Cuvântul Poporului, 1936 (Anul 18, nr. 1-31)

1936-01-05 / nr. 1

2_____________________________ să-şi poată ridica cu ajutorul a­cestei libertăţi rentabilitatea la maximum. Liberalismul economic dă însă putinţa unui număr redus de indivizi, cari deţin mijloacele de producţiune ale tehnicei moderne, să exploateze massele lucrătorilor, împrejurarea aceasta creiază la oraşe, în lipsa intervenţionismului de stat, o diferenţiere socială care promite dezordini cu con­secinţe grave. Naşte curentul so­cialist care propagă comunizarea proprietăţii private. Crizele economice periodice arată însă că libera concurenţă nu reglementează îndeajuns viaţa economică şi că liberalismul nu se mai poate menţine. Socialis­mul deasemenea e vehement com­bătut, pentru că el nu ţine cont de interesele naţionale, condiţie principală pentru existenţa ori­cărui popor. Constatarea istorică că toate popoarele au progresat dealungul veacurilor numai susţinându-şi cu toate puterile interesele econo­mice naţionaliste şi că numai prin realizarea unităţii lor naţionale au putut deveni tari şi bogate, a scos la suprafaţă doctrina eco­nomică naţionalistă. Economiştii naţionalişti ai marilor popoare civilizate, cari au contribuit la revoluţionarea ştiinţei economice, luând ca punct de plecare în viaţa producătoare în locul avu­tei (cum făceau li­beraliştii) sau în locul muncii (cum făceau socialiştii) naţiunea, au înţeles sub naţiune toata po­pulaţia de pe teritoriul unui stat. Abia cu distinsul profesor de la Iaşi şi şef suprem al partidului Naţional-Creştin, dl A. C. Cuza, se începe o epocă nouă în ştiinţa economică. D. A. C. Cuza, ba­zat pe i­d­e­e­a de naţionalitate pentru care a luptat viaţa în­treagă, cercetează şi se întreabă : „Cine deţine în sânul unei na­ţiuni cele mai multe mijloace de producţiune şi deci de existenţă? Pentru că dacă e cumva o popu­laţie străină care deţine aceste mijloace, atunci această populaţie străină are posibilitatea de îm­bogăţire şi înmulţire în dauna naţunii băştinaşe şi aceasta ar constitui o primejdie pentru viaţa naţiunii băştinaşe“. D . A. C. Cuza mai spune: „O naţiune spre a se desvolta normal şi a ridica la maximum însuşirile sale morale şi econo­mice, trebue să caute a fi ne­contenit stăpână pe mijloacele ei de existenţă, iar dacă are ele­mente străine cari să deţină ele aceste mijloace, atunci să le eli­mine din corpul ei social, spre a nu-şi diminua rezistenţa şi a-şi închide drumul ascendent spre progres“. D­l Cuza găseşte România invadată de evrei şi străini în dauna populaţiei autohtone adecă a românilor băştinaşi. Străinii deţin mijloacele de existenţă In cea mai mare măsură. In conse­cinţă d­l Cuza cere punerea în practică a formulei ştiinţifice descoperite de d-sa, aşa după cum au făcut o acum mai recent Germanii. Noi ştim că dacă eliminarea străinilor din viaţa economică nu se va pune în practică, vorba d-lui Cuza, neamul nostru riscă să fie sancţionat cu pieirea. Dogma economiei naţiona­liste urmăreşte punerea solidari­tăţii naţionale şi a intereselor su­perioare ale acesteia mai presus de interesele individului, mai sus de interesele unei clase sociale. Dogma economiei naţionaliste este contrară celei socialiste care periclitează unitatea naţională şi contrară democraţiei care nu ţine cont de puterea de rezistenţă a populaţiei băştinaşe. Dogma economiei naţiona­liste pretinde deci transformarea statului român într’un stat naţio­­nal unitar. Acest stat este statul armoniei sociale şi al rezistenţei naţionale, este statul spre care trebue să tindă orice bun român, este statul pentru care vom lupta de azi înainte până la izbândă. „CUVÂNTUL POPORULUI“_____________. Nu vă întovărăşii­ cu străinii, nici cu tovarăşii străinilor! Ferifi-vă de jidovi şi de Românii jidovii­! Valul care creşte — Ideia naţională se apropie de izbândă — Inima oricărui român ade­­vărat trebuie să i se aprindă de bucurie, văzând cum creşte valul naţionalismului creştin chemat să cureţe şi să rodnicească ogorul sufletesc al neamului şi să g­ă­­bească înfăptuirea visului nostru al tuturora. România a Români­lor, îndată după războiul unităţii noastre politice, ne-am bucurat şi am petrecut. Am sărbătorit ani de arândul izbânda jertfelor în­aintaşilor noştri. Iar în acest timp, profitând de bunătatea şi negri­­ja noastră, nenumărate cete de străini hrăpăreţi s’au furişat în ţară tăcându şi culcuş cald în bogăţiile pământului românesc, jidovii rătăcitori de pretutindeni s’au oprit la noi şi otrăvind sufle­tele cu presa lor s’au înstăpânit asupra acestora, iar asupra bo­găţiilor ţării s‘au înstăpânit prin milă şi prin hoţie. In această atmosferă de far­­băceală generală şi‘n zgomotul democratic pe care-1 făceau ga­zetele­­­doveşti, abia se auzea glasul puţinilor profeţi ai redeş­teptării naţionale şi al câtorva crainici ai drepturilor noastre. Aceşti profeţi neînfricaţi şi ne­osteniţi însă n’au încetat o clipă să strige în mijlocul poporului nostru buimăcit drepturile sfinte ale celui mai curat naţionalism. In Moldova A. C. Cuza, iar în Ardeal şi pretutindeni Intre ho­tarele României Mari O. Goga, cu tovarăşii săi ridică tot mai sus steagul revendicărilor româneşti, chemând naţia la luptă sfântă. Şi oastea l­or creştea de pe-o zi pe alta. Astăzi ea este o armată mare, căreia nimic nu i se mai poate împotrivi. S’au ridicat me­dicii şi au cerut românizarea a­­cestei bresle, s‘au ridicat advo­caţii şi au c€rut curăţirea baro­­urilor de jidovi şi de ceilalţi stră­ini; s‘au ridicat negustorii şi au cerut românizarea negoţului; s‘au ridicat meseriaşi cerând naţiona­lizarea industriei şi s‘au ridicat ţăranii cerând românizarea poli­ticei — ca să nu mai fim robii* străinilor în propria noastră ţară. Şi s‘au ridicat cu toţii — într'un val de minunată înfrăţire cerând mai multă dreptate creştinească­­şi românească pentru fiii neamu­lui nostru cari au zidit şi cari a­­pără hotarele ţăr­i ! Astăzi numele celor doi pro­feţi ai drepturilor noastre naţio­nale — A. C. Cuza şi O. Goga — e pe buzele tuturora, i­a­r porunca­­ România a Românilor este scrisă cu litere de foc în orice inimă cu adevărat româ­nească. Nădejdea tuturora este astăzi Paradul Naţional Creştin, a cărui luptă românească şi creş­tină se apropie de izbândă glo­rioasă. Intraţi cu toţii sub steagul de luptă al partidului naţional creştin, ca să vă învredniciţi cu toţii de bucuria biruinţii care se apropie ! Dinu Pajură apariţia acestui om nou, un lucru se poate preciza sigur, ori locul din care îşi va lua naştere acest om, va fi flacăra naţionalismului pur şi a creştinismului adevărat. Credinţa şi naţionalismul sunt cele două sentimente surori ce­ au stat la baza tuturor virtuţilor neamului românesc. Din aceste două sentimente e împletită în­treagă istoria poporului român. Vedem cu toţii cum curentul naţionalist cucereşte inimile bu­nilor români şi cum s’a fixat de puternic în viaţa poporului ro­mân. Stegari ne-a dăruit norocul dintre cei mai aleşi fii ai ţării. Naţionalismul azi, nu mai e cu­vânt de paradă,folosit de trăpăduşii politici ca o monedă sunătoare, azi e o problemă de Stat, ce are menirea să purifice viaţa unui neam, ce trebuie trezit la adevă­rata conştiinţă naţională. Dacă nu va fi chemat omul care să localizeze incendiul na­ţionalist, în folosul ţării, se va topi în acest incendiu nu numai sgura şi rugina, ci se va topi şi metalul nobil al rasei dominante. Acest om nu trebue căutat într’un sbuciumat de ocazie sau într'un vis, care n’a produs decât sgo­­mot şi vorbărie în viaţa lui, ci trebue căutat într’un om, care din munca lui a făcut o evanghelie, iar din lupta sa o dogmă de m­ait patriotism. Zadarnic se vor sbate marii şi micii interesaţi să oprească cursul Dunării în loc, valurile pline şi grele vor trece cu uşu­rinţă peste creştetele mici ce nu-şi au fixate rădăcinile în glia noastră străbună, nici nu i-a sărutat la naştere soarele românesc. Omul nou e asemenea cursului unui fluviu cu mare vo­lum, pe care valurile isvorului îl împing la ţintă. Fără prezenţa omului nou puterea unui neam se risipeşte în sbuciumări mărunte şi în pa­timi josnice. In faţa acestui ideal nou, diavolii democraţiei false de ieri şi azi, vor fi trântiţi din cerul lor de interese şi calcule meschine în iadul pe care ei l-au pregătit unui neam ce şi-a ridicat ochii numai spre cer şi a crezut în rai şi într-o clipă mântuitoarei Oamenii vechi şi înstrăinaţii la suflete sunt pe coborîşul vieţii politice, pe când omul nou urcă, urcă sigur, ajutat de idealul na­ţional al unui popor cinstit şi sigur de steaua destinului său. Ideia naţionaliste îşi spune cuvântul ei de condamnare pen­tru străinii şi vânduţii neamului românesc pe deoparte, iar pe de altă parte salute apariţia stelei mântuitoare prin versurile: Steaua lor rătăcitoare o vedem Ie’a asfinţit: „Pe când steaua noastră mândră le zărim la răsărit. ION TATU Partidele vechi? Puneţi-le o cruce si spuneţi la căpătâiul lor un creştinesc „Dumnezeu să te ierte!" Om nou Din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre s’a căutat omul nou. Depinde de idealul unui popor în ce constă omul nou , pe care îl reclamă. Cu totul di-­­­ferit e omul nou al Italiei, faţă de cel al Germaniei sau Rusiei. Omul nou e produsul unui curent hotărît, e mandatarul unei cre­dinţe şi cuceritorul unei speranţe unanime. Cu cât o ţară e mai slab guvernata, cu cât un popor e mai înşelat şi mai asuprit, cu atât triumfă mai mult în sufletul mul­ţimii mirajul unui om nou. Acest om e capabil să adune sfărmătu­rile unui vas rupt de furtună şi să­­ dea direcţia normală pe va­lurile mării Virtuţile acestui om se prefac ca prin minune şi vir­tuţi unanime, iar sentimentele inimii sale după ce devin senti­mente publice, trec în istorie în colecţie de fapte bogate. Cu cât frământările unui po­por iau proporţii mai mari, cu cât ruina morală şi materială a atre­s proporţii mai catastrofale, cu atât se aşteaptă mai vârtos o salvare de undeva, cu atât se conturează mai limpede figura unui om nou. In ce ne priveşte pe noi cu Nr. I Nu ciftfd­ gazete jido­veşti sau jîdovitelEle vă otrăvesc sufletul si vă pregătesc moartea. Ele vă invnt­ ca stăpânii lor să vă poată insela.

Next