Cuvântul Nou, iulie 2010 (Anul 2, nr. 34-37)

2010-07-06 / nr. 34

Actualitate Cuvântul nou Pagina 3 Scandal pe drumuri, poduri şi podeţe la Barcani Primăria comunei e acuzată de un grup de cetăţeni că ignoră necesităţile comunităţii Mai mulţi cetăţeni din comuna Barcani acuză administraţia locală de nepăsare şi de înverşunare împotriva unei zone a comunei, considerând că Primăria nu a făcut nimic, în ultimii 20 de ani, pentru reparaţiile de drumuri şi de podeţe. Potrivit oamenilor, zona Pârâului Cresteşului din Barcani este complet ignorată de către Primărie, starea drumului comunal de aici fiind foarte proastă, în vreme ce apa este trecută de două podeţe şubrede, şi chiar ar mai fi nevoie de alte două podeţe. „Dincolo de acestea, există o porţiune a drumului comunal din zonă unde nu există iluminat public, iar din această cauză accesul pe acest drum se face cu mare greutate, atât în timp de vară dar mai ales iarna sau atunci când vin ploile. Se pare că indiferenţa manifestată de autorităţile publice locale la sesizările noastre este cauzată de antipatia pe care primarul localităţii o are faţă de câţiva cetăţeni printre care ne numărăm şi noi”, a arătat, într-o sesizare adresată presei, un grup de cetăţeni din Barcani, care susţin că prin aceasta doresc să sensibilizeze autorităţile locale. Aceştia spun că problemele zonei nu sunt cauzate neapărat din lipsa banilor aşa cum susţine Primăria, deoarece ei înşişi s-ar fi oferit, în nenumărate rânduri, să conlucreze cu aceasta. „Până acum nu am avut niciun fel de înţelegere şi sprijin din partea autorităţilor locale. Totuşi mai sperăm că într-o bună zi vom beneficia de condiţii de circulaţie normale şi, ceea ce este mai important, sperăm că vom scăpa de teama ca la orice ploaie mai serioasă să fim în pericol de a fi inundaţi şi izolaţi de restul comunei”, au mai arătat semnatarii scrisorii. Primarul Gheorghe Marin: „Eu am un program bine definit şi ştiu ce am de făcut“ Primarul comunei Barcani, Gheorghe Marin, a declarat că drumul despre care vorbesc semnatarii scrisorii este circulabil, iar zona în care nu există curent electric este una restrânsă, motivele lipsei electricităţii fiind unele de ordin tehnic. în ceea ce priveşte podurile şi podeţele, Gheorghe Marin spune că situaţia nu e atât de gravă, existând în zonă trei poduri. „Ar mai fi nevoie de poduri şi podeţe, e adevărat, şi avem proiecte în sensul acesta dar trebuie să ne gândim şi că e criză. Unii vor acolii un pod de 400.000 de lei, dar nimeni nu investeşte atât pentru cinci familii cărora le-ar fi util, pentru că vorbim de bani publici şi studii de oportunitate. Ceea ce fac aceşti cetăţeni, ieşind în presă cu astfel de chestiuni, este urât şi mă jigneşte, eu am un program bine definit şi ştiu ce am de făcut”, a mai spus primarul Gheorghe Marin. (Rusanda Pavel) mmm m/ IDahm Iarbă verde Maşina înainta lent printre razele soarelui de toamnă şi frunzele ruginii ce cădeau din copacii ce se pregătesc de iernat. Eu mă holbam pe geam. O tanti spăla preşu din maşină în apele cristaline de izvor. Ar spăla şi maşina, dar idioţii care au facut drumul nu l-au făcut până la izvor. Doar ce naiba, dacă tot nu e asfalt măcar maşina să şi-o spele. Familia ei de burtoşi asculta fericită natura, cu maneaua populară la maxim în timp ce admira pungile şi sticlele de plastic lăsate de înaintaşii ei. Legănau uşor din cap, dar nu de neplăcerile provocate de cutiile de bere ancestrale, ci furaţi de melodie. Melodie mirifică ce precis a făcut jumătate din fondul cinegetic din zonă să comită suicid. Păsări... pff.. ce îs alea. Lasă frate să auzim şi noi un taraf ceva. Zgomot de apă curgătoare? Aoleu că urât mai face pârâu’ ăsta! Dă frate muzica mai tare! Şi dacă se poate, să ragă cu toţii versurile pline de duh ale vreunui artist popularomanetar. Cât mai tare ca să acoperim maneaua de la ăia care stau la 5 metri de noi şi fac la fel Cam din 5 în 5 metri sunt oameni care au venit să scape de aglomeraţia din oraş şi să se bucure de aglomeraţie în spaţiu verde. Culmea e că dacă e soare şi„e frumos şi e sfârşit de săptămână... oraşul e cam gol. Toţi s-au dus să fie „singuri“ la iarbă verde. Bă, e fain la „urlătoare“ aşa că te invit să îţi iei cele mai tari boxe, cea mai jegoasă maşină (că ai unde să o speli), pune totul în cât mai multe pungi că ai ufide să le laşi. Ia bere la pet, verde de preferat că se potriveşte cu iarba (merg şi cutiile de aluminiu că îs mai strălucitoare bling bling şi „luciesc fain“ mă). Nu îţi ia griji de lemn de foc. E destul în jur, e o buclă ecologică din scânduri de exemplu, poţi să iei din aia. Aşa că dacă tot vrei lemne din pădure, măcar da-ţi o drujbă cu tine şi dobori 2-3 copăcei ca să îţi iei un braţ de crăci, în pădure ai grijă, poate dai de vreun urs deprimat şi arţăgos. Şi dacă nu fuge de zgomotul făcut de drujba ta, să ştii că nu vine la tine să îţi ceară o ţigară ci să te răsplătească pentru condiţiile oferite. Dacă te scapi în pantaloni să ştii că nu e WC în pădure, dar poţi să mergi şi tu după copaci liniştit. Şi lasă şi o bucata de „hărtie“ roz ca să ştie ursu’ că acolo nu se calcă. Românul este frate cu codru’. Au venit tătarii? Fuga în pădure. Au venit turcii? Fuga în pădure. Au venit comuniştii? Fuga în pădure. Avem manele? Fuga în pădure. Avem mici, pungi şi chestii de spălat în pârâu? Mergem la pădure şi acolo le lăsăm. Ne-am ascuns destul când tremuram, de frica turcilor, tătarilor sau mai ştiu căror ţipi belicoşi. Acu’ nu mai sunt turci belicoşi, dar chemarea a rămas. Din când în când mergem la pădure să ne ascundem de stres între gunoaie şi zgomot de manele. Acum cât mai avem unde că la ritmul în care îl tundem pe fratele nostru codru este posibil ca în câţiva zeci de ani să ajungem să mergem la plajă. (Dani)