Cuvântul Poporului, 1928 (Anul 10, nr. 1-52)

1928-01-01 / nr. 1

An. X. Duminecă, 1 Ianuarie 1928. Nr. 1 ABONAMENTUL Pe un an — — — — — — — ■* 200 Lei Pe o jumătate — — — — — — 100* Pe trei luni — — — — — — — „50 » In America pe an — — — — — 600 „ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Pintenului 1, (la Librăria Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.­ANUNŢURI ŞI INSERAŢ­IUNI se primesc la biroul administraţiei noastre UN RÂND CU LITERE MĂRUNTE : Prima oară — — — 5 Lei A doua şi a treia oară 4 Lei II! 191 O nouă filă s’a întors în cartea vremii, un nou an trece în uitare, încă un pas spre capătul vieţii, care se con­fundă cu groapa rece. Trece vremea în pas ne­schimbat, aci dând aci ri­dicând viaţa acestei mici ju­cării a naturii, care se cheamă omul. Se închee un an, se în­cepe altul, dar mulţi foarte mulţi o ştiu aceasta numai după noaptea nedormită pe­trecută în chef, pe urma că­ruia să uite ce-a fost. E bine să uite omul du­rerile trecătoare, pentru că cu o energie refăcută să­­por­nească din nou la muncă; şi nu e bine să uite omul, pentrucă trecutul se leagă cu prezentul şi acesta cu vii­torul formând astfel lanţul vieţii. Acest lanţ constă din ur­cuşuri pănă la fericire, din scoborâşuri pănă la desnă­­dejde, viaţa oscilează între aceste două, şi cum se poate dirija viaţa noastră în viitor dacă uitam cele trăite şi bune şi rele. Numai cântărind faptele din trecut putem să ne fa­cem un plan de traiu şi muncă pentru noul an, că numai cel ce n’are nici un scop aici pe pământ trăeşte de azi pe mâine în neştire. Acest control al anului trecut şi-l face fiecare în parte, dar trebue făcut şi pentru toţi la un loc. îngropăm noi anul 1927, dar dacă aruncăm privirile înapoi, vedem cu durere, că ţara a stat pe loc; cinstea şi omenia au ajuns lucruri din poveşti; fraţii de-un sânge şi de-o lege sunt tot mai în­vrăjbiţi între ei, şi pare că chiar graniţele păcătoase din trecut, geograficeşte desfiin­ţate, există încă despărţind sufletele. Iată pe scurt bilanţul unui an, iată ce trebue să facem în cel care intrăm. Să începem deci anul nou prin a fi muncitori cinstiţi adevăraţi patrioţi şi buni ro­mâni. Materialele sanitare O scrisoare a dlui profesor Dr. I. Lupaş, fost ministru al Sănătăţii publice. In faţa furiei deslănţuite de ad­versarii regimului averescan prin calomnierea sistematică a tuturor faptelor acestui regim, care a cauzat atâtea surprize naţiona­liştilor încrezători şi liberalilor încrezuţi, ne trezim acum că m­iazmele murdarelor calomnii s’au înteţit asupra gestiunei Ministe­­terului sănătăţii şi bat cu furie în chestia contractului cu Ger­mania, referitor la aceste mate­riale. D! Dr. I. Lupaş ne trimite de la Cluj o scrisoare lămuritoare, — după lămuririle date în Septem­vrie — pe care o publicăm mai la vale în întregime: Cluj, în ajunul Crăciunului 1927, Domnule Director, Când s’a organizat cea dintâi ofensivă publicistică împotriva subsemnatului pentru pretinse ire­gularităţi în chestia contractului privitor la materialul sanitar co­mandat din Germania, am dat ziarelor din Cluj şi Bucureşti ex­­plicaţiuni amănunţite asupra fe­lului, cum am procedat în ches­tiunea aceasta aşa de importantă şi de salutară pentru îmbunătă­ţirea serviciului sanitar al Româ­niei întregite. Pentru toţi cei ce au avut do­rinţa şi voinţa sinceră de a se lămuri în mod obiectiv, socot, că explicaţiunile publicate în Sep­temvrie a. c. în mai multe ziare, puteau fi suficiente. Nu cercetez motivele, cari au determinat factorii conducători să organizeze acum o nouă o­­fensivă în parlament şi în presa capitalei. Nici nu voiu plictisi publicul cititor cu reproducerea esplicaţii­­lor mele din Septemvrie. Declar însă de calomnie gro­solană afirmaţiunea că la Paris aş fi­­insistat foarte mult să se omologheze contractul”, cum re­latează ziarele din 23 şi 24 c. că ar fi spus d. ministru Inculeţ în şedinţa Camerei de la 21. Declar apoi că în viaţa mea n'am avut nici­odată onoarea să discut cu d. Zăuceanu vre­o chestiune, cu atât mai puţin chestiunea omologării vre­unui contract. Mulţumesc tuturor celor cari au semnat propunerea pentru anchetă. Dacă nu am făcut la Paris intervenţie „pentru accele­rarea omologării“, în schimb pro­mit a face toate intervenţiile po­sibile la actualii oblăduitori ai ţă­rii pentru accelerarea anchetei. ’ .­i vă­­pare inadmisibil proce­deul de a înfăţişa fragmentar şi tendenţios istoricul unei chestiuni administrative, la resolvarea că­rei au lucrat din Noemvrie 1926 până în Aprilie 1927 funcţionarii specialişti ai ministrului sub con­trolul permanent al secretarului general, a colaborat delegaţia economică a guvernului în mai multe şedinţe preocupându-se de ea tim­­p îndelungat însuş consi­liul de miniştri? In ce priveşte cantitatea şi ca­litatea materialelor comandate ştiu că fostul conducător tehnic al ministerului, dimpreună cu cola­boratorii săi au procedat în te­meiul informaţiunilor culese de la organe competinte a le da, în deplină cunoştinţă de cauză. Toate aceste­ constatări pre­văd că nu vor avea darul de a împiedeca pe calomniatori să-şi continue meseria cu hiperzelul, de care au dat aşa de strălucite dovezi de la 4 iunie pănă în timpul de faţă. Mă întreba ori un prietin dacă nu i-am dat în judecată pe infa­tigabilii mei calomniatori? I-am răspuns afirmativ arătându-i tot­odată şi scrisoarea, prin care e­­ram avizat din partea apărăto­rului meu, — un eminent advo­cat din Bucureşti — despre ză­dărnicia oricărei încercări de a obţine satisfacţie, prin următoa­rele cuvinte: „Durere, nu­ se mai poate face nimic. A venit amnes­­tia pentru toate delictele de presă”... In adevăr legea recentă, care amnestiează pe desertorii la ina­mic, cuprinde şi amendamentul sau subamendamentul (sprijinit la Senat de d. Horia Carp) pen­tru amnestierea „calomniilor şi injuriilor săvârşite prin presă“... Lozinca cea veche: Calomni­­are andacter, semper aliquid hae­­ret e transformată deci prin ge­­nerositatea aşa de prost cheltu­ită a legiuitorului român din De­cemvrie 1927 în această formulă nouă: Calomniaţi, calomniaţi! Vine amnestia. Impunitatea este asigurată! Primiţi etc. I. Lupaş. Mişcarea studenţească Incidentele de la Oradea-Mare şi Cluj au readus în discuţie chestiunea studenţească. Se zice că guvernul ar fi com­plice în cele întâmplate, dar nu încearcă nimeni a arăta folosul ce l-a dorit sau pe care l-ar fi putut avea guvernul în urma tul­burărilor produse. E deci evi­dent că aceste acuzații ce se a­­duc Guvernului sunt în mare mă­sură inspirate de interese de par­tid şi nu pot fi luate în serios nici din motivul că nu se poate con­cepe o atât de gravă imprudență din partea unui guvern. Dar poartă totuşi o mare vină şi gu­vernul şi vina lui consistă în fap­tul că domnii miniştrii parlamen­tează cu domnii studenţi şi se încred în promisiunile solemne ale „reprezentanţilor studenţimii“. Intr’adevăr dacă urmărim cu a­­tenţiune mişcarea aşa zisă stu­denţească vedem că ea nu este nici­decum studenţească nici în privinţa elementului uman nici în privinţa „programului“ căci ce­­ea ce se numeşte mişcare studen­ţească se confundă cu mişcarea cuzistâ, care este o mişcare so­cială revoluţionară, deşi în apa­renţă revendicările partizanilor ei se mărginesc la domeniul naţio­nalismului. Elementele studenţeşti ce iau­ parte activă în această mişcare nu sunt decât o frică mi­noritate din totalul studenţimii u­­niversitare, dar ei sunt paravanul după care se ascunde acţiunea dlui Cuza. Atributul de student a devenit un titlu care nu-ţi mai inspiră respect şi stimă ci mai mult teroare. Sunt băeţandrii cari abia au părăsit băncile liceului şi încep a „face politică“, încep a se considera ca „generaţia vii­torului“ factori politici“ „cele mai nobile vlăstare ale neamului“ etc. Majoritatea lor e caracterizată printr’o mentalitate foarte naivă. Oricine —• indiferent dacă are

Next