Cuvântul Poporului, 1929 (Anul 11, nr. 3-52)
1929-01-12 / nr. 3
fu g.t vreme trăiesc atâtea vieţi, invalizi, caii au ştiut ce va să zică bombele pe câmpurile de luptă? Idealism supărat? Dar apelul acesta spre bună* voinţă reciprocă trebuie, să se nască pe bazele unuia care mai raţionează! Aţi fost la Reims sa vedeţi pustiurile neroade şi criminale, săvârşite de fiinţe omeneşti? Aţi văzut sate şi oraşe de ale noastre devastate? Atunci? Perseverăm în a ne împroşca cu veninul vorbei şi a ne privi cu ochii injectaţi de ură, în joc de a striga conştiinţei tuturora: Fiţi oameni!? Vor fi cetit Briand şi Herriot cărţile generalilor specialişti Denvigne şi Perein, cari ne descriu în viitor răsboiu, le va fi stors ţipetul de durere ororile viitoare, văzute cu ochii sufletului, ca într'o apocalipsă şi vor fi apelat, unul de anul nou, altul la mormântul unui erou necunoscut. Oameni ai zilelor noastre, aveţi buna-voinţă, altfel e rău de toţi!? Vei putea să dai din umeri şi alta, cetitorule, ca atâtea mii, zeci de mii de cetitori de ziar şi să exclami: la, sentimentalităţii Dar atunci să-ţi spun respicat ce calci în picioare: Calci în picioare preceptele religiei creştine, care te învaţă, fiţi porunceşte chiar, să ai bunăvoinţă, calci peste timpurile a viitori martiri, din lupte şi mai grozave, şi mai crâncene ca cele de acum 12—15 ani; pregăteşti cu nechibzuiala ta alte zeci de mii, sute de mii de orfani şi de văduve pentru o omenire şi mai bolnavă decât a noastră. Ai văzut filmul ,făcuse“ al lui Abel Gance? Ce film minunat! Morţii de prin mormintele uriaşe ale câmpurilor de luptă, se scoală şi o pornesc spre casă, într’un convoi sinistru. Şi fiecare se duce la ai săi, fiecare ştirbeşte ce s’a petrecut în absenţa sa în casa unde a locuit, cu nevasta cu copilaşii săi. Şi ce grozavi de mari acuzări au să strige morţii în faţa consângenilor lor. Vrem noi, este cu putinţă să dorim ca alte sute de mii de morţi să se aproprie, ca în »Acuze-ul lui Gance, de căminurile părăsite, şi — în mare parte — pârjolite de spiritul rău al răsboiului? Bu-nă-vo-in-ţă? Cine o rosteşte? Briand, în Franţa, pentru Germania şi pentru Franţa! Să nu fie îndreptăţită lozinca aceasta şi la noi ? Cum? numai dă- i ta mir!? Dar atunci, complectaţi, rogu-vă, ceva acum. Fiţi logici şi trageţi toate consecinţele! De aceea, acum, când am pus deabea piciorul pe pragul anului celui nou, vă amintesc o foarte mică vorbuliţă, rostită de un reprezentant strein şi vă rog să vă gândiţi: ce e preferabil pentru un viitor mai bun — lozinca, .dă-i la mir*! sau bunăvoinţa, evocarea ei, spre binele complexului ? O foarte, foarte modestă întrebare. Horia Petru-Petrescu întâi economii apoi impozite, în Adevărul Nr. 13816 din 5 Ianuarie c. dl Spirache Florea industriaş din Telfuci, membru în comitetul executiv al partidului naţional-ţărănesc, face propuneri guvernului de unde să se facă economii la bugetul statului. Intre altele cere a se face economii şi la armată reducându-se serviciul militar la 1 an şi reducându-se numărul ofiţerilor. Die Spirache! Nu ştiu, care este situaţia d-tale militară, nu ştiu cum priveşti armata, dar pare-mi-se că nu cunoşti geografia ţării şi nici graniţele ei. D-ta nu ştii că reducerea termenului de serviciu militar cere un spor de cheltueli prin mări-MIMHttrstrucţia preregimentară,despre care poate nu ai auzit încă. D-ta vezi prea mulţi ofiţeri, dar nu şti câţi ofiţeri îi trebue armatei, ca să fie încadrată normal atât în timp de pace, cât şi la războiu. Treci d-ta pe la Nistru şi cadrilater, treci şi pe câmpurile de instrucţie şi vei vedea ce face armata. Te-ai amestecat intr’o chestiune la care nu te pricepi. Mai bine propuneai guvernului, care poate te asculta, că i-ai dat votul — alte economii, unde se puteau face întradevar. Vrei poate un exemplu? S’a anunţat desfiinţarea automobilelor şi s’au creiat noi subsecretariate. Mi-ai putea spune poate, ce rost mai au miniştrii provinciilor la 10 ani după unire? Sau poate aveţi în program menţinerea graniţelor trecute în Interiorul ţării sau altesecretariate creiate nou, în sioc să se mai fie contopit unele ministere, după cum s’a trâmbiţat în primele zile alelunei de miere“. Te mai întreb d-le Spirache, de ce n’a făcut guvernul primul gest al economiilor, reducând FOIŞOARĂ Foaie verde Foaie verde măghiran, Odată cu noul an Toata ţara-i fericită, Toata ţara-i mulţumită, Sándor, brandsch, bulgar, ţigan, Român neaoş get-beget, Că-n sfârşit avem buget. Buget bine-echilibrat, De Popovici procreiat, De Madgearu pieptenat, De Mialache descântat, De Maniu botezat. * Foaie verde rozmarin, De-acum toate-or merge’n plin, Cu trei mii noui funcţionari Cu cinci zeci subsecretari De stat pe fotolii largi, In sau fără de nădragi, Cu zeci de consilieri, de... putere Tehnici, doftori sau picheri, Cu impozite mărite, Cu impozitul global, Şi cu cel proporţional, Cu taxele de pe spirt, Şi cu cele de pe vin, fie-acum vom scăpa de chin, De dureri şi de nevoi, (A dat., bafta peste noi) De-acum n-or mai plăti... [gloaba, Decât cei pârliţi şi mici, Decât cei mulţi şi calici. * Foaie verde de dai n-ai, Pentru-apropiatul rai Ce miniştrii pregătesc, Betului neam românesc, Fraţilor ma bate gândul, Sa le facem de-anul nou, Câte un micuţ cadou. Lui Madgearu-o muzicuţa, Sau de vreţi o ..limuzina, Mergând fara de benzina. (Principiul doar se ştie: „ Feroce, economie"). Lui Mialache tot un drac, Un joben, chiloţi şi frac, Lui Halipa câţiva „ruşi“ Preparaţi un sos tomat, Lui Dobrescu o maşină, Din cele de scărmănat,’ Lui Mirto, Teleormanul Bez Vlaşca şi Bărăganul, Lui Vaida cosmetic. Lui Cihoski-o umbreluţa, Lui Alevra un mic dric, Lui Popovici başicuţa Din cele de pe la Moşi Iară domnului Maniu O fabrică de gogoşi. Baba Neacşa „CUVÂNTUL POPORULUI* Trei fecioare, de ION BÂILA La izvorul de sub coaste Trei fecioare îşi iau apă. Trei flăcăi, cari merg la oaste Căluşeii şi-l adapă La Izvorul de sub coaste. Cel mai lăre îndrăzneşte • — „Daţi-ne sâ bem odată! Voi nu ştiţi cum îţi tihneşte Când îţi dă să bei o fată* — Cel mai mare îndrăzneşte. Şi fecioara cea mai mare Iute apă te îmbie, Ca trezită din visare Face şi cea mijlocie Ca fecioara cea mai mare. Iar fecioara cea mai mică Dă şi ea ulciorul rece; Părul ei pe spate-i pică Şi-un fior ciudat o trece Pe fecioara cea mai mică. Răcoriţi se duc flăcăii La războiul pentru ţară. Umple doina largul văii, Doina dulce şi amară, Cum doinesc acum flăcăii. Doi doinesc, iar unul tace Şi îşi plânge crunta soarte. Fata cea mai mică îu place, Dar el merge acum la moarte... Doi doinesc, iar unul tace. Din volumul: „Sbuciumul Ardealului“ apărut de curând. Se găseşte de vânzare la „Librăria Săteanului“, Sibiu. nr. 3 cu 100 lei diurnele de şedinţe ale parlamentarilor? Şi te mai întreb, nu crezi că au fost bani aruncaţi pe gârlă, cheltuelite de câte 60 milioane făcute în trei ani consecutivi cu alegerile, numai pentru ambiţia personală a tuturor conducătorilor politici, cari nu s’au putut înţelege numai din cauza incăpftţinărei ? Ţi-aş mai spune, dar cum fac politică, nu cunosc toate didesubturile guvernărilor diferitelor partide politice. Vezi —d-le Spirache — acestea sâ le fi spus guvernului, făceai un lucru cuminte şi de folos, şi cum am mai spus, poate te asculta guvernul, că mai votat. Poate vei mai face şi alte propuneri şi eu iţi voiu mai răspunde. Ibery. Când crezi cuvintele. Ce mult te mângâie o promisiune predată cu entuziasm înălţător, ce mult te pune pe gânduri glasul care îţi transferă paradisul înaintea ochilor numai să-l urmezi. Un orator convingător în jocul politicei nu e cel mai patriot, ci e cel mai promiţător. Cu cât un patriot necontestat nici de şirul istoriei va fi mai defăimat şi mai calomniat cu atât se ridică la înălţimea orgoliului său, orce mititel «Nu slăvindu-te pe tine, ci lustruindu-se pe el». Eri a fost cumpărat un neam întreg evr^s^y^^ variate p r o ir. is i u 11 »jaSsir'wTosr bârfiţi de pe băncile opoziţiei cei mai de valoare şi mai patrioţi oameni ai ţării, folosindu-se de cel mai simplu şi mai josnic mijloc „Să-şi ajungă scopul să guverneze“ Strigătul lor principal a fost: «Nu mai plătiţi !m