Cuvântul Nou, ianuarie 1997 (Anul 8, nr. 1776-1794)

1997-01-07 / nr. 1776

I'Ali. 2 „CUVÂNTUL NOU" Gânduri la început de an „Sunt cel mai vechi co­respondent voluntar al ziarului, pe care-1 citesc încă de la apariţie! In a­­cest răstimp v-am trimis o mulţime de veşti, sesi­zări, opinii, reclamaţii din zona comunei Dobâr­­lău, unde domiciliez, do­rind să aduc în pagini de gazetă o parte din fră­mântările şi necazurile concetăţenilor mei. Fiind acum la început de an, doresc să vă trans­mit felicitări pentru acti­vitatea ce o desfăşuraţi, asigurându-vă că senti­mental am rămas şi a­­cum alături de dumnea­voastră. * Vârsta înaintată, bete­şugurile de tot felul nu­mi mai permit să pun eu mâna pe condei și să vă scriu, dar rog o nepoată să-mi transcrie gândurile și să vi le expedieze prin Poştă, dorind ca să nu pierd legătura cu o acti­vitate ce mi-a fost tare dragă. Sunt abonat la ,,Cuvâr..tu/ nou" încă din anul ... 1968 și vă citesc articolele cu interes. Vă doresc din inimă multă sănătate, spor la muncă şi să nu-l uitaţi pe sta­tornicul dumneavoastră prieten“. Nicolae Banciu, Dobârlău * Nene Banciu, ne bucu­ră statornicia dumitale şi îţi mulţumim pentru gân­durile bune adresate la începutul acestui năval­nic '97. Am primit suges­tiile și criticile referitoa­re la unele aspecte din comuna Dobârlău, ur­mând să le abordăm în zilele următoare. Salutări din... America!­ ­ „Iată, revin cu noi rân­duri de peste Ocean, din Statele Unite, unde m­­am stabilit în urma căsă­toriei recente. Fiind o mai veche colaboratoare a rubricii CURIERUL SENTIMENTAL, căreia i­­am încredinţat pe când eram în ţară primele versuri adolescentine, pri­mind de la dv. încura­jări să-mi desăvârşesc stilul şi tehnica, nu am uitat de ziarul meu în­drăgit, trimiţându-vă o felicitare de Anul Nou cu cele mai bune urări! * Vreau să vă mulţumesc pentru z­iarul trimis aici, în care îmi apăruseră nişte versuri, asigurându-vă de toată stima şi considera­­ţiunea mea. Printre străini este greu să te acomodezi, de acea un semn de prie­tenie venit din ţara mea natală mă bucură foarte mult. ... Vă urez multe succe­se profesionale şi vă pro­mit că am să revin şi cu alte corespondenţe de aici!“. Ioana Farkas, Everett, SUA „O povaţă ce m-a ajutat“ „In urmă cu mai multe luni v-am adresat o mică epistolă în care îmi spu­neam păsul în legătură cu comportamentul prietenului meu. Unele lucruri mă ne­mulţumeau, dar ţineam la el şi nu ştiam cum să pro­cedez. Ei bine, a doua săp­tămână de la trimiterea scrisorii a apărut un ziar un răsp­uns, pe care l-am citit cu nerăbdare. Deşi­­n-a pus pe gânduri şi ini­ţial nu mi-a prea convenit, am ţinut seamă de el... Mă sfătuiaţi să nu mă las influenţată de vorbele rău­tăcioase şi intrigile unei aşa-zise „amice" comune, ce îmi vroia (chipurile) nu­mai ... „binele“, dar care în fond dorea să mă­ des­partă de iubitul meu. A­­cum totul este în regulă, am reuşit să fac ordine in viaţa mea, iar poveţele dv. m-au ajutat. Dacă o să am nevoie, voi mai apela la sprijinul redacţiei. Vă mul­ţumesc încă o dată şi nu pot să închei fără a vă ura multe izbânde în '97“. Alina, Sfântu Gheorghe Le mulţumesc tuturor ce­lor care ni s-au adresat până acum, asigurându-i că şi în continuare vom sta alături de ei cu un sfat sin­cer, o pildă, am gând prie­tenesc. Aştept scrisorile dumneavoastră care pot fi semnate la o adică şi cu un pseudonim. Rubrică realizată de Horia C. DELIU SEMINAR INTERNAŢIONAL LA ARCUŞ In perioada 11-18 ianuarie 1997, Centrul de cultură Arcuş găzduieşte seminarul cu tema ,,Proiecte culturale şi cooperare internaţiona­lă". Seminarul, care reu­neşte 28 de cursanţi din 13 ţări europene, selecţio­naţi pentru cursurile euro­pene de management cul­tural este organizat de Institutul francez din Bucu­reşti în colaborare cu Aso­ciaţia Europe Culture Ma­nagement (ECUME) din Di­jon, Franţa. (O.N.) La vremuri noi.. (Urmare din pog r)­glementează acordarea unor astfel de credite avantajoa­se, a trebuit să contractăm credite la dobânda pieţii, fapt ce a constituit o grea povară, care ne împiedică să ne dezvoltăm, să produ­cem la preţuri mai competi­tive şi să ne îmbunătăţim astfel situaţia economico­­financiară". Este, intr-adevăr, de ne­înţeles pentru ce fostul gu­vern Văcăroiu a privat coo­peraţia meşteşugărească de acordarea de credite cu dobândă avantajoasă. Cum o mulţime de unităţi şi-au redus sau, pur şi simplu, încetat activitatea, nemai­­dispunând de resurse finan­ciare, e de dorit ca măcar cele care au supravieţuit să fie salvate, inclusiv prin adoptarea de către actualul executiv a unei hotărâri ca­re să le faciliteze accesul la astfel de credite. Şi a­­ceasta cu atât mai mult cu cât o parte din forţa de muncă ce va fi disponib­i­­zată prin restructurarea marii industrii, poate fi ab­sorbită in cooperaţia meş­teşugărească, într-o gamă largă de meserii. Dom­nul Orbán... (Urmare din peg 1) vasna in ochii noii Puteri după tevatura privind de­semnarea prefectului. Aşadar, în absenţa unui ministeriabil cei doi con­ducători ai Prefecturii au fost instalaţi de domnul Orbán Árpád, preşedintele Consiliului judeţean, care a dat citire celor două Ho­tărâri Guvernamentale da­tate 23 decembrie 1996 (!), referitoare la aceste numiri. Lipsa ministeriabililor a fost compensată de prezenţa staff-ului UDMR local care, de această dată n-a mai boicotat momentul. Este e­­vident de ce... Bineînţeles, la festivitate s-au rostit cuvinte frumoase, de îmbărbătare, respectiv de promisiuni pentru o activi­tate rodnică. Am reţinut din intervenţia noului pre­fect, domnul Gheorghe Ta­tu, ideea că „Noi dorim (împreună cu subprefectul Gazda László - n.n.) să fim prefectul şi subprefectul tu­turor cetăţenilor judeţului Covasna, ai tuturor catego­riilor sociale, ai tuturor cu­lorilor politice. Să fim re­prezentanţii respectului cu religiozitate a cetăţeanului, a durerilor lui, a grijilor lui, al efortului lui pentru mai bine“. Au subscris la această idee, promiţând sprijin total, şi reprezentan­ţii UDMR. Domnul Tatu, a mai afirmat disponibilitatea noii conduceri pentru dia­log, intr-o atmosferă de transparenţă totală. Cunos­când­u-l bine pe domnul Totu, nu ezităm să-i acor­dăm un cec în alb, convinși că nu se va dezice. Anul VIII Nr. 1776 Unde-i SPP-ul populaţiei ? (Urmare di­n pag. 1), vom mai fi o generaţie de sacrificiu? Al treilea punct nodal al politicii economice româneşti în viitorul apro­piat urmează să-l aflăm a­­bia prin 15 ianuarie. Atunci vom cunoaşte cât de adânc doreşte cabinetul Ciorbea să cureţe rana ce duce România spre colaps şi da­că are realmente curajul să arunce la lada cu gunoi tot ce nu corespunde unei economii sănătoase, tot ceea mănâncă banii ţării fără să aducă profit. Altfel, promi­siunile privind reducerea impozitelor şi adoptarea u­­nei fiscalităţi, să-i zicem, normale rămân doar vorbe frumoase de campanie e­­lectorală. Este evident că scăderea impozitului fără aducerea altor bani în vis­­teria ţării nu prevesteşte nimic bun. Până acum s-au făcut promisiuni privind protecţia socială fără ca ele să fie urmate de fapte, deo­camdată creşterea alocaţii­lor pentru copii sau a pen­siilor n-au fost urmate şi de fapte, ci doar de reve­niri şi retuşări ale discursu­rilor iniţiale în căutarea u­­nor portiţe pentru retrage­re. Există acum un alt pe­ricol : asemeni altor guver­ne - şi nu numai după 1989 - se caută ţapii ispă­şitori in cei de dinainte. Aşa a procedat Guvernul Roman, n-a fost mai breaz nici Guvernul Văcăroiu. Când mereu vina pe cei dinainte nu se pot acoperi la infinit alte neputinţe. Această tendinţă a putut fi sesizată şi în ultima lună, când am aflat că moşteni­rea Văcăroiu este chiar mai dezastruoasă decât s-a crezut. De acord, dar ana­liştii CDR n-au ştiut acest lucru când au elaborat pla­nurile de viitor? Pe ce s-au bazat ei oare? Pe faptul că guvernul anterior le va lasa o zestre de invidiat ? Păi dacă era aşa ar fi fost vo­taţi la 3 noiembrie pentru un nou mandat! Trebuie să acordăm credit Guvernului Ciorbea, să avem încrede­re în el, dar atunci să a­­flăm, în sfârşit, cum stăm. Amânarea la nesfârşit a momentului în care se va face lumină duce la con­cluzia că programele din campania electorală au fost doar de propagandă, fără acoperire reală, şi de-abia acum se pune ţara la cale. Adică, din mers. Adică e­­xact cum i s-a reproşat la vremea respectivă Guvernu­lui Văcăroiu. In ajun de Crăciun, bolnavii cardiaci au primit un cadou deosebit . Secţia de cardiologie a Spitalului judeţean din Sfântu Gheorghe s-a mutat intr-un nou spaţiu. Pe lângă ceea ce „tră­dează" imaginea alăturată privind condiţiile mo­derne de tratare şi investigare a pacienţilor să consemnăm opinia altor şefi de secţie prezenţi la inaugurare. De-acum trebuie să ne modernizăm şi noi secţiile ca aceasta. O doleanţă pe care (ne-) o dorim împlinită în 1997.

Next