Cuvântul Poporului, 1935 (Anul 17, nr. 1-35)

1934-06-10 / nr. 18

Anul XY1 Abonamentul : Pe un an — ______ — Lei 160— Pe o jumătate an — — — — , 80— Pe tren luni — — — — — „ 40— Pentru Bănci şi Instituţii de stat „ 500— Director Fondator: El­e Magesnu­ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU, Str. Pintenului 1 (la Libr. Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3 — ANUNŢURI ŞI PISERAŢIUNI se primesc la biroul administraţiei noastre . Rândul m/m Lei 5‘50*— în text Lei 3‘50"— DUMINECA 10 IUNIE 1934 Nr. 18 Organ al Partidului Naţional­ Agrar Pil­an­ Ml Mii®. Din cadrul nesfârşit isl vremii s‘au depănat patru ani de când M. S. Regele Ce­rol II — pe a­­tunci Principe surghiunit din mo­tive străine de sufletul Său — s‘a reîntors in Ţară purtat pe aripele unui vultur de otel. Era în 8 Iunie 1930... Ca lumina razelor de soare planează asupra noastră conştiin­ţa însemnătăţii acelei zile măreţe. Evenimentele ce s'au desfăşurat atunci vădesc că ele au fost di­rijate de mâna lui * dumnezeu. M. S. Regele Carol II după peste 4 ani de pribegie în stră­inătate, mânat de dorul pentru țara în care s'a născut şi îndu­rerat de soartea poporului Său, a înfruntat tăriile albastre ale Cerului descinzând la Bucureşti. Aci în asentimentul entuziast al Ţării întregi, Majestatea Sa şi-a ocupat Tronul de care o politică abuzivă şi violenţa a vrut să-L priveze. Acest fapt — pe care isto­ria l-a înregistrat sub numele de Restauraţie — a dărâmat situa­ţia de penibil provizorat a unei Regenţe neputincioase, făcând să triumfe şi să se înalţe pe te­melii trainice regimul monarhic al României Mari. Nici nu se putea să fie alt­fel. Oricât s-ar fi crezut de atot­puternic partidul care a legiferat în mod arbitrar actul nefast dela 4 Ianuarie 1926 el nu avea asen­timentul poporului suzeran. In mintea românului rămâne imu­­a­bilă credinţa în dreptul divin al domniei Regelui. Iată de ce reîntoarcerea din pribegie a Suveranului nostru a fost primită cu unanime şi însu­fleţite aprobări — exceptând ca­zul sporadic al conducătorilor unui partid, care însă la urmă tot au tebuit să se închine puterii Mo­narhului. Ziua de 8 Iunie 1930 va rămânea gravată cu litere de aur în istoria neamului nostru.M. Sa Reg­­­le Carol 11 s-a urcat pe Tronul marilor Săi înaintaşi cu cuvinte de în­demn la muncă desinteresată In proclamaţia pe care a dat-o ţării spune: „in clipele grele prin care trece ţara fac cel mai cald apel tuturor fiilor săi, la cea mai sinceră şi desinteresată colaborare pentru dezvoltarea forţelor ei vii. Chiar în acel moment mare când se inaugura o nouă domnie, cugetul Suve­ranului nostru era cuprins de îngrijorare văzând situaţia desnădăjduită a ţării. Acum după patru ani de la Restauraţie, Ţara şi a câştigat autoritatea atât de necesară. Domnia Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea — inaugurată prin îndemn la muncă — promite să fie demnă de cea a înaintaşilor Săi. Carol I a fost înfăptuitorul indepedenţei, Ferdinand I a fost înfăptuitorul unităţii naţionale, M. S. Carol 11 va fi înfăptuitorul consolidării şi progresului Româ­niei Mari. S’au împlinit patru ani dela Restaurare... Cu acest prilej poporul ro­mânesc se roagă Atotputernici­ M. S. REGELE CAROL II, lui Dumnezeu pentru sănătatea iubitului său Rege. Grija pe care Divinitatea a arătat o de atâtea ori faţă de ţa­ra noastră va dăinui şi pe mai departe ferind-o de primejdii. M. Sa Regele Carul 11, stă chezăşie pentru bunul mers al Ţării Sale iubite. De acea la a patra aniversare a Restaurării strigăm cu toată dra­gostea : Trăiască M. S. Regele Carol 11. Liviu Radu Pentru apărarea naţională Se pare că de data aceasta guvernul a lăsat la o parte toate preocupările de an­ ordin şi prin bugetul actual, s‘a alocat pentru înzestrarea armatei cea mai mare sumă, ce s’a dat vre-odată dela întregire plnă azi.­­ Nu trebuie să ne facem ilu­zii deşarte, nu trebuie să credem în vorbe multe, trebuie să dăm tot ceea ce putem­ da pentru ca armata să aibă tot ce-i trebue. Noi nu vom face război», dar războiul ne va fi impus. Va trebui să ne apărăm. Apărarea nu se poate face decât cu ace­­leaş mijloace, cu care­ eşti atacui. Conferinţa dezarmării, e ca boala ţiganului, se tot lungeşte pănă moare. Vedem bine cu toţii cum nu se înţeleg delegaţii aflaţi acolo. In timpul cât se perfrad­­­ează, ţările­ îşi pregătesc arma­tele, şi când se va termina con­­ferinţa dezarmării şi înarmarea va fi înfăptuită. Ne trebuiesc multe şi bune. Armamentul trebue complectat, magaziile de tot felul încărcate din belşug cu necesarul pentru războiu, dar pe lângă acestea, mai trebuie înfăptuită şi pregătirea morală. Armele trebuiesc mânuite de suflete, iar sufletele trebuiesc legate unele de altele prin ceva sfânt. In coloanele ziarului nostru totdeauna am accentuat că desbi­­narea pe motive meschine de opinii politice este dezastruoasă. Apărarea naţională trece azi pe primul plan al preocupării tutu­ror acelora, cari se pretind şi conducători şi români. Pentru armată să cerem cu toţii să se dea totul, iar pentru suflete să dăm noi. Ne trebuesc suflete oţelite, suflete călite în focul sacru al iubirii de ţară su­flete călăuzite numai de gândul datori­i până la capăt. Aceste suflete vor educe după ele disciplina atât de nece­sară, în vremurile tulburi prin care trece ţara. Să nu uităm, că popoarele care au decăzut moraliceşte şi sufleteşte au dispărut de pe faţa pământului. E timpul suprem. Totul la o parte, uniţi în cuget şi în simţiri să dăm şi să facem totul pentru ţară. Un îndemn bun de T. CRUCERU Este cunoscută activitatea lăudabilă a „Astrei“, în judeţul Sibiu. Destul de des pornesc e­­chipe de intelectuali din reşedin­ţele de plasă, cărora „ Astra“ le lasă toată libertatea de iniţiativă în alcătuirea programelor de muncă şi alegerea subiectelor, în satele apropiate, pentru propaga­rea culturei româneşti, între cei mai activi la lucru îl găsim pe Sălişteni. Intr­ o­dere de seamă apărută la ziare asupra unei astfel de şe­zători culturale-artistice, atenţia mi-a fost atrasă de ficiul unei con­ferinţe a dlui Const. Iosif, pro­fesor la gimnaziul din Sălişte. Iată un om care are chemarea să în­veţe pe copii certe, dar în ace­­laş timp să se bată la iveală şi să arate lor şi celor mai bătrâni cere e adevărul. Cred că era vorba de un îndemn pentru săteni.

Next