Cuvântul Poporului, 1927 (Anul 9, nr. 1-52)

1927-01-01 / nr. 1

Număr de Anul nou, In 12 pagini, cu supliment economic* An. IX, ‘ .w0­.U, lift RALA , Sâmbătă 1 Ianuarie 1927, Nr. 1 ------------------------| 6 1 o­ httm'-----|■-----------------------------------------------------------------------------------------------­Organ al Partidului National Român din Transilvania apare Mercurea si Sâmbăta. AROM­AMETUL Pe un an — — — — — — — •• 200 Lei Pe o jumătate — — — — îoo . Pe trei luni — — — — — — — 50. In America pe an — — — — — 600 . REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Pintenului 1, (la Librăria Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.— ANUNŢURI ŞI INSERAŢ­IUNI se primesc la biroul administraţiei noastre UN RÂND CU LITERE MĂRUNTE: Prima oară — — — 5 Lei A doua şi a treia oară 4 Lei Pro Domo... „Cuvântul Poporului“ tre­ce pragul către al 9-lea an de existenţă. Sunt opt ani de când noi, vreo câţiva inşi, am desfăşurat steagul acestei tribune a cu­vântului românesc în inima românismului, în frumoasa noastră Sălişte. Fără moştenire testamen­tară, fără tradiţie de con­tract, înarmaţi doar cu moş­tenirea dragostei de neam de lege şi de datini am por­nit la drum, cu toată căldura tinereţii noastre. Intr’o vreme de prefacere, când se năruiau instituţii străine iar pe ruinele lor se ridica măreţ templul româ­nismului, într’o vreme când cei mai mulţi umblau după aşezări comoade în ograda noului imperiu, noi ne-am grupat în jurul acestei ga­zete şi astfel „Cuvântul Po­porului“ a străbătut prin cele mai îndepărtate gospodării româneşti. Nopţi de muncă pe mar­ginea manuscriselor, zile pierdute în căutarea hârtiei, care nu se găsea, trudă ne­bănuită cu poşta, care era pe atunci deabea în faşe ro­mânească, peste toate am trecut fiindcă eram călău­ziţi de sfânta dragoste de neam, neprecupeţită şi ne­cântărită în balanţa rentabi­lităţii. Ne înjumătăţeam bucăţica de pane de la gură, dar foaia ieşia regulat. Având ca far luminos pe eruditul nostru savant Dr. Ion Lupaş, actualul Ministru al Sănătăţii publice, având preţioasa colaborare a oa­menilor rutinaţi în ale scri­sului ca profesorul univer­sitar Dr. O. Ghibu, profe­sorul Axente Banciu etc, apoi a unei întregi pleiade de mâ­nuitori ai condeiului, curând a străbătut această foaie în opinia publică. Ţinta către care tindea, — ţintă mărturisită în artico­lul — program, — o vedem în parte realizată. Nu ne-am abătut de la pro­gramul nostru, care cerea românism integral şi o mai bună soartă pe seama a­cestui popor, bun şi mun­citor. Dacă la răspântia drumu­rilor ne-am împiedecat de îndărătnicia pasivistă, noi am trecut mai departe către ţinta finală: bunăstarea po­porului român. Este ştiut că în timp ce caravana trece, vor rămâ­nea mulţi câni urlând, dar principalul este ca să treacă caravana, chiar dacă urlă cânii. Am căutat să dăm cuvânt de greutate şi laturei eco­nomice, atât de importantă pentru public­­ş­ co­mercianţii noştri, scoţând ca supliment la „Cuvântul Ultima filă a calendarului e luată de vântul nimicni­ciei şi aruncată în abisul uitării. Poate mai poartă cu ea­­ încă parfumul întâiei surori din calendar, care a fost sorcovită la începutul anului cu atâtea şi atâtea profeţii. Noi, — muşuroiul ăsta de furnici, — ne ’frământăm, ne emoţionăm, şi ne sbatem ne­­încetat, fără să observăm că anii îşi urmează cursul lor de ornic. Unul trece, altul vine... Singura deosebire este că fiecare an lasă peste noi o dâră de bătrâneţe, o uşoară aplecare de spate, o desa­­mâgire în plus şi, ca decor, câteva fire de argint mai mult peste capetele noastre. Oamenii în schimb sunt tot aceiaşi, ca şi la înce­putul anului care acum se duce, nu sunt cu nimic mai buni. Aceiaşi goană după averi nemuncite, aceleaşi învârteli, aceiaşi atmosferă Poporului“ şi „Sibiul Eco­nomic“, pus sub îngrijirea dlui I. Floaşiu jun., absol­vent al Academiei de înalte studii comerciale şi mare comerciant. Este deci de dorit ca fie­care cetitor să răspândească această foae, ca cu timpul să ajungă tribuna tuturor în această parte de ţară. Abonamentul este tot cel vechiu: Cuvântul Poporului cu Sibiul Economic la un loc Lei 200 pe an. Astfel pregătiţi de luptă pentru viitor, din pragul a­­nului al 9-lea, dorim tuturor colaboratorilor, sprijinito­rilor, abonenţilor şi cetito­rilor noştri. An nou cu sănătate şi fe­ricire­pestilenţială străbate ora­şele noastre şi aceiaşi pră­buşire de pe înălţimea bu­nelor moravuri. Cu un cu­vânt, peste tot locul se aude înfiorător eternul cuvânt do­minant Homo homini lupus. Cuvântul înviorător şi cu­rat al Evangheliei este luat în deşert, mila umblă alun­g gata din poartă în poartă, dreptatea sdrenţuită, iubirea de-aproapelui este sufocată de răutate, respectul faţă de oamenii mari e strivit de copitele măgarilor şi peste aceste toate tronează în dragă voe domnia igno­ranţei, a destrăbălărei şi a celei mai crase aroganţe. Asistăm la cea mai gro­zavă devalvare a valorilor. Beţivul şi prăpăditul satelor se crede în măsură să în­­drumeze pe preot iar ga­­­noaele parazitare ale noastre tind ca să stropească cu murdărie cele mai curate valori pe care ni le-a dat neamul. Şi în această înăbuşitoare atmosferă nici o rază de lumină, nici un strigăt de protestare. Ne complăcem în traiul acestei grohăitoare cocine, fără să străfulgere de undeva strigătul de pro­testare, stăvilind odată a­­ceastă stare de lucruri. Deie Dumnezeu ca odată cu bulgării de pământ cari se prăbușesc greoi în abi­sul veciniciei peste anul 1926, să fie astrucate dim­preună cu el şi multele pă­cate şi fărădelegi, iar din pământul coperitor de rele să răsară crinii iubirei, curăţe­niei şi ai lini­ştei între­ oa­meni. Atunci vor putea spune, cei cari vor mai fi la pro­hodul anului 1927, că le-au ajutat Du­mnezeu să trăiască şi acele zile de obştească bucurie. * * * In frământările politice ale anului 1926 am fost un pic mai norocoşi. Zilele frumoase ale învi­erii Domnului ne-au adus şi nouă ardelenilor mult do­rita ramură de măslin, prin intrarea în guvernul Ave­­rescu a celor şase ardeleni între cari patru­ sunt vlăstare ale judeţului Sibiu. Inzadar a încruntat din sprâncene dl Maniu, inzadar „omnipotentul‘ domn Vaida s’a sacramentat şi inzadar strigau fariseii şi iezuiţii că faptul adevăr ciţilo­r noştri conducători este o „trădare“, căci situaţia era de aşa na­tură, încât Ardealul nu mai putea suporta pârţagurile domnilor pertractanţi. Toate nădejdile de mai bine le pune Ardealul în re­prezentanţii săi fireşti şi credem că anul 1927 ne va aduce mângăerea mult aş­teptată peste întreg Ardea­lul nostru românesc î­n cuvântul Poporului". W­illiamn­ Sibiu 31 Decemvrie

Next

/
Thumbnails
Contents