Cuvîntul Nou, februarie 1993 (Anul 4, nr. 793-811)
1993-02-02 / nr. 793
Peg 2 in lumea fascinantă a parapsiholoalei Un nume despre care se discută — Mudava A trecut mai mult de un an de cînd nu am mai stat de vorbă, domnule CONSTANTIN MUDAVA. Am crezut că aţi plecat în străinătate. Greşesc ? Oricum, la vechea adresă nu mai eraţi— — S-o luăm pe rînd. Am fost, e adevărat, chemat şi peste hotare, în Germania şi în Republica Moldova — respectiv la Chişinău — pentru a efectua unele tratamente bioenergetice. Succesul a fost neaşteptat de mare, urmînd şi altei oferte, chiar şi din Statele Unite, din partea unui magistrat din Cleveland. — Păi cum a auzit tocmai acolo de dv. ? — La început m-am mirat şi eu, dar mai apoi am aflat că unele cercuri din diaspora română, care primesc presa din ţară, au citit de fe,fenomenul Mudava“ şi sunt dornici de a-l cunoaşte mai bine. — Şi vă duceţi ? — încă nu m-am decis. Am alte priorităţi acum. — S-o auzim pe cea mai presantă. — Vreau să mă... însor! — Păi cîţi ani aveţi, dacă nu e cu supărare ? — De ce să fie ? Am 56, după buletin, dar din punct de vedere fizic, eu cred că nu prea am rivali în materie de sănătate şi putere. Se petrece cu mine un lucru curios, despre care nu am auzit la ceilalţi posesori de bioenergie celebri: creşterea cîmpului la peste 150 de metri ! Cu cît înaintez în vîrstă, această forţă se măreşte ! Eu nu fumez, nu beau alcool, nici cafea, care sînt dăunătoare pentru organism. Şi pacienţilor le cer să renunţe la asemenea „plăceri“ vicioase. — Şi cum ar trebui să fie aleasa inimii ? Poate vă putem ajuta... — Să fie o partidă potrivită din toate punctele de vedere! Pentru că tot m-aţi întrebat de schimbarea domiciliului, vă pot spune că m-am mutat in cartierul Noua, de lingă Braşov, pe strada Luceafărul nr. 3, iar telefonul meu este 092/139467. Doritorii unor tratamente, ca şi eventualele pretendente la căsătorie mă pot găsi utilizînd aceste informaţii. — Cîţi pacienţi aţi avut anul trecut ? — In jur de 5.000, dar ţineţi cont că am fost plecat o vreme din ţară. — Lumea mai crede în parapsihologie ? — Unii da, alţii nu. Interesant este faptul că presa scrie din nou abundent despre mine, inclusiv Adrian Păunescu şi Alexandru Mironov. — Cu ce împrejurare aţi venit, totuşi, la Sfîntu Gheorghe ? — Am tipărit o carte sub egida Societăţii Umaniste pentru sănătate care îii poartă numele. Se numeşte „Boală şi vindecare“, şi prezintă, zic eu, un grad mare de interes pentru mulţi cititori. Are şi un motto interesant, pe care vi l-aş spune: „Nu există boală care să nu fie vindecabilă, dar bolnavii folosesc din fatalitate numai drumurile impuse de semenii lor, stăpînii“! — Mărturisesc că nu prea am înţeles... — Vă invit să citiţi cartea, ca şi pe cealaltă, apărută anul trecut care se intitulează „Fenomenul Mudava — miraculoase însuşiri terapeutice“ Apoi vom mai sta de vorbă ... Horia C. DELIU (Unuare din pog 1) crează aici. Dacă după 40 de ore, revendicările nu vor fi rezolvate, se va trece la grevă generală, a declarat liderul sindiciului „22 Decembrie" de la această întreprindere La ora cînd scriem aceste rînduri, greva de avertisment a încetat, oamenii reluîndu-și activitatea. • La Strasbourg, la sediul Consiliului Europei au început lucrările celei de-a patra părţi a celei de-a 44-a sesiuni ordinare a Adunării Parlamentare a acestui organism, avînd o ordine de zi dominată de probleme politice de o mare complexitate. La această sesiune forul legislativ român este reprezentat de o delegaţie condusă de d-l Flores Dudiţă, preşedintele Comisiei de politică externă a Senatului, al cărei principal obiectiv este prezentarea ofertelor măsurilor de ordin legislativ, juridic, economic şi social asupra procesului de democratizare din ţara noastră. Delegaţia noastră va încerca să impui, sioneze procedura de aderare ca membru cu droturi depline a României în Consiliul Europei. • Aflată în turneu în America de Sud, echipa de fotbal a României a întîlnit în meci amical reprezentativa Ecuadorului de care a fost învinsă cu scorul de 3—0. Pledoarie pentru ,,Creşti pădure şi te-ndeasă‘” (Urmare din Pag. 1) prevede că un fost proprietar sau moştenitorii lui, au dreptul la cel mult un hectar de pădure. Dumneavoastră ce ziceţi, sunt mulţumiţi oamenii cu această suprafaţă, le este de ajuns ? — Eu zic ce zic oamenii. Mulţumiţi nu sunt şi pe bună dreptate. Sînt cetăţeni care au avut 4—5 hectare, ba unii chiar 10—15, iar acum ei sau urmaşii lor au dreptul la doar un hectar. Avem cazuri cînd după părinţi moştenesc cinci-şase fraţi, ba chiar şapte-opt. Aşa că gîndiţi-vă şi dumneavoastră, ce suprafaţă îi revine fiecăruia ? — Mai nimic. Şi ce e de făcut în această situaţie ? — Pornind de la adevărul că orice lege poate fi modificată, îmbunătăţită, comisia orăşenească a făcut demersuri la cea judeţeană şi chiar la unii parlamentari, în scopul adoptării unui amendament conform căruia fiecare moştenitor să aibă dreptul la măcar un hectar de pădure. Să sperăm că atunci cînd Parlamentul va lua în discuţie modificarea Legii fondului funciar şi această propunere, care desigur nu este susţinută numai de noi, să fie adoptată. Ar fi un act de justiţie faţă de locuitorii zonelor montane. Noi avem în proprietate, comparativ cu cei de la cîmpie, foarte puţin teren arabil. Deci mi se pare normal ca acest dezavantaj să fie compensat cu pădure, care pentru mulţi ar putea constitui principala sursă de venituri, de trai. Urmare din pag Io mitetului judeţean de partid Covasna, tovarăşului prim-secretar Király Károly spre soluţionare. Din raportul înaintat de către persoana desemnată să ducă la bun sfîrşit ancheta reproducem: „în oraşul Covasna, cartierul Voineşti, în faţa şcolii generale a fost ridicat în anii 1936—1937 un monument în cinstea eroilor căzuţi în luptele pentru întregirea neamului, ca urmare a războiului din 1916—1919. Din discuţiile purtate cu cei în drept, precum şi cu unii cetăţeni mai vîrstnici din cartierul Voineşti, precum numiţii Ioan Papuc, Gheorghe Buzea, Ioan Ciamburu rezultă că acest monument a fost ridicat cu contribuţia voluntară a cetăţenilor din cartierul Voineşti. Monumentul reprezenta un soldat avînd un mîini arme şi o grenadă, era construit din bronz, iar postamemul, care era construit din piatră, avea în dreapta şi în stînga două plăci din marmură, pe care erau înscrise numele eroilor căzuţi în luptele de la Mărâşeşti, Mărăşti şi Oituz din vara anului 1916, în toamna anului 1940, ca urmare a dictatului de la Viena, cînd Ardealul de nord a fost cedat Ungariei, acest monument a fost distrus de către anumite elemente ostile care şi în prezent locuiesc în oraşul Covasna, cartierul Voineşti, autorul principal al acestei demolări ar fi fost numitul Gáli Béla. ... In anul 1946 cetăţenii din oraşul Covasna, cartierul Voineşti, au cerut reconstruirea acestui monument, fapt care a şi fost aprobat, înfiinţîndu-se o comisie în acest scop care a făcut demersurile necesare, dar monumentul nu s-a reconstruit nici în prezent. Din discuţiile purtate cu organele locale, de partid şi de stat, precum şi cu numeroşi cetăţeni ai oraşului Covasna, reiese că îşi manifestă dorinţa de a se ridica un nou monument în amintirea celor care s-au jertfit pentru întregirea neamului în luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Cetăţenii oraşului Covasna susţin că dacă statul nu are fonduri pentru reconstruirea acestui monument ei sunt hotârâţi să înfiinţeze o comisie care să adune bani de la cetăţenii din oraşul Covasna pentru reconstruirea acestui monument. Consiliul popular al oraşului Covasna a trimis cu nr. 13 din 20 06.1968 un material documentar la Consiliul popular al judeţului Covasna legat de această problemă, unde a anexat şi o fotocopie a monumentului“. (Vaurma) Sä ierţi, dar sä nu uiţi CUVtNTUL NOU Anul IV Nr. 783 MAJORITATEA... (Urmare din pag. 1) apoi d-l Olosz Gergely a solicitat desenul statuii, cu relevanţe asupra mărimii sale şi altor amănunte. Desenul nu putea exista, pentru că birocraţia noastră orientală spune să ai întîi amplasamentul şi-apoi să purcezi la desenat şi schiţat. Pînă la urmă problema s-a complicat. S-a pus în discuţie personalitatea mitropolitului Andrei Şaguna şi oportunitatea construirii unei statui care să-l reprezinte în municipiul nostru. A început, adică, să se facă politică, s-a votat, dar s-a votat fals, au început vociferări de-o parte şi de alta, riscîndu-se părăsirea sălii de şedinţă de către consilierii F.SN, P.N.L., P.U.N.R., reprezentantul ME.R. aflîndu-se la preşedinţia şedinţei şi deci în imposibilitatea de a-i urma. In acest moment, dr. Szentes a cerut „time out“, timp de gîndire şi dezbatere, ca în Parlament. La revenirea în sală s-a dovedit că orice conflict poate fi aplanat cu răbdare şi înţelegere. Punîndu-se din nou la vot, s-a aprobat cu 17 voturi pentru din 19 posibile amplasarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna în varianta sa cea mai potrivită, adică în mijlocul viitorului parc din faţa bisericii ortodoxe. Consilierii municipali ai UD.M.R. au dovedit astfel maturitate politică şi spirit conciliant, ceea ce nu poate fi decit benefic pentru viaţa noastră, a tuturor, în acest municipiu. Alte probleme asupra cărora s-a insistat au fost: starea infracţională în municipiu, situaţia socială a cetăţenilor şi serviciile publice locale, iluminatul public, varianta de construcţie a viitoarei Bănci Dacia Felix, precum şi constituirea comisiei pentru elaborarea statutului Fundaţiei „Sfîntu Gheorghe“. Despre toate acestea vom mai vorbi, pentru că merită. În orice condiţii... (Urmare din pag. 1) — Cred că tot locuinţe vor fi. R.A.G.C.L. intenţionează să le scoată la licitaţie în forma în care se află acum, urmînd ca societăţile comerciale interesate să termine lucrările de consolidare. In acest caz vor putea fi orice: birouri, apartamente, locuinţe de serviciu etc. — Cît va costa un apartament în condiţiile în care statul alocă fonduri pentru terminarea construcţiei ? Să zicem, de pildă, un apartament la una din scările începute pe Nicolae Iorga. — Cred că aceste apartamente vor fi scoase la licitaţie, iar costul unuia se va duce cu siguranţă spre 3 milioane, în funcţie de numărul camerelor. — Ce vor face familiile necăjite, cu mulţi copii, care solicită o locuinţă ? — Am abordat şi această problemă, a repartiţiilor de la stat pentru famili fără mijloace. De la Guvern n-am primit însă un răspuns clar. Se aşteaptă nişte linii de credite externe cu care să se poată începe construcţia unor apartamente cu această destinaţie. Oricum, nu se poate şti nimic pînă la prezentarea programului de guvernare a cabinetului Văcăroiu in Parlament — In materie de gospodărie comunală 7 — Am reuşit să negociem la aceleaşi ministere suplimentarea fondurilor prevăzute în proiectul de buget cu 100 mlioane lei pentru extinderea alimentării cu ară in Sfîntu Gheorghe şi cu 50 milioane lei la capitolul consolidări şi refaceri de străzi în Sfîntu Gheorghe, Tirgu Secuesc, Covasna şi Intorsura Buzăului — Ce înseamnă extinderea alimentării cu apă ? —înseamnă dezvoltarea reţelei de captare şi a puţinilor de alimentare. Sunt lucrări începute încă în 1991, dar care nu vor putea fi terminate în acest an. P°ntru a încheia această complexă lucrare mai sunt necesare încă vreo 700 milioane lei — in ritmul ăsta mai aşteptăm încă 7—8 ani pînă să știm că n-avem probleme cu apa ?! — Nu cred că vom aştepta atît. Aproape sigur că fondurile pentru dezvoltarea alimentării cu apă, ca şi pentru locuinţe, se vor suplimenta, poate chiar din a douajumătate a anului. — Poate în noiembrie, la anul trecut, cînd n-o să se mai poată face nimic cu banii ... — în mod normal, logic, avem dreptul să sperăm că nu se vor mai repeta greșelile făcute. Fără această speranță, ce rost ar mai avea toate zbaterile noastre z