Cuvântul Poporului, 1935 (Anul 17, nr. 1-35)

1934-01-07 / nr. 1-2

Kami XVI / '^^aismeniul : — — — Lei 160— k----------------- 80” pb trr ’• — — —- „ 40— \®*abtt‘T®SppEf^zii cutii de stat „ 500— ANUNȚURI ȘI FNSERAŢIUNI N 1—2 Dumineci 7 IADUAIN­E 4^4 Organ al Partidului Național­ Agrar REDACț IA 1 ADMINISTRAȚIA x SIBIU, Str. Pintenului 1. (la Libr. Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.— se primesc la biroul administraţiei noastre Rândul “/■ Lei 5*50*— în text Lei 3*50’— v.yvm&etnr­** V, W Io ol Mo ca de existent. Elanul de care eram călău­­ziţi acum 15 ani In urmă cănd am pornit la drum, având ca lozincă: unirea tuturor inimilor româneşti tntr'una singură, tncă mai p lipită In sufletul nostru ! Conduşi de aceleaşi sentimente, cm fostă vitregia vremurilor prin care trecem, vremuri în care pulsează cea mai adequatâ şi neagră mizerie, nu voim să ne dăm înapoi dela lucrul început, ci, m­ai oţeliţi în puteri, vrem ca să fim şi pe mai departe pionerii culturii şi ai naţionalismului! Cam fost s‘au nu înţeleşi, se va vedea mai târziu ... O parte, a căror suflete erau alături de sufletele noastre, ne-au înţeles şi ne-au dat tot sprijinul atât material cât şi moral... Cei, din al căror suflet s‘a stins flacăra naţionalismului, şi departe de cultura românească, ne-au huiduit şi au făcut tot po­sibilul ca să ne distrugă... Dar, în ciuda lor şi spre mândria noastră, ne-am continuat drumul început cu atâta greutate, ajun­gând azi să păşim în al deal 16-lea an de e­xistenţă!.. Ajunşi la jumătatea drumu­lui şi dacă am poposi puţin, fă­când bilanţul celor 15 ani tre­cuţi, s-ar vedea câte kgr. de cer­neală am împrăştiat pe alte zeci de kgr. de hârtie, apărându-ne credinţa, cultura şi mai presus de toate Neamul. Colecţiile celor 15 ani de existenţă din zi­arul „Cuvântul Poporalulu, sunt cea mai vie mărturie a muncei noastre. Cu tot tenebrosul materia­lism al epocei, noi, cei grupaţi in jurul acestui ziar, necruţând nici muncă, nici sacrificii, de­parte de gândul de a profita personal de pe urma acestui ziar, vom continua munca noastră, a­­vând şi pe viitor credinţa, că, acest modest ziar va fi o can­delă aprinsă în casa fiecărui bun român, şi‘ndeosebi acelora dela sate. Deci, intrând în cel de-al 16lea an, bunul D zeu să ne a­­jute ca să fie într'un ceas bun continuarea lucrului. REDACŢIA bolnavă care a infectat trupul ţării. După ce materialiceşte sun­tem conduşi de străini, acum , ca un superlativ al stării de­plorabile în care ne aflăm, ne-am apucat să corcim şi sufletul nos­tru curat cu tot ce străinătatea a avut mai desgustător din punct de vedere moral. Turbulenţa vremurilor ac­tuale stă tocmai în neghioaba părăsire a sufletului nostru an■ cestral, care strălucea in cură­ţenie. Căci este cert efi dacă ne­ghina străinismului nu ne incer­­cules, românii ar fi găsit o armă mit civilizată pantru afirmarea anumitor pretenţii. In tot cazul această armă era cavalerească şi maî ales paşnică. Starea de spirit care se ca­racterizase printr­ o dăunătoare exaltare revoluţionară trebuia să prevină pe guvernanţi. Represiu­nile practicate de guvern au avut efectul benzinei turnate peste foc. Prin măsuri paşnice se pu­tea desarma cel mai fanatic duş­man. Dacă „vremurile revoluţio­nare“ pe care Octavian Goga , cu intuiţia sa de adânc cunoscă­tor al sufletului rural le anun­ţase, preocupa cât de puţin gân­durile guvernului, s'ar fi evitat cel mai oribil asasinat, comis d°a la răsboiu încoace-Buba care cocea trebuia tra­­tată cu preocusiune şi indulgenţă. Deaceia condoleanţele cari vin acum din întreaga lume ca sft­atiue durerea Încercată să sune uniform de puternic în ure­chile tuturor miniştrilor, ci : Asasinatul putea fi evitat. M. li................ mmmmmmvmm i n ..... Vremuri tulburi... Pe când nu lotreaga (ară se pregătesc prohodirea anului 1933 — detunăturile onsd revolver a­­casie a atras atenţianea lumii spre gara Sineie. Act s’a prăbuşit primministrul­­Arii, răpus de un exaltat care socotia că prin suprimarea unei vieţi işi serveşte religia lui poli­­tcă. A crezut că moartea lui I. Oh. Duca va demora­liza guvernul, va revoca „actul de guvernământ* prin care se displ­­vase gruparea politică din a®re făcea parte, era convins, poate, că suprimarea păstorului, va adu­­ce risipirea turmei. O concepţie, pe cât de ne­­justificată, pe atât de primejdi­oasă. Poporul român n‘a fost şi nu va fi niciodată de părere® c& a­­sasinatele politice pot aduce vre­odată binele. Asasinatul politic e o arm& demodată, luată din ar­senalul Balcanilor... Sufletul ro­mânesc respinge cu toată tăria suprimarea unei vieţi. Dela un colţ la altul al ţării dohul catonal şi & întina flamura neagră, la faţa gropii celui furat din viaţă toţi românii îşi pleacă — în mod creştinesc — capetele. Ceea ce se desprinde din a­­©est asasinat, cu premeditare şi întinsă complicitate, este idela Hirotonisirea de episcop a P. S. S Dr­ Vasile Lăzărescu Duminecă, 31 Decemvrie 1933 în biserica mitropolitană din Sibiu a avut loc hirotonisirea de epis­­cop a P.­­ S. Arhimandrit dr. Vasile Lăzărescu, ales episcop de Caransebeş. Hirotonisirea a fost dată de P. S. S. Dr. Nicolae Bălan, Mitro­politul Ardealului, fiind înconju­rat de cei 2 v­.cari ai săi, de P. S. S. Andrei Crişanul, şi de un sobor de protopopi, preoţi şi dia­coni. Punând noului episcop în­­trecănte: „Pentru ce ai venit ?* „Spune ne nouă ce crezi?“ „Spu­­ne-ne nouă mai pe larg cum crezi !“ „Ce mărturiseşti despre sf. Treime, despre întruparea Mântuitorului Hristos, despre sf. canoane şi altele. P. S. S. Vasile mişcat adânc sufleteşte, a răspuns la fiecare întrebare în parte, putându se citi de pe faţa sa, hotărârea de a şi pune sufletul în apărarea şi în buna păstorire a turmei ce i s’a încredinţat. La sfârşitul sf. Liturghii, I. P­­. S. Mitropolitul Nicolae, din scaunul arhiepisco­­pesc, printr’o cuvântare foarte emotivă, s’a adresat noului epis­cop: „Tinereţeie tale nimeni nu le defăimează ..“ (I Tim. 4, 12), la care P. S. S. Vasile a răspuns foarte emoţionat terminând prin rugăciunea : „Doamne, trimite mână Ta din lăcaşul Tău preaînalt şi mă înfrăţeşte în slujba Ta, în care m'ai aşezat azi prin Duhul Tău cel sfânt. Răsăritule de sus, care prin naşterea Ta cea după trup ai răsărit lumii lumina cunoştin­ţei, fă să se sâlăşluiască această lumină în sfeşnicul de lut al fiin­ţei mele, ajută-mi să o ridic de sub obrocul insuficienţei mele şi să o aşez pe masa mântuirii solilor Tăi, ca toţi să se­­lumine­ze şi să mântuiască şi văzând silinţele mele în jurul mântuirii lor să te preamărească pe Tine împreună cu Tatăl şi cu Duhul în veci Aramul“. Bănăţenii se pot mândri că au avut fericirea de a avea ca păstor sufletesc, pe unul din cei mai capacităţi dintre cleri. Inteligenţa şi puterea de muncă a noului lor episcop este îndeajuns cu­noscută. Aşa că nu mai e nevoie de a o scoate în relief şi de data aceasta. Faptele vorbesc şi nu cu­vintele deşarte !... Noi, nu putem decât să ru­găm Pronia cerească să­­ dea mulţi ani de Păstorie şi viaţă îndelungată !

Next

/
Thumbnails
Contents