Cuvântul Poporului, 1931 (Anul 13, nr. 1-52)
Cuvantul_Poporului_1931_01-06 - 1931-01-03 / nr. 1
Pag. 2 — Cam, chiarvă Masaryk, tu nu poţi convinge pe unchiul tău şi crezi că voi putea convinge prin vorbirile tale ţinute pe la râs pântii de drumuri, o ţară întreagă pe care vrei s-o imbeţi cu vorbe goale? Iuliu Roată a plecat capul de ruşine văzând că nu ştie nimic şi nu are nici o pricepere la politică. S-a întors la coarnele plugului şi şi-a văzut de gospodăria sa. T. B. CUVÂNTUL POPORULUI Rubrica militară. In dorinţa de a veni în ajutorul cititorilor noştri, pentru a-i pune în situaţia de a-şi cunoaşte obligaţiunile militare dându-le posibilitatea de aşi îndeplini datoria către ţară, iar a avea neplăceri din cauza necunoaşterei legilor, vom spicui din legile ce există ezi unele părţi, cari trebuesc cunoscute de toţi cetăţenii ţării. Toate acestea vor apărea în ziarul nostru în „Rubrica militară“. Recrutarea. Noua lege de recrutare a fost publicată în Mon. oficial Nr. 148 din 7 Iulie 1930 şi se aplică începând cu clasa anului 1932, adecă cu tinerii, cari vor fi recrutaţi în primăvara acestui an. Regulamentul Legii nu a apărut încă. Obligaţiunile serviciului militar se referă la toţi bărbaţii între 21 şi 50 ani împliniţi Toţi cetăţenii români — indiferent de limbă, religie sau origine — datoresc personal serviciu militar. Supuşii statelor streine nu pot face parte din armata română. Deasemenea nu pot fi admişi în armată . — Cei condamnaţi la o pedeapsă criminală. — Cei condamnaţi la o pedeapsă corecţională mai mare de 2 ani. — Cei condamnaţi la perderea dreptului de a purta arme şi a face parte din armată. Recrutarea începe în fiecare an la 1 Martie şi durează cel mult 70 zile lucrătoare şi se ţine în comunele arătate în itinerar. In faţa consiliului de recrutare trebue să se prezinte fiecare tânăr în persoană, sau în caz de boală gravă, lipsă justificată din comună trebue să fie reprezentat prin cineva, (părinţi, fraţi, rudenii, primar). Cine în ziua recrutărei nu se prezintă în persoană şi nici nu este reprezentat se recrutează în lipsă ca bun pentru serviciul militar. Cei găsiţi buni pentru serviciul militar vor primi o adeverinţă de prezentare înaintea Consiliului de recrutare, iar cei excluşi din armat găsiţi neapţi sau dispensaţi vor primi la mână un certificat. Tinerii cari doresc să facă serviciu la călăraşii cu schimbul pot cere aceasta la recrutare însă mai sunt obligaţi ca între timpul dela recrutare şi până la încorporare, să prezinte cei, cari să îndeplinească condiţiunile de serviciu. Neapoi — amânaţi — dispensaţi. Cei, cari sufer de vre-o infirmitate exterioară, orbi, surzi, muţi, ciungi, şchiopi, etc. vor fi clasaţi ca neapoi pentru serviciul militar şi vor primi certificatul respectiv chiar în şedinţa de recrutare. Tinerii care sufer de boale interne, vor fi chemaţi la reşedinţa Comandamentului Teritorial — după terminarea recrutărilor — unde vor fi vizaţi de o comisie medicală şi clasaţi definitiv Ministerul Armatei poate revizui până la etatea de 50 ani oricând pe cei reformaţi sau neapţi pentru serviciul militar. Cine nu se va prezenta la această revizuire, se va considera absent şi se va recruta în lipsă. Cei ce au fost găsiţi buni de serviciu la aceste revizuiri, vor urma obligaţiunile contingentului din care face parte după etate. Dacă nu au 27 ani împliniţi, vor face mai întâiu serviciul militar. Cei cari vor fi dovediţi, că prin fraudă au fost clasaţi neapţi, dacă nu au 50 ani împliniţi, vor face mai întâiu serviciul militar, în afară de pedeapsa ce o vor primi pentru frauda comisă. ( Va urma) scădere în greutate , un om, dovedeşte o raclă care roade ascunsa, o boală care mocneşte .. Omul vine la doctor şi spune că a dat îndrăt cu câteva kilograme la greutate şi doctorul găseşte numaidecât boala — şi leacul. Tot aşa neamurile care scad ca număr, pe nebăgate de seamă, dacă nu se trezesc la timp, se prăpădesc Curând. Numii recenssmntele, socotelile cercetările de cum creşte sau scade poporul, ne poate poune pe urmele Uiui râu, care nu se vede. Şi atunci se iau măsuri de îndreptare? Aşa a păţit Franţa. De unde acum o sută de ani şianţuzii erau mai srulţi ca nemţii, adică Franţa avea cam 40 milioane oameni şi renţii numai vre-o 3o şi ceva, în timp de loc de ani încoace, Germania a tot crescut a tot sporit, iar Franţa a stat pe lot, până ce lumea s a trezit cu 62 milioane de nemţi şi numai cu 46 de milioane de frnţuzi. Adecă neamul franţuzesc stătuse pe loc loc de ani, n‘a crescut, — pe când cel nemţesc s’a îndoit. S*a cercetat şi s‘a găsit pricinele: nu că mureau mulţi franţuzi, ci nu se mai năşteau copii. Femeile fran- Ce-zitor nu voiau să mai aibă copii şi Statul Francez, care a fâcut cu grije socoteala şi numărătoarea, s‘a înspăimântat. Lumea din franţa s‘a luat de ginduri, oameni cu scaun la cap au văzut primejdia că era să-i înghită nemţii şi s‘au pus toţi să facă copii. lată cum recensămintele, numărătorii« sufletelor, au scăpat ţara Franţei dera piene Noi nu avem o asemenea numărătoare fără greş. Noi nu ştim bine câţi ronării suntem, câţi cetăţeni, câte femei, câţi copii... S-a încercat numărătoarea la 1912, de care vă aminti!", dar aceea a fost înainte de războiu. Cu atât mai mult s-ar fi cuvenit acum după războiu, când ne am mărit, să ne repezim întâi şi întâi la numărătoare. Chiar şi buna rânduială şi chiverniseală a ţării cerea acest lucru. Trebue să ştii şi ce fel de oamenii ai de chivernisit, ca să ştii câte şcoli, câte biserici, câte spate, câte tribunale trebue să li faci. Nu numai atât. Spuneam că lumea înaintată din a te părţi, socoteşte că cea mai mare avere a unei ţări sânt oamenii ei. Cu cât mai mult popur, cu atât mai leată ţara. Acum când am avut nevoie să ne împrumutăm cu bani în străinătate, ştiţi ce ne-au întrebit Zărăfiie mari cari dau cu împrumut? Ne-au întrebat câţi suntem? Adică ne-au apucat de scurt cu recensământul populaţiei.. Şi s’a crucit o lume întreagă auzind că nu l’am făcut încă. Vedeţi, nu ne-au întrebat nici de ce punem chezăşie, nici de pădurii, nici de păcură, ci de suflete, de numărul oamenilor. Ca dovadă de ce mare însemnătate are această numărătoare, este că America se interesează de noi, ne îndeamnă şi chiar ne ajută să facem această numărătoare. Un mare aşezământ american, Fundaţia Rokfeller, ne dă bani mulţi numai ca să pornim la treaba. De acea, Statul nostru a luat măsuri pentru începerea acestei mari isprăvi, care ne va pune în rândurile ţarilor cuminţi din lume şi ne va ajuta să găsim împrumuturi la străini. Dar mai ales numărătoarea ne va ajuta să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne înnumărăm, să ne cuprindem şi să vedem dacă nu cumva dăm îndărăt tânjim şi dacă nu e vreo pricină de beteşug undeva în noi. Poate că nu ne înmulţim cum trebuie, poate că ne iau înainte alte neamuri vecine — bulgari ori sârbi. Sau ne întrec şi ne bat chiar cetăţenii români de altă limbă, ungurii, nemţii, cari au intrat în urma războiului ca cetăţeni ai Statului nostru. Un interes mare, al nostru, al tuturor, un Interes naţional, cum se zice, cere ca această numărătoare a tuturor oamenilor din cuprinsul hotarelor româneşti, să se facă şi să se facă cum se cade. Statul Român, câtfacem acest recensământ sau numărătoare a populaţiei ca să înlesnim conducătorilor acestei ţări cunoaşterea ei exactă şi reală, căci legile bune şi drepte se fac în deplină cunoştinţă de Numărul şi starea locuitorilor, aşa după cum capul unei familii îşi potriveşte puterile şi ostenelile sale, după numărul şi nevoile pe cari îi are în grije. Recensământul Populaţiei este» aşadar o faptă care priveşteşte rândul întâii pe cei mulţi. El este apoi cerut de marile nevoi ale omenirii de pretutindeni Şi de acea printr’o înţelegere semnată de toate ţările din lume printre care şi Româna s‘a hotărât "“marătorei In anul 1930 deodată pentru toate popoa- ’ rele. Pentru aceea Recensământul nu trebue pus la dlaltă cu treaba perceptorilor cari urmăresc birurile sau cu a poliţiei şi jandarmeriei care fac rechiziţii. Sarcina acestora destul de grea şi pentru ei şi pentru ceilalţi, n are nimic a face cu aceea a Recensorilor, adică a celor însărcinaţi numai şi numai cu numărătoarea oamenilor, de către „Direcţia Recensământului General al Populaţiei*, cu ajutorul tuturor oamenilor de carte din ţară, precum: Funcţionari, Profesori, Medici, Preoţi, învăţători şi mai ales specialişti statisticieni şi demografi. O Lege anume votată apără pe cetăţenii cei buni de funcţionarii-recensori cari nar păstra cu sfinţenie secretul listelor ce li se încredinţează de aceşti buni cetăţeni , — dar tot aceeaş Lege apără Recensământul General de cetăţenii cei răi, cari s'ar ascunde dela numărătoare sau ar spune şi scrie neadevăruri. Avem credinţa, că oricare bun cetăţean al acestei Ţări ca şi oricare bun fiu al Neamului sau al Bisericii din care face parte va iscăli Lista gospodărească ce i se aduce de către Recensor, dând Răspunsuri cinstite la întrebările privitoare la situaţia lui ca om de onoare, ca cetăţean conştient, ca Profesionist fde reabă. Pentru ce facem Pământul Populaţiei? Recensământul populaţiei In vremile din urmă, părerile despre bogăţie s-au cam schimbat. Averea nu mai este nici aurul, nici păcura, nici grâul, cum aţi avut prilejul să vedeţi din nenorocire anul acesta. Adevărata avere a lumii este omul. Ţările şi Statele se socotesc cu atât mai boate cu cât au locuitori mai mulţi. Avuţia vie bogăţia numărată şi socotită in suflete este bogăţia viitorului. In lupta dintre neamuri, vor birui pe pământ cele care vor fi mai numeroase şi mai sănătoase. Că pe ban, tot omul ii face! De aici grija mire pentru toate Statele care îşi cunosc interesul, să facă cât mai amănunţit numărătoarea sufletelor dintres alcătue. Adică să facă ceea ce se cheamă recensământul general al populaţiei. Un Stat şi-o ţară e, la urma urmei, tot o gospodărie, mare, uriaşă dacă vreţi, dar gospodărie. Şi cârmuirea trebue să ştie şi sâ-şi cunoască avutul, aşa cum gospodarul e dator să şi-l cunoască pe al lui. Alte neamul, cum e America, Anglia, Franţa, Germania, fac foarte des aceste numărători de suflete. Este un chip de a te vedea cahtr'o oglindă, sau de a te cântări ca Ir.tr'un cântar, să vezi cum slăbeşti sau creşti. Statul şi Ţara sa asamănă in privinţa aceasta cu un trap; orice hr. muirea, a pregătit totul: oameni pricepuţi la numâratoare, hârtiile, listei, buletinele. Se fac cheltueli, sestgnesc atâţia. Să ajutaţi cât puteţi şi Dvs. ca socotelile să se facă le ne, ca numărătoarea să iasă cea adevărată. Nu vă sfiiţi de recensământ. El nu va aduce decât folos — şi ţari şi nouă. Să nu vă închipuiţi că această numărătoare se face pentru biruitori şi dâr fii noi, sau pentru cine ştie ce gloibe şi rechiziţii. Încă odată, numai interesul curat şi patrotic de a ne cunoaşte, de a ne înceta, de a vedea cum creştem ca popor şi de a ne socoti până într’un fir averea cea adevărată — singura avere, adică oamenii — numai acest interes a îndemnat pe cârmuitor Să pue la cal acest recensămAfftt'd'e'&piie care vom mai vorbi. gir Dotorul Vioi&kfyu