Cuvântul Poporului, 1931 (Anul 13, nr. 1-52)

Cuvantul_Poporului_1931_01-06 - 1931-01-03 / nr. 1

Pag. 2 — Cam, chiarvă Masaryk, tu nu poţi convinge pe unchiul tău şi crezi că voi putea convinge prin vorbirile tale ţinute pe la râs pântii de drumuri, o ţară întreagă pe care vrei s-o imbeţi cu vorbe goale? Iuliu Roată a plecat capul de ruşine văzând că nu ştie ni­mic şi nu are nici­ o pricepere la politică. S-a întors la coarnele plugului şi şi-a văzut de gospo­dăria sa. T. B. CUVÂNTUL POPORULUI Rubrica militară. In dorinţa de a veni în a­­jutorul cititorilor noştri, pentru a-i pune în situaţia de a-şi cu­noaşte obligaţiunile militare dân­­du-le posibilitatea de aşi înde­plini datoria către ţară, iar­ a avea neplăceri din cauza necu­­noaşterei legilor, vom spicui din legile ce există ezi unele părţi, cari trebuesc cunoscute de toţi cetăţenii ţării. Toate acestea vor apărea în ziarul nostru în „Ru­brica militară“. Recrutarea. Noua lege de recrutare a fost publicată în Mon. oficial Nr. 148 din 7 Iulie 1930 şi se aplică începând cu clasa anului 1932, adecă cu tinerii, cari vor fi re­crutaţi în primăvara acestui an. Regulamentul Legii nu a apărut încă. Obligaţiunile serviciului mi­litar se referă la toţi bărbaţii în­tre 21 şi 50 ani împliniţi Toţi cetăţenii români — in­diferent de limbă, religie sau o­­rigine — datoresc personal ser­viciu militar. Supuşii statelor streine nu pot face parte din armata română. Deasemenea nu pot fi ad­­mişi în armată .­­ — Cei condamnaţi la o pe­deapsă criminală. — Cei condamnaţi la o pe­deapsă corecţională mai mare de 2 ani. — Cei condamnaţi la per­­derea dreptului de a purta arme şi a face parte din armată. Recrutarea începe în fiecare an la 1 Martie şi durează cel mult 70 zile lucrătoare şi se ţine în comunele arătate în itinerar. In faţa consiliului de recrutare trebue să se prezinte fiecare tâ­năr în persoană, sau în caz de boală gravă, lipsă justificată din comună trebue să fie reprezen­tat prin cineva, (părinţi, fraţi, rudenii, primar). Cine în ziua re­­crutărei nu se prezintă în per­soană şi nici nu este reprezentat se recrutează în lipsă ca bun pentru serviciul militar. Cei găsiţi buni pentru ser­viciul militar vor primi o adeve­rinţă de prezentare înaintea Con­siliului de recrutare, iar cei ex­cluşi din arma­t găsiţi neapţi sau dispensaţi vor primi la mână un certificat. Tinerii cari doresc să facă serviciu la călăraşii cu schimbul pot cere aceasta la recrutare însă mai sunt obligaţi ca între tim­pul dela recrutare şi până la încorporare, să prezinte cei, cari să îndeplinească condiţiunile de serviciu. Neapoi — amânaţi — dis­pensaţi. Cei, cari sufer de vre-o in­firmitate exterioară, orbi, surzi, muţi, ciungi, şchiopi, etc. vor fi clas­aţi ca neapoi pentru serviciul militar şi vor primi certificatul respectiv chiar în şedinţa de re­crutare. Tinerii care sufer de b­oale interne, vor fi chemaţi la reşedinţa Comandamentului Teritorial — după terminarea recrutărilor — unde vor fi vi­zaţi de o comisie medicală şi clasaţi definitiv Ministerul Armatei poate re­vizui până la etatea de 50 ani oricând pe cei reformaţi sau ne­­apţi pentru serviciul militar. Cine nu se va prezenta la această re­vizuire, se va considera absent şi se va recruta în lipsă. Cei ce au fost găsiţi buni de serviciu la aceste revizuiri, vor urma obligaţiunile contingentului din care face parte după etate. Dacă nu au 27 ani împliniţi­, vor face mai întâiu serviciul militar. Cei cari vor fi dovediţi, că prin fraudă au fost clasaţi neapţi, dacă nu au 50 ani împliniţi, vor face mai întâiu serviciul militar, în afară de pedeapsa ce o vor pri­mi pentru frauda comisă. ( Va urma) scădere în greutate , un om, dove­deşte o rac­lă care roade ascunsa, o boală care mocneşte .. Omul vine la doctor şi spune că a dat înd­răt cu câteva kilograme la greutate şi docto­rul găseşte numaidecât boala — şi leacul. Tot aşa neamurile care scad ca număr, pe nebăgate de seamă, dacă nu se trezesc la timp, se prăpădesc C­urând. Numii recenssm­ntele, socote­lile cercetările de cum creşte sau sca­de poporul, ne poate poune pe urmele U­iui râu, care nu se vede. Şi atunci se iau măsuri de îndreptare? Aşa a păţit Franţa. De unde a­­cum o sută de ani şi­anţuzii erau mai srulţi ca nemţii, adică Franţa avea cam 40 milioane oameni şi renţii numai vre-o 3o şi ceva, în timp de loc de ani încoace, Germania a tot crescut a tot sporit, iar Franţa a stat pe lot,­­ până ce lumea s a trezit cu 62 milioa­ne de nemţi şi numai cu 46 de mili­oane de fr­nţuzi. Adecă neamul fran­ţuzesc stătuse pe loc loc de ani, n‘a­­ crescut, — pe când cel nemţesc s’a îndoit. S*a cercetat şi s‘a găsit prici­­nele: nu că mureau mulţi franţuzi, ci nu se mai năşteau copii. Femeile fran- Ce-zitor nu voiau să mai aibă copii şi Statul Francez, care a fâcut cu grije­­ socoteala şi numărătoarea, s‘a îns­păimântat. Lumea din franţa s‘a luat de ginduri, oameni cu scaun la cap au văzut primejdia că era să-i înghită nemţii şi s‘au pus toţi să facă copii. lată cum recensămintele, numă­rătorii« sufletelor, au scăpat ţara Fran­ţei der­a pien­e Noi nu avem o asemenea numă­rătoare fără greş. Noi nu ştim bine câţi ro­nării suntem, câţi cetăţeni, câte femei, câţi copii... S-a încercat numă­rătoarea la 1912, de care vă aminti­!", dar aceea a fost înainte de războiu. Cu atât mai mult s-ar fi cuvenit acum după războiu, când ne am mărit, să ne repezim întâi şi întâi la numără­toare. Chiar şi buna rânduială şi chi­verniseală a ţării cerea acest lucru. Trebue să ştii şi ce fel de oamenii ai de chivernisit, ca să ştii câte şcoli, câte biserici, câte sp­­ate, câte tribu­nale trebue­ să li faci. Nu numai atât. Spuneam că lu­mea înaintată din a te părţi, socoteşte că cea mai mare avere a unei ţări sânt oamenii ei. Cu cât mai mult po­­pur, cu atât mai le­a­tă ţara. Acum când am avut nevoie să ne împrumu­tăm cu bani în străinătate, ştiţi ce ne-au întrebit Zărăfiie mari cari dau cu împrumut? Ne-au întrebat câţi sun­tem? Adică ne-au apucat de scurt cu recensământul populaţiei.. Şi s’a crucit o lume întreagă auzind că nu l’am făcut încă.­ Vedeţi, nu ne-au întrebat nici de ce punem chezăşie, nici de pădurii, nici de păcură, ci de suflete, de numărul oamenilor. Ca dovadă de ce mare însem­­nătate are această numărătoare, este că America se interesează de noi, ne îndeamnă şi chiar ne ajută să facem această numărătoare. Un mare aşeză­mânt american, Fundaţia Rokfeller, ne dă bani mulţi numai ca să pornim la treaba. De ace­a, Statul nostru a luat măsuri pentru începerea acestei mari isprăvi, care ne va pune în rândurile ţarilor cuminţi din lume şi ne va a­­juta să găsim împrumuturi la străini. Dar mai ales numărătoarea ne va ajuta să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne înnumărăm, să ne cuprindem şi să vedem dacă nu cumva dăm îndărăt tânjim şi dacă nu e vreo pricină de beteşug undeva în noi. Poate că nu ne înmulţim cum trebuie, poate că ne iau înainte alte neamuri vecine — bulgari ori sârbi. Sau ne întrec şi ne bat chiar cetă­ţenii români de altă limbă, ungurii, nemţii, cari au intrat în urma războ­iului ca cetăţeni ai Statului nostru. Un interes mare, al nostru, al tuturor, un Interes naţional, cum se zice, cere ca această numărătoare a tuturor oamenilor din cuprinsul hota­relor româneşti, să se facă şi să se facă cum se cade. Statul Român, cât­facem acest recensământ sau numărătoare a populaţiei ca să înlesnim conducătorilor aces­tei ţări cunoaşterea ei exactă şi reală, căci legile bune şi drepte se fac în deplină cunoştinţă de Numărul şi starea locuitorilor,­­ aşa după cum capul unei familii îşi potriveşte puterile şi ostenelile sale, după numărul şi nevoile pe cari îi are în grije. Recensământul Populaţiei este» aşa­dar o faptă care priveşteş­te rândul întâii pe cei mulţi. El este apoi cerut de marile nevoi ale omenirii de pretutindeni Şi de acea printr’o înţelegere sem­nată de toate ţările din lume prin­tre care şi Român­a s‘a hotărât "“marăto­rei In anul 1930 deodată pentru toate popoa- ’ rele. Pentru aceea Recensământul nu trebue pus la dlaltă cu treaba perceptorilor cari urmăresc biru­rile sau cu a poliţiei şi jandar­­me­riei care fac rechiziţii. Sarcina acestora destul de grea şi pentru ei şi pentru cei­lalţi, n are nimic a face cu aceea a Recensorilor, adică a celor în­sărcinaţi numai şi numai cu nu­mărătoarea oamenilor, de către „Direcţia Recensământului Gene­ral al Populaţiei*, cu ajutorul tu­turor oamenilor de carte din ţară, precum: Funcţionari, Profesori, Medici, Preoţi, învăţători şi mai ales specialişti statisticieni şi de­mografi. O Lege anume votată apără pe cetăţenii cei buni de funcţio­­narii-recensori cari nar păstra cu sfinţenie secretul listelor ce li se încredinţează de aceşti buni ce­tăţeni , — dar tot aceeaş Lege apără Recensământul General de cetăţenii cei răi, cari s'ar ascun­de dela numărătoare sau ar spu­ne şi scrie neadevăruri. Avem credinţa, că oricare bun cetăţean al acestei Ţări ca şi oricare bun fiu al Neamului sau al Bisericii din care face parte va iscăli Lista gospodă­rească ce i se aduce de către Recensor, dând Răspunsuri cins­tite la întrebările privitoare la situaţia lui ca om de onoare, ca cetăţean conştient, ca Profesio­nist fde reabă. Pentru ce facem Pământul Populaţiei? Recensământul populaţiei In vremile din urmă, părerile des­pre bogăţie s-au cam schimbat. Ave­rea nu mai este nici aurul, nici păcura, nici grâul, cum aţi avut prilejul să vedeţi din nenorocire anul acesta. Adevărata avere a lumii este omul. Ţările şi Statele se socotesc cu atât mai boate cu cât au locuitori ma­i mul­­ţi. Avuţia vie bogăţia numărată şi so­cotită in suflete este bogăţia viitorului. In lupta dintre neamuri, vor bi­rui pe pământ cele care vor fi mai numeroase şi mai sănătoase. Că pe ban, tot omul ii face! De aici grija mire pentru toate Statele care îşi cu­nosc interesul, să facă cât mai amă­nunţit numărătoarea sufletelor dint­re­s alcătue. Adică să facă ceea ce se cheamă recensământul general al popu­laţiei. Un Stat şi-o ţară e, la urma ur­mei, tot o gospodărie, mare, uriaşă dacă vreţi, dar gospodărie. Şi cârmui­rea trebue să ştie şi sâ-şi cunoască avutul, aşa cum gospodarul e dator să şi-l cunoască pe al lui. Alte neamul, cum e America, Anglia, Franţa, Germania, fac foarte des aceste numărători de suflete. Este un chip de a te vedea cahtr'o oglin­dă, sau de a te cântări ca Ir.tr'un cântar, să vezi cum slăbeşti sau creşti. Statul şi Ţara sa as­amănă in privinţa aceasta cu un trap; orice h­r.­­ muirea, a pregătit totul: oameni pri­cepuţi la numâratoare, hârtiile, listei, buletinele. Se fac cheltueli, s­estgnesc atâţia. Să ajutaţi cât puteţi şi Dvs. ca socotelile să se facă le ne, ca nu­mărătoarea să iasă cea adevărată. Nu vă sfiiţi de recensământ. El nu va aduce decât folos — şi ţari şi nouă. Să nu vă închipuiţi că această numărătoare se face pentru biruitori şi dâr fii noi, sau pentru cine ştie ce gloibe şi rechiziţii. Încă odată, numai interesul curat şi patrotic de a ne cunoaşte, de a ne înceta, de a vedea cum creştem ca popor şi de a ne socoti până într’un fir averea cea adevărată — singura avere, adică oamenii — numai acest interes a îndemnat pe cârmuitor Să pue la cal­ acest recensămAfftt'd'e'&piie care vom mai vorbi. gir Do­torul V­­ioi&kfyu

Next