Cuvântul Poporului, 1935 (Anul 17, nr. 1-35)
1934-01-07 / nr. 1-2
Kami XVI / '^^aismeniul : — — — Lei 160— k----------------- 80” pb trr ’• — — —- „ 40— \®*abtt‘T®SppEf^zii cutii de stat „ 500— ANUNȚURI ȘI FNSERAŢIUNI N 1—2 Dumineci 7 IADUAINE 4^4 Organ al Partidului Național Agrar REDACț IA 1 ADMINISTRAȚIA x SIBIU, Str. Pintenului 1. (la Libr. Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.— se primesc la biroul administraţiei noastre Rândul “/■ Lei 5*50*— în text Lei 3*50’— v.yvm&etnr** V, W Io ol Mo ca de existent. Elanul de care eram călăuziţi acum 15 ani In urmă cănd am pornit la drum, având ca lozincă: unirea tuturor inimilor româneşti tntr'una singură, tncă mai p lipită In sufletul nostru ! Conduşi de aceleaşi sentimente, cm fostă vitregia vremurilor prin care trecem, vremuri în care pulsează cea mai adequatâ şi neagră mizerie, nu voim să ne dăm înapoi dela lucrul început, ci, mai oţeliţi în puteri, vrem ca să fim şi pe mai departe pionerii culturii şi ai naţionalismului! Cam fost s‘au nu înţeleşi, se va vedea mai târziu ... O parte, a căror suflete erau alături de sufletele noastre, ne-au înţeles şi ne-au dat tot sprijinul atât material cât şi moral... Cei, din al căror suflet s‘a stins flacăra naţionalismului, şi departe de cultura românească, ne-au huiduit şi au făcut tot posibilul ca să ne distrugă... Dar, în ciuda lor şi spre mândria noastră, ne-am continuat drumul început cu atâta greutate, ajungând azi să păşim în al deal 16-lea an de existenţă!.. Ajunşi la jumătatea drumului şi dacă am poposi puţin, făcând bilanţul celor 15 ani trecuţi, s-ar vedea câte kgr. de cerneală am împrăştiat pe alte zeci de kgr. de hârtie, apărându-ne credinţa, cultura şi mai presus de toate Neamul. Colecţiile celor 15 ani de existenţă din ziarul „Cuvântul Poporalulu, sunt cea mai vie mărturie a muncei noastre. Cu tot tenebrosul materialism al epocei, noi, cei grupaţi in jurul acestui ziar, necruţând nici muncă, nici sacrificii, departe de gândul de a profita personal de pe urma acestui ziar, vom continua munca noastră, având şi pe viitor credinţa, că, acest modest ziar va fi o candelă aprinsă în casa fiecărui bun român, şi‘ndeosebi acelora dela sate. Deci, intrând în cel de-al 16lea an, bunul D zeu să ne ajute ca să fie într'un ceas bun continuarea lucrului. REDACŢIA bolnavă care a infectat trupul ţării. După ce materialiceşte suntem conduşi de străini, acum , ca un superlativ al stării deplorabile în care ne aflăm, ne-am apucat să corcim şi sufletul nostru curat cu tot ce străinătatea a avut mai desgustător din punct de vedere moral. Turbulenţa vremurilor actuale stă tocmai în neghioaba părăsire a sufletului nostru an■ cestral, care strălucea in curăţenie. Căci este cert efi dacă neghina străinismului nu ne incercules, românii ar fi găsit o armă mit civilizată pantru afirmarea anumitor pretenţii. In tot cazul această armă era cavalerească şi maî ales paşnică. Starea de spirit care se caracterizase printr o dăunătoare exaltare revoluţionară trebuia să prevină pe guvernanţi. Represiunile practicate de guvern au avut efectul benzinei turnate peste foc. Prin măsuri paşnice se putea desarma cel mai fanatic duşman. Dacă „vremurile revoluţionare“ pe care Octavian Goga , cu intuiţia sa de adânc cunoscător al sufletului rural le anunţase, preocupa cât de puţin gândurile guvernului, s'ar fi evitat cel mai oribil asasinat, comis d°a la răsboiu încoace-Buba care cocea trebuia tratată cu preocusiune şi indulgenţă. Deaceia condoleanţele cari vin acum din întreaga lume ca sftatiue durerea Încercată să sune uniform de puternic în urechile tuturor miniştrilor, ci : Asasinatul putea fi evitat. M. li................ mmmmmmvmm i n ..... Vremuri tulburi... Pe când nu lotreaga (ară se pregătesc prohodirea anului 1933 — detunăturile onsd revolver acasie a atras atenţianea lumii spre gara Sineie. Act s’a prăbuşit primministrulArii, răpus de un exaltat care socotia că prin suprimarea unei vieţi işi serveşte religia lui politcă. A crezut că moartea lui I. Oh. Duca va demoraliza guvernul, va revoca „actul de guvernământ* prin care se displvase gruparea politică din a®re făcea parte, era convins, poate, că suprimarea păstorului, va aduce risipirea turmei. O concepţie, pe cât de nejustificată, pe atât de primejdioasă. Poporul român n‘a fost şi nu va fi niciodată de părere® c& asasinatele politice pot aduce vreodată binele. Asasinatul politic e o arm& demodată, luată din arsenalul Balcanilor... Sufletul românesc respinge cu toată tăria suprimarea unei vieţi. Dela un colţ la altul al ţării dohul catonal şi & întina flamura neagră, la faţa gropii celui furat din viaţă toţi românii îşi pleacă — în mod creştinesc — capetele. Ceea ce se desprinde din a©est asasinat, cu premeditare şi întinsă complicitate, este idela Hirotonisirea de episcop a P. S. S Dr Vasile Lăzărescu Duminecă, 31 Decemvrie 1933 în biserica mitropolitană din Sibiu a avut loc hirotonisirea de episcop a P. S. Arhimandrit dr. Vasile Lăzărescu, ales episcop de Caransebeş. Hirotonisirea a fost dată de P. S. S. Dr. Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, fiind înconjurat de cei 2 v.cari ai săi, de P. S. S. Andrei Crişanul, şi de un sobor de protopopi, preoţi şi diaconi. Punând noului episcop întrecănte: „Pentru ce ai venit ?* „Spune ne nouă ce crezi?“ „Spune-ne nouă mai pe larg cum crezi !“ „Ce mărturiseşti despre sf. Treime, despre întruparea Mântuitorului Hristos, despre sf. canoane şi altele. P. S. S. Vasile mişcat adânc sufleteşte, a răspuns la fiecare întrebare în parte, putându se citi de pe faţa sa, hotărârea de a şi pune sufletul în apărarea şi în buna păstorire a turmei ce i s’a încredinţat. La sfârşitul sf. Liturghii, I. P. S. Mitropolitul Nicolae, din scaunul arhiepiscopesc, printr’o cuvântare foarte emotivă, s’a adresat noului episcop: „Tinereţeie tale nimeni nu le defăimează ..“ (I Tim. 4, 12), la care P. S. S. Vasile a răspuns foarte emoţionat terminând prin rugăciunea : „Doamne, trimite mână Ta din lăcaşul Tău preaînalt şi mă înfrăţeşte în slujba Ta, în care m'ai aşezat azi prin Duhul Tău cel sfânt. Răsăritule de sus, care prin naşterea Ta cea după trup ai răsărit lumii lumina cunoştinţei, fă să se sâlăşluiască această lumină în sfeşnicul de lut al fiinţei mele, ajută-mi să o ridic de sub obrocul insuficienţei mele şi să o aşez pe masa mântuirii solilor Tăi, ca toţi să selumineze şi să mântuiască şi văzând silinţele mele în jurul mântuirii lor să te preamărească pe Tine împreună cu Tatăl şi cu Duhul în veci Aramul“. Bănăţenii se pot mândri că au avut fericirea de a avea ca păstor sufletesc, pe unul din cei mai capacităţi dintre cleri. Inteligenţa şi puterea de muncă a noului lor episcop este îndeajuns cunoscută. Aşa că nu mai e nevoie de a o scoate în relief şi de data aceasta. Faptele vorbesc şi nu cuvintele deşarte !... Noi, nu putem decât să rugăm Pronia cerească să dea mulţi ani de Păstorie şi viaţă îndelungată !