Cuvântul Poporului, 1924 (Anul 6, nr. 2-51)
1924-01-13 / nr. 2
Pag. 2 Sa ne călăuzim de învăţăturile şi îndrumările moralei creştine, să lucram fără şovăire şi oboseală, fiecare la locul nostru, pentru că , ai !-şa ne-om putea uşura viaţa noastră în parte, şi numai aşa vom putea asigura existenţa şi propăşirea acestui neam, pentru binele omenirei întregi al nostru al tuturor şi al urmaşilor noştri. Noi credem cărările celor de mâine şi noi ne clădim altarul sufletului, la care vor venii copiii noştri să se închine. Slăbiciunea noastră. S-a spus de multe ori, în timpul din urmă, că noi nu suntem stăpânii de fapt ai acestei ţâri, nu suntem stăpânii bogăţiilor, multe şi de multe feliuri, ale ţării noastre şi nici nu lucrăm îndeajuns pentru ca cel puţin într’un viitor apropiat să îndreptăm această stare de lucruri, oraşele ţării noastre sunt în mare parte străine, şi nu numai aici în Ardeal, unde faptul se explică, ci chiar şi în vechia noastră ţară românească, iar ţăranul, acela care reprezintă cu numărul şi cu vitalitatea lui neamul românesc, energia lui de viaţă, nu are încă toate posibilităţile unei desvoltări libere şi creatoare, creatoare de viaţă curat românească. Materialismul vremii de astăzi ne strânge ca un cerc fatal şi ne ţine încă în situaţia aceasta. Administraţia noastră părtineşte de prea multe ori pe străini, faţă cu elementul românesc; un român rar poate ajunge acolo unde un jidan, spre exempl, se ridică elî cea mai tăiare uşurinţa. Explicaţia este banul. Românul care încearcă să facă şi el ceva, de cele mai multe ori nu este în situaţia să poată ,,unge roata“ cu câteva sute, sau chiar mii de lei, pentru ca, în cauză dreaptă, să pot la învinge pe jidan, care poate jefui oricât, câştigând astfel situaţia. Până când nu vom avea o administraţie conştientă, dar cu conştiinţă românească, nu bănească, mai este lipsa încă de mişcare studenţească, cu toate exagerările ei, şi acestea justificate în multe cazuri. Dar noi nu ne ştim nici respecta îndeajuns. Fiindcă jidanul — dacă veni vorba de el — serbează ziua Sâmbetei. Lui i se fac toate cu precădere în ziua Vinerei, pentru că el Sâmbăta nu lucrează nimic şi trebue să-şi închee afacerile în ajun. Respectă oare administraţia românească Dumineca sau zilele de sărbătoare românească tot aşa ca particularul şi interesatul jidan ziua Sâmbetei ? Cutare şef, să deem un şef de magazie cfr., jertfeşte şi sărbătoarea românească pentru interesul jidanului. Dacă Vinerea are Românul sărbătoare şi se găseşte un jidan negustor care are marfă de expediat, dl şef aprobă ca Vineri după masă jidanului să i se pună la dispoziţie un vagon ca să-şi încarce marfa, fiindcă ziua următoarei Sâmbătă şi atunci jidanul nu lucrează. Cazul s'a întâmpla nu chiar aşa de mult şi cazuri asemănătoare s’au petrecut şi în alte locuri şi în alte oficii de stat. Aşa lucrează administraţia! Şi atunci nu-i mirare că uneori opinia publică se indignează atât de tare încât indignarea trece în revoltă, cum s’a întâmplat în ziua de Crăciun, cu ocazia congresului jidovesc, proiectat la Sibiiu. Ca o sfidare a Românilor, Jidanii s’au hotărât să-şi ţină congresul chiar în sărbătoarea Crăciunului românesc. Aprobarea au obţinut-o — nu se ştie prin ce mijloace — chiar dela Minister. Publicul român din Sibiiu a văzut în aceasta o batjocorire a sărbătorii Crăciunului şi n’a putut rămânea nepăsător în faţa acestei situaţii, fiindcă zadarnice erau protestele la administraţia locală, care nu poate călca ordinele de mai sus, şi fiindcă au văzut că pe cale legală nu se mai poate face nimic pentru a împiedeca ţinerea congresului, au căutat să-şi facă oarecum singuri dreptate. Au vrut să arate că sărbătoarea românească, în ţară românească trebue respectată chiar şi de Jidani. Au răzbunat Crăciunul românesc. Este lucrul acesta numai o dovadă a „sălbătociei“ noastre, un nou act de „huliganism“, cum îl va numi o anumită presă din Bucureşti, sau este dovada unei conştiinţe naţionale, trezită şi aţâţată, expresia de revoltă a sufletului românesc, care până acum numai batjocorit şi înjosit a fost de streini şi acum, la ei acasă, în ’ stat naţional, nu mai vrea să rabde nici i cea n*■,î mijcs bstjucuín • • { V. - y j Săgeată. FOiŞOARĂ Răsfoit-am cartea... Păsfoit-am cartea amintirii tale Şi-am ferit cenuşa atâtor uitări, Pără la tine gândul să-şi găsească cale Să nu mai alerge pe alte cărări. Clipele trăite au plecat în stoluri Cum se duc cocorii toamna dela noi Şi ne lasă 'n suflet nepătrunse goluri Cari ne ’ntreabâ oare mai vin înapoi? Se opresc la poarta gândurilor mele Amăgiri răsleţe fără de ’nţeles Şi nu aduc icoane din trecut cu ele Şi mă mir de unde şi când le-au cules. Nu ’nţeleg de ce vin clipele deşarte Să-mi sdrobeascâ visul unei amintiri, Să-mi mai sape groapa ce azi mă desparte De căldura sfântă a unei iubiri. Ca tot muritorul şi eu am credinţă In visul vieţii aevea văzut, Dacă azi sunt poate o biată fiinţă Mâine sunt o mână ferice de lut. Tainele vieţii nu le pot pătrunde, Nu pot înţelege măreţia lor, Suflet cu păcate ce crezi până unde Le poţi fi tovarăş la drum şi la zbor? Razele iubirii vreau să mă ’ncălzească, .Să pătrundă un suflet al dragostei foc, Eternă să fie şi pururi să crească Legată de mine şi-un fir de noroc... Răsfoit-am cartea amintirii tale Crezârd că pot schimba al vremilor pas, Pân’ la tine gândul să-şi găsească c.(\k Singura ce 'n iunie astazi nu-ai rămas. IOAN BERGHI A. «CUVÂNTUL PopoRULUI» [ Compania teatrală „Astra“ „Bastardul“, dramă in 4 acte de Dourande. Sâmbătă 5 Ianuarie Compania teatrală „Astra“ și-a început a doua parte a activitatei sale cu drama în 4 acte a lui Dourande, «Bastardul», o piesă în care tonul melodramatic predomină. Robert, fiul bancherului Duversy are un copil cu Jeana. Armand Babin, iupeşte şi el pe Jeana şi voeşte s’o convingă a se despărţi de Robert, atrăgându-i atenţia că acesta, fiind fiul unui milionar, n’o va lua în căsătorie şi că mai târziu tot o va părăsi; şi pentu a o convinge de acest lucru, o învita să vină seara, la orele 11, în locuinţa lui Maximilian care dădea o mică petrecere amicilor săi şi unde va veni şi Robert, fiind Invitat. . I : ■ ■ ■ iese Ar rând p caftii a isiot; în î-Wil si o. jv î:. piR ei. rW-n mate mij’orele si isb* iese ;i ' v::i ; acare ioiimb'itft între '"05a s o fnnee ^alanlă» ce toţi o nm . se Sid şi ; na, ÎI v*de şi pe punctul de- c, de me ce-a văz v. »ar i'ubrea ; pa pu iaică, o face şaibe o ânuia:ti ;4 D .i. Armand a laminat tdul' nuntă 4..n :\, i)o captivă? v '..lunci ntr’un moment de Mire amestecată cu ramă, mi pe Rob^t. Acesta vine și rdefegam.: c5« e aut»ul acestei îhseenăi, prov. - _,« j^ntfcSr' Barim ia duel a im când u-*. cu vântul de bstard. Dar Robert temându-se că în.acst duel, va pitea fi ucis, stârnește pe lân,;' tatăl său. fără sâ-i spună motivul grab sa'e si-i dea încuviințarea de-a se c£s -ori cu fii ni; ce-o iubește și de care e sembit. Urneaă obscenă de o mare putere dramatică, cei se pun faţă în faţă doiâ lumi: aceea, dusei bogate ce are un singur crez: ba ui şi de alta parte avântul pili de tinereţe ai celui ce iubeşte. Din acel confiict, pare a ieşi învingător bancheul care şi-a sacrificat cel mii de preţ lucru cinstea. El refuză categoric această unire. Dar Jean, carre, neţinând seamă ce insulta la careţi plutea fi expusă, vine şi încunoştinţeazâ peârinţii lui Robert, şi aceasta cu atât mai’ m'nit, cu cât din destăinuirile fiului sinafa că bastardul Armand Bartin, nu e deed ful' său ce-1 avusese cu fosta lui amanta s , & care, ca un laş, o părăsise. Se duce la - j t’• acasă. Aci are loc o scenă de un diat m covârşitor. De-o parte fatal ce-şi re drepturile de-a fi ascut, - şi stimati ,ita fiu| bastard ce !! reneagă. - 1 sa* rival,'■ c ««iuaus cu durerea P 'inţa ce i-a fost rohiî^ “ 'land'Bartin r.e-a fost dat si admiră: ,iritarea superioară a dlui C. Hoc mt cu o intuiţie scenică mare, «. uperanent cald §j cu o gravitate în er.a firei sale, totuşi capabil să detailez o mai mici subtilităţi, acest artist :ut cu o uşurinţă uimitoare — prin mama sentimentelor. Cald şi pafeil n .cena din actul [’ când vine la Jeana d mărturiseşte iubirea lui neîmpărtăşit î.i actul II. când egoismul iudirei a. culminat în actul IV, cu revolt asţinută şi erei»cendă când nu rec-..... : uf Duversy dreptul de tată, pentru a ' im cu duioşî sfâşietoare a renunţare 1 .el ;i la iubir. E o interpretare surior şi care vă conta în cariera acesta» v. iisi A’ături dsa, dl Grigoriu a t st un par’ ier Ct Vulpea liberală Vulpea fări Incitare ! Striga în gara nare, Că decând elefantul peste păduri d'rungte, Trebile merg la vaîe~'Şi lumea pătime * - •' Că este nedrepte, Că va să cheltuiască Veniturile toate _ Pentru masa aăiascâ. De-acestea elefantu cât a luat de știre, Temcndu- se, cu dr&tul, de vreo resvrătic, p'v epure - vulpe V ‘și bilet trimisei O înv.iă -n curte, ( '/ncmpse și-i zise: „Am aflat je pâr saci, ce oi mare talent. „ Voia să ie p u in pune, „Și începând ie mint, Nr 2__