Cuvîntul Nou, decembrie 1991 (Anul 2, nr. 511-528)
1991-12-04 / nr. 512
Referendumul — ultima oră Fără îndoială, orice consultare electorală presupune şi un important efort financiar, pe lingă cel fizic al membrilor birourilor electorale. Spre deosebire de alte dăţi, pentru referendumul din 8 decembrie Guvernul a prevăzut alocarea unor importante fonduri materiale şi financiare (să sperăm că ne ţine punga şi pentru viitoarele alegeri locale şi generale). Astfel, pentru bugetul Secretariatului General al Guvernului, prefecturilor şi primăriilor s-au prevăzut 150 milioane lei. La rîndul său, Ministerul Industriilor va suplimenta, printre altele, programul de aprovizionare prefecturilor şi Primăriei Bucureşti cu 150 tone hirtie de scris, tipărit şi de ziar, 21 tone benzină şi 42 tone motorină (este trist că avem nevoie de o hotărîre guvernamentală pentru aşa ceva...). Ceea ce interesează in mai mare măsură vizează „statutul“ celor care vor asigura buna desfăşurare a referendumului. In acest sens se specifică faptul că pe durata organizării şi desfăşurării referendumului aceste persoane vor beneficia de salariu de bază şi celelalte drepturi salariate (inclusiv alocaţia de stat pentru copii), iar cei care lucrează in alte localităţi primesc o indemnizaţie de detaşare şi decontare a cheltuielilor de transport şi cazare. In fine, toţi cei detaşaţi pe perioada desfăşurării operaţiilor referendumului vor beneficia de o indemnizaţie fixă de 450 lei/zi pentru orele lucrate peste durata normală a zilei de muncă sau in zilele nelucrătoare. Vom reveni. IMPORTANT! Şomerii care au beneficiat de ajutor de şomaj şi le-a încetat plata ca urmare a expirării celor 180 de zile stabilite, sunt rugaţi să se prezinte începînd cu data de 5 decembrie la sediul D.P.M.O.S. pentru prelungirea plăţii ajutorului de şomaj. De la Direcţia muncii şi protecţiei sociale a judeţului Covasna aflăm că în prezent sunt luaţi în evidenţă 1.485 de şomeri, din care 978 femei. Din aceştia, un număr de 1.185 sunt muncitori, 293 persoane cu studii medii şi 7 persoane cu studii superioare. Din cei 1.185 de muncitori, 381 sunt necalificaţi, iar dintre cei calificați majoritatea au categorii mici sau pregătire profesională inferioară categoriei. ANUNŢ în temeiul Legii nr. 67/ 1991 privind organizarea şi desfăşurarea Referendumului naţional asupra Constituţiei României, Prefectura judeţului Covasna aduce la cunoştinţa cetăţenilor următoarele: 1. Listele electorale pentru referendumul naţional asupra Constituţiei României, au fost afişate la sediile primăriilor şi ale secţiilor de votare. Cetăţenii sunt invitaţi să verifice corectitudinea înscrierii lor pe aceste liste. 2 Pînă astăzi, 4 decembrie 1991, cetăţenii care locuiesc în alte localităţi decit unde îşi au domiciliul, sunt obligaţi să solicite primăriei din acea localitate înscrierea lor în listele distincte. 3. In toate localităţile judeţului, a fost afişată „Publicaţia privind delimitarea şi numărătoarea secţiilor de votare. Cetăţenii sunt rugaţi să consulte aceste publicaţii pentru a cunoaşte localul secției in care vor vota. FODOR Francisc, prefect loan SOLOMON. * secretar Doreşte cineva o catastrofă la Liceul „Mihai Viteazul“?! Aceasta este întrebarea pe care o punem imperativ Inspectoratului şcolar judeţean, factorilor de decizie de profil (investiţii şi nu numai) din Prefectura judeţului şi Primăriei municipiului, dar şi Societăţii comerciale „Proiect“ S.A.! Semnalul de alarmă a fost tras de noi atît in cursul anului trecut, cit şi în acest an şi o facem din nou — cutremurul recent de lingă Timişoara este un dramatic avertisment! — în speranţa că cineva — iar cei răspunzători au fost amintiţi mai sus! — va acţiona urgent, mult mai urgent decit pină acum pentru a îndepărta ameninţarea de moarte care atirnă asupra celor peste două mii de elevi şi profesori de la Liceul „Mihai Viteazul“ din municipiul Sfintu Gheorghe. Dăm glas, în continuare, uneia dintre cele mai avizate, dar mai ales lucide, realiste şi înţelepte puncte de vedere, cel al specialiştilor care conduc societatea cu răspundere limitată (din nefericire prea limitată în cazul de faţă!...). „PROIECTARE ÎN CONSTRUCŢII — FLOREA & HAROMI“: „Cu privire la articolul „PERICOL DE MOARTE LA LICEUL MIHAI VITEAZUL!“, apărut în „Cuvîntul nou“ din data de 9 noiembrie 1991, aducem la cunoştinţa opiniei publice şi a factorilor implicaţi in această problemă cîteva precizări asupra unei situaţii cel puţin paradoxale, în toată conjunctura ţesută în jurul stării actuale a construcţiei Liceului „Mihai Viteazul“, un singur fapt este cert şi anume acela că, dacă nici de această dată nu vom avea parte de noroc şi forţele dezlănţuite ale răului nu ne vor ocoli, vom asista, cu ochii închişi, la o dramă. Construcţia,in care sute de copii învaţă în mai multe „schimburi“, nu va rezista la un nou cutremur, oricînd posibil, în condiţiile in care, ştim cu toţii, frecvenţa prin ultimii ani a fost neobişnuit de mare. Chiar în situaţia unui seism cu putere distructivă medie, construcţia, puternic avariată in momentul de faţă, va suferi deteriorări periculoase pentru cei ce se vor afla, la momentul respectiv, înăuntrul ei. După cum reiese clar din articolul la care facem referire, singura şansă a copiilor noștri este ca acest nou cutremur să întîrzie suficient pentru ca lucrările de consolidare, de altfel foarte vag întrezărite într-un timp viitor, să fie puse în practică. Or, această șansă nu este deloc încurajatoare. _______Peru MOLDOVAN (Continuare in pag. 2-3) Anul II Nr. 512 Miercuri 4 decembrie 1991 4 pagini - 3 lei CVÎNTUL NOD SERIE NOUA Cotidian social politic al județului Covasna Cit timp ne mai permitem să îngăduim haosul şi dezordinea din agricultură ! Aplicarea Legii fondului funciar continuă să înainteze în ritm de melc. în primul rind este de reţinut, ca deosebit de îngrijorător, faptul că pînă la finele lunii trecute nu se reuşise încă validarea dosarelor a 11 comisii locale de împroprietărire, între care ale celor din Belin, Bodoc, Covasna, Ghidfalău, Lemnia, Turia — unde deci nu s-a putut trece la eliberarea adeverinţelor de proprietate şi punerea în posesie a celor îndreptăţiţi să primească in proprietate terenuri agricole. O cauză a acestei stări de lucruri o constituie litigiile existente între o parte din cetăţeni şi unităţile agricole de stat, de la care se revendică terenuri ce ar fi fost preluate abuziv de la fostele C.A.P.-uri. Cum insă nu s-a reuşit prezentarea de acte doveditoare din care să rezulte că aceste suprafeţe au fost cedate doar în folosinţă s-a ajuns astfel într-un impas, din care nu se poate ieşi decât prin aplicarea prevederilor legii. Pe de altă parte, nu sunt puţine comisii locale de împroprietărire care, deşi nu s-au confruntat cu asemenea situaţii, au tărăgănat şi continuă să tărăgăneze întocmirea documentaţiei ce trebuie înaintată comisiei judeţene. Chiar dacă acceptăm că termenul prevăzut de lege, de numai 3 luni, în care trebuiau parcurse toate etapele până la emiterea titlurilor de proprietate, s-a dovedit utopic, pentru faptul că şi la ora actuală mai sunt comisii care nu au reuşit să finalizeze măcar documentele necesare pentru validarea lucrărilor nu mai poate fi invocat nici un motiv credibil. In asemenea cazuri nu poate fi vorba decît de o crasă indolenţă, de o condamnabilă nepăsare. în ce priveşte situaţia din cele 27 de comune şi oraşe în care procesul de punere în posesie a persoanelor îndreptăţite să primească în proprietate terenuri agricole a fost declanşat, problema principală continuă să fie ritmul extrem de lent în care se desfăşoară măsurarea şi marcarea proprietăţilor. Deşi vremea a fost şi continuă să fie favorabilă desfăşurării a Aurel GOLCIU (Continuare în pag. 2—3) Transilvania—pămînt românesc (7) Referindu-se la realităţile etnice din aceste judeţe, prof. dr. Aurel Gociman-Oituz, în conferinţa ţinută la începutul anului 1936, la Tîrgu Secuiesc, arată că rezultatul intensului proces de maghiarizare a românilor din Secuime a determinat ca numărul românilor din cele patru judeţe să fie in 1910 doar de 116.000 din 638.000 locuitori. Chiar şi din statistica amintită — continuă autorul — se vede că din totalul de 426 sate 40 sunt cu majoritate românească şi 332 sate cu populaţie românească însemnată. „Aproape nu există sat in care să nu fie sau să nu fi fost români. Unde au dispărut, mai stau mărturie triste biserici părăsite, în ruină şi cimitire părăginite“. Dovezi concludente sunt şi registrele parohiale. Datele prezentate scot în evidenţă faptul incontestabil că in preajma primului război mondial, românii continuau să constituie majoritatea covîrşitoare a populaţiei Transilvaniei. Caracterul preponderent majoritar al populaţiei româneşti din Transilvania s-a menţinut şi adîncit în pofida vicisitudinilor generate de stăpînirea străină, de politica de deznaţionalizare şi maghiarizare promovată de autorităţi, politică ce în acei ani luase dimensiuni dramatice. In cadrul condiţiilor de viaţă a populaţiei un loc important îl ocupă casele de locuit, numărul şi calitatea lor. Recensămintele din anii 1900 şi 1910 au înregistrat casele de locuit după natura materialelor din care au fost construite. Numărul caselor de locuit din judeţ a crescut de la 33.183 în 1900 la 35.123 In 1910, adică cu 5,8 la sută, in timp ce populaţia a crescut în aceeaşi perioadă cu 10,6 la sută. Reveneau în medie pe o casă de locuit 4,2 persoane. Să remarcăm o îmbunătăţire calitativă a locuinţelor, îndeosebi în mediul urban. Astfel, în 1910, din totalul locuinţelor existente in judeţ, 91,9 la sută erau construite din lemn, 7 la sută din piatră sau cărămidă şi doar 99 bucăţi din lut sau chirpici. Majoritatea locuinţelor (77,1 la sută), aveau acoperişul din şindrilă, 19,6 la sută cu ţiglă şi numai 1.136 cu stuf sau paie. Deşi recensămintele din 1869 şi 1880 au înregistrat şi ocupaţiile, compararea lor nu a fost posibilă, deoarece metodologia şi gruparea ramurilor productive nu au fost aceleaşi. Recensămintul din 1900 este primul care poate da date comparative asupra ocupaţiei populaţiei. în anul 1910 s-a menţinut aceeaşi clasificare ceea ce permite cercetarea comparată a structurii populaţiei ocupate. în anul 1900, din totalul populaţiei judeţului, 71.072 aveau venit Ioan I. EȘANU (Continuare in OBS, Recensămintele— de-a lungul vremii Să mori de rîs! Am văzut într-un documentar artistic cum se moare de rîs. E o boală. Cei care au nenorocul să se îmbolnăvească de rîs n-au nici o scăpare. Rid întîi normal, cam cum rid de obicei cei care citesc „Săptămîna pe scurt“ a lui C.V. Tudor. Dar în cazul „României Mari“ rîsul nu durează prea muit, in vreme ce la bolnavii de care vorbim rîsul continuă ore întregi. Cînd nu se mai poate altfel bolnavul e pus in lanţuri. Rizind, vă daţi seama. După zile întregi de ris nestăvilit omul leşină şi moare, dar moare rîzînd... Problema e că in România la această oră nu se poate muri de rîs. Dimpotrivă, la această oră în România se moare de prins, de griji şi nevoi, de lipsă de perspectivă, de pierderea speranţei, de iermie, de disperare, de ciudă, de otravă savant distilată in pagini de ziar, de foame, de frig, de frică... Şi de cite şi mai cîte. Dar nu de rîs! Este exclus! II. DEMETRIAD 1 * s i • Constituţia României ţ • Presa noastră cea de toate zilele