Cuvântul Nou, martie 2003 (Anul 14, nr. 3620-3645)

2003-03-01 / nr. 3620

Anul XIV Numărul 3620 4 pagini Sâmbătă 1 martie 2003 2000 lei Demersul ultimei speranţe Gabriel FLORESCU în mai multe rânduri, societatea civilă românească din judeţele Covasna şi Harghita s-a văzut silită să apeleze la autorităţile statului în speranţa că doleanţele sale legitime privind păstrarea identităţii naţionale a românilor din centrul ţării vor găsi audienţa necesară în Capitală. Fie că “adrisantul” s-a numit preşedintele tuturor românilor, fie vreuna sau ambele camere ale Parlamentului ori Guvernul României, răspunsul s-a situat mai mereu în perimetrul promisiunilor şi în afara împlinirilor. Cererile au fost privite cu condescenţă, dar întotdeauna “raţiuni politice superioare” au împiedicat adoptarea unor măsuri concrete în sensul dorit de o minoritate în propria ţară. De câte ori s-a pus problema ca românii covăsneni să găsească un reazăm la Bucureşti, de tot atâtea ori udemeriştii reuşeau să stopeze orice bună intenţie prin folosirea armei şantajului şi supralicitarea revendicărilor proprii pentru a se realiza un troc politic: mai las eu, mai dă tu... în vreme ce comunitatea maghiară găsea un sprijin în UDMR (chiar dacă astăzi radicalii lor contestă acest lucru), respectiva formaţiune acţionând întotdeauna în spiritul solicitărilor electoratului său, oricât de aberante erau ele, românii trebuiau să se mulţumească doar cu încurajatoare bătăi pe umăr. Publicam ieri un nou demers al reprezentanţilor societăţii civile româneşti din cele două judeţe, un adevărat SOS adresat partidelor parlamentare înainte de adoptarea unor noi texte de lege ce pot constitui încă o îngrădire a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor de naţionalitate română. Rămâne de văzut în ce măsură respectivele formaţiuni politice vor găsi timpul necesar să răspundă afirmativ strigătului de ajutor sau vor folosi documentul doar în scop politicianist. Au fost accentuate în scrisoarea societăţii civile o serie de pericole reale ce-i pândesc pe românii din Har-Cov, dar chiar şi România în ansamblul ei. Separatismul pe care îl propovăduiesc radicalii udemerişti nu este, iată, doar o poveste de adormit vigilenţa, ci devine tot mai mult o realitate. Pentru a vedea un asemenea adevăr nu mai este nevoie să trăieşti în Covasna sau Harghita, ci se vede cu ochiul liber chiar şi de la Bucureşti. De foarte multe ori şi emanând din medii diferite, inclusiv externe, ne-a fost dat să auzim îndemnuri pentru activizarea societăţii civile. Ei bine, organizaţiile care reprezintă comunitatea românească şiau exprimat încă o dată poziţia, au ieşit la rampă atrăgând atenţia asupra unor probleme extrem de serioase. Revine acum partidelor parlamentare datoria, misiunea sacră de a se alătura societăţii civile, de a pune în mişcare toate resorturile de care dispun pentru a face cont comun în faţa unei ameninţări reale. Tinerele mămici continuă să-şi abandoneze bebeluşii în spital în ultimii ani, medicii de la Secţia de noi născuţi a Spitalului Judeţean din Sfântu Gheorghe s-au obişnuit să constate dispariţia mămicilor de lângă bebeluşii de abia aduşi pe lume. Deşi uşa de la intrarea în secţie este mai tot timpul încuiată, iar programul de vizite este foarte strict, lăuzele găsesc diverse modalităţi de a înşela vigilenţa personalului medical. Abandonul în maternitate este mai des întâlnit în perioada sărbătorilor de iarnă. Vass Maria, directoarea Direcţiei pentru Protecţia Copilului a declarat că în luna decembrie s-au înregistrat şase astfel de cazuri, în spital aflându-se acum 15 copii abandonaţi. Unele dintre aceste mame se întorc să-şi recupereze bebeluşii după două-trei luni, altele nu, iar poliţiştii să le identifice, lucru care în unele cazuri este destul de dificil, întrucât, la internare, aceste femei nu-şi dau numele adevărat. Incidenţa abandonurilor este mai mare la Sfântu Gheorghe, în timp ce în Covasna, întorsura Buzăului sau Târgu Secuiesc aceste incidente sunt destul de rare. Directoarea DSP spune că aproximativ 85% din din bebeluşii care rămân fără mamă din primele zile ale vieţii sunt de etnie rromă. Precizând că nu doreşte să facă vreo aluzie discriminatorie, Vass Maria a mai declarat că, din păcate, deşi există multe cereri de adopţie, familiile care vor să aibă un copil, exclud posibilitatea ca acesta să provină dintr-o familie de rromi. Anul trecut, din judeţul Covasna au fost adoptaţi 20 de copii abandonaţi. (R.C.) Primăvară brâncuşiană la Sfântu începând de ieri, Constantin închinate marelui sculptor, la Sfântu Brâncuşi a devenit patronul spiritual Gheorghe a luat naştere o nouă al elevilor de la Grupul Şcolar manifestare culturală intitulată au propus ca manifestarea să devină tradiţională, următoarea ediţie fiind deja programată anul viitor, odată cu sărbătorirea Sfinţilor Constantin şi Elena. Zilele „Constantin Brâncuşi“ au debutat la Casa de cultură cu un spectacol oferit de elevii şcolii cu acelaşi nume, în cadrul căruia viitorii bucătari, ospătari, croitori, frizeri etc. şi-au etalat cu succes şi aptitudinile artistice. Punctul culminat a primei zile dedicate lui Constantin Brâncuşi a avut loc în incinta grupului şcolar şi a cuprins dezvelirea statuii artistului şi instalarea pe frontispiciul şcolii a noii firme. Alături de elevii şi profesorii şcolii, autorităţi locale şi judeţene, la acest moment a participat şi P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, împreună cu un sobor de preoţi covăsneni care au sfinţit monumentul din curtea grupului şcolar. Bustul marelui sculptor a fost realizat de dl. Pompiliu Pleşa, Gheorghe profesor la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe. Invitaţii, oaspeţii grupului şcolar au avut, de asemenea, posibilitatea de a vizita expoziţia de desene din incinta şcolii, pentru ca într-un final, cantina şi braseria aceleiaşi instituţii de învăţământ să ofere celor prezenţi o deosebită demonstraţie de artă culinară, produsele fiind preparate de elevi şi degustate de vizitatori. Prima zi a manifestărilor a continuat cu finala concursului interclase “Constantin Brâncuşi”, cu activităţi sportive, cupa “Constantin Brâncuşi” ediţia I (tenis de masă, şah), demonstraţie de arte marţiale şi evident, seara distractivă oferită elevilor şcolii cu participarea unor trupe de breack dance şi a unor trupe de dans modern de la şcolile din municipiu. Daniela ANDREI Razván CONDREA (Continuare în pagina a 3-a) Problemele cu care se confruntă localităţile din zona Covasna au fost dezbătute de primari împreună cu şefii administraţiei judeţene Edilul de Covasna, Zsuffa Levente, i-a avut ieri ca oaspeţi pe colegii primari din Zagon, Zăbala, Reci, Boroşneu Mare, Comandău şi Brateş, precum şi pe preşedintele Consiliului judeţean, Demeter Janos, vicepreşedinţii Vajda Lajos şi Baka Mátyás, şi subprefectul Olosz Gergely, scopul fiind dezbaterea problemelor cu care se confruntă localităţile. Astfel, teme ca dezvoltarea turistică, disciplina în construcţii, reabilitarea drumurilor ori retrocedarea terenurilor au constituit subiecte ce s-au aflat în atenţia edililor. Dom D. FELDIOREAN Economic 2. Odată cu dezvelirea „Zilele Constantin Brâncuşi“, încă bustului şi a plăcii comemorative de la prima ediţie, organizatorii şi- Guvernul vrea să dubleze pensiile agricultorilor Premierul Adrian Năstase a anunţat, vineri, în videoconferinţa cu prefecţii, că Executivul intenţionează ca în 2004 să dubleze pensiile pentru agricultori. Vorbind despre indexarea pensiilor cu 3,5% din luna martie 2003, Năstase a amintit situaţia dramatică a agricultorilor, al căror număr se ridică, în prezent, la 1.766.000 de persoane. Pensia medie în cazul pensionarilor proveniţi din sistemul de asigurări sociale pentru agricultori va fi, începînd de luna viitoare, de 372.750 lei, iar pensia pentru limita de vîrstă cu vechime completă a pensionarilor din sistemul de stat va fi de aproape 2,5 milioane de lei. Dacă în 1989, raportul dintre numărul mediu de salariaţi şi cel al pensionarilor din sistemul public de pensii era de 2,57 (8 milioane salariaţi şi 3,1 milioane pensionari), în 2002 raportul este de 0,75 (4,6 milioane salariaţi şi 6,2 milioane pensionari). Primul-ministru a subliniat că o problemă foarte dificilă, unde aşteptările sunt foarte mari şi de care trebuie să se ţină seama, este pensia pentru agricultori. Numărul pensionarilor în agricultură este mare, iar situaţia lor este grea, chiar dacă există “un fel de agricultură de subzistenţă”, care sprijină uneori familiile acestora, a spus şeful Executivului Ferestre de suflet Bătrâneţea are un anume farmec » Este mai bine de o lună de când doamna Ana Bicicoi din Vâlcele a trecut în cel de-al 89 an de viaţă. Firavă, împovărată de ani grei şi mulţi, dar iute la vorbă şi-n mişcări, ea reuşeşte să devină un interlocutor agreabil şi interesant atunci când relatează din întâmplările plăcute sau neplăcute prin care a trecut atâta amar de vreme. Nu ţine neapărat să-şi povestească viaţa, considerând-o ca fiind una firească şi mai ales că sunt nişte ani care deja au trecut, însă când este provocată faţa i se luminează sau i se întristează, apoi, cu zâmbetul pe buze povesteşte cursiv cele întâmplate. Prea multe lucruri plăcute nu are însă a spune pentru că a avut o viaţă destul de zdruncinată, dacă avem în vedere faptul că, deşi s-a căsătorit în anul 1937, a avut parte de această căsnicie doar vreo 24 ani. Rămasă, aşadar, văduvă şi-a crescut singură cei doi copii. “Mi-a fost greu că a venit “întovărăşirea” şi trebuia să dăm cota de cartofi, de grâu şi altele, iar eu eram singură şi nu puteam să le fac pe toate şi trebuia să plătesc pe cineva pentru lucrări - povesteşte doamna Ana Bicicoi. Şi-apoi, ne punea să cultivăm sfeclă, câte o holdă şi jumătate de in, că aveam pământul nostru, numai că ni-l schimba de colocolo. Dădeam la stat jumătate din produsele pe care le calculau ei că se fac pe pământul acela, dar au fost ani când nu s-a făcut atâta şi am cumpărat cartofi ca să dau cota. Aşa era şi cu animalele, dacă nu puteam să dau cota, dădea altul din sat şi-i plăteam altuia. Dacă am avut întotdeauna, vreo opt-zece oi acolo şi ce mai aveam nevoie ca să putem trăi, dar trebuia să dăm şi la stat... Ei, dragă, e mult de-atunci !” Acum, chiar şi după atâţia ani, doamna Ana Bicicoi îşi dă seama că cei mai frumoşi ani din viaţă au fost atunci când a trăit soţul dumneaei, pentru că “Era un om bun, harnic şi gospodar. Când trăia Vasilica CIOBANU (Continuare în pagina a 2-a) Un neplăcut dar ceferist: Din nou am călătorit în... ’’congelatoare”! - Pe un frig de minus 15 grade Celsius zeci de pasageri au dârdâit în trenul de pe ruta Braşov- Sf. Gheorghe, fiindcă s-a tăiat curentul şi nu s-a mai putut asigura încălzirea garniturii peste noapte !!! - Abia îndrăzneam să ne bucurăm că iarna a trecut şi din punct de vedere calendaristic primăvara a sosit, deşi vremea ne contrazice, că am avut ieri din nou o supriză neplăcută din partea CFR-ului. Un fel de “mărţişor” ferivoar cu anticipaţie, dar unul care nu ne-a făcut deloc plăcere! Deşi ministrul Transportului, Miron Mitrea, anunţase în mod public la începutul sezonului rece că nu se vor mai întâmpla situaţii de disconfort pe calea ferată, în sensul că pasagerii să circule în frig, pe întuneric, în mizerie - şi o vreme, într-adevăr, nu s-a mai tremurat prin personale - iată că la “spartul târgului”, în prag de primăvară a venit un nou...duş rece. De fapt nu duş, ci o congelare rapidă! Nu mai departe decât ieri-dimineaţă, garnitura care pleacă din Braşov la ora 7,24 spre Sfântu Gheorghe era bocnă, fără pic de încălzire, cu toate că termometrele stradale arătau -15 grade Celsius, iar peste noapte fuseseră minus 20, conform buletinelor meteo de la radio si tv. Geamurile vagoanelor aveau un strat gros de gheață, nu se vedea nimic afară, iar înăuntru doar aburii călătorilor ce mai “încălzeau", vorba vine, cât de cât atmosfera. Toată lumea era revoltată de condiţiile inumane de transport, vărsându-şi oful pe conductori, insă ei săracii, ce puteau face? Doar ne explicau jenaţi cum că necazul s-a produs din pricina faptului că CFR-ul (probabil Regionala Braşov) nu a achitat factura la curent electric, aşa că aprovizionarea grupei tehnice a fost întreruptă. ________________________C. FOCŞÂNEANU (Continuare în pagina a 2-a) Explicaţii aiuritoare... Un tânăr de 17 ani, crescut într-o casă de copii din judeţul Covasna, a înghiţit o supradoză de medicamente Un tânăr de 17 ani, crescut într-o instituţie de ocrotire socială din judeţul Covasna a încercat să se sinucidă, înghiţind o supradoză de medicamente. Tânărul locuia împreună cu cei 4 fraţi ai săi mai mari la Sfântu Gheorghe, într-un Centru special pentru tinerii care la vârsta majoratului au fost nevoiţi să părăsească instituţiile sociale în care au crescut. Conducerea Direcţiei pentru protecţia copilului Covasna a declarat că nu cunoaşte motivele pentru care tânărul a încercat să-şi pună capăt zilelor, însă a precizat că acesta a fost salvat la timp, iar în prezent se află sub supraveghere medicală. Directorul Direcţiei pentru protecţia copilului Covasna, Vass Maria a declarat că acesta a fost un caz izolat, în judeţul Covasna nemaiavând loc până în prezent astfel de evenimente în rândul copiilor instituţionalizaţi. Vass Maria a admis că tinerii crescuţi în casele de copii au dobândit de-a lungul anilor o serie de traume psihice. Directoarea DPC consideră că personalul care se ocupă de aceşti tineri nu este vinovat pentru acest incident întrucât aceştia nu sunt supravegheaţi tot timpul, ci doar îndrumaţi de psihologi şi asistenţi sociali, pentru ca odată cu terminarea studiilor să se poată integra în societate. Centrul pentru tineri, în care s-a petrecut evenimentul, a fost înfiinţat anul trecut cu fonduri Phare, iar aici locuiesc în prezent 10 tineri, 6 băieţi şi 4 feste, provenind din mai multe case de copii din judeţul Covasna. Aceştia beneficiază de asistenţă socială în vederea reintegrării sociale şi vor fi găzduiţi până la terminarea studiilor postliceale sau până când se vor putea întreţine singuri. (R.C.) VTV ry, n*. Grup de experţi pentru politicile de dezvoltare regională Premierul Adrian Năstase a anunţat, vineri, la videoconferinţa cu prefecţii, că, în ceea ce priveşte problema regionalizării şi a politicilor de dezvoltare regională, urmează fie constituit un grup de lucru alcătuit din experţi ai autorităţilor publice locale şi centrale şi consultanţi străini. Potrivit lui Năstase, constituirea acestui grup vizează identificarea celei mai bune soluţii pentru perioada următoare, de aliniere la structurile europene, care să permită preluarea “eficientă şi completă" a fondurilor ce vor fi disponibile pentru dezvoltarea regională în România în anii următori. Precizînd că nu dorește să facă deocamdată mai multe comentarii în legătură cu această problemă, Năstase a apreciat că subiectul ar putea deveni unul “de maxim interes” în perioada următoare. Premierul adrian Năstase a declarat, în urmă cu o săptămînă, că România nu va putea primi fonduri semnificative pentru dezvoltare regională de la Uniunea Europeană, întrucît are o structură administrativ-teritorială ineficientă și incompatibilă cu cea din UE. “Avem o structură administrativteritorială cu un număr de entităţi care nu sunt acceptate, ca să spun mai brutal, ca parteneri la nivelul Uniunii Europene datorită faptului că ele regrupează imunităţi relativ mici, unele dintre ele la nivel de 200- 300 de mii de locuitori şi avem nişte structuri oarecum superficiale şi relativ ineficiente, regiunile de dezvoltare, cele 8 regiuni, care nu au suport logistic şi de personal suficient pentru a fi partenerii pe care îi doreşte în România Uniunea Europeană”, a afirmat Năstase. Mărţişoare, mărţişoare “Deseori darul pare neînsemnat, dar cât de bogat este el în semnificaţii”... (Seneca) Cum iarna nu se lasă dusă cu una cu două şi această primăvară e pusă la grea încercare. Pentru omul obişnuit ea nu se măsoară neapărat cu unităţile de măsură temporale, fie ele zile sau ore, ci prin zile - raze de soare şi ore - bucurie . Dintre toate anotimpurile însă primăvara ne colorează viaţa plină acum de problemele triste ale zăpezilor târzii, cu speranţele de eliberare din capcanele ultime ale iernii. Acum, pentru că tot au trecut şi ziua sfântului Valentin, cu fastul ei de împrumut, dar şi Dragobetele - ziua îndrăgostiţilor la români -, ne putem bucura măcar de eternul romantic “mărţişor”, de timpul cald şi de apropiatele zile ale Babei. Despre semnificaţia zilei de 1 Martie se ştiu, s-au spus şi se vor mai spune multe. Fără a uita că, deloc întâmplător, cu patru veacuri în urmă încă, anul calendaristic începea în prima zi a lunii a treia din anul de astăzi, să nu uităm nici faptul că "martie“ vine de la numele latin al zeului Marte căruia în popor i se mai spunea familiar “mărţişor”. De aici şi până la bunul obicei de a dărui în această zi, ca semn al sosirii primăverii, micul mărţişor, este un drum bogat în tradiţii, păstrat şi cultivat până în zilele noastre. Obiect de podoabă cândva, simplu, rotund, adesea un bănuţ, însufleţit de împletirea de mătase a două fire, alb şi roşu, oferit iniţial ca semn al înnoirii şi renaşterii a tot ce-i viu, el şi-a menţinut semnificaţia adâncă dar şi peaceea de bun prilej de a dărui, mai ales femeilor, fetelor, mărţişoare şi ... mărţişoare. Dacă ele au devenit între timp mai degrabă obiecte comerciale care stau la îndemâna oricui pe tarabe, puţini ştiu însă că mărţişoarele pot fi chiar şi culese, ce-i drept cu trudă şi răbdare, mai ales de romanticii pasionaţi de excursii sau de botanişti, tocmai de sus, de pe pajiştile alpine. Celor care hotărăsc să întâlnească astfel primăvara, în chip romantic, pe cele mai înalte culmi alpine, le va fi uşor să recunoască mărţişoarele dorite, aceste specii de erbacee, după statura lor pitică (3-20 cm) şi după singura floare de culoare galbenă pe care o poartă. Cei mai puţin antrenaţi se vor mulţumi să ofere ghiocei proaspeţi, gata culeşi, ori, de acum celebrele mărţişoare, într-o varietate de modele, mai mult sau mai puţin rafinate, prezentate de această dată la tot pasul, zilnic, de comercianţi ori... (pseudo) comercianţi. Cum, până la urmă, nu-i aşa (?) intenţia este aceea care contează, vom primi cu nedisimulată bucurie orice fel de flori, mărţişoare, ori alte obiecte simbolice, indiferent de rafinament ori valoare, mai ales când ştim cu certitudine că aceia care ni le oferă, s-au gândit la noi, le-au ales dintre multe altele, ne-au ales pe noi pentru a ni le dărui, punând în gestul lor, mai timid ori mai îndrăzneţ, afecţiune, recunoştinţă, tandreţe ori chiar iubire adevărată. Cum bine ştim, nu este suflet de femeie care să nu se topească un pic în faţa unui dar, atâta timp cât destinul i l-a hărăzit. | _ ___________Florica CÎRLÂNESCU^