Cuvântul Poporului, 1931 (Anul 13, nr. 1-52)
Cuvantul_Poporului_1931_01-06 - 1931-01-03 / nr. 1
Ka. XLI Se cade să facem fără sui o părtinire bilanţul anului 1930, să ne revedem toată activitatea, toată munca depusă — fiecare la locul lui — şi să ne facem noi înşine judecători imparţiali, pentru a ne dirija paşii, în urma acestei examinări, pe cărările ce trebue să le străbatem în anul ce începem. Acesta trebue să fie gândul tuturora, dela mic până la mare, de la slujbaş la ţăran şi dela bogat la sărac. Câţi nu-şi vor zice, că timp de 365 zile şi-au făcut complect datoria, însă nici unul nu va spune, că şi-a făcut-o numai faţă de „eu,legismului său. Pe deasupra tuturor celor imaurite, putem spune, că anul Îngropat a fost unul dintre cei mai grei, mai plita de amărăciuni mai înzorzonat cu făgădueli, mai puţin bogat în evenimente mari, dar în care ţara i-a progresat, din contră a dat înapoi. Anul 1930 e îngropat şi despre morţi nu se vorbeşte decât bine. Deşi noul an începe cu biruri mari, lefuri mplătite încă din trecutul an, salarii micşorate pentru sacrificiu, cereale pe preţ de batjocură, scumpete înaltă, criză generală peste tot, dar tot cu atâţia deputaţi şi miniştri, cu comisii şi supracomisii, cu prefecţi dubli şi şapte directorate şi alte multe necazuri şi dureri generale, totuşi se cuvine ca cel puţin acum la început, să avem o mică licărire de nădejde în mai spre bine. Să sperăm şi chiar să credem, că zilele ce vor veni, vor fi mai senine, mai pline de bucurii, mai bogate în măsuri sănătoase şi mai împodobite cu adevăr şi dreptate. Să nădăjduim că vom păşi pe calea progresului, vom trece peste criza ce ne apasă, vom avea linişte în ţară şi bunăînţelegere între oameni. Vom ajunge ca să ne iubim şi să ne stimăm lucrând pentru pentru propăşirea şi fericirea patriei. Să sperăm că vom vedea foarte puţine vorbe şi nici o promisiune, dar multe fapte şi foarte multe realizări. Cu aceste gânduri bune Începem noulea urând cetitorilor prietinilor şi binevoitorilor noştri La mulţi ani! — Fireşte - răspunde grăbit, Iuliu Roată. — Spune-mi aşadară, continuă Massaryk, cu ce vei începe? Tinerul demagog n-a putut da nici un răspuns la această întrebare, pentru că niciodată nu s-a gândit asupra lucrului cu care are avea să-și înceapă cerierea politică. — Să vedem - adaogă Masseryk. Se zice că finanțele sunt lucrul cel mai important într’un stat. Spune-mi, te rog, nu te-ai strădui să înmulţeşti pe cât numai e posibil venitele publice ? — Ba da. — Ei, ar fi de dorit să-mi explici şi mie cum vei purcede aici. De sigur că trebuie să ţi fie cunoscut, care sunt izvoarele de venit ale ţării tale, câte sunt, şi de ce natură sunt. — Iuliu Roată, tinărul democrat, a trebuit cu ruşine să recunoască că nu ştie nimic dinjtotate acestea! Atunci spune-mi cum crezi tu că s-ar putea alcătui un buget al statului ? Am auzit că partidul naţional-ţărănesc, din care şi tu faci parte a ajuns în mare încurcătură în privinţa bugetului şi zilele-i sunt numărate. El taie în carne vie, fac reduceri şi economii tot acolo unde nu trebuie şi unde nu să pot face, câtă vreme partizanii lor ajunşi la locuri nemeritate se îmbuibă din banii storşi cu puterea din şerparul ţăranului. — Eu mărturisesc sincer, grăi Iuliu Roată că până acum n-am avut timp încă să mă ocup cu astfel de lucruri. La dreptul vorbind nici nu ştiu ce este aceea buget? Mi se pare că nici nu să plăteşte să mă cuget la aşa ceva, cât vreme visteria statului să umple regulat cu bani la sfârşitul anului, când toba fiscului execută fără milă pe mizerabilii de contribuabili care nu vor să-şi plătească birurile. — Ai perfectă dreptate, numai cât mai întâi. Trebuie să ştii că cetăţeanul Român nu poate suporta biruri grele ca pe vremea fanarioţilor, când văcăritul să încasa de două ori pe an. Va veni o vreme când el nu va mai putea plăti nici cu cenuşa din vatră şi acesta mai ales că cerealele agricultorilor n-au nici-un preţ pe piaţă. Spune-mi, cum crezi că s-ar putea rezolva crza agricolă In care se sbate ţara ta ? — Aşa pe de-a rostul şiIntr’o clipă nu-ţi pot da socoteală. — Nu face nimic, • răspunde liniştit Massaryk, • dacă ai undeva scris lucrul acesta, uşor putem controla. Dar Iuliu Roată nici în scris n-a avut nimic. Să lăsăm atunci criza agricolă şi financiară, începu din nou Massaryk- poate că vei fi mai bine orientat in politica ce aparţine de ministerul Instrucţiunei- Câte şi de ce fel de şcoli are nevoie ţara românească? Ce crezi, trebuie mărit sau scăzut numărul şcoalelor. — Ca să-ţi mărturisesc adevărul - replică Iuliu Roată - eu drept să ţi spun dacă ar atârna dela mine aş dărâma toate şcolile, căci ce folosesc unui sfat astfel de clădiri, câtă vreme cei mai proşti şi nepricepuţi oameni ajung astăzi la cârma ţării fără să-şi mai bată capul şi să şi tocească cioarecii pe băncile şcoalei ? — Cum, nu-ţi dai tu seamă amice, că închizând toate şcoa- lele vei deschide tot atâtea temniţe şi case de nebuni ? Eşti tu pe deplin convins că şcoala nu foloseşte omului nimic în a lui viaţă ? — Nu, ci numai mi se pare, pentru că toţi tovarăşii mei din partid zic aşa. — Nu trebuie să ţi se pară frate Iuliu, ci trebue să ştii precis aceasta şi s-o poţi dovedi. Şi Iuliu Roată a dat dreptate lui Massaryk. — Ei, bine, zise mai departe Massaryk, dacă vrei să cârmuieşti statul şi să ajungi la onoaretrebuie să mai ştii de câtă şi ce fel de armată are nevoie ţara ta? — Cum să ştiu eu toate acestea, exclemă tânărul demagog. Tu mă întrebi atâtea, încât ar trebui să încep o muncă uriaşe pentru a-ţi putea răspunde la toate acestea. — Bineînţeles, Iuliu, altfel nici că se poate, tu nu ţi vei putea chivernisi cum să cade nici propria ta gospodărie dacă nu ştii ce-ţi trebuie şi cât îţi trebuie. Iată că-ţi stă la îndemână chiar casa ta, mai bine zis a unchiului tău. Pune-te pe lucru şi-o administrează şi astfel te vei putea singur convinge dacă ai pricepere şi chemare pentru aşa ceva sau nu. — Eu m-aş pune bucuros, dar unchiul meu nu vrea să-mi primească sfaturile. De Anul nou! ABOKAKIHfliL as &b — — — — — ■— — -■ 160 Lei o jumătate — — — — —*• 89 . tril taal — — — — — — — 50 . 7a^M0iaCHM|J ţi instituţii de stat — 500 . REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Pintenului 1, (la Librăria Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.— ANUNŢURI Şi INSERAŢIUNI ce primesc la biroul administraţiei noastre Rândul m\m Lei 2.50 — în text Lei 3'50 Masaryk $1 SuSiu Hoaţă (Localizare după Xenofon, Socrates şi Glaucon.) Iuliu Roată, un înfocat aderent al partidului naţional-ţărănesc, deşi numai de 20 ani a părăsit gospodăria părinţilor săi pentru a putea cerceta întrunirile politice, cu gândul ca prin popularitate să ajungă la cârma statului şi să se îmbogăţească fără prea multă bătaie de cap. In acest scop s-a prezentat într-o zi marelui bărbat de stat, Masarik, preşedintele republicei cehoslovace. Massaryk văzându-l îmbrăcat în costum naţional românesc, cu opinci şi zurgălăi la picioare, purtând în mâna dreaptă un ciomag noduros,, la întrebat prieteneşte: — Amice Iuliu, am auzit că tu ai mare dorinţă de-a ajunge la cârma statului şi în fruntea vieţii publice din România. — Da, aceasta mi-e dorinţa. — Ce frumoasă chemare, zice Masaryk, să cârmuieşti un stat, o ţară atât de bogată în comori naturale cum e România.Cărbuni, petrol, gezmetari şi mei cu seamă căderi multe de apă, sunt tot atâtea bogăţii, după cere numai mâna trebuie s-o întinzi ca să le posezi. Cât de mult bine ai putea să feciu pentru patria ta, mai cu seamă în timpurile grele de astăzi, când tot felul de crize bântue statele bătrânei Europe. Ce onoare pentru tine şi pentru casa ta. Cât de renumit poţi deveni în ţara românească. Dar nu numai în România. Viteazul oştean, dl Mareşal Averescu a cules laurii mărire şi între duşmanii de la Mărăşti. Prea bine, numai cât eu cred şi tu încă trebuie să admiţi că o astfel de mărire nu se poate câştiga uşor, ci trebuie meritată cumva. V S mbíft 3 lanufrie 193! Nr. 1