Sándor". în privinţa Baraoltului, lucrurile sínt cunoscute, d-le ministru de interne, conform memoriului remis. în final afirm că îmi repugnă extremismele, iar eu voi demisiona, din U.V.R. dacă unii membri sar calul. Să ne privim cu responsabilitate sarcinile, atît noi, cît și conducerea U.D. M.R. Oricum, nu putem ajunge la consens pînă nu revin profesorii români", şi pronunţa în instanţă în limba maternă. îmi pare rău că d-l Tănase a spus că oamenii din justiţie au fost obligaţi să plece din judeţ. Cei care au plecat au făcut-o din motive personale, de familie. Dacă cineva crede că justiţia se împarte după rasă, naţionalitate etc. se Doru MOLDOVAN (Continuare în pag. a 2-a) Yalta şi crucificarea României (XXXVIII) A curs foarte multă cerneală pe tema conferinţei de la Yalta, mai ales despre ce s-a discutat acolo, cum a fost decisă soarta popoarelor. Adesea s-a uitat însă că, practic, hotărîrile fuseseră luate mai înainte. De ce s-a organizat conferinţa la Yalta, în U.R.S.i", şi nu "în altă parte? Fiindcă Stalin, sub diverse pretexte, nu a acceptat nici Scoţia, nici Roma, nici Egiptul, nici Constantinopolul, nimic decît Uniunea Sovietică Era o umilire voită a Americii. Momentul Conferinţei fusese decis tot de Stalin şi a fost ales în funcţie de mersul victorios al ofensivei, pornită de el la 12 ianuarie 1945, pe frontul de Est. Ea coincide, curios, şi suspect, cu reversul suferit de armatele lui Eisenhower pe frontul de Apus, prin ofensiva extraordinară a nemţilor în Ardeni. Deci, Stalin a ales nu numai locul, dar şi momentul propice pentru a sta de vorbă. Pentru ca umilirea să fie totală şi definitivă Stalin nu a fost prezent nici la sosirea lui Roosevelt, nici la sosirea lui Churchill. El a venit cu trenul cîteva ore mai tîrziu, după aterizarea avioanelor. Delegaţiile au fost instalate de aşa manieră, Incit să fie separate, între americani şi englezi stînd delegaţia sovietică. Cele 16 tone de caviar şi 50 de tone de şampanie de Crimeea erau distribuite generos, în părţi egale, între cele două delegaţii. Cea americană avea patru sute de participanţi, cea engleză aproape la fel. Dar să trecem în revistă, pe scurt, evenimentele petrecute de la 4 februarie la 11 februarie 1945. 1. Duminică, prima zi, un te te-â-tete Stalin — Roosevelt Şedinţa plenară de la ora 17 a avut ca obiect un expozeu asupra situaţiei militare pe ambele fronturi. Seara, un dineu oferit de Roosevelt. El a ţinut un toast pentru „micile naţiuni“, iar Churchill pentru „toţi proletarii din lume". 2. începînd de luni, 5 februarie, se ţin cite trei şedinţe pe zi: una militară, una politică (cei trei miniştri de externe, la prînz) şi şedinţa plenarei, cu cei trei mari, dupămasă. La aceasta din urmă, Alger Hiss, din (Continuare ln pag. a 4-a) • Cu ce preţ? • Din nou benzina! • Aflăm de la poliţie ? • Hîrtie, pe „apa sîmbetei” (în pag. a 2-a) • Difuzarea presei — spre o „soluţie" radicală? • Informaţii (în pag. a 4-a) Mai tuşim... Parafrazîndu-l pe Corneliu Leu („Insulele“), s-ar putea spune că noi, ardelenii, am luat inteligenţa de la mai multe neamuri, pe cînd ceilalţi, au rămas cu prostia unuia singur, indiferent care ar fi acela ... Ei, şi aşa inteligenţi cum sîntem noi (şi nu ne lăudăm) — sîntem cu siguranţă singurii din ţară care înţelegem şi ce se spune la emisiunea în limba maghiară a televiziunii române, şi ceea ce se scrie, deci subtitrarea care însoţeşte aproape fiecare reportaj. Şi tocmai aici e buba, nu prea „puşcă“ una cu alta uneori... Iar, dacă din 3 miliarde (spuse) ajung 5 miliarde (scrise), „fleacul" de două miliarde n-ar fi... mare lucru: după lunga „epocă de aur“ aproape că am ajuns insensibili la cifre. In schimb, una e să pui vina pe un partener şi alta e s-o pui pe un parlamentar; una e să te speteşti şi alta e să.. snopeşti; una e să zici „eforturile pe care le-am făcut", şi alta „eforturile pe care nu am făcut"... Ar mai fi multe alte exemple: cine să stea să le noteze pe toate ? (Cine, dacă nu redactorul emisiunii, care răspunde de tot, inclusiv de... cunoaşterea la perfecţie a ambelor limbi, sper ?). Dacă teleormăneanul ia de bun C. MIHAI (Continuare in pag a 3-a) Construiţi, oameni buni, dar respectaţi legea ! Construcţiile de locuinţe proprietate personală, o problemă foarte importantă, mai ales pentru aceia care vor o construcţie care să se apropie denoţiunea de casă, nu de cea de bunker. Amănunte de la domnul Riti Oliver, director al Direcţiei tehnice de la Prefectura judeţeană. „ Pregătim un detaliu de sistematizare atît pentru Sfîntu Gheorghe, cit şi pentru celelalte oraşe din judeţ, în care propunem două feluri de construcţii de locuinţe: apartamente construite şi livrate prin stat şi altele prin lotizări de terenuri pe care pot fi ridicate locuinţe uni sau multifamiliale, în Sfîntu Gheorghe detaliul acesta de sistematizare îl vom primi chiar sâptămîna asta, urmird ca organele municipale să facă demersuri pentru schimbare de teren care va trece din proprietatea I.A.S. în cea a primăriei, după care se pot face atribuiri de teren în vederea începerii construcţiilor. — Aceste terenuri se pot cumpăra ? — O legislaţie semnată în legătură cu aceasta nu există. Sunt promisiuni, dar lucrurile se mişcă încet. Deocamdată terenurile se dau înfolosinţă pe durată îndelungată. — E posibil ca două sau patru familii să se asocieze pentru a-şi construi împreună o vilă ? — Bineînţeles! Noi chiar ne bucurăm, pentru că construcţiile vor avea o mai mare diversitate de stiluri şi mărimi, ceea ce nu face decit ca străzile, localităţile să arate mai bine. Ioan DRÁGÁN (Continuare în pag. a 3-a) IMKMTEAU * — SF. GH-0'’PHE — Telvén 13609______