Cuvântul Poporului, 1936 (Anul 18, nr. 1-31)
1936-01-05 / nr. 1
ANULXVB Duminecă, 5 Ianuarie 1936 Nr. 1 Organ al Partidului Naţional-Creştin sub conducerea unui comitet. lunioa este Apariţia, sau reapariţia unei gazete poate să însemneze un eveniment cu rodnice urmări în măsura, în care gazeta va şti să se ridice a fi tribună de îndrumare, iar nu tarabă, unde se vinde şi cumpără orice. Pentru a putea atinge acest scop înalt e necesar să se creeze între ea şi cetitori o legătură atât de strânsă, încât, prin ceea ce scrie, să înfăţişeze limpede gândurile şi năzuinţele obştei, căreia se adresează. Aceste gânduri şi năzuinţi nu sunt totdeauna clare în conştiinţa indivizizilor, cari, la un loc, formează socie- t tatea ; există un suflet colectiv, mai presus şi altceva, decât suma oamenilor cari compun o societate. Pentru diferiţii indivizi adesea acest suflet colectiv este ceva doar în mod vag bănuit, el trebue descifrat şi tălmăcit. Idealurile nu ajung a fi în adevăr idealuri, adecă forţe sufleteşti, care să îndrumeze o obşte spree un ţel, decât după ce s'a găsit cineva — omul genial — care să se rostească răspicat. Până atunci ele jeluiesc viiţei sunt presimţite în mod instinctiv, dar nu pot avea valoare de directive. De altă parte, pentru a trezi ecoul necesar, ideea rostită trebue să fie expresia exactă a acelor presimţiri şi să conţină leacul cel bun pentru vindecarea relelor ce se abat asupra societăţii respective. „România a Românilor" a fost un ideal presimţit doar în mod vag, dar nu a ajuns a fi lozincă răscolitoare de energii nebănuite, decât după ce OCTAVIAN GOGA —omul de geniu— a rostit această formulă lapidară cu trei ani în urmă. Rostul gazetei este să uşureze procesul de descifrare şi de tălmăcire a sufletului colectiv şi să propage adevărurile lui. Se înţelege astfel uşor că o gazetă, care ar încerca să răspândească gânduri şi convingeri fără înrudire cu sensibilitatea obştească, va rămânea o încercare neizbutită, un fapt divers fără însemnătate. Noi vrem să fim ceea ce titlul ne impune : CUVÂNT AL POPORULUI. Convingerile noastre răsar din atenta observare a adevărurilor adânci ale existenţii Românilor ca Neam făuritor de Ţară. S'au nesocotit aceste adevăruri timp de aproape douăzeci de ani. Ne propunem să luptăm aci, alături, iată, de tot mai mulţi buni Români, pentru a le reda strălucirea pierdută. România trebue transformată într’un Stat, care să reprezinte o fiinţă în întregime şi curat românească, să fie expresia politică necontrafăcună a tuturor virtuţilor acestui Nisam, pentru a deveni, la rândul lui, pe viitor, pavăză ocrotitoare şi chezăşie de întărire a forţelor creatoare ale Neamului. Aceasta nu se va putea realiza, decât după ce ne vom hotărî definitiv să lăpădăm indiferenţa şi uşurinţa, cu care am tratat până acum marile probleme de Stat. Vrem să contribuim de aci la trezirea acestei conştiinţe româneşti, atât de aşteptată, fără care, oricât Spre izbânda de prof. I. LUPAŞ, fost ministru La începutul anului 1932, însufleţirea neprecupeţită a elementelor doritoare de progres politic şi cultural s’a îndreptat spre puternica personalitate a d lui Octavian Goga, prodis modul şef al unui nou partid, care să fie în stare a produce în vieţa obştească a României întregite un curent de purificare morală, de răscolire a energiilor sufleteşti, de avânt spre gânduri fără prihană şi de încredere neclintită în biruinţa virtuţilor naţionale şi creştine ale poporului nostru. Partidul Întemeiat de Octavian Goga a păşit pe calea progresului, fiind in stare să treacă victorios două examene politice grele, în campaniile electorale din 1932 şi 1933, In cursul cărora fusese aruncată in cumpănă însăş existenţa sa. Dar izbânda cea mai mare a fost fuziunea încheiată in vara anului 1935 cu Liga Apărării Naţionale Creştine de sub conducerea d-lui Alexandru Cuza din Iaşi, care timp de o jumătate de veac a luptat cu nepregetată stăruinţă pentru afirmarea şi biruinţa elementelor băştinaşe asupra celor venetice. Fuziunea aceasta, oblăduită de 5.5ferta lozincă: Christos, Rege, Naţiune a fost sfiţită în ziua de 14 iulie în faţa altarulu din Mitropolia Moldovei, despre care nemuritorul Mihail Eminescu spunea că este însăş mama neamului românesc. Trebue deci să pornim din nou la luptă cu cele mai bune nădejdi într’o deplină şi apropiată izbândă. Jurământul din catedrala metropolitană a Iaşilor lui Veniam Costachi va rămâne crestat la răbojul luptelor noastre naţionalepolitice ca punctul de mânecare spre o nouă desrobire morală şi socială economică a neamului românesc. Numai după înfăptuirea acestei desrobiri va putea să renască în fug de strălucirea şi vigoarea ei, România liberă şi independentă. A sosit clipa, când toată suflarea românească trebue să asculte glasul de chemare la lupta pentru noua desrobire şi să urmeze cu hotărârea înaintaşilor de acum trei sute de ani, cărora înţeleptul Matei Basarab le adresa cuvintele, ce par smulse aevea din dureroasele frământări ale vilelor noastre ,Doamne, străinii năvăliră în moşia noastră şi şi spurcară mările cu mită şi îndrăzniră să vândă şi să cârciumărească sfintele tale daruri şi, alungând pe moşneni, în trudele şi ostenelele lor să aşeze pe cei străini*. Cum a reuşit atunci instinctul sănătos al neamului românesc să scuture jugul străin, — numai pe calea legii,fără vărsare de sânge — tot aşa va trebui să îndrăznească a proceda şi generaţia de acum, pe care o apasă cea mai grea răspundere pentru soarta de azi şi de mâne a României întregite. Sf. Scriptură ne asigură că mântuirea vine „de la mulţimea celor cu bun sfat*. Mulţimea a început a se mişca de pretutindeni, din toate unghiurile ţării, cutremurată în adâncimile ei sufleteşti de dorinţa ferbinte să asculte şi să urmeze, în orice împrejurări, sfatul cel bun al programului Naţional Creştin. Ceasul mântuirii se apropie... Dar el trebue aşteptat în trezvie şi cu hotărîre de luptă. Toţi cei înregimentaţi sub flamura naţională-creştină a nouilor lupte de desrobire să-şi aibe candela plină de untul de lemn al credinţei neşovăitoare, căci numai prin ea se poate smulge biruinţa deplină asupra tuturor celor potrivnici neamului şi statului românesc întregit. Celui ce luptă cu credinţă, nimic nu va fi prea greu, nimic cu neputinţă de înfăptuit. Cu stâlpările sufleteşti ale credinţei, care face minuni, şi ale nădejdii în mântuirea neamului nostru, să ieşim deci, cu mic cu mare, întru întâmpinarea celor cari vin, în numele Domnului, să ne cheme la sfânta luptă pentru Christos, pentru Rege şi pentru Naţiune. 1 % * Prof Dr. IOAN LUPAŞ ne-am plânge, sau oricât , bogăţii se vor revărsa asupra noastră , tot nu ne -om vedea stăpâni la noi acasă, ci sortiţi să privim neputincioşi, cum peste truda unui popor întreg se aşează atotstăpânitoare, hidoasă în pofta ei de distrugere, şleahta hrăpăreaţă a venor-’ cilor. Acesta este gândul nostru. Impus — va conveni oricine — de cele mai■ele nevoi şi răspunzând celor mai curate aspiraţiuni. Suntem pe linia dreaptă a revendicărilor româneşti. Credem, nestrămutat, In izbânda naţi'nal-creştină! CUVÂNTUL POPORULUI Economia Naţionalistă de ILIE FLOASIU, deputat Naţionalismul economic, adecă iizuinţa fiecărei naţiuni în parte spre un progres material, a existat în toate timpurile, chiar şi la popoarele lumii vechi. Nici un popor liber n’ar fi admis ca pe teritoriul propriu străinii să desvolte o activitate economică. Naţiunea stăpânitoare dispunea exclusiv de toate mijloacele de existenţă. In decursul evului mediu autoritatea de stat deasemenea intervenea în activitatea economică, reglementând producţiunea şi controlând schimbul. Economiile naţionale erau prin urmare şi în această epocă tot economii naţionaliste. Descoperirile şi invenţiunile din secolele 18 şi 19, având ca urmare contactul popoarelor europene cu o lume mai mare, un progres tehnic uimitor şi o posiblitate de îmbogăţire nemaipomenită, a schimbat şi concepţia despre economia naţională. »Naţionalul* e înlocuit cu »materialul* şi economicul nou pretinde libertate absolută pentru oricine, de a produce şi de a mijloci. Puterea de producţiune este munca şi această putere pretinde o libertate absolută de manifestare. Acest sistem numit liberalism economic se bazează pe concurența liberă şi urmăreşte ca munca Goga - Cuza - Partidul National Restm - România a Românilor.