Cuvântul Poporului, 1926 (Anul 8, nr. 3-71)

1926-07-22 / nr. 41

Pag. 2 fără obligaţii şi aşa şi instituţiile asigurărilor sociale, pentru a pu­tea da membrilor toate drepturile, câştigate prin asigurarea lor, îi obligă la asigurare de boală (ca să contribue) cu o cotizaţie pro­­porţională cu salariile ce le pri­mesc angajaţii, suportată pe ju­mătate de muncitori și pe jumă­tate de patroni, iar la asigurare, de accidente în total de patroni. Aceasta atât în vederea dreptu­rilor de asigurare, cari se stabi­lesc în legătură cu câștigul asi­guratului, dar mai ales pentru ca cei cu salar mai mare se contri­bue cu mai mult la acoperirea cheltuelilor de asigurare, realizând astfel o atât de necesară solida­ritate sociala. Domnule Ministru, am expus cele de mai sus în interesul de a clarifica pe acele persoane cari compun onorata asistență și cari probabil nu au putut fi până în prezent pe deplin edificați asu­pra scopului şi modului de func­ţionare a Institutului asigurărilor Sociale. Această expunere am făcut-o cu atât mai vârtos pentru a de­monstra că este o greşală a se crede că cotizaţiile obligatorii re­prezintă o contribuţie mai mult cu caracter de fiscalitate şi că mărirea lor ar fi stabilită de or­ganele administrative în mod ar­bitrar. Caracterul de fiscalitate dispa­re prin acea că toţi asiguraţii contribue în primul rând la asi­gurar­ea persoanei lor proprii şi conform principiului mutualităţii la ajutorarea tovarăşilor lor, iar patronii cu scopul de a putea reface şi reda muncii pe toţi an­­gajaţiii necesari exercitării pro­­fesuinei lor. In raport cu necesitatea de „a se mări în mod accidental veni­turile instituţiunei noastre mărirea cotizaţiilor nu poate fi conside­rată nici­odată ca ceva impus de organele administrative în mod arbitrar, întrucât evoluţia şi des­­voltarea pretenţiunilor o cere a­­ceasta din timp în timp în mod absolut natural. Cât de bine au înţeles-o aceas­ta patronii şi muncitorii în trecut se vede şi din aceea, că înainte de a se fixa printr’o lege obli­gativitatea la asigurare, întreprin­derile mai mai mari şi-au orga­nizat case de ajutorare, la cari contribuiau şi unii şi alţii, chiar mai mult decât era impus prin lege. In istoria Casei de ajutorare din Sibiu, vedem un frumos act de jertfi şi conştenciozitate, din partea fostului vice-preşedinte al­ Casei Carol­­icken­, care în anul 1891 pentru a putea lua fiinţă Casa Cercuală, organizată con­form legei din anul 1891,­­ a donat 500 fiorini şi pornind de la acest prim fond a luat fiinţă în anul 1893, în Strada Faurului 15 prima Casă Cercuală de ajutorare în caz de boala în Sibiu având un număr de 9 asiguraţi. Inţelegându-se însemnătatea a­­cestei instituţii, chiar în acelaşi an s-a majorat numărul asigura­ţilor la 3521. Până la promulgarea legei din 1907, contribuţia în vederea rea­lizării fondului de asigurare, a oscilat în decursul timpului, în­registrând un maximum de con­tribuţii până la 30­0 din salalariul realizat efectiv de fie­care asigu­rat. Din aceste cotizaţii sau aco­perit cheltuelile de asigurare, şi s'a acordat asistenţă medicală fie la ambulatoriu­ Casei, fie la domiciliul medicilor, minimumă de 220 la început, iar în anul 1900 până 2300 asiguraţi. Din fondurile realizate prin spo­rirea numărului asiguraţilor şi prin economiile făcute, în anul 1901, la propunerea Consiliului de Con­ducere s-a cumpărat cu suma de Kr. 20.000, o casă în Strada Fau­rului făcându-se ulterior şi unele menajeri medicale pentru a se putea da o mai bună îngrijire a­­siguraţilor. Roadele acestor amenajări au şi început să se vadă imediat, mărindu-se simţitor numărul asi­guraţilor şi a celor îngrijiţi, aşa că în anu­l 1902 Casa avea 4561 asiguraţi şi a tratat 5941 bolnavi iar în anul 1905 numărul asigu­raţilor trataţi a ajuns cifra de 8000. In anul 1905 atât numărul mare al asiguraţilor cât şi nevoia noi­lor amenajări au impus Consiliu­lui Casei să vândă Casa din din Str. Faurului care era prea mică şi să cumpere în Str. Rosmarin o casă mai mare, şi cu un teren in piaţa Armelor, potrivit pentru o nouă desvoltar­e a asgurărilor şi care era de prevăzut. In anul 1906, s’a complectat clădirea cumpărată cu noi con­strucţii pentru a putea veni în ajutorul asiguraţilor ajunşi acum la numărul de 0500. In anul 1907, prin legea XIX, extinzându-se asigurările în caz de boală, şi asupra altui ram de fiscuri, asupra asigurărilor de accidente. Casa veche de ajuto­rare se transformă într’o Casă Cercuală pentru Asigurări Sociale, mărindu­-şi numărul asiguraţilor considerabil, în aşa fel că în a­­nul 1914, cifra asiguraţilor în­trece su­ma de 13.800-­Dela războiţi şi până în Sefiil 1919, numărul asiguraţilor a va­riat în minus faţă de cifrele ară­tate mai sus, indicând abia în parte, necesitatea acestei instituţii, până la preluarea ei de la regimul maghiar. Dela această dată începe epoca controlului statului care există încă din anul 1912, în vechiul regat, dovedindu-ne că acest sis­tem este cel mai bun, prin faptul că în întreg Ardealul a adus ca rezistat mărirea considerabilă a asiguraţilor, care numai în Sibiu s’a urcat azi dela 9.000 la 26.000. Pentru un număr aşa de mare de asiguraţi este evident că în­treaga organizare anterioară a a Casei era necorespunzătoare, dovedinduni-se şi impunânduni­­le de a se desvolta construcţia moştenită în raport cu cerinţele atât ale administraţiei cât şi sie nevoilor medicale actuale. Dl director general al Casei Centrale la pr­opunerea organelor în drept şi pe baza convingerilor sale personale şi a fondurilor realizate, a binevoit să aprobe toate transformările necesare. In acest mod dintr’o veche parajină cu temelii de nisip, cari constituia imobilul Casei Cercuale din Sibiu, s’a putut realiza as­tăzi localul ce priviţi în faţă, prin consolidarea şi prin mărirea vechei clădiri, realizându-se ast­fel cu o sumă de două milioane un surplus de 16 încăperi, pre­cum şi posibilitatea ca în afară de amenajarea încăperilor în ra­port cu nevoile serviciilor admi­nistrative şi medicale, să putem realiza o prea frumoasă instalaţie de tratament ambulatorie,c­ronm­­­icllogic şi un laborator de bac­teriologie, care realizează cele mai moderne cerinţe. Domnule Ministru, Pătrunşi fiind de necesitatea şi importanţa desvoltărilor realizate, preiau cu toată încrederea pentru viitor acest aşezământ de nlili­­tate publică şi mai ales munci­torească, complect renovat, şi d­esvoltat, a sign­­­â n d­ it-vă că nu voiţi cruţa nimic pentru al des­­volta în raport cu timpul pentru a corespunde nevoilor chemării sale şi ca ce! mai indicat a apre­cia importanţa festivităţii de a întruni astăzi laolaltă pe toţi acei, — capital şi muncă­­— cari con­­­stituiesc astăzi baza progresului economic a scumpei mele patrii. In numele tuturor acelora, cari apreciază la fel cu mine scopul solemnităţii de azi, vă m­ulţămesc Domnule Ministru, şi distinşilor oaspeţi, cari prin prezenţa Domnii­lor Voastre a-Ţi cimentat con­vingerile mele arătate mai sus şi Vă urez din inimă „Bine a­ Ţi venit“. «CUVÂNTUL POPORULUI» Sfinţirea Ca­­sei Cercuale in Ss£ din Duminecă cu trenul de ÎO­A a sosit dl Ministru al Muncii Tran­­cu-Iaşi pentru a participa la sfin­ţirea localului Casei Cercuale din Sibiu. Domnia sa a fost însoţit de dl Ertescu directorul general al Asigurărilor Sociale. Pe peronul gării au ieşit întru întimpinarea d­lui Ministru al Mun­cii toate autorităţile civile şi mi­­litare în frunte cu dl prefect Dr. N. Comşa, dl senator "­N­. Ben, primarul oraşului Goritz, Ştefă­­nescu, prefectul poliţiei, Gherghel şeful Siguranţei, N. Ghimbaşanu, insp. General al Asigurărilor, Ma­tei Voileanu, inspectorul Muncii, primprocuror Perjescu, adminis­trator financiar Fiorescu, gene­ralii Macarovici, Daschievici, To­­mescu, toate societăţile de me­seriaşi şi comercianţi în frunte cu drapelele precum şi o mulţi­me de popor. A făcut impresie frumoasă Re­uniunea meseriaşilor şi comerci­anţilor din Salişte care de ase­menea a venit cu drapelul la a­­ceastă inaugurare.­­ Dl Ministru al Muncii Gr. Trancu-Iaşi a fost bineventat de dl Dr. Nicolae Comşa, prefectul judeţului. De la gară au pornit în convoi cu toţii străbătând stradele Gării, Regina Maria, Tribunei, până în piaţa Armelor la localul Casei Cercuale, unde a avut loc sfinţi­rea, oficiată de dnii parohi Sco­­robeţ, Dr. Gâlea, şi Dinu în pre­zenţa I. P. S. Sale a Mitropolitu­lui Nicolae. Răspunsurile le-a dat corul Reuniunii meseriaşilor. După sfinţire a vorbit părintele Scorobeţ, dl dir. gen. Enescu, dir. Nedoviceanu, dl dir. Tudea, ing. Roşea iar la urm­ă a ţinut o magistrală cuvântare dl ministru Trancu-Iaşi făcând extraordinare incursii în vastele domenii ale bogatei dsale fantezii. La ceasurile­­ d. a. a avut loc recepţia din sala prefect­urei după care a urmat un banchet de 150 tacâmuri în sala restau­rantului Boulevard. Au­toastat dnul ministru Trancu­­laşi pentru Rege şi familia re­ Utal Máííé ser­barea mim dela if. Iii. Iii. So. I In ziua de 29 Iunie, (Sf. Petru şi Pavel), s’a sărbătorit la Şcoa­la Militară de inf. No. 2, din lo­calitate, trecerea elevilor din anul I în anul al Il-Iea şi predarea tradiţiei şcoalei — a avut loc un serviciu divin, după care elevul şef de promoţie a ţinut o scurtă cuvântare, predând drapelul şe­fului promoţiei anului I. Acesta, a răspuns fostului şef încredinţându-l că va urmă în­tocmai sfaturile­ primite. Arabi şefi au mu­lţumit ofiţerilor­­şcolii pentru munca şi stăruinţa depusă pentru a-i educă, conduce şi ins­trui. A urmat apoi o serbare sportivă foarte reuşită, sub con­ducerea dlui Locot. Al. Bunteanu, al cărui rezultat technic, este ur­mătorul : La cursa de fond 4000 m., au alergat 6 concurenţi, cari, au fost clasaţi astfel: 1) Sublocotenent Theodorescu Const. 15’-27” și a primit ca pre­miu un ceas „Omega“ și brevet 2) Sublocot. Mataş Const. 15’- 30”, primind brevet. 3) Sublocot. Pandici Const. 16’, primind brevet. La cursa de viteză 100 m: 1) Sublocot. Marinescu Nicolae în 12”7h”, o servietă și brevet. 2) Elev sergent Avram Zeno­­­vie în 13”, primind brevet 3) Sublocot. Caluda Victor în 13”Vie, primind brevet. La cursa m­in­tală 3000 m. în ţinuta de campanie: 1) Pietonul dlui Locot. Ionescu Ctin., a primit pentru prima dată cupa dată de ataşatul militar En­glez, Col. Buttler. Primii trei câştigători din acest ploton au fost: a) Elevul caporal Zelea Co-*­dreanu­, o statuetă şi brevet. b) Elevul caporal Voinea Z. Un costum scrimă şi brevet. c) Elevul caporal Fiorescu N. Un costum sport şi brevet. 2) Protonul Locot. Cojiţă Alex. 3) Plutonul Locot. Meleca Şt. La aruncarea suliţei: 1) Sublocot. Hanai­iu 36,35 m­., a primit o statuetă şi brevet. 2) Sublocot, Ionescu Emil, a primit brevet — 32,18 m. Nr. 41 gală, dl prefect Dr. Comşa pen­tru dl ministru Trancu-Iaşi, dl prim-procuror Petjescu în nu­mele magistratura­, dl Dr. H. P. Petrescu în numele Asociaţiei, dl Brandsch în numele poporului săsesc, dl Bu­ricescu în numele patronilor, dl St. Duca în numele Reuniunii meseriaşilor, dna Bâr­­seanu în numele femeilor orto­doxe, dl gen. Tomescu în numele armatei, dl Odor în numele Re­uniunii de muzică, Dr. Cornea în numele corpului medical ş. a. După amiazi a avut loc o frumoasă excursie la Valea lui Ivan, la întreprinderile forestiere ale firmei Feltrinelli unde S’a servit şi o gustare oaspeţilor vi­zitatori. In numărul de faţă publicăm interesanta vorbire a dlui direc­tor Todea. Din ea se desprinde întreg istoricul Casei Cercuale. Coresp.

Next