Cuvântul Poporului, 1938 (Anul 20, nr. 1-13)

1937-01-10 / nr. 1

Duminecă, 10 Ianuarie 1937___ __ Nr. 1 ANUL XVu­l. Organ. al Partidului Naţional-Creştin sub conducerea unui comitet. Dreptate In ziua de 14 Mai 1934, cu pri­lejul unei audienţe la fostul ministru de externe Eduard Beneş, actualul pre­şedinte al republicei vecine şi aliate, am putut auzi pe doctorul Koch, re­prezentantul de atunci al Germaniei la Praga, rostind importanta declara­­ţiune că guvernul din Berlin, de dra­gul de a păstra corecte relaţiuni de vecinătate, ar fi aplicat să considere problema Germanilor din Cehoslova­cia, în deosebi a celor din regiunea Eger ca o chestie de puţină însemnă­­tate... Iată o declaraţiune înţeleaptă, iz­­vorâtă din simţ politic realist, de care ar fi de dorit să se pătrundă şi re­­presentanţii guvernului de la Budapesta. Dându-şi seama de efectele slabe, adeseori nule, pe cari le-a înregistrat in anii din urmă costisitoarea propa­gandă revizionistă budapestană, ar fi mai ales în propriul lor Interes, să aibă curajul cetăţenesc a trage con­cluziile fireşti, contribuind la potolirea nefastului hiperzel revizionist, care ar putea să împingă spre prăpastie şi pe iniţiatorii din împărăţia lui Horthy şi pe naivii minoritari ai statelor din Mica înţelegere, caii s'ar lăsa prinşi în mrejile agitatorilor revizionişti. Efectul faimoaselor conferinţe de propagandă revizionistă, întreprinsă de contele Ştefan Bethlen în mai multe centre europene, s'a întâmplat să fie uneori diametral opus celui aşteptat din partea conferenţiarului şi a parti­zanilor săi. Chiar la conferinţa din Londra fiind de faţă şi profesorul uni­versitar R. Seton Watson (Scotus Vi­ator), unul dintre cei mai buni cunos­cători ai politicei ungureşti, a ridicat câteva obiecţiuni răsturnând afirma­­ţiunile neîntemeiate ale contelui Be­thlen şi aducându­­ într'o situaţie din cele mai neplăcute. Zadarnic se amăgea el cu iluzia de a reuşi să strecoare în opinia pu­blică credinţa deşartă, că revizuirea tratatelor de pace ar fi posibilă, în temeiul articolului 19 din pactul So­cietăţii Naţiunilor» fără a provoca un nou războiu. Din răspunsurile ce­­ s'au dat de către cei mai autorizaţi tălmăcitori ai textului din acest articol, s'a putut lămuri În­treaga opinie publică europeană despre imposibilitatea oricărei revizu­iri de graniţă pe cale pacinică şi în temeiul acestui articol, care nu pre­vede nici un fel de rectificare terito­rială, ci numai revizuirea acelor dis­­poziţiuni ale tratatelor, cari ar fi ră­mas neaplicate şi deci fără efect practic. Tot atât de amăgitoare s’au do­vedit şi speranţele într'un eventual sprijin efectiv, pentru scopurile revi­zioniste budapestane, fie din partea Romei lui Mussolini fie din partea Berlinului hitlerist sau a Varşoviei colonelului Beck. Istorica de prof. I. Lupaş In sfârşit speranţa într'o apropi­ată dismembrare a Micii înţelegeri, din care se zicea la începutul anului 1934 că se va desface mai întâiu Iugosla­via, nu a fost nici ea decât o himeră din domeniul celor mai puerile plăs­muiri. In locul visatei dismembrări, pro­pagandiştii generalului Gömbös s'au pomenit în faţa celei mai neclintite hotărâri a statelor din Mica înţelegere de a-şi consolida şi adânci alianţa de­fensivă ca să poată asigura dăinuirea tratatelor menite a servi ca temelie pentru desvoltarea lor viitoare şi pen­tru aşezământul păcii europene. Poate nu e o simplă întâmplare că printre strigătele necontenite după „dreptate Ungariei!“ a putut străbate, din Budapesta revizionistă un glas al ştiinţei istorice care spune că Ungariei aevea i s'a făcut dreptate prin trata­tul dela Trianon. La 1933 s'a tipărit o carte de sinteză istorică, al cărei autor Francisc Eckhart este profesor la Universitatea din Budapesta. Dar se vede că el face parte din tagma istoricilor cari izbutesc a nu se lăsa înduplecaţi să jertfească adevărul de dragul unor preocupări sau tendinţe ale actualităţii politice. El mărturiseşte fără înconjur, că în timpul, când au pătruns ungurii în patria lor de azi regiunea din sudul lacului Balaton era stăpânită de elemente etnice, cari vor­beau o limbă neolatină. Iar cu privire la întinderea teritorului, ocupat de că­­tre cetele lui Arpad, spune lămurit : „Să nu ne închipuim că au populat cuceritorii ţara întreagă. Numărul lor poate şi din cauza înfrângerii suferite în patria de mai înainte, era prea mic pentru aceasta. Teritorul ocupat de ei se potrivea aproape cu cel sta­bilit prin pacea dela Trianon, la care a fost redusă după o mie de ani Un­garia"... Iată deci că mult clevetitul tra­tat de la Trianon nu este decât actul internaţional, prin care se aduce cu­venitul respect adevărului istoric, măr­turisit de însăşi ştiinţa oficială ma­ghiară cu privire la graniţele terito­rului, pe care au fost în stare să-l o-Campania de reorganizare a partidului Naţional Creştin şi de pro­pagare a programului său mântuitor a fost susţinută in cursul anului 1936 în judeţ, ca şi în restul ţării, cu vi­goarea, pe care o impunea scopul mare ce şi-a fixat. Vom putea spune în curând că întreg judeţul este ast­fel organizat, încât aşteptăm cu seni­nătate şi deplină încredere marea luptă ce va trebui să dăm, probabil, în vara lui 1937. Partidul naţional creştin trebue să însemneze în istoria Patriei noas­tre îndrumarea politicei pe adevărata ei cale, de realizări pe tărâm naţio­nal. Trezirea poporului la conştiinţa marii chemări, pentru care a fost a­­­­şezat în acest colţ de pământ, în re- I gimentarea lui liber consimţită în ba­­­­talioane de neînfrântă credinţă naţio- I nalistă şi creştinească — acesta a fost rostul anului trecut în desvoltarea par- 1 ,+idului naţional creştin. Ţărănimea noastră îşi dă seama până în cele mai umile bordee că o mare prefacere e necesară. Pretutin­deni am văzut o adâncă scârbă pen­tru metodele politicianiste, pentru ne­cinstea atâtora din câţi au fost ridi­caţi la rang de conducători prin vo­turile mulţimilor. Ţăranul nu mai este astâzi un aluat, pe care mâni spurcate să-l poată frământa după plac. A în­colţit în mintea lui că o îndreptare poate veni şi caută cu înfrigurare calea mântuirii, îşi dă seama că nu­mai o închegare a întregei naţiuni, a băştinaşilor, care au făurit această ţară, într-un organism politic viguros, cu un plan de luptă bine pregătit şi sub o comandă însufleţită, până la suprema jertfă, de iubirea de Neam, poate să aducă şi o bunăstare pentru el, şi putere pentru întreaga obşte­ Cu această credinţă şi cu nădej­dea unei mai bune zile de mâine ne cupe şi populeze Ungurii lui Arpad, la sfârşitul veacului IX. Ca naţie puţin spornică şi lipsită de vre-o deosebită forţă de expansi­une, maghiarimea neaoşă nu a fost în stare să împingă graniţele acestea mai departe spre Răsărit, Nord şi Sud, decât cu ajutorul unei serii întregi de colonizări ale feluritelor elemente et­nice în regiunile căzute treptat sub porunca şi ascultarea coroanei ungare. Dar timp de multe veacuri, chiar până în zilele noastre, Ungaria a ră­mas numai la suprafaţă, prin organele ei de conducere, o aşa numită ţară ungurească. In adâncime şi pe la ho­tare — pe la toate hotarele — popca­urmează ţărănimea judeţului Sibiu. Suntem partidul al cărui pro­gram este inspirat numai din grija pentru nevoile Neamului nostru. Sus­ţinem că prin politică neînţelegătoare uneori, vinovată de cele mai multe ori de rea credinţă, Românii au fost nedreptăţiţi şi, pe nedreptatea ce li­ se făcea lor, s'au ridicat la bunăstare minoritarii şi,­­ mai ales, jidanii. Se cuvine ca această nedreptate să fie curmată şi acest lucru nu este altfel posibil, decât prin rezolvarea defini­tivă a problemei jidoveşti în sensul doctrinei d-lui A. C. Cuza. Susţinem mai departe că cel mai ameninţător pericol pentru noi este comunismul şi politica noastră externă trebue astfel îndrumată, încât să ne putem, prin ea, apăra contra acestei primejdii. Nu putem să fim la noi acasă contra comuniştilor, iar în politica externă să incheem alianţă­­ cu Sovietele ruseşti. Cine poate fi atât de miop, în­cât să nu înţeleagă aceste adevăruri elementare ? Suntem apoi partidul condus de cele mai strălucite figuri ale Româ­niei contimpore­ne, vechi luptători pen­tru drepturile Neamului, neclintiţi în credinţa lor naţionalistă, nu de ieri ci de zeci de ani. Stând pe asemenea temeiuri de dreptate şi conduşi cu înţelepciunea de care şefii noştri au.A dat totdeauna dovadă, suntem siguri de izbândă. Şi mai suntem încredinţaţi că izbânda­ noastră va însemna victoria Românis­mului. Cu aceste gânduri trimitem tu­turor prietenilor noştri cuvânt de îm­bărbătare pentru lupta ce ne aşteaptă şi le dorim un an mai bun. D. I. HERŢIA rele de baştină şi-au continuat traiul patriarhal prin aşezăminte şi datini cu totul deosebite de ale stăpânitorilor vremelnici, prin neîntrerupte semne de viaţă obştească , nesocotită, ne­înţeleasă, dispreţuită de înfumurata şi trândava oligarhie maghiară. Dacă Tratatul de la­­Trianon a izbutit a spulbera o ficţiune care dăi­­nuea de multe veacuri, pentru ca să scoată din întunerec la lumină reali­tăţile etnice ale Europei centrale, în­semnează că a săvârşit înainte şi mai presus de toate, operă de reparaţie şi dreptate istorică, pe care nici por­­ţile iadului nu o vor mai putea sdrun­­cina. mnie MU national trestin­ Dr. IOAN LUPAŞ.

Next

/
Thumbnails
Contents