Cuvântul, iulie 1926 (Anul 3, nr. 494-520)

1926-07-22 / nr. 512

In chestia bacalaureatului de NICOLAE CRESS­EN ------po Colaboratorul ocazional de astăzi, pune o nouă problemă, —cu deose­bire interesantă — căreia, pentru acest motiv îi facem loc in coloa­nele noastre. Să observăm totuși că premisa fundamentală a acestui punct de ve­dere este «liceul nu e numai o treap­tă de pregătire pentru învăţămân­tul academic­». Dacă însă — cum s’ar putea — premisa nu este justă, atunci tot raţionamentul d-lui prof. Cressin e o petiţio principii. RED. Fără îndoială că tot ce priveşte pregătirea şi formarea generaţiilor viitoare merită cea mai serioasă a­­tenţie din partea societăţii şi în­de­osebi din partea presei, care este exprimarea ideilor şi dispoziţiilor societăţii. Vreau să exprim aci câteva idei, care cred că sunt departe de a fi de prisos pentru clarificarea chesti­unii bacalaureatului, chestiune aşa de imperioasă şi tulburătoare atât pentru părinţi cât şi pentru profe­sori. Mai întâi, ni se pare prea exage­rate plângerile privitoare la rezul­tatul slab al nouilor examene, care a fost urmarea, se zice, a unei pre­gătiri extrem de slabe a elevilor şcoalei secundare. Oare aceasta corespunde realită­ţii? Să cercetăm mai cu atenţie che­stiunea. La urma urmei ce e baca­laureatul şi ce scop are? Se ştie că bacalaureatul e­ împru­­mutat din Franţa, unde există de mult timp şi unde serveşte pentru selecţionarea celor mai capabili din­tre absolvenţii şcoalei secundare pentru a le deschide calea către şcoalele superioare. E clar că legiuitorul a voit să nu fel de barieră şi în el însuşi conţine ideea unei anumite alegri. E clar că legiuitorul a avut de scop să nu admită o majoritate me­diocră în Universitate, să nu gră­mădească auditoriile, să nu fie ne­­voe în acelaşi timp a scădea ştiinţa predată la nivelul acestei majori­tăţi. E clar că legiutorul a voit să nu primească în şcoala superioară mul­ţi şi va continua aceasta, ridicând cerinţele sale în măsură ce se va ridica nivelul cultural al societăţii actuale în general şi nivelul şcoa­­lei secundare şi al absolvenţilor ei în special. Atunci ce înţeles au toate aceste plângeri? Oare în Franţa toţi ab­solvenţii şcoalei secundare intră în Universitate? Nici de cum aşa. In Franţa examenul de bacalau­reat este foarte serios şi puţini se hotărăsc să-l dea imediat după ab­solvirea şcoalei secundare. Se în­tâmplă că pentru acest examen se pregătesc câţiva ani şi totuşi de multe ori cad cu succes. Şi totuşi acolo nimeni nu strigă Europei întregi decăderea şi mina­rea şcoalei secundare, fiindcă fie­care înţelege perfect de bine că pen­tru viitoarea intelectualitate supe­rioară trebue să alegem materialul omenesc de prima calitate, care nu e pretutindeni abundent. În ceea ce priveşte restul absolven­ţilor şcoalei secundare, se vor găsi pentru ei multe locuri de al doilea ordin — dar totuşi necesare şi uti­le — în mecanismul statului. Comisiunile de examinare au fă­cut în general o mare operă de stat. Aşa sau altfel, bine sau rău, au fă­cut o selecţionare între tineri şi au arătat societăţii că certificatul de absolvire a şcoalei secundare nu de­termină calităţile necesare pentru şcoala superioară. Absolventului îi mai trebue mul, ceea­ în general dă garanţie că Statul nu va cheltui în zadar acele sume mari, cât costă acum întreţinerea fiecărui student şi la urma­ urmei dacă în anul trecut vreo 50 la sută din absolven­ţii şcoalei secundare au ajuns şi şcoala superioară, trebue să soco­tim ca un procent normal şi să ve­dem aci bună voinţa comisiunilor. E incontestabil că aceasta aduce o lovitură, puternică acelora, cari au adoptat un anumit punct de ve­ră fortafi la exercitarea efectivă a practicelor religioase şi prin «sta­tutul lor personal». Odată această situaţie specială abolită, necesita­tea de a sta strâns legată în jurul credinţei şi a legii lor a fost mai puţin stringentă. Aşa că dacă re­gimul de libertate a contribuit la ridicarea demnităţii individuale a fiecăruia dintre Evrei, el a coborît puterea de viaţă a iudaismului ca entitate etnică şi religioasă. Iar re­cunoaşterea politică a religiei iu­daice şi, de la 18­30, salarizarea ei de către stat, a mărit încă, în sânul co­munităţii deja slăbită , indiferenţa pentru o credinţă uitată sau numai superficial cunoscută. Totuşi momentul culminant al a­­cestei crize se plasează numai în a doua jumătate a veacului 19, şi a­­nume corespunde victoriei filozo­fiei ştinţifice, pozitivismul şi scep­ticismul liber-cugetător din cari ti­nerimea­ iudaică a Farinei s’a îm­părtăşit atât de larg. Weill socoteşte că astăzi criza iu­daismului poate fi considerată ca trecută. Graţie a două fapte mai însemnate: Primul, separaţia bisericii de stat (1905), deci încetarea salarizării prin stat a sinagogii, şi necesitatea unei activităţi private pentru sus­ciere, socotind şcoala secundară ex­clusiv ca treaptă pregătitoare pen­tru cea superioară, unde absolven­tul intră neapărat după termina­rea celei dintâiu. Dar cine este vinovat? Mai bine să nu-şi însuşiască nimeni false puncte de vedere. Perioada belică şi postbelică au trecut şi este natu­ral să ne reîntoarcem către starea normală a lucrurilor. Este natural s­ă ne întoarcem spre vechea şi posi­bil complect uitata convingere, că dreptul de a ocupa posturile respon­sabile şi conducătoare în stat pot fi încredinţate numai elementelor de seamă după facultăţile şi capacita­tea lor de lucru, căci numai aceste calităţi asigură echilibrul moral, care adeseori lipseşte conducători­lor de azi. Şcoala noastră secundară nu e ideală. Nu, Doamne fereşte! Dar aceasta este cu totul altă chestiune, care numai cu o latură atinge ches­tiunea ce discutai. Şcoala noastră de­sigur nu e ideală. Ea, dacă mi se permite, s’ar putea compara cu un grav bolnav, pe care toate oasele îl dor. Lipsurile şcoalei sunt nume­roase şi diferite şi merită să-i fie consacrate un rând de articole, ba­zat pe cercetări lungi şi multilate­rale. Dar a hotărî aşa deodată, la repe­zeală, că şcoala noastră secundară nu e bună de nimic, numai pentru că într’un colţ de provincie s’a gă­sit un absolvent care n’a ştiut ce este struţul, că undeva s’au găsit elevi cari nu cunoşteau operele lui Victor Hugo, sau că nişte nenoro­ciţi n’au fost în stare să rezolve o problemă încurcată, — mi se pare a fi o hotărâre prea grăbită şi puţin chibzuită. Multe lucruri se întâmplă. Dar întâmplările excepţionale nu pot fi de loc puse la baza concluziilor ge­nerale. Cunosc de pildă un caz: Intr’unul din oraşele din Franţa, în mijlocul veacului trecut un Polonez a pre­dat limba polonă într’un liceu mai mulţi ani în loc de limba germană pe care el n’o stăpânea. Cum s’a sfârşit afacerea nu-mi aduc aminte dar faptul acesta a fost înregistrat într’o dare de seamă oficială. Insă cine ar trage din cazul acesta o con­cluzie de completă netrebnicie a şcoalei secundare franceze de a­­tunci? Nu, nici şcoala noastră nu piere. Ea trăeşte, se desvoltă, se perfecţio­nează. Şi elevii şi profesorii îşi fac datoria lor. Unii nu tocmai bine,­­ alţii mai bine, alţii bine de tot. Şi dacă luăm în consideraţie toate con­diţiile în care ei trebuie să mun­cească, toate greutăţile cari stinghe­resc şi înfrânează munca lor şi da­că ne amintim că numai ieri actul Unirii a introdus în şcoală unele e­­lemente noi ca sisteme şi concepţii ale neamurilor, graiurilor pe cari trebuie să le unificăm, atunci ni­meni nu este îndreptăţit să învino­văţească şcoala şi să caute s’o dă­râme, chiar dacă rezultatele exame­nelor de bacalaureat ar fi şi mai rele. NICOLAE CRESSIN Profesor, Ismail ROMANIA Judecătoria Urbană VII București Copie După dispozitivul cărtei de judecată pen. No. 2301bis din 1/10/924. In baza art. 10 leg. speculei Hotărăște : Condamnă pe contrav. Şt. Ionescu do­miciliat în Buc. Hala Ghica compart. 80 la 15000 lei amendă în foolsul minis­terului de industrie şi comerţ cu apli­carea art 24 din legea speculei în caz de­ insolvabilitate. Curte cu drept de apel. Dată şi citită în şedinţă publică azi 1 Octombrie 1924. Judecător (ss) V. Nestorescu Grefier (ss) P. Mihalescu Se certifică de noi exactitatea pre­zentului V. Nestor Dos. 397//924 ------xxoxx——— ţinerea caselor de rugăciuni, activi­tate care pe de altă parte era sus­ţinută şi de surpriza unei Franţe antisemită, descoperită cu prilejul afacerii Dreyfuss. Al doilea, răsboiul, cu criza tu­turor conştiinţelor, cu întoarcerea fiecărui individ asupra sa însăşi, cu examenul penibil dar rodnic al vieţii interioare, cu falimentul ab­stracţiilor internaţionaliste, şi aşa mai departe. Regăsindu-se pe el, iudaismul, u­­nul singur va şti să-şi găsească şi calea, pentru realizarea misiunii lui divină, de a desăvârşi şi de a «îm­plini» creştinismul*). . Iată ce crede prin urmare Weill. Nu vom contesta că, brut, faptele sunt aproximativ aşa cum ni le în­făţişează cartea. Dar, vai! proble­ma iudaismului nu e aşa de elemen­tară. Iar criza actuală a iudaismu­lui e cu mult mai complicată decât şi-o închipuie autorul nostru. Vom încerca să o precizăm, și a­­tunci poate că nici perspectivele iu­daismului nu vor mai apărea în­­■şa de.... încurajatoare, cum le ve­de autorul nostru. n.,­ ----------XX­IX .•-------- * *) Weill întrebuințează termenul «a­chever», care este ambiguu­­v ■unu iii» inn ........... uimi ■ ■ wiiii im iii imun mm ­xxooxx Se planuia un atentat contra lui Pangalos MESAJUL LUI PANGALOS Atena 20 (Rador). — Foştii pre-­ Rar, elementele desfioase au răs­­şedinţi de consiliu Mihalacopulos şi­­ puns prin manifeste mincinoase şi Calandaris şi fostul ministru Pa- t ralomnioase afirmând că preşedin­­pandreu au fost arestaţi ori şi tri-­tele ales în unanimitate de nuţlu­­mi şi în Insula Naxos, unde vor ră­­ne, ar trebui să remită puterile mâne sub supraveghere, bucuriindu i predecesorului său numit de Plau­­se însă de toată libertatea. Fostul prim ministru Papanastasiu a că­rui arestare a fost ordonată, nu a putut, fi prins, t­ras şi de adunarea unilaterală. CONSPIRAŢII ŞI COMPLOTURI Guvernul şi autorităţile compe­­tinte posedă indicii incontestabile şi dovezi înscrise că din iunie tre­Pangalos a adresat poporului un­­ cut, anumite cercuri politice — sub mesagiu în care justifică măsurile [pretext că apără libertăţile popo­­energice luate împotriva câtorva difrului, pe care le-au violat de atâ­­riguiotri politici. Mesagiul amin- [ tea ori — s’au ocupat să urzească teste atitudinea împăciuitoare a­; comploturi şi mişcări subversive,­doptată de Pangalos de când a fost­­ subminând sistematic interesele fi­fes preşedinte al Republicei f­inanciare şi nationale ale tării. Reactiunea unei anumite frac-1 Există indicii grave că asasina­­tiuni politice putea să pară justifi-jtul a fost plănuit mai ales într’o oră până în ziua alegerei, însă în­­ scrisoare­a lui Plastiras în 7 Iunie urma manifestaţiei solemne a voini în care acesta dă instiucţii cola­­­ poporului din 4 Aprilie. Panga-i­boratorilor din Atena asupra nepe­­los a crezut de datoria sa să ia iinisităţei de a asasina pe preşedin­­îativa supremă de conciliere cu tele Republice­. A fost nevoie să fracţiune dezidentă pentru a com­­nlecta astfel împăciurea întregului popor.In acest scop a hotărât să formeze un guvern care trebuia să procedeze cât de curând la ale­gerile parlamentare. Insă politi­­c­ian­ii reacfiunei au respins această soluţiune manifestând astfel rea încredere şi intransigentă. Const­a­­­nd că terenul Ie scapă, au voit să se sustragă verdictului poporu­lui angajându-se pe calea conspi­raţilor sediţioase. Când Pangalos a propus nouile alegeri preşidenţiale, având ca mi­se­ia măsuri energice de protecţiu­­ne şi apărare, impuse de interesele supreme ale naţiunei. «Susţinuţi fie îns­­tinlerea imensă -­ majoritate! poporului grec — a urmat Pangalos — vom continua opera noastră pentru reconstruirea statului care va fi supusă în cu­rând liberei judecăţi a poporului prin mijlocul alegerilor. Suntem convinşi că verdictul po­porului va desemna cârmuitorii capabili de a continua şi complecta opera noastră, poate incomplectă­, pentru prosperitatea poporului si­nistru de Interne un şef reacţio- mărirea patriei noastre comune CUVÂNTUL Ştiri de peste hotare a luat sfârşit S’a constituit un cabinet Eutaxias Atena 20. — (Rador). — Cabinetul a fost definitiv constituit sub fostul mi­nistru Eutaxias, care a depus ori ju­rământul. Iată lista noilor miniștri: Ministrul afacerilor străine Roufos; interne, Spiri­donos; război, Seroulis; agricultură, Charitakis; resortul refugiaţilor, Philan­dros. Ceilalţi miniştri sunt: Ladopou­­los, finanţe: Pop, instrucţiune: Pericles Arghyropolos, comunicaţii: Damianos, justiţie şi Leonidas, Marina. Potrivit cu declaraţiunile concordante făcute de Pangalos şi Eutaxias, acest cabinet este un guvern politic, având deplină răspundere, înzestrat cu puteri dictatoriale în chestiunile financiare pen­­tru care Pangalos i-a acordat puterea legislativă şi executivă.­­ , Chestiunea reîntoarcerii la Atena, a politicienilor trimişi la Naxos, va fi discutată imediat între Pangalos şi Eutaxias Pop care a fost ziarist, va regula re­gimul presei.• Atena, 20 (Rador). — Consiliul de miniştri a discutat astă noapte pro­gramul noului guvern care va fi publicat astăzi. Ministrul de finan­ţe Ladopoulos a declarat ziarelor sforţările guvernului vor tinde la asanarea financiară, în special prin compresiunea cheltuelilor pentru asigurarea echilibrului bugetului şi eventual şi a unui excedent. Se va mai avea în vedere uşura­rea contribuabililor prin reduce­rea a unor anumite impozite pen­­tru că producţia agricolă să fie în­curajată şi balanţa comercială să fie ameliorată. oxo-In Dietă­ ­—oxo-D. Bartel ce**« m­eri depVne pentru mun ca sa coatl proceda la refacerea economici a Poloniei ,Varşovia 20 (Rador). — Luând cuvân­tul în şedinţa de Luni a Dietei, preşe­dintele consiliului Bartel a declarat ur­mătoareie : «Reîntârirea puterei executive este o necesitate. Asanarea economică cere schimbări grabnice şi radicale pentru care deplinele puteri sunt indispensabi­le. Bartel a rezumat rezultatele obţinute înă acum de activitatea guvernului. In luna iunie, de prima oară de mult timp, budgetul lunar a fost echilibrat. înca­sările din impozite in suma de 151 mi­lioane, au atins media prevăzută. Pre­viziunile budgetare din iulie sunt sa­tisfăcătoare. Situaţia bursei monetare s-a amelio­rat radical. Zlotul şi-a stabilizat cursul la 9­50 faţă de dolar. Rezervele devize­lor de la Banca Poloniei au sporit cu milioane zloţi în raport cu luna Mai. Cererea guvernului din Mai şi Iunie de 9 milioane dolari, a fost acoperită dean­­tregul. Aurul Băncei Poloneze aflător in străinătate, poate fi considerat ca li­berat, căci datoria către banca federală rezervă, poate fi rambursată în ori­ce moment prin mijlocul rezervelor și devizelor Băncei Poloniei. Această li­chidare se va opera la începutul lui Au­gust. Scontul Băncei Poloniei a scăzut de la 12 la 10, iar băncile de stat au ac­ceptat depozitele în dolari. ACORDUL CU FINANTA AME­RICANA Guvernul a semnat un acord cu finan­ciarii americani, printre care, Harri­­man. Industria huilei a exportat în Iu­nie I 4110,ooo tone faţă de 700.000 din Mai. Exportul huilei în prima jumăta­­te a lunei Iulie este de 850.000 tone. Nu­mărul celor lipsiţi de lucru a diminuat cu 305 000. Guvernul a putut asigura stabilitatea preţurilor. Veniturile căilor ferate acoperă actualmente ebelm­en­te exploatării şi a lucrărilor de construc­­ţiune. Ministerul Lucrărilor Publice va fi lichidat, ceea ce va procura economii serioase. PROBLEMELE POLITICE Trecând la problemele politice, a a­­mintit că democratizarea vieţei politice nu trebue să se confunde cu adevărata democratizare. Guvernul tinde să introducă adevăra­ta democraţie a cărui bază va fi echi­librarea puterilor, îngăduind guver­nului să depună proecte pentru refor­ma constituţiei, limitate de altfel nu­mai la chestiunile cele mai indispensa­­bile. Bartel cere acordarea puterilor depli­ne. «Ştiţi foarte bine, şi o ştie şi ţara, cui acordaţi aceste puteri, şi iacă la ce vor servi. Echilibrarea budgetului, sta­bilizarea schimbului, asigurarea scrupu­lează pentru executarea tuturor legilor privitoare la minorităţi, lupta cu anti­semitismul economic, reorganizarea ad­ministraţiei, ameliorarea legislaţiei şi continuarea politicei paşnice în străină­tate, care va contribui să sporească pre­stigiul şi încrederea în Polonia. POLITIC­A EXTERNA Voim să colaborăm şi pe terenul eco­nomic cu celelalte ţări. Cea mai bună dovadă sunt negocierile noastre cu Germania care continuă cu energie. Gu­­­vernul înţelege rolul deosebit de impor­tant al Poloniei în problema securităţii. Alaţii noştri, vecinii noştri, se pot bi­zui pe buna noastră voinţă şi pe cola­borarea noastră paşnică şi loială, cerem însă o atitudine reciprocă. Resping cu energie svonurile false care ne atri­­bue intenţiuni agresive faţă de unul sau altul din vecinii noştri. Dorim pacea şi avem nevoie de dânsa pentru rezolva­rea marelor probleme interne. Vom com­bate corupţiunea şi nu vom îngădui ca statul să lipsească dela obligaţiunile sale. Nu vom face experimente în dome­niul economic social. Actualul guvern este un guvern al muncii zilnice şi crea­tor serios. Se va adresa naţiunei a cărui încredere o posedă. IMPRESIA PRODUSA IN DIETA DE EXPUNEREA D-LUI BARTEL Impresiunea generală din Dietă a fost foarte favorabilă după discursul lui Bratel, care dovedeşte că guvernul a înţeles bine dorinţa adevărată a naţiunii fără a intra în vaste discuţiuni teore­tice. Bartel a analizat separat chestiunile concrete şi a găsit de fiecare dată a­­sentimentul marei majorităţi, chiar o­­poziţiea s’a simţit dezarmată, căci Bar­tel prin discursul său moderat a întins mâna sa Dietei. Dieta s’a grăbit să profite de această încredere pentru a restabilii relaţiunile de deplină încrede în guvern. Este sigur că deplinele puteri şi schim­bările din constituţie vor fi votate de Dietă. fi­aasciente la „Cuvântul“ Un an GCÎQ I**­ Trei luni ISO » Șase luni @00­0 In străinătate dublu. -------xxoxx------­ Regele Ferdinand în străinătate 1 " K __. ( SOSIREA LA MILAN Roma, 20 (Rador). — Aseară Re­gele României însoţit de ministrul Hiotu şi dr. Romalo a sosit în tren special la Milano. La gară se afla consulul României, Ricci, prefectul poliţiei, funcţionar­ii căilor ferate, preşedintele Camerei de comerţ ita­­lo-române Chierychetti. Regele viu aclamat de un grup de studenţi români, a plecat înain­te spre Paris. SOSIREA LA PARIS Paris, 20 (Rador). — M. S. Regele României a sosit la orele 10 şi 1­4. Mâine dimineaţă va pleca la Bagno­les de l’Orne. Pentru d. Ministru de Război Rugăm pe d. general Mircescu să binevoiască a da ordin să se cerce­teze în ce srrviciu comandat se gă­sea automobilul ministerului cu No. 6133 pe şoseaua Bucureşti-Pi­­teşti nî ziua de 16 când s’a năpus­tit asupra automobilului No. 987 care venea din direcţie opusă în mersul său regulat pe dreapta? Pentru ce acel automobil era con­dus de soldatul Zoltán Iaroş, ungur obişnuit să ţie stânga, şi care n’are brevet de şofeur? Nu e destul abuzul cu automobi­lele statului, trebue să înregistrăm şi accidente cu urmări grave din cauza nepriceperii conducătorilor automobilelor statului? ------xxoxx-----­ CAPITALA ACCIDENT DE TRAMVAI Copila Elisabeta Constantinescu, în etate de 14 ani, domiciliată la părinţii săi în str. B. 43 cartierul C. F. R. aflându-se ori pe scara va­gonului remorcă 903, linia 14, la in­tersecţia cu bulevardul Academiei cu calea Victoriei, un " pasager vroind a se coborî din mersul tram­vaiului, a lovit-o şi scăpând bara din mână a căzut jos. Roata de dinapoi a vagonului re­­n­orcă prinzându-i piciorul drept i-a strivit trei degete. Victima a fost dusă la Spital­ul B­­olţea, unde a fost internată. UN AUTOMOBIL GĂSIT ÎN ŞOSEA Jandarmii postului din corn. Bu­­ciumeni, făcând inspecţie au găsit pe şosea părăsit în dreptul satului Herăşti Gruiu, automobilul marca «Buiek» No. 392. Dela automobil lipsea magnetoull şi ţeava de benzină. Nu s’a putut stabili până acum în ce împrejurări automobilul a fost lăsat pe şosea. Din registrul div. de circulație a Capitalei, s-a constatat că automobi­lul este proprietatea d-nei Crătu­­nescu. Cercetările continuă. ------xxoxx---­ Parastasul pentru­­graiul Eremia Grgorescu Cu prilejul împlinirei a 7 ani de la moartea generalului Eremia Gri­­gorescu, un parastas a avut loc­eri la orele 11 a. m. la biserica Mihai Vodă din Capitală. Serviciul divin a fost oficiat de Arhiereul Platou Ciosu înconjurat de clerul bisericei. La serviciul religios au asistat în afară de fii și rudele defunctului, d-nii: general Rudeanu, Mătăsaru, Jiteanu, Popovi­ci, Munteanu, Nico­­leanu, Botez, Stângaciu, amiral Scodrea, Poplica, colonelii: Constan­dache, Partenie, Sturza, Zamfires­­cu, Buznea, Ivanovici, etc. *-------xxoxx----­ ------xxoxx------­ Un oraş preistoric lângă Odessa în apropierea comunei Usatov, 7. ver­ste de Odessa, comisiunea muzeului is­­torico-arheologic, după lungi şi minuţi­oase cercetări a descoperit un oraş pre­istoric. Au fost găsite multe obiecte, de mare valoare ştiinţifică. Bibliografie A apărut «Familia», anul I No. 5 Iulie 1924, cu următoruu cuprins : 1. Unificare sau armonizare de Geor­ge Bota. 2. Prieteni morţi.. de Victor Eftimiu. 3. Sanda de D. Psatta. 4. Inima, de Z. Sandu 5 . S. S. Arhiereu­ Andrei Crişanul de red. 6. O urare nerostită de T. Nes. 7. Natura, natura!., de Cezar Petrescu 8. Sfatul părintesc de George A. Petre 9. Voinţă sinceră de T. Neş. 10. Strofe pentru veacul meu de Const. Goran. 11. Scrisoarea cincea de Ion Dragu. 12. Astra în Bihor de I. Pogan. 13. Vara de M. G. Samarineanu. 14. Fondatorul trad. de Const. Dela­­baia. 15. Decebal de Volbură Poiană-Năs­­turaş. 16. O frumoasă activitate ştiinţifică de Dr. Gr. Alex. 17. Opera Română din Cluj de Şt. Mărcuş. * 18. Boul şi ţânţarul de George Bota. 19. Sfârşit de Ion Ciorănescu. 20. Apus de soare de I. G. Samari­­neanu. 25. Gânduri de Jean Rostand. ’Cronici: Cronica literară de M. San- Marino — Cronica teatrală de g. a. !»• — Note. Comemorarea lui Eminescu de M. — Monumentul lui Eminescu de P. — îndemnuri dela un congres de T. — Coloneii literaturii române^ de M. —* Reviste: Vestitorul. — Cosinziana. Cli­șee. Accidentul d-lui profesor I. Canta­cuzino -----—oxo—------­ Te'egremsle v stesc ci dași ars picioarele fractu­rate, savantuî profesor nu e în stare îngrijorătoare Ştirea despre un accident suferit de d. dr. I. Cantacuzino în străină­tate, a circulat ori în tot cursul zi­lei în Capitală. D. profesor dr. Cantacuzino, se află în Elveţia fiind însoţit de asis­tentul său d. dr. Ionescu-Mih­ăeşti, care a trimis o telegramă minister­lui de externe, anunţând accidentul şi dând relaţii asupra stărei d-lui profesor dr. Cantacuzino. TELEGRAMA LEGAŢIUNEI DIN BERNA Accidentul s’a petrecut pe terito­riul Elveţiei, d. Ciuntu, dela legaţia noastră din Berna,­­a trimis d-lui Mitilineu, ministru de externe prima telegramă cu următorul conţinut: Starea profesorului Cantacuzino, deşi gravă având ambele gambe fracturate, pare a nu fi îngriji­toare. După ultimele ştiri, va rămâne la spitalul din Brik două luni. D. dr. Ionescu-Mihăeşti, care-l în­soţeşte nu-l va părăsi cât timp com­plicaţiile nu vor fi înlăturate. O A DOUA TELEGRAMA A LE­GAŢIUNEI DIN BERNA In cursul zilei de eri a sosit o a doua telegramă de la d. Ciuntu, con­silier de legaţie, prin care se comu­nică, că d. dr. Mihăeşti imediat du­pă accident, a chemat telegrafic un medic de la Lausane care venind a examinat bolnavul. După stăruinţele medicului, a fost chemat apoi de urgenţă un mare specialist din Strasburg, care după consultul făcut bolnavului a dat ur­mătorul diagnostic: fractura unui picior cu plagă, iar a celuilalt fără plăgi. CUM S’A ÎNTÂMPLAT ACCI­DENTUL Accidentul s’a întâmplat în îm­prejurările următoare: In statia elveţiană de cale ferată Erik, profesorul Cantacuzino tre­buia să se urce în tren. Pe o linie vecină liniei pe care se afla trenul său, fusese anunţată sosirea unui alt tren, care era aşteptat să intre în staţie. Apăruse trenul, când savantul tre­cu linia, ca să se urce în celălalt tren, care staționa. Alunecând însă de pe scară a căzut astfel, încât pi­cioarele au venit pe una din şinele vecine. Trenul de pe această linie intra chiar atunc în stație. Căde­rea se petrecuse într-o clipă, aşa că mecanicul nu a putut opri, deşi vi­teza era scăzută, şi locomotiva a izbit pe profesor, fracturându-i pi­cioarele. Alegerea dela Ba­roul de Muscel­­ In zilele de 11 şi 18 iulie a. c. s’a făcut la C. Lung-Muscel alegerea De­canului şî consiliului baroului, pe un nou exerciţiu de 3 ani, conform legii avocaţilor. D. Ion Giurculescu, fost deputat şi prefect, a fost reales decan al avoca­ţilor din Muscel, întrunind 22 vo­turi din 31 vocanţi. Membrii în consiliu baroului au fost aleşi cu majoritate de voturi d-nii avocaţi: N. Niculcea Popescu, Dinu Niculescu-Doxache, Nae Con­stantinescu, N. Suţa şi I. Cosmoc. D. Decan I. Giurculescu a fost de­semnat şi ca delegat al baroului Mus­cel în consiliul general al «Uniunei Avocaţilor.» xxoxx-----­ 2 „Bătălia cărfii“ Rezultatele lamentabile date­­de învă­ţământul nostru secundar, aşa cum reese din examenele de bacalaureat , dove­desc că ne găsim în plină decădere cul­turală. Desigur, numai şcoala nu poate să combată această justificată îngrijo­­­rare. Ea dă elemente de instrucţie, ini­ţiază felul cum se poate însuşi cultura, însă ceea ce o amplifică şi o desăvâr­şeşte este cartea, cartea bună, citită mereu. Pentru aceasta, două lucruri se cer : setea celor dornici de a-şi asimila cultura şi posibilitatea materială de a-şi procura instrumentul ei, cartea. Răz­ f­boiul însă cu scumpetea în care a a-­ runcat toate lucrurile, face ca procura­rea cărţilor să fie atât de costisitoare; astăzi a cumpăra o carte înseamnă a în­călca domeniul celor bogaţi (cari le în­trebuinţează drept decor) înseamnă a face un lux ale cărui ravagii, în infi­­mile bugete personale, se răsfrâng asu­pra pâinii de toate zilele. Oricât de ma­re ar fi setea cei dornici sunt nevoiţi să se închine în faţa stomahului care cere pâine şi să renunţe la complectarea cul­turei. Această criză a culturii, este criza câr­tii. Şi, ca mai toate crizele de după războiu, ea nu se mărgineşte numai la ţara noastră. Este generală. De ea s’a sesizat şi Institutul de Cooperaţie inte­lectuală dela Societatea Naţiunilor, ca­re este în căutare de soluţii. Zilele a­­cestea a fost pusă în discuţie şi 111 Ita­lia. Dar cum ideologia constructivă fas­cistă nu se pierde în detalii şi în dis­cuţii asupra soluţiilor. Italienii au a­­pucat taurul de coarne. Criza cărţii e un duşman al culturii ; de aceea i s’a declarat, războiu. Un stat major având­­ în frunte pe Enrico Corradini a fixat­­ planul de luptă şi termenul când va lua, sfârşit , tipărirea de cărţi bune şi eftine şi răspândirea lor intensă. Mij­­­loacele­ le vor oferi editorii, tipografii, comitetele şi Statul. Se aşteaptă apro­barea lui Mussolini, spre a se deslănţui ofensiva contra crizei de cărţii, ofensivă denumită «bătălia cărţii». Ne trebuie o bătălie a cărţii şi la noi. La noi. La noi oamenii nu se intere­sează, iar cultura şi cartea, sunt stan­­gulate de trustul fabricilor de hârtie care speculează în mod neruşinat. Cât despre guvern, el e preocupat să dea bă­tălii electorale, nu bătălii contra crizei de cărţi. Iar criza culturii se măreşte şi analfa­l­betismul se întinde. Ancheta ziarului «Comaedia» «L’Action Française» continuă să înre­gistreze răspunsurile «spiritelor eminen­te» la anchete întreprinsă de Marius Boisson în ziarul «Comoedia», anchetă rezumată în următoarele trei întrebări: 1. Nu sunteţi de părere că unele opere au vătămat avântului şi fericirei umani­tăţii, făcând să dispară un ideal vechi, sau creând o filozofie şi chiar o religie? 2­.Credeţi că unele opere literare pot perverti o persoană sau sâ-i comunice dezgust pentru viaţă? 3. Dacă aţi putea să distrugeţi în lu­me toate exemplarele unei opere, care este aceia pe care a-ţi condamna-o? Iată cum răspunde la aceste întrebări Eugene Marsan. — îmi puneţi întrebări dar trebue să-mi fac datoria să vă răspund. — Scrierile lui Luther au semănat în lume zizanie cu duiumul, războiu­l şi direct sau indirect — prejudecăţi imbe­cile, strâmte, meschine, duşmane artei, frumuseţii şi vieţei. 2. Pentru a perverti o fiinţă, pare că terenul trebue să fi fost deja corupt, fructul intim stricat. Pentru a-l înclina la desperare, amintim generozitatea, bu­na credinţă a victimilor solidului şi ve­selului (in petto) Chateaubrian. Aceştia au luat drept literă de evanghelie ceiacşi pentru el era discurs, efect, vestmânt. 3. Contractul Social a lui Rousseau cu ideea sa absurdă a unui consimţământ expres care serveşte de legătură societă­ţilor. Nimic nu s’a inventat mai pericu­los, mai vătămător. Capriciul oricui este astfel trezit şi surescitat contra u­­tilităţii şi păcii generale». Ancheta urmează şi mulţi dintre cei interogaţi blestemă contractul social. Federaţia scriitorilor sovietici # Comitetul Uniunii scriitorilor sovie­­tici a ţinut zilele acestea o consfătuire la Moscova la care au fost aranjate ba­zele pentru crearea unei federaţii a scriitorilor sovietici. In zilele cele mai apropiate va fi convocat un congres al tuturor organizaţiilor literare mai însemnate la care se va alege comitetul federaţiei. Misiunea principală a federa­ţiei scriitorilor va fi imprimarea unei lin­ii ideologice generale în baletristică şi organizarea unei edituri a scriitori­lor. £3! Scrisoarea lui Maxim Gorki trimisă în Rusia Ziarul «Vecerneaia Moskva», anunţă că la Petrograd a sosit o scrisoare de la Maxim Gorki în care autorul anunţă că şederea la Forrente a contribuit mult la sănătatea sa. El lucrează în pre­zent la un mare roman, care va fi oi cronică a anilor de la 1880 până în pre­zent. Romanul va apare abia după ce toate capitolele vor fi isprăvite și sub titlul «40 de ani». Moartea profesoru­lui dr. I. Atanasiu dri dimineaţa a încetat din viaţă la locuinţa sa de la laboratorul de fi­ziologie profesorul dr. I. Atanasiu, unul dintre savanţii noştri, a cărui faimă trecuse de mult peste grani­ţele ţării. Profesorul Atanasiu suferise în ultimul timp de un cancer pulmonar care i-a pus capăt zilelor printr-o sincopă. Defunctul era un pasionat cerce­tător în domeniul fiziologiei, iar cursurile lui constituiau o revelaţie pentru studenţi. Lucrările fiziologi­ce ale profesorului Atanasiu se gă­sesc răspândite în toate universită­ţile din lume constituind unul din cele mai preţioase daruri pe care ştiinţa românească le-a dat ştiinţei universale. In ultimul timp profesorul de Atanasiu ardea de dorinţa de a "ve­dea terminată clădirea institutului de fizologie, în care vroia să-şi pe­treacă restul vieţii în mijlocul stu­denţilor săi. O moarte timpurie a sfarmat vi­sul lui Atanasiu şi a aşternut linţo­liul negru peste o glorie a ştiinţei. ------xxoxx------­

Next