Cuvântul, februarie 1925 (Anul 2, nr. 70-71)

1925-02-01 / nr. 70

. Mare roman de moravuri politice de ION FILIMON No. 65 CAP. XVII Fierbe cazanul dracilor In cameră domni tăcere. Afară, jos se auzi duruind șiragul trăsu­rilor, trompele automobilelor, un oltean strigând : «Struguri ! Tă­­mâioasa-aa!...» — Nick ! se îndreptă Agata spre Filipeanu, cuprinzându-i gâtul... Ce faci acum ? Nicu­ Filipeanu o privi cu ironie. Simțea că e palid și nu-și erta a­­ceastă slăbiciune. — Nick !... repetă femeia. Nicu Filipeanu îi desprinse bra­țul, mototoli hârtia și o aruncă jos. — Prostii, prostii... își spuse ca să se convingă singur. încearcă să mă intimideze... — De ce te chiamă ? — Ştiu eu ? Idioţii. Desigur vor fi reclamat imbecilii ăia. Dar am să-i fac să-şi retragă... Să se târâie în genunchi şi să-şi retragă plân­gerea... Nicu Filipeanu se plimba prin cameră şi muşca din capătul ţigă­rii care se stinsese. — Şi tu ce-ai să faci ? Întrebă Agata. Nicu Filipeanu privi cu ironie : — îmi iei interogator. — De ce vorbești așa Nick ! Tu știi... Spune-mi ce pot face pentru tine. Pot să mă duc la generalul Weit, la Farsanoviei­. Fac ce-mi spui tu... Nicu Filipeanu nu răspunse și privi pe fereastă, afară, în capul trecătorilor. Gânduri amestecate i se îmbulzeau în minte. Intr’adevăr, acum Agata-i putea fi de folos. Erau doi care-i dădeau târcoale şi de care avea ne­voie să-i ştie purtaţi după voia lui, făcând declarațiile pe care le voia el. Se întoarse brusc și o privi în o­­chi: — Ascultă, Agato.. Peste zec­e mi­nute va fi ad­­meit... E speriat şi plângăreţ. Poate face o prostie care să ne încurce lucrurile, deşi, îţi repet A­­gato, totul e limpede şi nu mă ame­ninţă nimic. E numai o complicaţie ca în oice afacere bună pe care o invidiază toţi. Eu lipsesc o jumă­tate de oră. Exact cât îmi trebuie să fac mişcare şi să mă întorc calm. Am nevoie de toată luciditatea. Vorbeşte-i tu până ce mă întorc... Lasă­­ să spere... Ne-am înţeles! — Nick, pentru tine... — Nu e pentru mine. E pentru tine şi copii. Eu sunt destul de tare, ca să nu am nevoie de nimeni înţelegi, de nimerit! Nicu Filipeanu îşi luă pălăria, sărută pe Agata pe frunte. Când e­­şea pe culoa, se auziră paşii lui Weit şi Filipeanu se trase în um­bra unei uşi să-l lase să treacă fă­ră să fie văzut. Generalul Weit mergea repede, cu umerii încovo­iaţi, palid. Când îl văzu că bate în uşă şi că Agata îi deschidă Nicu Filipea­nu surâse răutăcios, aprinse o ţi­gară și coborî liniştit scările. Intrând, generalul Weit, ceremo­nios și curtenitor de obiceiu, uită să sărute mâna Agatei. — D. Filipeanu nu e aci! întrebă uitându-se împrejur. — Bonjur, domnule general.. Nu e... Vă roagă să-l scuzaţi zece minu­te, un sfert de oră cel mult. A fost chemat de urgenţă, de cineva care pleacă imediat la Sinaia. Se întoar­ce imediat... De ce nu luaţi loc ? îl îmbie oferindu-i un scaun. Generalul Weit se aşeză dar se ridică imediat, neputându-şi stăpâni nervozitatea. Văzu ziarul aruncat și ridică o­­­chii spre Agata. — Ați citit ?... E oribil.. — Da, domnule general... Am citit și m’am amuzat cu Nick... Sânt prostii. Intrigă. Lumea e plină de oameni invidioși ! — Dar nu e vorba de aceasta. Sânt acuzații precise... — Cine nu a fost măcar odată a­­cuzat în țara românească !... — Văd că vi se pare­­un lucru u­­șor, Doamnă !... —Doamnă!.. repetă Agata Fili­peanu rotunzind gura și luând un aer înhufnat... Cum îmi spui «Doam­­nă!» parcă acum ne-am fi cunoscut întâia oară... — Nu e vorba de asta... încă o­dată o spum!... Inchipuiți-vă că acum nu e momentul să... — A ! nu e momentul “,„ spuse A­­gata apăsând pe cuvinte şi ridicând ochii în plafon, cu o înfăţişare de durere stăpânită. Desigur, e destul să apere cea mai mică îngrijorare, o preocupare mai gravă, chiar pen­tru fleacurile u­nei secături de ga­zetar care se râsbuna poate fiindcă­ n’a putut obţine vreun paşaport, şi atunci tot ce părea ieri foarte se­rios e numai un capriciu, o trecere de timp... Ce fragile sânt sentimen­tele noastre, domnule general! (Va urma) 2 Cronica Ardealului - Deis corespondenţii noştri — Cine va fi noul episcop al Aradului O DECLARAŢIE A P. S. SALE ROMAN CIOROGARU Oradea-Mare, 30. — îndată după moartea episcopului I. L Papp al­­Aradului, întâmplată acum o săptă­mână, ziarele s’au grăbit să anunţe că in scaunul vacant al acestei epis­copii va fi numit P. S. Sa episcopul de Oradea-Mare, Roman Ciorogaru, "ca Unul care a stat o viaţă întreagă până la numirea sa ca episcop în Oradea-Mare, în fruntea mişcării k­ulturale româneşti din Arad. Ştirea a fost prematură. P. S. Sa episcopul Roman a declarat cate(fO, fie. Că nU va primi scaunul de epis- cop al Aradului, întrucât ţine să moară in scaunul de la Oradea. Mare, unde este întâiul episcop or­todox-Agitafia sectelor arestări de milenişti in JUDEŢUL HUNEDOARA Deva, 30. — Ziarul «Cuvântul» a fost întâiul şi cel mai stăruitor, care a dat alarma în privinţa agita­ţiei ce o fac printre săteni sectele, după recenta reformă a calendaru­lui. Agitaţia sectanţilor s'a înteţit nespus în urma acestui însemnat e­­veniment bisericesc din România şi a fost pornită în credinţa, că este cea mai bună ocazie de pescuire în apă turbure. S’a scris în acest ziar, acum câte­va săptămâni, că autorităţile mili­tare au confiscat calendarele româ­neşti şi ungureşti ale periculoasei secte de la Cluj a mileniştilor şi că au suspendat revista acestora inti­tulată «Epoca de aur». Dar se vede, că sectanţii aceştia, care propovă­­duesc un cataclism al pământului şi întoarcerea domniei universale a e­­vreilor, lucru care s’ar întâmpla în anul de faţă — pot să continue agi­taţia pe altă cale. S’a întâmplat ast­fel, că în săptămâna aceasta avea să aibă loc la Lupeni ceremonialul con­vertirii mai multor creştini din Lu­peni. Autorităţile au intervenit în­să, arestând pe toţi viitorii sectanţi. Ei au fost puşi nu peste mult timp în libertate, afară de propagandis­tul milenist Petru Nemeş, care a fost trimis la Bucureşti sub es­cortă. O nouă împărţire a judeţelor din Ardeal Satu Mare. 30. — Reforma admi­nistrativă protejată de guvernul li­­f­eral, preocupă intens cereurile româneşti din Ardeal şi cu osebire din părţile zise ungriene, deoarece este vorba printre altele de o nouă împărţire a judeţelor de aci, ceea ce înseamnă că populaţia română poate să câştige mult sau să piardă considerabil, dacă regruparea se va face aşa cum o cer interesele gravi­­taţiei populaţiei româneşti sau dacă aceste interese nu vor fi ţi­­nute în seamă. In ce priveşte judeţul nostru, este vorba de împărţirea lui în două, rămânând partea răsăriteană gru­pată în jurul Băii-Mari, care este vorba să se facă reşedinţa iar par­tea apuseană, căreia i se va ataşa nordul Bihorului, rămânând cu re­­şedinţa la Carăii-Mari. Prin această împărţire oraşul Sa­­tu-Mare va rămâne izolat şi prin urmare sortit să-şi menţină caracte­rul străin de până acum. Tot atunci ataşarea pârţii nordice a Bihorului, care este destul de heterogenă, în­seamnă că noul judeţ Satu-Mare va fi şi mai pronunţat străin, ceea ce constitue o primejdie suficientă, toc­­mai la frontieră. Chestiunea regrupării administra­tive ce se discută acum, este dealtfel importantă în privinţa tuturor jude­ţelor din Ardeal şi o revenire asu­pra ei se impune. Şedinţa Senatului Uni­versităţii din Bucureşti Aseară s’a întrunit Senatul Uni­­versităţii din Bucureşti, luându-se în discuţie următoarele chestiuni: 1) Recunoaşterea mai multor cer­­­curi studenţeşti judeţene, Braşov, Făgăraş, şi cercul studenţesc pra­hovean, căruia i s’a dat asentimen­tul Universităţii pentru cererea de ajutor făcută către Ministerul de instrucţie. 2) S’a mai discutat şi incidentul dintre studenţii anului al II-lea de la facultatea de medicină şi d. prof. Rainer, care a impus examenul de osteologie, desfiinţat prin regula­mentul în vigoare. Senatul a hotă­rât a face o anchetă, chemând şi pe studenţii reclamanţi şi pe d. prof. Rainer. 3) S-a hotărât ca armata să fie menţinută încă în Universitate pâ­nă la liniştirea totală a spiritelor, şi pentru a preveni orice incident. „Afaceriia“ de la primăria Chişinău Intre afacerile de la primăria Chi­­­­şinău, deferite­­parchetului este şi a­­ceia a motorinei pentru primăria o­­raşului, în care sunt implicaţi şi câţiva consilieri comunali. D-nii consilieri Agapie şi Grob­­drug a cumpărat pentru uzina pri­măriei motorină plătită de 160 lei mai mult decât ofereau alţii. Mai sunt încă şi alte afaceri în curs de desvelire la primăria oraşu­lui Chişinău. înlesnirile pentru trece­rea frontierei româno­­maghiare După cum s’a mai anunţat în coloanele ziarului nostru, «Monito­rul Oficial» a publicat acum doua săptămâni o seamă de înlesniri ce s’au adus în privinţa trecerii fron­­tierei româno-maghiare, pentru lo­cuitorii din ţinuturile româneşti şi ungureşti dela graniţă, care au po­sesiuni rămase în ţinuturile mărgi­­naşe din România şi Ungaria. In legătură cu ştirea aceasta ni se comunică de către un cititor din partea locului, că autorităţile ad­ministrative n’au adus nici până acum această hotărâre la cunoştin­­ţa locuitorilor. Este vorba despre cetăţenii un­gari şi români din rungul fron­tierei, care având posesiuni peste graniţă la doi-trei kilometri, tre­buiau până acum să ceară paşaport, ca să-şi poată lucra aceste moşii. Hotărârea ce s-a adus este deci de o importanţă vitală pentru ei, fapt pentru care atât Ungaria cât și Ro­mânia au căzut de acord din pri­mul moment. Conferinţa dela Viena a state­lor succesorale CE S’A DISCUTAT ŞI CE S’A STABILIT Delegaţia română formată din d-nii Eftimie Antonescu, consilier la Casaţie şi C. Teianu, directorul datoriei publice din ministerul de fi­nanţe, s’a înapoiat ori dimineaţă de la conferinţa ce s’a ţinut la Viena pentru repartizarea datoriei publice a fostei monarhii austro-ungare. Conferinţa s’a ţinut dela 23 la 28 Ia­nuarie inclusiv ei a fost prezidată de d. Bonnici, delegatul comisiei re­­paraţiunilor din Paris. Au mai par­ticipat delegaţiile tuturor statelor succesorale. S’a cercetat situaţia rezultată din ştampilările făcute în fiecare ţară, pentru stabilirea blocului naţional al fiecăreia.­­S’a stabilit că statele ale căror o­­peraţiuni de verificare, sau care de­pind "de convenţii încheiate ulterior, să termine aceste operaţiuni cel mai târziu în trei luni de zile. S’a cercetat situaţia şi împrejură­rile în care s’ar putea lichida ţările cari au avut după urma ştampilărei un rezultat pasiv. Lucrările au decurs în cel mai de­săvârşit acord şi cu o deosebită a­­tenţie pentru cererile formulate de delegaţia română. Partidul parlamentar german în România în­fierează pe şvabii in­traţi în partidul liberal Primim următorul comunicat : După cum relatează ziarul «Vii­torul» deputatul dr. Michael Rausch cu o mână de tovarăşi neînsemnaţi a intrat în partidul liberal. Prin aceasta se împlineşte destinul politic al unui om, care la 4 Aprilie 1924 cu unanimitate a fost exclus din Partidul Parlamen­tar German, singurul reprezen­tant unitar şi legitim al Germani­lor din România. Alegătorii lui imediat după excludere l-au invi­tat prin demonstraţiuni în mase să-şi depună mandatul. Deputatul Kansch a refuzat de a se conforma voinţei alegătorilor săi, preferând, să continue a-şi deţine mandatul în complectă izolare. La tribuna parlamentară d-l Kansch în cei trei ani, de când e deputat, nu s’a urcat, nici o altă activitae politică n’a desfăşurat, înscrierea sa în partidul liberal nu trebue apreciată decât ca o acţiu­ne a unui disperat şi certat cu po­porul lui, deci n’are nici o impor­tanţă politică, afară doar de efec­tul de a întări spiritul de solida­ritate şi voinţa fermă de rezisten­ţă al poporului şvăbesc şi al tutu­­­ror Germanilor din ţară în apărarea intereselor noastre naţionale. Bucureşti, la 28 ianuarie 1925. Partidul Parlamentar din România: " Deputat dr. Hans Otto Roth, preş. Deputat dr. Franz Krauter vice­preşedinte Deputat dr. Hans Hedrich, secr. -----­------------------­ Plângeri, constatări, lămuriri în sprijinul funcţio­nări­­ei Un grup de funcţionari miei a­­dresează funcţionarilor superiori din Bucureşti următorul apel: Duminică dimineaţa, în casa noastră din Piaţa Victoriei, este congresul funcţionarilor publici din ţară. Până acum, lupta pentru îmbu­nătăţirea stuaţiei noastre morale şi materiale a fost dusă mai mult de noi, funcţionarii mici. Foloase­le au fost însă mai mari pentru funcţionarii superiori. Salariile noastre, cu toate spo­rurile ce s-au dat, inclusiv cele 2 miliarde lei­ hârtie, nu asigură nici existenţa de azi pe mâine. Nu avem cu ce face educaţie copiilor noştri, iar boalele nemi­loase ne seceră familie. Suntem în cumplită desnădejde. Singurul mijloc de a eşi din a­ceastă situaţie nenorocită, este să ni se dea minimum de existenţă, care să fie calculat matematic este de o comisie compusă din repre­zentanţi ai Federaţiei noastre, din reprezentanţi ai Guvernului şi din oameni de ştiinţă. Altfel funcţio­narii se prăbuşesc trupeşte şi su­fleteşte, în dauna tuturor cetăţe­nilor şi a statului. Rugăm stăruitor pe toţi func­ţionarii superiori, să vină alături de noi la congres, ca să vadă gu­vernul şi toată lumea, că funcţio­narii de toate profesurile şi de toate gradele sunt solidari, când cer desfiinţarea poseurilor inuti­le, eliminarea incorecţilor, precum şi o viaţă omenească pentru pen­­sonari şi funcţionarii necesari şi cinstiţi. Cine stă deoparte, e criminal faţă de colegi şi faţă de stat. Un grup de funcţionari mei ------c=.-s:p«›=3----­ Nu există? fraude la „Cassa Şcoalelor“ COMUNICATUL MINISTERULUI INSTRUCŢIEI Faţă de unele acuzaţiuni aduse la adresa «Cassei Şcoalelor — de către unele ziare — prin care se arată că la această instituţiune s’au săvârşit unele fraude, ministerul instrucţiu­­nei face cunoscut că lucrurile stau cu totul altfel şi nu poate fi vorba de vre-o tradă sau neregulă. încă de pe când regretatul Mihail Pope­­scu, era administrator al Cassei Şcoalelor s’a cerut verificarea ges­tiune! depozitului de cărţi de pe lân­gă această instituţiune. D-nii controlori Bălănescu şi Vlă­descu, delegaţi cu această verificare au constatat că nu­ rezultă nici un fel de fraudă sau nereguli. ­JAVAM ra. Un monument lui Eminescu IN BUCUREŞT, ■-------------0X3--------------------­A­PEL Să glorificăm pe Mihail Eminescu printr’un monu­ment ! Să împodobim Capitala ţării cu luminosul lui chip de Titan al graiului românesc, iată ţinta acestor liste de subscripţie. Oricine şi-a simţit inima legănată în cadenţa poezi­ei lui eterne, ca ritmul etern al mării, oricine se sim­te revoltat ori ruşinat, de unanima noastră ingratitu­dine faţă de memoria lui, să contribue, să subscrie. Gândiţi-vă! România nu are încă un monument de artă vrednic de cel mai mare şi mai nefericit erou al simţirei şi al cugetărei româneşti. E timpul să ştergem acest ponos pe care îndestul l-am meritat. Subscrieţi ! Sumele se primesc la ziaru­l «Cuvântul»« Preşedintele emitetutului: general Traian Moşoiu; Vice-preşedinţi: Mihail Sadoveanu şi Titus Enacovi­ci; Membri: Cezar Petrescu, Nichi­­for Crainic, Pamfil Şeicaru, Adrian Maniiî, Lucian Blaga, lt.-col. Anton Popescu, Ionel Teodoreanu, căpitan Nicol­ae C. Popescu. Listă de Subscripţie pentru ridicarea Monumentului Mihail Eminescu în Bucureşti AUTORIZATA DE MINISTER CU No. 0570 DIN 17 IANUARIE 1925 Marin Uiica fost deputat 1.000 Lista precedentă Lei 55.­ Total lei 56.700 Ancheta noastră în lumea judiciară Alegerea de la baroul de ILFOV Concepţiile se desprind din lupta pentru decanat Viitoarea alegere de la baroul de Ilfov prezintă o semnificaţie deo­sebită pe care o accentuiază însăşi concepţiile oare cată a-şi face drum şi pune în tabere adverse doi din corifeii lumei noastre juridice: D. Dobrescu, preşedintele «Uniunei a­­vocaţilor din România» şi d. Istra­­te Micescu, decanul baroului de Ilfov. Este o alegere de care credem că depinde viitoarea orientare a cor­pului avocaţilor şi e util să cu­noaştem bazele principiale care justifică atitu­dinea celor doi frun­taşi. Am căutat în acest scop să cunoaştem punctul de vedere a d-lui Dem. Dobrescu şi apoi, cre­dincioşi adagiului «audiatur et al­tera pars», vom căuta să cunoaştem şi vederile d-lui Istrate Micescu, de curând întors din străinătate. Preşedintele «Uniunei Avocaţi­lor» ne declară răspicat că viitoa­rea alegere de la baroul Ilfov se pune pe o chestie de principii. Pe steagul d-sale stă scris «solidarism moderat», formulă destul de preg­nantă şi care reliefează concepţia d-sale. Se ridică cu tărie, contra celei­lalte formule a «individualismului feroce», negăsindu-i nici fin sprijin in realităţile curente şi ca una ce se pune în conflict cu spiritul vre­me!. Concepţia d-sale o găseşte în ritmul vremei, căci preconizează so­lidaritatea membrilor fiecărei pro­fesiuni, deci şi a avocaţilor; căci «un avocat nu trebue să creadă că a­­tunci când a mâncat el toată lumea e sătulă». Criza actuală, crede d-sa, îi jus­tifică teoria şi ar fi un pericol pen­tru moralitatea baroului şi mersul justiţiei dacă nu ne-am grăbi la înfăptuirea asociaţiilor profesio­nale economice şi altor instituţii de ajutor reciproc, trebue să ne gândim mai ales la elementele ti­nere pe car© nu trebue să le punem între conştiinţă şi viaţă. Un avocat, oricât de prevăzător ar fi el şi ori­cât de talentat, poate să ajungă o sarcină pentru barou. Azi profesiu­nile prea individualiste nu se miş­că de teamă să nu se spargă. Crede că este asentimentul întregului ba­rou, «inima» baroului, cum se ex­primă d-sa, ca să dorim instituţii­­ de prevedere profesionale atât din interes profesional cât şi din sen­timent umanitar. Cum vedem e o concepţie largă­, generoasă. Realizarea ei cere timp dar e un deziderat viguros formu­lat şi ca să-l îndeplineşti trebue să ai conducerea baroului de Ilfov şi poate chiar e nevoe a se integra decanul în Uniune sau vicever­sa ajungând astfel la unitate de vederi, deci la unitatea de acţiune. Or, şi d. Istrate Micescu care se bucura de multe simpatii intenţio­nează să se menţină la decanat. Vom vedea declaraţiile d-sale sub ce aspect se prezintă şi care dintre cei doi corifei ţine un contact mai strâns cu realităţile imediate. No­ ştim dacă ar putea fi compa­tibilă o impietare a Uniunei în a­­tribuţiile decanatului, căci unii dintre jurişti văd chestiunea prin prisma unei tendinţe a tot domină­­toare a d-lui Dem. Dobrescu şi Cred că exagerarea rolului şi atribuţiilor «Uniunei» a creiat un Conflict la­tent a cărui dezlegare o aşteptăm de la viitoarele alegeri. Vom înregistra şi punctul de ve­dere a d-lui Istrate Micescu căruia ca decan al baroului de Ilfov, în per­manent contact Ctl­­celel­al­te barouri, îi bănuim o concepţie bine înche­gată. In această privinţă avem in­dicaţii precise, căci majoritatea a­­vocaţilor gravitează în jurul con­cepţiei d-sale. Nestor. Membrii partidului lui Rădici se refugiază la Budapesta Budapesta, 39. — In urma prigo­nirilor la cari au fost impuşi croa­ţii din partea guvernului Pastei, un număr de 1500 membri ai parti­dului Rădici au venit la Budapesta unde au scos sub titlul de «Hrvats­­ka Pravda», un ziar pus sub con­ducerea fostului maior Dur­ei. Organul croat din Budapesta îşi propune să ducă o luptă excesivă împotriva actualei guvernări din Iugoslavia. Această iniţiativă venită cu pu­ţin după dezminţirea pactului lui Rădici cu Ungurii contribue în foarte mare măsură la confirmarea alianţei ce s’ar fi făcut între re­publicani, croaţi şi ebrediştii de aici. ------c=799 flaxzs-----­ BLOCNOTES teatru maghiar permanent la Bucureşti Reprezentaţiile date de trupa maghia­ră din Cluj a d-lui Ianovics pe scena Teatrului Popluar din Capitală au dat unor fruntaşi ai coloniei maghiare de aici ideia, să înfiinţeze la Bucureşti un teatru unguresc permanent. Ideia aceas­ta a şi fost comunicată trupei maghiare de la Cluj, iar presa maghiară îi dă o atenţie deosebită. D. Tőkés, care a adus la cunoştinţă acest profes, a declarat în numele unui grup maghiar din Bucureş­ti, că se planueşte un impozit cultural de 100 iei de fiecare Ungur din Bucu­reşti, şi cum după credinţa Ungurilor, populaţia maghiară a Capitalei este de vre­o sută de mii, s’ar realiza un buget de zece milioane. Iniţiatorii contează pe reuşita înregistrată de trupa maghiară dela Cluj şi pe solicitudinea manifestată de Români faţă de reprezentaţiile dela Teatrul Popular. In legătură cu constatarea acestei so­licitudini româneşti, socotim că este in­teresant să amintim, că întreaga presă maghia­ră din România are cuvintele cele mai elogioase la adresa conciliantei bucureştenilor. Ce este mai mult, unele ziare ungureşti, care s’au remarcat tot­deauna printr’o atitudine antiromâneas­că, s’au văzut nevoite să recunoască că au greşit când s’au îndoit la început de o bună primire din partea publicului ro­mânesc, la adresa unei trupe de teatru maghiare. In chestiunea reprezentaţiilor ungu­reşti dela Teatrul Popular, vom publica de altfel, mâine, declaraţii interesante ce au fost făcute la Cluj de către d. dr. Ianovics, unul redactor al ziarului nos­tru. Concerte Duminică 1 Februarie : Sala Sindica­tului ziariştilor: Concertul societăţii «Muzica». Duminică 1 Februarie : Teatrul Mic : Concert Boskoff. Virtuosul c­oloncelist d. Papazoglu anunţă un nou concert pentru Joi 5 Fe­bruarie la orele 9 seara în sala Ate­neului. In program figurează Sonata în Sol minor de Benedetto Marcello, Sonata în Si bemol major de W. A. Mozart pre­cum şi alte bucăţi alese de Schumann, Joh. 8. Bach, C. Ph. E. Bach, Tenaglia, Korsacov, etc. La piano, d. Papazoglu va fi acompa­niat de d. Miron Constantinescu. Bibliografii A apărut în editura «Casa Sepaleor» lucrarea d-lui loan Timuș, t Vrafa și o­­biceiurile­­» Japonia». Volumul tipărit foarte îngrijit, pe hârtie velină, bogat ilustrat cu 90 de desene, fotografii şi vignete, şi cu o es­­tampă japoneză în 6 culori pe copertă, conţine un imens material informativ de stranii obiceiuri culese de autor timp de 4 ani cât a stat în ţara ghei­şelor, şi redate într’un stil foarte agre­abil de citit. -exo­ Curierul spectacolelor Sâmbătă 31 Ianuarie Opera Română: Tosca. Teatrul Naţional: Matineu: Femeia îndărătnică. Seara: Thebaida. Teatrul Regina Maria: Matineu: Marşul Nupţial. Seara: A iubi . Teatrul Marioara Voiculescu: Cum iu­besc eu. Teatrul Mic: Le Monsieur de 8 teures. Teatrul Carol cel Mare: .Ţin’te bine. Cinema Vlaicu: Cei trei demoni ai omenire!. Cinema Boulevard-Palace: Fiica d-nei de Larvae. Cinema Pathe.Lipscani: Domniţa Ro­bilor. Cinema Select şi Cinema ’Apollo: Dr. Jak'. Cinema Clasic: Din ordinul Marchi­zei de Pompadour. Cinema Frascati:­ Leul Mongolilor, Cinema Lux , Baronul Garoagani. CURIERUL JUDICIAR JUDECAREA UNUI MAGIS­TRAT Anul trecut s-a înregistrat la a­­ceastă rubrică anchetarea d-lui C. Simionescu, judecător de instruc­ţie la tribunalul din Călăraşi, în­vinuit de luare de mită. In urma unui denunţ al d-lui loan Dădâfi­lat, comerciant din localitate, d. pro­curor general al Curţea de Apel din Bucureşti, M. Mosgos, a făcut o anchetă în localitate, luând decla­raţiile mai multor avocaţi şi împri­cinaţi, cari au trecut pe la cabinetul de instrucţie, consemnându-le în­tr’un dosar. Pe baza acelor declaraţii, d. pro­curor general a trimis pe d. C. Si­mionescu în judecata Cur­tei de A­­pel din Bucureşti, conform legei de organizare judecătorească. Vina ce i se impută e luarea de mită. S. N­ a Curtei de Apel era compu­să din d. Macri, preşedinte; Solo­mon şi Aurel Lerescu, consilieri-A fost interogat d. Ioan Dădâr­­lat, ale cărui răspunsuri au dat Curţii impresiunea că el a ascultat­­­de anume sugestii spre a descalifi-ja 10­ °TM ca pe un magistrat. De asemenea, trecutul şi conduita de azi a d-lui I. Dădârlat au cântărit mult în a­­precierea Curţii asupra seriozităţii mărturiei sale. D. avocat Bogdănescu, decanul ba­roului din Călăraşi, a arătat pe d. Simionescu ca pe un om care nu era în stafie să făptuiască cele ce i se pun în sarcină. Ştie că are vere personală, moştenită, care a­­îl pune la adăpost de grija zilei de mâine. O declaraţie favorabilă d-lui Si­mionescu a făcut şi d. avocat Văsi­­lan. Mai sunt ascultaţi d. Ioan Anto­nescu şi Drăgana Antonescu, cari sunt martorii acuzărei, dar ale că­ror mărturii n’au cântărit mult, dat fiind faptul că aceştia doi au fost daţi în judecată cu mult înain­te prin ordonanţă definitivă a d-lui Simionescu. Orele fiind înaintate, procesul a rămas în continuare. DELA CURTEA CU JURAŢI CRIMA DIN CARTIERUL GRAND In cartierul, atât de bogat în a­­paşi, s’a întâmplat anul trecut, prin iunie, o crimă. Andrei Şerbăne­­scu, în urma unei certe cu un tova­răş de haimanalâc, Ioan Dumitre­­scu, l-a ucis cu lovituri de cuţit. In urma concluziunilor­ puse de d. pro­curori Gică Ionescu, juraţii au adus un verdict afirmativ, pe baza că­ruia Curtea a condamnat pe crimi­nalul A. Şerbănescu la zece ani muncă silnică. CRIMA UNUI SURDO-MUT In comuna Piteana-Pasărea Ma­rin Sandu Croitoru, surdo-mut, a ucis cu focuri de puşcă pe consă­teanul său Gh. Coman în seara de 5 octombrie 1924. Furiosul criminal a fost cu greu prins şi înaintat par­chetului, care a delegat pe d. jude­cător de instrucţie Papadopol, de la cab. 5. D-sa a dat ori ordonanţă definiti­vă prin care a trimis în judecata Curţei au juraţi pe Marin Sandu ABUZ DE ÎNCREDERE D. G. Niculeanu, proprietarul u­­nei părţi din moşia Ştiubei-Orăşti, s-a plâns parchetului că administra­torul moşiei sale, Andrei Leahotzky l-a sustras din recoltă mai multor ani, însemnate cantităţi de grâu, păgubindu-l cu o importantă sumă de bani. S’au făcut cercetări, după care necinstitul administrator a fost trimis în judecată tribunalu­lui. S. II a trib. a condamnat pe An­drei Leahotzky la 6 luni și o zi în­chisoare corectională. O PRECIZARE IN CHESTIA DEVALIZATORILOR DE SCRISORI Am publicat ori că s. I a trib. Il­fov a condamnat pe doi funcţio­nari ai Oficiului poştal din Gara de Nord pentru delictul de violare de scrisori şi sustragere de valori. Aceşti funcţionari, Const. Iliescu şi Ovidiu Horezeanu în urma conclu­­ziunilor puse de d. procuror Al. Gorgos, au fost condamnaţi la câte trei ani închisoare corecțională. ABONAMENTE la ziarul «CUVÂNTUL» I an 500 lei 6 luni 300 3 luni 150 „ In străinătate abonamenn­tul se socotește dublu. --------------------——

Next