Cuvântul Poporului, 1936 (Anul 18, nr. 1-31)

1936-01-05 / nr. 1

ANUL­­XVB Duminecă, 5 Ianuarie 1936 Nr. 1 Organ al Partidului Naţional-Creştin sub conducerea unui comitet. lun­­ioa este Apariţia, sau reapariţia unei ga­zete poate să însemneze un eveniment cu rodnice urmări în măsura, în care gazeta va şti să se ridice a fi tribună de îndrumare, iar nu tarabă, unde se vinde şi cumpără orice. Pentru a putea atinge acest scop înalt e necesar să se creeze între ea şi cetitori o legătură atât de strânsă, încât, prin ceea ce scrie, să înfăţişeze limpede gândurile şi nă­zuinţele obştei, căreia se adresează. Aceste gânduri şi năzuinţi nu sunt totdeauna clare în conştiinţa indivizi­­zilor, cari, la un loc, formează socie- t tatea ; există un suflet colectiv, mai pre­sus şi altceva, decât suma oamenilor cari compun o societate. Pentru dife­riţii indivizi adesea acest suflet colec­tiv este ceva doar în mod vag bănuit, el trebue descifrat şi tălmăcit. Idealu­rile nu ajung a fi în adevăr idealuri, adecă forţe sufleteşti, care să îndrumeze o obşte spree un ţel, decât după ce s'a găsit cineva — omul genial — care să se rostească răspicat. Până atunci ele jeluiesc vi­iţei sunt presimţite în mod instinctiv, dar nu pot avea valoare de directive. De altă parte, pentru a trezi ecoul necesar, ideea rostită trebue să fie expresia exactă a acelor presimţiri şi să conţină leacul cel bun pentru vinde­carea relelor ce se abat asupra so­cietăţii respective. „România a Românilor" a f­o­s­t un ideal presimţit doar în mod vag, dar nu a ajuns a fi lozincă răscolitoare de energii nebănuite, decât după ce OCTAVIAN GOGA —omul de geniu— a rostit această formulă lapidară cu trei ani în urmă. Rostul gazetei este să uşureze procesul de descifrare şi de tălmăcire a sufletului colectiv şi să propage ade­vărurile lui. Se înţelege astfel uşor că o ga­zetă, care ar încerca să răspândească gânduri şi convingeri fără înrudire cu sensibilitatea obştească, va rămânea o încercare neizbutită, un fapt divers fără însemnătate. Noi vrem să fim ceea ce titlul ne impune : CUVÂNT AL POPORULUI. Convingerile noastre răsar din atenta observare a adevărurilor adânci ale existenţii Românilor ca Neam fău­ritor de Ţară. S'au nesocotit aceste adevăruri timp de aproape douăzeci de ani. Ne propunem să luptăm aci, alături, iată, de tot mai mulţi buni Români, pentru a le reda strălucirea pierdută. România trebue transformată în­­tr’un Stat, care să reprezinte o fiinţă în întregime şi curat românească, să fie expresia p­o­l­i­t­i­c­ă necontrafăcună a tuturor virtuţilor acestui Nisam, pentru a deveni, la rândul lui, pe viitor, pavăză ocrotitoare şi chezăşie de întărire a forţelor creatoare ale Neamului. Aceasta nu se va putea realiza, decât după ce ne vom hotărî definitiv să lăpădăm indiferenţa şi uşurinţa, cu care am tratat până acum marile pro­bleme de Stat. Vrem să contribuim de aci la trezirea acestei conştiinţe româneşti, atât de aşteptată, fără care, oricât Spre izbânda­ de prof. I. LUPAŞ, fost ministru La începutul anului 1932, însufleţirea neprecupeţită a ele­­mentelor doritoare de progres politic şi cultural s’a îndreptat spre puternica personalitate a d lui Octavian Goga, prodis modu­l şef al unui nou partid, care să fie în stare a produce în vie­ţa obştească a României întregite un curent de purificare morală, de răscolire a energiilor sufleteşti, de avânt spre gânduri fără pri­­hană şi de încredere neclintită în biruinţa virtuţilor naţionale şi creştine ale poporului nostru. Partidul Întemeiat de­­ Oc­­tavian Goga a păşit pe calea progresului, fiind in stare să treacă victorios două examene politice grele, în campaniile electorale din 1932 şi 1933, In cursul că­rora fusese aruncată in cumpănă însăş existenţa sa. Dar izbânda cea mai mare a fost fuziunea încheiată in vara anului 1935 cu Liga Apărării Naţionale Creştine de sub con­ducerea d-lui Alexandru Cuza din Iaşi, care timp de o jumătate de veac a luptat cu neprege­tată stăruinţă pentru afirmarea şi biruinţa elementelor băştinaşe a­­supra celor venetice. Fuziunea aceasta, oblăduită de 5.5ferta lozincă: Christos, Rege, Naţiune a fost sf­iţită în ziua de 14 iulie în faţa altar­ulu din Mitropolia Moldovei, despre care nemuritorul Mihail Eminescu spunea că este însăş mama nea­mului românesc. Trebue deci să pornim din nou la luptă cu cele mai bune nădejdi într’o deplină şi apropi­ată izbândă. Jurământul din catedrala me­tropolitană a Iaşilor lui Veniam Costachi va rămâne crestat la răbojul luptelor noastre naţionale­­politice ca punctul de mânecare spre o nouă desrobire morală şi socială economică a neamului ro­mânesc. Numai după înfăptuirea a­­cestei desrobiri va putea să re­­nască­ în fug de strălucirea şi vi­goarea ei, România liberă şi in­dependentă. A sosit clipa, când toată su­flarea românească trebue să as­culte glasul de chemare la lupta pentru noua desrobire şi să­­ ur­meze cu hotărârea înaintaşilor de acum trei sute de ani, cărora în­ţeleptul Matei Basarab le adresa cuvintele, ce par smulse aevea din dureroasele frământări ale vilelor noastre­­ ,Doamne, stră­inii năvăliră în moşia noastră şi şi spurcară mările cu mită şi îndrăzniră să vândă şi să câr­­ciumărească sfintele tale daruri şi, alungând pe moşneni, în tru­dele şi ostenelele lor să aşeze pe cei străini*. Cum a reuşit atunci instinctul sănătos al neamului românesc să scuture jugul străin, — numai pe calea legii,fără vărsare de sânge — tot aşa va trebui să îndrăznea­scă a proceda şi generaţia de acum, pe care o apasă cea mai grea răspundere pentru soarta de azi şi de mâne a României întregite. Sf. Scriptură ne asigură că mântuirea vine „de la mulţimea celor cu bun sfat*. Mulţimea a început a se mişca de pretutindeni, din toate unghiurile ţării, cutremurată în adâncimile ei suflete­şti de dorinţa ferbinte să asculte şi să urmeze, în orice împrejurări, sfatul cel bun al programului Naţional­ Creştin. Ceasul mântuirii se apropie... Dar el trebue aşteptat în trezvie şi cu hotărîre de luptă. Toţi cei înregimentaţi sub flamura naţio­­nală-creştină a nouilor lupte de desrobire să-şi aibe candela plină de untul de lemn al credinţei ne­­şovăitoare, căci numai prin ea se poate smulge biruinţa deplină asupra tuturor celor potrivnici neamului şi statului românesc întregit. Celui ce luptă cu credinţă, nimic nu­­ va fi prea greu, nimic cu neputinţă de înfăptuit. Cu stâlpările sufleteşti ale credinţei, care face minuni, şi ale nădejdii în mântuirea neamului nostru, să ieşim deci, cu mic cu mare, întru întâmpinarea celor cari vin, în numele Domnului, să ne cheme la sfânta luptă pentru Christos, pentru Rege şi pentru Naţiune. 1 % * Prof Dr. IOAN LUPAŞ ne-am plânge, sau oricât , bogăţii se vor revărsa asupra noastră , tot nu ne -om vedea stăpâni la noi acasă, ci sortiţi să privim neputincioşi, cum peste truda unui popor întreg se aşează atotstă­­pânitoare, hidoasă în pofta ei de dis­trugere, şleahta hrăpăreaţă a venor-’ cilor. Acesta este gândul nostru. Impus — va conveni oricine — de cele mai­­■ele nevoi şi răspunzând celor mai curate aspiraţiuni. Suntem pe linia dreaptă a re­vendicărilor româneşti. Credem, nestrămutat, In izbânda­­ naţi'­­na­l-creştină! CUVÂNTUL POPORULUI Economia Naţionalistă de ILIE FLOASIU, deputat Naţionalismul economic, a­­decă iizuinţa fiecărei naţiuni în parte spre un progres material, a existat în toate timpurile, chiar şi la popoarele lumii vechi. Nici un popor liber n’ar fi admis ca pe teritoriul propriu străinii să desvolte o activitate economică. Naţiunea stăpânitoare dispunea exclusiv de toate mijloacele de existenţă. In de­cursul evului mediu au­toritatea de stat deasemenea in­tervenea în activitatea economică, reglementând producţiunea şi con­trolând schimbul. Economiile na­ţionale erau prin urmare şi în această epocă tot economii na­­ţionaliste. Descoperirile şi invenţiunile din secolele 18 şi 19, având ca urmare contactul popoarelor eu­ropene cu o lume mai mare, un progres tehnic uimitor şi o posi­­blitate de îmbogăţire nemaipo­­menită, a schimbat şi concepţia despre economia naţională. »Na­ţionalul* e înlocuit cu »materialul* şi economicul nou pretinde liber­tate absolută pentru oricine, de a produce şi de a mijloci. Puterea de producţiune este munca şi această putere pretinde o libertate absolută de manifestare. Acest sistem numit liberalism economic se bazează pe concu­rența liberă şi urmăreşte ca munca Goga - Cuza - Partidul National Restm - România a Românilor.

Next

/
Thumbnails
Contents