Cuvântul Poporului, 1931 (Anul 13, nr. 1-52)

1931-01-24 / nr. 4

An. XIII ABON feli ENTVL Ps M an — — — — — — —­­ 160 Le­i( o jumătate — — — — —— S0 _ t f trei luni — — — — — — — 50. Pentru Băncii şi instituţii de stat — 500 „ Sâmbati 24 Ianuarie 1939 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Pintenului 1, (la Librăria Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.— ANUNJURI ŞI INSER. * 1 «e primeri­­a biroul administraţiei tu Rândul ;m Lei 2.50 — în text Lei 3'5u însemnări fin­ale Să zice că fericirea pămân­tească e deplină numai atunci dacă omul poate călătorii și dacă e amorezat. Una din aceste con­­difiuni lipsind, pământeanul gustă numai pe jumătate din adevărata fericire. Despre neobositele co­­cobarze guvernamentale ale par­tidului naţional-ţărănesc, din acest punct de vedere, se poate afirma că pornind din nou la drum spre depărtatul asfinţit, sunt cu ade­vărat fericiţi. Ei gustă această fe­ricire omenească în înţelesul de­plin şi desăvârşit al cuvântului. Voiajază în legănarea plăcută a vagoanelor bine încălzite, îndră­gostiţi foc de ţara noastră, care Ie plăteşte drumurile zadarnice în străinătate şi amorezaţi tun de puterea unei guvernări, pe care n-o merită. In zelul lor civic a­­leargă în goană după tâlcuirea unui împrumut de desperare, în căutarea lânei de aur oferită de zarafii și samsarii afacerilor de imbogățire. In sensul acestui ru­şinos împrumut, în locul capita­lului necesar restaurării nationale României i se va furniza tot felul de mărfuri rămase nevândute din porturile Mediteranei. Ceva mai la nord de Riviera, (coasta de Azur) unde dl Maniu îşi expune în costum de baie mădularele feciorelnice la bătaia călduroasă a razelor solare, la geneva dl Mironescu, omul care râde­a reânoit tratatul de amici­ţie pe cinci ani cu Polonia. Noul tratat polono-român va fi înscris în arhiva Secretariatului din So­cietatea Naţionalilor. Pentru prima dată acest contract de amiciţie la­tre aceste două ţârî vecine a fost încheiat în anul 1926 de gu­vernul prezidat de dl mareşal Averescu. După demisia dlui Stan Vi­­drighin, din postul de Director General al căilor ferate, guvernul şi-a pierdut cumpătut şi nu ştie pe cine să pună în locul lui. Din această cauză între naţionaliştii de la Cluj s-a iscat iarăşi certuri care -i ameninţă să-i desbine cu desăvârşire. Lucrul a mers atât de departe încât s-a recurs la o tragere de sorţi sau să se ducă la o ghicitoare să le caute în palmă de nor©«?. Tot la Cluj—unde sânt in­stalate părţile sedentare ale gu­vernului—dl Vaida, ofiţerul de legătură dintre Riviera franceză şi Bucureştiul românesc, dupăice şi-a irosit toată vlaga în sbu­­ciumări politice sterile şi după ce vede că neputinţele bătrâneşti îi ameninţă toate mădularele, cere armistiţiu politic, vrea o împă­care prietenească între partidele politice. Fiecare om cu scaun la cap să întreabă însă dacă aşa n-or face mai bine să împace pe partizanii lui politici, pe na­ţionaliştii ardeleni cu ţărăniştii egăţeni, care se ceartă pentru orice fleac, ca două surori vi­trege, între care s-a arătat pe­ţitorul de mult aşteptat. Signalul de bătaie electorală a sunat deja pentru alegerile parţiale de la Cameră şi Senat Vintiliştii ortodoxi în frunte cu dl Duca îşi dau toate silinţele băneşti să reuşească. In vederea unei mai sigure biruinţe s-au făcut fraţi de cruce cu naţionali­­ţărăniştii, după ce mai eri, alal­­tăeri sau scuipat în faţă şi sau împroşcat cu noroi peste gard. Halal de astfel de învingeri pline de nămol. Naţional-ţăraniştii cu câte doi prefecţi de fiecare judeţ şi-au răsucit mânecile că­măşilor şi stau gata cu ciomagul în mână. Singur partidul poporului adevărata formaţie politică cins­tită, care nu dispune nici de banii acţionarilor, nici de ciomege noduroase, aşteaptă cu încre­dere glasul cetăţenilor conştii de datorinţa lor faţă de patrie. El e singurul partid de ordine care luptă în contra a două organizaţii politice revoluţionare şi face în lupta dreaptă re­censământul ideilor sănătoase, iar nu al gândurilor ascunse. De la Călugăreni Sim MUM „De acela vedem pretutin­­deni elemente prost pregătite care în locurile ocupate nu-s a­­proape de nici un folos. Luaţi de exemplu dactilografele: foar­te puţine scriu corect — cu toată diploma de bacalaureat Liceul nu poate scoate cel puţin ab­solvenţi care sa scrie corect ro­mâneşte. Aşa justifica oficiul bucu­­reştean naţional-ţaranist „Drep­tatea" în numărul său din 8 Nov. 1930 marea opera naţională a d. ministru Costachescu desfiinţarea şcoalelor. In privinţa elementelor ne­pregătite sau prost pregătite vom constata, ca daca sub guvernă­rile trecute s-au făcut plasări de partizani politici, apoi na­­ţional-ţârâniştii au dat dovadă ca sunt specialişti in a-şi plasa ca* ţărandri roatei. Luaţi orice funcţiune în stat şi găsiţi exemple destule. Noi ne vom mulţumi cu exemplele elocvente din Sibiu, fără a arata cu degetul, pentru ca aceşti pla­saţi din oficiu se cunosc de deo­parte? Sub nici un guvern nu s‘a căpătuit partizani In posturi cu grea răspundere, fară sâ fi avut in vedere pregătirea şi activi­tatea anterioara a celui ursit să fie pus în pâine. Ei bine! Na­­ţional-ţârâniştii şi-au plasat oa­meni cântăriţi după demagogia făcută şi sumele jertfite din bu­zunar pentru „sfântul şi unitul partid“. Se mai spune că liceul nu scotea absolvenţi care sa scrie corect româneşte. Dacă nu ştiau, cum puteau fi absolvenţi? Sau profesorii e­­rau nepregătiţi şi deci aci tre­buia leacul. Cu toate acestea admitem ca au fost unele categorii de şcoli prea aproape şi chiar prea multe. Dar s‘au îmbunătăţit ca mobilier, instrumente, material şi corp didactic cele ramase ? Şi în special ce măsuri s‘au luat ca sa dispară anafalbetis­­mul din ţara ? S'au mai înfiinţat şcoli pri­mare noi, sau posturi noi, acolo unde era trebuinţa ? Ce fă­cut cu adulţii? K­ M­ î­ ­n ziua de 30 Decemvrie 1950 a fost la noi în comună Dl Prim­­pretor, cu ocazia licitării cârciu­­mei comunale, când s‘a făcut şi scontarea cassei comunale, în care s‘a găsit o lipsă de 12800 Lei, care lipsă de bani cu toate învârtelile lor, n-a putut-o justi­fica, doar atât banii s‘au încă­­usat — fiind jurnalizeţi, dar nu s‘a putut justifica la cheltueli — sau mai bine zis lipsesc (prover­bul cu lupul). Noi nu vrem să-i judecăm, dar ne reţinem dreptul nostru de a întreba ce s‘a f&cut cu su­ma la care fireşte am contribuit şi noi in aceiaşi măsură cu ei. Oare cum se explică că di pri­mar când a deretutt pe b­erster Nr. 4 Nimic. De trei ori nimic. O măsura totuşi s‘a luat. Sa nu se mai amendeze şi să nu se mai Încaseze amenzile şcolare. Bravo lor! onoare lorlNu­­di dai copilul la şcoala, nu-i ni­mic, te iartă d. Maniu. Mi­ s-a plâns un ofiţer ca şi azi procentul de neştiutori de carte în armată e grozav, dar şi foarte dureros. Astfel imi spu­nea câ vor primi din judeţul Hu­nedoara peste o suta de tineri cu ştiinţă de carte şi tot atâţia neştiutori de carte, ba chiar ceva mai mulţi. Dar în beata Basara­­rabie, că şi azi vin la armata tineri, cari nu ştiu româneşte. Şi atunci iată în ce stare ne găsim, iată unde am ajuns în al 12—lea an dela Unirea cea mare lata cum şi-a ţinut promi­siunile cel mai mincinos guvern pe care am avut dela războiu încoace. E adevărat că la putere se ajunge prin minciuna, dar viito­­rul ţării nu trebue batjocorit şi minciuna să ramâni minciuna iar nu sa fie înlocuită cu bâ­taia de joc. E dureroasa stare a Învăţă­mântului la noi, dar puţini vor fi cari vor simţi acastă durere — fără ca sa fie Interesaţi în cauza. Să plângem, la ce ne ar fo­losi? Sa protestăm nu ne aude nimeni, deci sa tăcem şi sa de­plângem pe biata ţară.

Next