Cuvântul Poporului, 1926 (Anul 8, nr. 3-71)

1926-01-17 / nr. 3

Pag. 2 Principe­le Carol vorbeşte In ziua de 6 ianuarie a. c. fostul principe moştenitor Carol a făcut următoarele declaraţiuni reprezentantului la Roma al lui British United Press. „Am cea mai înaltă sfială pentru principesa Elena, care este o mamă şi o soţie exem­plară. Sunt profund indignat de insinuările infame contra dân­sei. Cât despre fiul meu îl ador. „Resping complect toate in­formaţiile publicate în privinţa viitorului meu. Voi continua să-mi iubesc şi servesc ţara, — şi ceea ce doresc este tăcerea. „Alt lucru care mi-e penibil e aluzia la un oare­care com­plot. Spune­ţi că nu există ab­solut nici un motiv politic în actul meu. Am fost îndurerat citind „un expozeu al pregăti­rilor de revoltă contra monar­hiei». Fidelitatea mea ca prinţ şi realitatea mea ca soldat sunt destule probe în favoarea mea, ca să fie inutil să resping ase­menea absurdităţi. Atitudinea antimonarhică ce mi se atribue nu merită măcar o desmintire din parte-mi. Rămân un supus loial şi nu voi fi niciodată un obstacol pentru patria mea. «Renunţarea mea este un fapt şi este absolut exact că am pro­cedat astfel pentru motive cu totul personale, care nu pot să intereseze publicul. Poziţia mea de prinţ nu justifică în nici un mod dorinţa acelora, care ar vrea să mă vază vorbind de fapte care n’au nimic politic. Prinţii au şi dânşii dreptul să dispue de sufletele lor». Principele arată apoi că scan­dalul aviaţiei nu-i poate întru nimic atinge, de a publica după­­relatările co­respondenţilor din „România ştim­ în această, chestiuni, dl Tătărescu subsecretar de Stat a răspuns: „Luăm­­mărfuri acolo unde putem şi vom aviza la fiecare caz în parte“. Sunt, îr­să, chiar ziare româ­neşti cari apar în oraşele din a­­fara zonei stărei de asediu. A­­cestora nu li se poate aplica cenzura, fără ca mai întâi să se institue starea de asediu Rămâne de văzut deci, dacă guvernul înţelege, să întindă sta­rea de asediu pe întreg teritoriul ţării. Cenzura La Bucureşti s-a instituit cen­zura Presei, pentru ziarele cari au refuzat să-şi ia angajamentul că se vor abţine dela orice co­mentarii în legătură cu renun­ţarea fostului Principe Moştenitor. Întrebat asupra măsurilor ce s’ar lua împotriva ziarelor stre­ine, cari nu pot fi împiedecate Conferinţele Asociaţiunei Cu bucurie aducem la cunoş­tinţa publicului din Sibiu, că ne-a reuşit a primi promisiunea unor distinşi conferenţiari, din Cluj şi Sibiu, pentru o serie de conferinţe din domeniul istoriei naţionale, al geologiei, al socio­logiei, al fizicei, al istoriei lite­rare. Simpatia cu care au fost pri­mite manifestaţiile de până a­­cum ne îndeamnă să credem că publicul nostru este conştiu de însemnătatea acestor clipe de reculegere sufletească, oferite din partea noastră, şi că ne va sprijini şi de aici înainte. vei statului din Transilvania, Ştefan Meteş: Situaţia Româ­nilor în trecut, în legătură cu Saşii. 14 Martie. Prof. univ. AL Botez. De vorbă despre viaţa lungă. 21 Martie. Prof univ. V. Bogrea: Poporul român, ca fac­tor de civilizaţie în Răsăritul Europei. 28 Martie. Prof. la A­­cad. teolog. Dr. Gr. Christescu: «Senzaţii spirituale din ţara sfântă“. (Cu proiecţiuni lumi­noase). Conferinţele se fin, toate, in sala cea mare a Prefecturii, la ora 6 p. m. Preţurile: Seria întreagă de conferinţe Locul 1 100 lei de pers. Locul 11 80 lei de pers. La cassa: la conferinţă 10 lei scaun (Locul 1), 5 lei (Locul 11), 3 lei (elevi şi eleve, loc de stat în picioare). Biletele sunt de vânzare la „Asociaţiune" — pe calea lis­telor şi la conferenţe la cassă. Comitetul desp. Sibiu al Asociaţiunii «Astra* Secţia Sibiu a Asoc- gen. a prof. sec. rom. Lista cea nouă de conferinţe, este aceasta: 17. Ianuarie 1926. Prof. u­niv. F. Ştefănescu• Goangă: Prob­lema socială a femeii în lumina psihologiei. 24 Ian. Prof. univ. Dr. Silv. Dragomir: Un erou uitat. Ioan Buteanu (1848—49), 29, 30 şi 31 Ian. Inspector şef I. Bratu: «Radiofonia*, originea şi aplicaţiile ei. (Conferinţele a­­cestea trei şi audiţiile muzicale cu radiofolul în sala de gim­nastic­ă a liceului «Gh. Lazar*­). 7. Februarie, Prof. univ. N. Bă­­nescu: Viaţa de familie în Bi­zanţ. 14. Febr. Prof. univ. G. Bogdan-Caipă: Analize literare dirt operele lui Mihail Sado­­veanu. 21 Febr. Prof. univ. I. P. Voiteşti: Geologia şi legendele potoapelor. 28. Febr. Prof. univ. V. Stanciu: Bogăţiile miniere din Valea Oltului şi Carpaţi su­dici. 7 Martie, directorul Artîf* FOIŞOARĂ Din jurnalul ...Sunt dureri prea grele adesea pentr’o inimă ’omenească­ Copleşită de durere şi înecată în şiroaele de lacrimi, — singu­rele mele tovarăşe nedespărţite, — te rechem zi şi noapte dulce mamă. De sus din ceruri nu se poate ca sufletul tău atât de nobil şi bun să nu privegheze asupra o­­draslelor tale, cărora le-ai dat viaţă, le-ai crescut, le-ai îngrijit, cum numai o mamă ştie, iar ce­lei mai mici î-ai îndrumat paşii vieţii spre muncă desinteresată şi ideală, spre cărările dăscăliei, unei orfane Bună şi neuitată mamă! Deşi deja dureroasa despărţire a tre­cut mult timp, natura şi-a schim­bat haina-i verde de vară, cu blana de hermină a­ iernii, chi­pul tău însă îl avem mereu îna­inte, glasul tău blajin ne sună mereu în urechi. De multe ori avem viziunea că te avem­ în mijlocul nostru şi în ceasurile de zbuciumare, aş­teptăm sfatul tău călăuzitor spre bine, iar razimul care n-l întin­dea­! în clipele şovăitoare aie vieţii îl simţim iubită mamă şi acuma cum ne ocroteşte. Cruda realitate aruncă umbra visurilor noastre, şi ne trezim aşa cum suntem: părăsite şi orfane. Dragă mamă, plângem pe mor­mântul tău veştejit de crivăţul iernii, căci prea a fost jalnică despărţirea noastră, prea neîn­­durerata a fost soartea cu noi, cu fiicele tale şi din sacul durerilor prea a dăruit celei care-ţi scrie aceste rânduri. Eu cea mai mică dintre odrasle, eu poate ţi-am procurat mai multă osteneală, o mai stăruitoare tru­dă în împlinirea dorinţii tale de-a învăţa carte. Gândurile tale de mamă iubi­toare ştiu că erau mereu pe drumul ce ne despărţia şi — soartea crudă, — când am re­venit gata cu învăţătura, când să-ţi pot fi şi eu de ajutor în amurgitul vieţii, te-ai dus de lângă mine, fără gând de-a te mai întoarce. Dragă mamă! Trăesc acele clipe sfâşietoare de inimi, când tu presimţindu-ţi sfârşitul, sim­ţind suflul rece al morţii, ne-ai chemat la patul suferinţelor tale şi ne-ai dat binecuvântarea des­părţirii părinteşti prin sfaturi, care ne vor fi porunci sfinte în drumul vieţii. Şi acum simţesc îmbrăţişarea ta din urmă, când mi-ai şoptit ultimele cuvinte: „să fii cuminte*. Asemenea ai făcut-o şi cu surioara, mulţumin­­du-i de grija ce ţi-a purtat. Şi apoi în acea dureroasă di­mineaţă de Vineri, pe când na­tura se deştepta din somn, tu ai închis ochii lin, lin, ca pen­tru un somn de odihnă. Dar a fost somnul de vaci. Tu erai moartă, iar noi orfane. Ce a urmat după sfâşietoarea despărţire nu-mi mai dau seamă. «CUVÂNTUL POPORULUI» Iarăşi colecta naţională! Motto: Faţă de patrie, nu ţi-e îngăduit să ai convingeri , ci numai devotament! N. Iorga A zis-o «Universul» de 2 ori, alţii de mai multe ori, noi, odată şi acum revenim! In Franţa, într’un sat nu­mit Courtomer, — în de­partamentul Orne, —­ cu vre’o 700 şi ceva de locui­­tori, s‘a subscris în câteva zile 10 000 de franci pentru ridicarea financiară a Fran­ţei. — Intr'un sat e mult! E foarte mult!... Pentru fran­cezi, nu!...; dar pentru noi, e enorm de mult, pentrucâ noi n­’am fi niciodată în stare să facem lucruri de soiul a­­cestuia. Dar ce vorbesc eu de noi? Mai bine mă întorc înapoi şi vă amintesc că în Franţa în 1870, s‘a ■ strâns 5 mili­arde franci aur, — pentru acoperirea datoriei de răs­­boiu, — în scurt timp; şi ca în Italia acum câteva luni s‘a subscris cele 4 mi­lioane de dolari la apelul dlui Mussolini, în mai pu­ţin timp. Oare n‘ar fi cu putinţa sa-i imităm şi noi? Vă pro­pusesem atunci o uşoara soluţie?!? Niciun răsunet n‘a avut!? Nici exemplul i­­talienilor şi nici al france­zilor nu va avea răsunet în sufletele noastre?!? Nu? E foarte explicabil! Iar îmi îndrept încâodatâ rugămin­tea mea către cetăţenii a­­cestei ţări, — ruga’ce am făcut şi într'un număr tre­cut al foii, — de a darui patriei pe anul 1926 câte 1 dolar, trimiţându-i pe a­­dresa «Liceul Laurian Bo­toşani» cu menţiunea «Pen­tru stângerea datoriei că­tre America“. Ei au început-o, dar îmi închipui ca merge foarte greu, deoarece nu subscrie a­­proape nimeni. Oh! Fericiţi francezii c­in satul Courtomer care au îns­cris şi pe copiii lor cu câte o mica suma, dar mai fericiţi am fi noi, dacă numai ca­pii de familii, ne-am înscriu cu o mică suma, pentru stingerea datoriei «enorme» faţa de America. Iniţiativa laudabila a pro­fesorilor Liceului «Laurian“ din Botoşani, sa dea Dum­nezeu sa aibă succes!.. dar sa-mi fie ertat... sunt pesi­mist şi... nu cred!... Simplon. Nr. 3 Societatea sportivă roraâî­na „Şoimii“ din Sibiu, aranjază obişnuitul Bal-mascat costu­mat în ziua de 23 Ianuarie 1926 în saloanele „Urania, prevăzut cu cele mai felurite distracţii. Intra­rea numai cu invitaţie.

Next