Cuvântul, iulie 1926 (Anul 3, nr. 494-520)
1926-07-22 / nr. 512
In chestia bacalaureatului de NICOLAE CRESSEN ------po Colaboratorul ocazional de astăzi, pune o nouă problemă, —cu deosebire interesantă — căreia, pentru acest motiv îi facem loc in coloanele noastre. Să observăm totuși că premisa fundamentală a acestui punct de vedere este «liceul nu e numai o treaptă de pregătire pentru învăţământul academic». Dacă însă — cum s’ar putea — premisa nu este justă, atunci tot raţionamentul d-lui prof. Cressin e o petiţio principii. RED. Fără îndoială că tot ce priveşte pregătirea şi formarea generaţiilor viitoare merită cea mai serioasă atenţie din partea societăţii şi îndeosebi din partea presei, care este exprimarea ideilor şi dispoziţiilor societăţii. Vreau să exprim aci câteva idei, care cred că sunt departe de a fi de prisos pentru clarificarea chestiunii bacalaureatului, chestiune aşa de imperioasă şi tulburătoare atât pentru părinţi cât şi pentru profesori. Mai întâi, ni se pare prea exagerate plângerile privitoare la rezultatul slab al nouilor examene, care a fost urmarea, se zice, a unei pregătiri extrem de slabe a elevilor şcoalei secundare. Oare aceasta corespunde realităţii? Să cercetăm mai cu atenţie chestiunea. La urma urmei ce e bacalaureatul şi ce scop are? Se ştie că bacalaureatul e împrumutat din Franţa, unde există de mult timp şi unde serveşte pentru selecţionarea celor mai capabili dintre absolvenţii şcoalei secundare pentru a le deschide calea către şcoalele superioare. E clar că legiuitorul a voit să nu fel de barieră şi în el însuşi conţine ideea unei anumite alegri. E clar că legiuitorul a avut de scop să nu admită o majoritate mediocră în Universitate, să nu grămădească auditoriile, să nu fie nevoe în acelaşi timp a scădea ştiinţa predată la nivelul acestei majorităţi. E clar că legiutorul a voit să nu primească în şcoala superioară mulţi şi va continua aceasta, ridicând cerinţele sale în măsură ce se va ridica nivelul cultural al societăţii actuale în general şi nivelul şcoalei secundare şi al absolvenţilor ei în special. Atunci ce înţeles au toate aceste plângeri? Oare în Franţa toţi absolvenţii şcoalei secundare intră în Universitate? Nici de cum aşa. In Franţa examenul de bacalaureat este foarte serios şi puţini se hotărăsc să-l dea imediat după absolvirea şcoalei secundare. Se întâmplă că pentru acest examen se pregătesc câţiva ani şi totuşi de multe ori cad cu succes. Şi totuşi acolo nimeni nu strigă Europei întregi decăderea şi minarea şcoalei secundare, fiindcă fiecare înţelege perfect de bine că pentru viitoarea intelectualitate superioară trebue să alegem materialul omenesc de prima calitate, care nu e pretutindeni abundent. În ceea ce priveşte restul absolvenţilor şcoalei secundare, se vor găsi pentru ei multe locuri de al doilea ordin — dar totuşi necesare şi utile — în mecanismul statului. Comisiunile de examinare au făcut în general o mare operă de stat. Aşa sau altfel, bine sau rău, au făcut o selecţionare între tineri şi au arătat societăţii că certificatul de absolvire a şcoalei secundare nu determină calităţile necesare pentru şcoala superioară. Absolventului îi mai trebue mul, ceea în general dă garanţie că Statul nu va cheltui în zadar acele sume mari, cât costă acum întreţinerea fiecărui student şi la urma urmei dacă în anul trecut vreo 50 la sută din absolvenţii şcoalei secundare au ajuns şi şcoala superioară, trebue să socotim ca un procent normal şi să vedem aci bună voinţa comisiunilor. E incontestabil că aceasta aduce o lovitură, puternică acelora, cari au adoptat un anumit punct de veră fortafi la exercitarea efectivă a practicelor religioase şi prin «statutul lor personal». Odată această situaţie specială abolită, necesitatea de a sta strâns legată în jurul credinţei şi a legii lor a fost mai puţin stringentă. Aşa că dacă regimul de libertate a contribuit la ridicarea demnităţii individuale a fiecăruia dintre Evrei, el a coborît puterea de viaţă a iudaismului ca entitate etnică şi religioasă. Iar recunoaşterea politică a religiei iudaice şi, de la 1830, salarizarea ei de către stat, a mărit încă, în sânul comunităţii deja slăbită , indiferenţa pentru o credinţă uitată sau numai superficial cunoscută. Totuşi momentul culminant al acestei crize se plasează numai în a doua jumătate a veacului 19, şi anume corespunde victoriei filozofiei ştinţifice, pozitivismul şi scepticismul liber-cugetător din cari tinerimea iudaică a Farinei s’a împărtăşit atât de larg. Weill socoteşte că astăzi criza iudaismului poate fi considerată ca trecută. Graţie a două fapte mai însemnate: Primul, separaţia bisericii de stat (1905), deci încetarea salarizării prin stat a sinagogii, şi necesitatea unei activităţi private pentru susciere, socotind şcoala secundară exclusiv ca treaptă pregătitoare pentru cea superioară, unde absolventul intră neapărat după terminarea celei dintâiu. Dar cine este vinovat? Mai bine să nu-şi însuşiască nimeni false puncte de vedere. Perioada belică şi postbelică au trecut şi este natural să ne reîntoarcem către starea normală a lucrurilor. Este natural să ne întoarcem spre vechea şi posibil complect uitata convingere, că dreptul de a ocupa posturile responsabile şi conducătoare în stat pot fi încredinţate numai elementelor de seamă după facultăţile şi capacitatea lor de lucru, căci numai aceste calităţi asigură echilibrul moral, care adeseori lipseşte conducătorilor de azi. Şcoala noastră secundară nu e ideală. Nu, Doamne fereşte! Dar aceasta este cu totul altă chestiune, care numai cu o latură atinge chestiunea ce discutai. Şcoala noastră desigur nu e ideală. Ea, dacă mi se permite, s’ar putea compara cu un grav bolnav, pe care toate oasele îl dor. Lipsurile şcoalei sunt numeroase şi diferite şi merită să-i fie consacrate un rând de articole, bazat pe cercetări lungi şi multilaterale. Dar a hotărî aşa deodată, la repezeală, că şcoala noastră secundară nu e bună de nimic, numai pentru că într’un colţ de provincie s’a găsit un absolvent care n’a ştiut ce este struţul, că undeva s’au găsit elevi cari nu cunoşteau operele lui Victor Hugo, sau că nişte nenorociţi n’au fost în stare să rezolve o problemă încurcată, — mi se pare a fi o hotărâre prea grăbită şi puţin chibzuită. Multe lucruri se întâmplă. Dar întâmplările excepţionale nu pot fi de loc puse la baza concluziilor generale. Cunosc de pildă un caz: Intr’unul din oraşele din Franţa, în mijlocul veacului trecut un Polonez a predat limba polonă într’un liceu mai mulţi ani în loc de limba germană pe care el n’o stăpânea. Cum s’a sfârşit afacerea nu-mi aduc aminte dar faptul acesta a fost înregistrat într’o dare de seamă oficială. Insă cine ar trage din cazul acesta o concluzie de completă netrebnicie a şcoalei secundare franceze de atunci? Nu, nici şcoala noastră nu piere. Ea trăeşte, se desvoltă, se perfecţionează. Şi elevii şi profesorii îşi fac datoria lor. Unii nu tocmai bine, alţii mai bine, alţii bine de tot. Şi dacă luăm în consideraţie toate condiţiile în care ei trebuie să muncească, toate greutăţile cari stingheresc şi înfrânează munca lor şi dacă ne amintim că numai ieri actul Unirii a introdus în şcoală unele elemente noi ca sisteme şi concepţii ale neamurilor, graiurilor pe cari trebuie să le unificăm, atunci nimeni nu este îndreptăţit să învinovăţească şcoala şi să caute s’o dărâme, chiar dacă rezultatele examenelor de bacalaureat ar fi şi mai rele. NICOLAE CRESSIN Profesor, Ismail ROMANIA Judecătoria Urbană VII București Copie După dispozitivul cărtei de judecată pen. No. 2301bis din 1/10/924. In baza art. 10 leg. speculei Hotărăște : Condamnă pe contrav. Şt. Ionescu domiciliat în Buc. Hala Ghica compart. 80 la 15000 lei amendă în foolsul ministerului de industrie şi comerţ cu aplicarea art 24 din legea speculei în caz de insolvabilitate. Curte cu drept de apel. Dată şi citită în şedinţă publică azi 1 Octombrie 1924. Judecător (ss) V. Nestorescu Grefier (ss) P. Mihalescu Se certifică de noi exactitatea prezentului V. Nestor Dos. 397//924 ------xxoxx——— ţinerea caselor de rugăciuni, activitate care pe de altă parte era susţinută şi de surpriza unei Franţe antisemită, descoperită cu prilejul afacerii Dreyfuss. Al doilea, răsboiul, cu criza tuturor conştiinţelor, cu întoarcerea fiecărui individ asupra sa însăşi, cu examenul penibil dar rodnic al vieţii interioare, cu falimentul abstracţiilor internaţionaliste, şi aşa mai departe. Regăsindu-se pe el, iudaismul, unul singur va şti să-şi găsească şi calea, pentru realizarea misiunii lui divină, de a desăvârşi şi de a «împlini» creştinismul*). . Iată ce crede prin urmare Weill. Nu vom contesta că, brut, faptele sunt aproximativ aşa cum ni le înfăţişează cartea. Dar, vai! problema iudaismului nu e aşa de elementară. Iar criza actuală a iudaismului e cu mult mai complicată decât şi-o închipuie autorul nostru. Vom încerca să o precizăm, și atunci poate că nici perspectivele iudaismului nu vor mai apărea în■şa de.... încurajatoare, cum le vede autorul nostru. n., ----------XXIX .•-------- * *) Weill întrebuințează termenul «achever», care este ambiguuv ■unu iii» inn ........... uimi ■ ■ wiiii im iii imun mm xxooxx Se planuia un atentat contra lui Pangalos MESAJUL LUI PANGALOS Atena 20 (Rador). — Foştii pre- Rar, elementele desfioase au răsşedinţi de consiliu Mihalacopulos şi puns prin manifeste mincinoase şi Calandaris şi fostul ministru Pa- t ralomnioase afirmând că preşedinpandreu au fost arestaţi ori şi tri-tele ales în unanimitate de nuţlumi şi în Insula Naxos, unde vor răne, ar trebui să remită puterile mâne sub supraveghere, bucuriindu i predecesorului său numit de Plause însă de toată libertatea. Fostul prim ministru Papanastasiu a cărui arestare a fost ordonată, nu a putut, fi prins, tras şi de adunarea unilaterală. CONSPIRAŢII ŞI COMPLOTURI Guvernul şi autorităţile competinte posedă indicii incontestabile şi dovezi înscrise că din iunie trePangalos a adresat poporului un cut, anumite cercuri politice — sub mesagiu în care justifică măsurile [pretext că apără libertăţile popoenergice luate împotriva câtorva difrului, pe care le-au violat de atâriguiotri politici. Mesagiul amin- [ tea ori — s’au ocupat să urzească teste atitudinea împăciuitoare a; comploturi şi mişcări subversive,doptată de Pangalos de când a fost subminând sistematic interesele fifes preşedinte al Republicei financiare şi nationale ale tării. Reactiunea unei anumite frac-1 Există indicii grave că asasinatiuni politice putea să pară justifi-jtul a fost plănuit mai ales într’o oră până în ziua alegerei, însă în scrisoarea lui Plastiras în 7 Iunie urma manifestaţiei solemne a voini în care acesta dă instiucţii cola poporului din 4 Aprilie. Panga-iboratorilor din Atena asupra nepelos a crezut de datoria sa să ia iinisităţei de a asasina pe preşedinîativa supremă de conciliere cu tele Republice. A fost nevoie să fracţiune dezidentă pentru a comnlecta astfel împăciurea întregului popor.In acest scop a hotărât să formeze un guvern care trebuia să procedeze cât de curând la alegerile parlamentare. Insă politicianii reacfiunei au respins această soluţiune manifestând astfel rea încredere şi intransigentă. Constand că terenul Ie scapă, au voit să se sustragă verdictului poporului angajându-se pe calea conspiraţilor sediţioase. Când Pangalos a propus nouile alegeri preşidenţiale, având ca miseia măsuri energice de protecţiune şi apărare, impuse de interesele supreme ale naţiunei. «Susţinuţi fie înstinlerea imensă - majoritate! poporului grec — a urmat Pangalos — vom continua opera noastră pentru reconstruirea statului care va fi supusă în curând liberei judecăţi a poporului prin mijlocul alegerilor. Suntem convinşi că verdictul poporului va desemna cârmuitorii capabili de a continua şi complecta opera noastră, poate incomplectă, pentru prosperitatea poporului sinistru de Interne un şef reacţio- mărirea patriei noastre comune CUVÂNTUL Ştiri de peste hotare a luat sfârşit S’a constituit un cabinet Eutaxias Atena 20. — (Rador). — Cabinetul a fost definitiv constituit sub fostul ministru Eutaxias, care a depus ori jurământul. Iată lista noilor miniștri: Ministrul afacerilor străine Roufos; interne, Spiridonos; război, Seroulis; agricultură, Charitakis; resortul refugiaţilor, Philandros. Ceilalţi miniştri sunt: Ladopoulos, finanţe: Pop, instrucţiune: Pericles Arghyropolos, comunicaţii: Damianos, justiţie şi Leonidas, Marina. Potrivit cu declaraţiunile concordante făcute de Pangalos şi Eutaxias, acest cabinet este un guvern politic, având deplină răspundere, înzestrat cu puteri dictatoriale în chestiunile financiare pentru care Pangalos i-a acordat puterea legislativă şi executivă. , Chestiunea reîntoarcerii la Atena, a politicienilor trimişi la Naxos, va fi discutată imediat între Pangalos şi Eutaxias Pop care a fost ziarist, va regula regimul presei.• Atena, 20 (Rador). — Consiliul de miniştri a discutat astă noapte programul noului guvern care va fi publicat astăzi. Ministrul de finanţe Ladopoulos a declarat ziarelor sforţările guvernului vor tinde la asanarea financiară, în special prin compresiunea cheltuelilor pentru asigurarea echilibrului bugetului şi eventual şi a unui excedent. Se va mai avea în vedere uşurarea contribuabililor prin reducerea a unor anumite impozite pentru că producţia agricolă să fie încurajată şi balanţa comercială să fie ameliorată. oxo-In Dietă —oxo-D. Bartel ce**« meri depVne pentru mun ca sa coatl proceda la refacerea economici a Poloniei ,Varşovia 20 (Rador). — Luând cuvântul în şedinţa de Luni a Dietei, preşedintele consiliului Bartel a declarat următoareie : «Reîntârirea puterei executive este o necesitate. Asanarea economică cere schimbări grabnice şi radicale pentru care deplinele puteri sunt indispensabile. Bartel a rezumat rezultatele obţinute înă acum de activitatea guvernului. In luna iunie, de prima oară de mult timp, budgetul lunar a fost echilibrat. încasările din impozite in suma de 151 milioane, au atins media prevăzută. Previziunile budgetare din iulie sunt satisfăcătoare. Situaţia bursei monetare s-a ameliorat radical. Zlotul şi-a stabilizat cursul la 950 faţă de dolar. Rezervele devizelor de la Banca Poloniei au sporit cu milioane zloţi în raport cu luna Mai. Cererea guvernului din Mai şi Iunie de 9 milioane dolari, a fost acoperită deantregul. Aurul Băncei Poloneze aflător in străinătate, poate fi considerat ca liberat, căci datoria către banca federală rezervă, poate fi rambursată în orice moment prin mijlocul rezervelor și devizelor Băncei Poloniei. Această lichidare se va opera la începutul lui August. Scontul Băncei Poloniei a scăzut de la 12 la 10, iar băncile de stat au acceptat depozitele în dolari. ACORDUL CU FINANTA AMERICANA Guvernul a semnat un acord cu financiarii americani, printre care, Harriman. Industria huilei a exportat în Iunie I 4110,ooo tone faţă de 700.000 din Mai. Exportul huilei în prima jumătate a lunei Iulie este de 850.000 tone. Numărul celor lipsiţi de lucru a diminuat cu 305 000. Guvernul a putut asigura stabilitatea preţurilor. Veniturile căilor ferate acoperă actualmente ebelmente exploatării şi a lucrărilor de construcţiune. Ministerul Lucrărilor Publice va fi lichidat, ceea ce va procura economii serioase. PROBLEMELE POLITICE Trecând la problemele politice, a amintit că democratizarea vieţei politice nu trebue să se confunde cu adevărata democratizare. Guvernul tinde să introducă adevărata democraţie a cărui bază va fi echilibrarea puterilor, îngăduind guvernului să depună proecte pentru reforma constituţiei, limitate de altfel numai la chestiunile cele mai indispensabile. Bartel cere acordarea puterilor depline. «Ştiţi foarte bine, şi o ştie şi ţara, cui acordaţi aceste puteri, şi iacă la ce vor servi. Echilibrarea budgetului, stabilizarea schimbului, asigurarea scrupulează pentru executarea tuturor legilor privitoare la minorităţi, lupta cu antisemitismul economic, reorganizarea administraţiei, ameliorarea legislaţiei şi continuarea politicei paşnice în străinătate, care va contribui să sporească prestigiul şi încrederea în Polonia. POLITICA EXTERNA Voim să colaborăm şi pe terenul economic cu celelalte ţări. Cea mai bună dovadă sunt negocierile noastre cu Germania care continuă cu energie. Guvernul înţelege rolul deosebit de important al Poloniei în problema securităţii. Alaţii noştri, vecinii noştri, se pot bizui pe buna noastră voinţă şi pe colaborarea noastră paşnică şi loială, cerem însă o atitudine reciprocă. Resping cu energie svonurile false care ne atribue intenţiuni agresive faţă de unul sau altul din vecinii noştri. Dorim pacea şi avem nevoie de dânsa pentru rezolvarea marelor probleme interne. Vom combate corupţiunea şi nu vom îngădui ca statul să lipsească dela obligaţiunile sale. Nu vom face experimente în domeniul economic social. Actualul guvern este un guvern al muncii zilnice şi creator serios. Se va adresa naţiunei a cărui încredere o posedă. IMPRESIA PRODUSA IN DIETA DE EXPUNEREA D-LUI BARTEL Impresiunea generală din Dietă a fost foarte favorabilă după discursul lui Bratel, care dovedeşte că guvernul a înţeles bine dorinţa adevărată a naţiunii fără a intra în vaste discuţiuni teoretice. Bartel a analizat separat chestiunile concrete şi a găsit de fiecare dată asentimentul marei majorităţi, chiar opoziţiea s’a simţit dezarmată, căci Bartel prin discursul său moderat a întins mâna sa Dietei. Dieta s’a grăbit să profite de această încredere pentru a restabilii relaţiunile de deplină încrede în guvern. Este sigur că deplinele puteri şi schimbările din constituţie vor fi votate de Dietă. fiaasciente la „Cuvântul“ Un an GCÎQ I** Trei luni ISO » Șase luni @000 In străinătate dublu. -------xxoxx------ Regele Ferdinand în străinătate 1 " K __. ( SOSIREA LA MILAN Roma, 20 (Rador). — Aseară Regele României însoţit de ministrul Hiotu şi dr. Romalo a sosit în tren special la Milano. La gară se afla consulul României, Ricci, prefectul poliţiei, funcţionarii căilor ferate, preşedintele Camerei de comerţ italo-române Chierychetti. Regele viu aclamat de un grup de studenţi români, a plecat înainte spre Paris. SOSIREA LA PARIS Paris, 20 (Rador). — M. S. Regele României a sosit la orele 10 şi 14. Mâine dimineaţă va pleca la Bagnoles de l’Orne. Pentru d. Ministru de Război Rugăm pe d. general Mircescu să binevoiască a da ordin să se cerceteze în ce srrviciu comandat se găsea automobilul ministerului cu No. 6133 pe şoseaua Bucureşti-Piteşti nî ziua de 16 când s’a năpustit asupra automobilului No. 987 care venea din direcţie opusă în mersul său regulat pe dreapta? Pentru ce acel automobil era condus de soldatul Zoltán Iaroş, ungur obişnuit să ţie stânga, şi care n’are brevet de şofeur? Nu e destul abuzul cu automobilele statului, trebue să înregistrăm şi accidente cu urmări grave din cauza nepriceperii conducătorilor automobilelor statului? ------xxoxx----- CAPITALA ACCIDENT DE TRAMVAI Copila Elisabeta Constantinescu, în etate de 14 ani, domiciliată la părinţii săi în str. B. 43 cartierul C. F. R. aflându-se ori pe scara vagonului remorcă 903, linia 14, la intersecţia cu bulevardul Academiei cu calea Victoriei, un " pasager vroind a se coborî din mersul tramvaiului, a lovit-o şi scăpând bara din mână a căzut jos. Roata de dinapoi a vagonului renorcă prinzându-i piciorul drept i-a strivit trei degete. Victima a fost dusă la Spitalul Bolţea, unde a fost internată. UN AUTOMOBIL GĂSIT ÎN ŞOSEA Jandarmii postului din corn. Buciumeni, făcând inspecţie au găsit pe şosea părăsit în dreptul satului Herăşti Gruiu, automobilul marca «Buiek» No. 392. Dela automobil lipsea magnetoull şi ţeava de benzină. Nu s’a putut stabili până acum în ce împrejurări automobilul a fost lăsat pe şosea. Din registrul div. de circulație a Capitalei, s-a constatat că automobilul este proprietatea d-nei Crătunescu. Cercetările continuă. ------xxoxx--- Parastasul pentrugraiul Eremia Grgorescu Cu prilejul împlinirei a 7 ani de la moartea generalului Eremia Grigorescu, un parastas a avut loceri la orele 11 a. m. la biserica Mihai Vodă din Capitală. Serviciul divin a fost oficiat de Arhiereul Platou Ciosu înconjurat de clerul bisericei. La serviciul religios au asistat în afară de fii și rudele defunctului, d-nii: general Rudeanu, Mătăsaru, Jiteanu, Popovici, Munteanu, Nicoleanu, Botez, Stângaciu, amiral Scodrea, Poplica, colonelii: Constandache, Partenie, Sturza, Zamfirescu, Buznea, Ivanovici, etc. *-------xxoxx---- ------xxoxx------ Un oraş preistoric lângă Odessa în apropierea comunei Usatov, 7. verste de Odessa, comisiunea muzeului istorico-arheologic, după lungi şi minuţioase cercetări a descoperit un oraş preistoric. Au fost găsite multe obiecte, de mare valoare ştiinţifică. Bibliografie A apărut «Familia», anul I No. 5 Iulie 1924, cu următoruu cuprins : 1. Unificare sau armonizare de George Bota. 2. Prieteni morţi.. de Victor Eftimiu. 3. Sanda de D. Psatta. 4. Inima, de Z. Sandu 5 . S. S. Arhiereu Andrei Crişanul de red. 6. O urare nerostită de T. Nes. 7. Natura, natura!., de Cezar Petrescu 8. Sfatul părintesc de George A. Petre 9. Voinţă sinceră de T. Neş. 10. Strofe pentru veacul meu de Const. Goran. 11. Scrisoarea cincea de Ion Dragu. 12. Astra în Bihor de I. Pogan. 13. Vara de M. G. Samarineanu. 14. Fondatorul trad. de Const. Delabaia. 15. Decebal de Volbură Poiană-Năsturaş. 16. O frumoasă activitate ştiinţifică de Dr. Gr. Alex. 17. Opera Română din Cluj de Şt. Mărcuş. * 18. Boul şi ţânţarul de George Bota. 19. Sfârşit de Ion Ciorănescu. 20. Apus de soare de I. G. Samarineanu. 25. Gânduri de Jean Rostand. ’Cronici: Cronica literară de M. San- Marino — Cronica teatrală de g. a. !»• — Note. Comemorarea lui Eminescu de M. — Monumentul lui Eminescu de P. — îndemnuri dela un congres de T. — Coloneii literaturii române^ de M. —* Reviste: Vestitorul. — Cosinziana. Clișee. Accidentul d-lui profesor I. Cantacuzino -----—oxo—------ Te'egremsle v stesc ci dași ars picioarele fracturate, savantuî profesor nu e în stare îngrijorătoare Ştirea despre un accident suferit de d. dr. I. Cantacuzino în străinătate, a circulat ori în tot cursul zilei în Capitală. D. profesor dr. Cantacuzino, se află în Elveţia fiind însoţit de asistentul său d. dr. Ionescu-Mihăeşti, care a trimis o telegramă ministerlui de externe, anunţând accidentul şi dând relaţii asupra stărei d-lui profesor dr. Cantacuzino. TELEGRAMA LEGAŢIUNEI DIN BERNA Accidentul s’a petrecut pe teritoriul Elveţiei, d. Ciuntu, dela legaţia noastră din Berna,a trimis d-lui Mitilineu, ministru de externe prima telegramă cu următorul conţinut: Starea profesorului Cantacuzino, deşi gravă având ambele gambe fracturate, pare a nu fi îngrijitoare. După ultimele ştiri, va rămâne la spitalul din Brik două luni. D. dr. Ionescu-Mihăeşti, care-l însoţeşte nu-l va părăsi cât timp complicaţiile nu vor fi înlăturate. O A DOUA TELEGRAMA A LEGAŢIUNEI DIN BERNA In cursul zilei de eri a sosit o a doua telegramă de la d. Ciuntu, consilier de legaţie, prin care se comunică, că d. dr. Mihăeşti imediat după accident, a chemat telegrafic un medic de la Lausane care venind a examinat bolnavul. După stăruinţele medicului, a fost chemat apoi de urgenţă un mare specialist din Strasburg, care după consultul făcut bolnavului a dat următorul diagnostic: fractura unui picior cu plagă, iar a celuilalt fără plăgi. CUM S’A ÎNTÂMPLAT ACCIDENTUL Accidentul s’a întâmplat în împrejurările următoare: In statia elveţiană de cale ferată Erik, profesorul Cantacuzino trebuia să se urce în tren. Pe o linie vecină liniei pe care se afla trenul său, fusese anunţată sosirea unui alt tren, care era aşteptat să intre în staţie. Apăruse trenul, când savantul trecu linia, ca să se urce în celălalt tren, care staționa. Alunecând însă de pe scară a căzut astfel, încât picioarele au venit pe una din şinele vecine. Trenul de pe această linie intra chiar atunc în stație. Căderea se petrecuse într-o clipă, aşa că mecanicul nu a putut opri, deşi viteza era scăzută, şi locomotiva a izbit pe profesor, fracturându-i picioarele. Alegerea dela Baroul de Muscel In zilele de 11 şi 18 iulie a. c. s’a făcut la C. Lung-Muscel alegerea Decanului şî consiliului baroului, pe un nou exerciţiu de 3 ani, conform legii avocaţilor. D. Ion Giurculescu, fost deputat şi prefect, a fost reales decan al avocaţilor din Muscel, întrunind 22 voturi din 31 vocanţi. Membrii în consiliu baroului au fost aleşi cu majoritate de voturi d-nii avocaţi: N. Niculcea Popescu, Dinu Niculescu-Doxache, Nae Constantinescu, N. Suţa şi I. Cosmoc. D. Decan I. Giurculescu a fost desemnat şi ca delegat al baroului Muscel în consiliul general al «Uniunei Avocaţilor.» xxoxx----- 2 „Bătălia cărfii“ Rezultatele lamentabile datede învăţământul nostru secundar, aşa cum reese din examenele de bacalaureat , dovedesc că ne găsim în plină decădere culturală. Desigur, numai şcoala nu poate să combată această justificată îngrijorare. Ea dă elemente de instrucţie, iniţiază felul cum se poate însuşi cultura, însă ceea ce o amplifică şi o desăvârşeşte este cartea, cartea bună, citită mereu. Pentru aceasta, două lucruri se cer : setea celor dornici de a-şi asimila cultura şi posibilitatea materială de a-şi procura instrumentul ei, cartea. Răz fboiul însă cu scumpetea în care a a- runcat toate lucrurile, face ca procurarea cărţilor să fie atât de costisitoare; astăzi a cumpăra o carte înseamnă a încălca domeniul celor bogaţi (cari le întrebuinţează drept decor) înseamnă a face un lux ale cărui ravagii, în infimile bugete personale, se răsfrâng asupra pâinii de toate zilele. Oricât de mare ar fi setea cei dornici sunt nevoiţi să se închine în faţa stomahului care cere pâine şi să renunţe la complectarea culturei. Această criză a culturii, este criza cârtii. Şi, ca mai toate crizele de după războiu, ea nu se mărgineşte numai la ţara noastră. Este generală. De ea s’a sesizat şi Institutul de Cooperaţie intelectuală dela Societatea Naţiunilor, care este în căutare de soluţii. Zilele acestea a fost pusă în discuţie şi 111 Italia. Dar cum ideologia constructivă fascistă nu se pierde în detalii şi în discuţii asupra soluţiilor. Italienii au apucat taurul de coarne. Criza cărţii e un duşman al culturii ; de aceea i s’a declarat, războiu. Un stat major având în frunte pe Enrico Corradini a fixat planul de luptă şi termenul când va lua, sfârşit , tipărirea de cărţi bune şi eftine şi răspândirea lor intensă. Mijloacele le vor oferi editorii, tipografii, comitetele şi Statul. Se aşteaptă aprobarea lui Mussolini, spre a se deslănţui ofensiva contra crizei de cărţii, ofensivă denumită «bătălia cărţii». Ne trebuie o bătălie a cărţii şi la noi. La noi. La noi oamenii nu se interesează, iar cultura şi cartea, sunt stangulate de trustul fabricilor de hârtie care speculează în mod neruşinat. Cât despre guvern, el e preocupat să dea bătălii electorale, nu bătălii contra crizei de cărţi. Iar criza culturii se măreşte şi analfalbetismul se întinde. Ancheta ziarului «Comaedia» «L’Action Française» continuă să înregistreze răspunsurile «spiritelor eminente» la anchete întreprinsă de Marius Boisson în ziarul «Comoedia», anchetă rezumată în următoarele trei întrebări: 1. Nu sunteţi de părere că unele opere au vătămat avântului şi fericirei umanităţii, făcând să dispară un ideal vechi, sau creând o filozofie şi chiar o religie? 2.Credeţi că unele opere literare pot perverti o persoană sau sâ-i comunice dezgust pentru viaţă? 3. Dacă aţi putea să distrugeţi în lume toate exemplarele unei opere, care este aceia pe care a-ţi condamna-o? Iată cum răspunde la aceste întrebări Eugene Marsan. — îmi puneţi întrebări dar trebue să-mi fac datoria să vă răspund. — Scrierile lui Luther au semănat în lume zizanie cu duiumul, războiul şi direct sau indirect — prejudecăţi imbecile, strâmte, meschine, duşmane artei, frumuseţii şi vieţei. 2. Pentru a perverti o fiinţă, pare că terenul trebue să fi fost deja corupt, fructul intim stricat. Pentru a-l înclina la desperare, amintim generozitatea, buna credinţă a victimilor solidului şi veselului (in petto) Chateaubrian. Aceştia au luat drept literă de evanghelie ceiacşi pentru el era discurs, efect, vestmânt. 3. Contractul Social a lui Rousseau cu ideea sa absurdă a unui consimţământ expres care serveşte de legătură societăţilor. Nimic nu s’a inventat mai periculos, mai vătămător. Capriciul oricui este astfel trezit şi surescitat contra utilităţii şi păcii generale». Ancheta urmează şi mulţi dintre cei interogaţi blestemă contractul social. Federaţia scriitorilor sovietici # Comitetul Uniunii scriitorilor sovietici a ţinut zilele acestea o consfătuire la Moscova la care au fost aranjate bazele pentru crearea unei federaţii a scriitorilor sovietici. In zilele cele mai apropiate va fi convocat un congres al tuturor organizaţiilor literare mai însemnate la care se va alege comitetul federaţiei. Misiunea principală a federaţiei scriitorilor va fi imprimarea unei linii ideologice generale în baletristică şi organizarea unei edituri a scriitorilor. £3! Scrisoarea lui Maxim Gorki trimisă în Rusia Ziarul «Vecerneaia Moskva», anunţă că la Petrograd a sosit o scrisoare de la Maxim Gorki în care autorul anunţă că şederea la Forrente a contribuit mult la sănătatea sa. El lucrează în prezent la un mare roman, care va fi oi cronică a anilor de la 1880 până în prezent. Romanul va apare abia după ce toate capitolele vor fi isprăvite și sub titlul «40 de ani». Moartea profesorului dr. I. Atanasiu dri dimineaţa a încetat din viaţă la locuinţa sa de la laboratorul de fiziologie profesorul dr. I. Atanasiu, unul dintre savanţii noştri, a cărui faimă trecuse de mult peste graniţele ţării. Profesorul Atanasiu suferise în ultimul timp de un cancer pulmonar care i-a pus capăt zilelor printr-o sincopă. Defunctul era un pasionat cercetător în domeniul fiziologiei, iar cursurile lui constituiau o revelaţie pentru studenţi. Lucrările fiziologice ale profesorului Atanasiu se găsesc răspândite în toate universităţile din lume constituind unul din cele mai preţioase daruri pe care ştiinţa românească le-a dat ştiinţei universale. In ultimul timp profesorul de Atanasiu ardea de dorinţa de a "vedea terminată clădirea institutului de fizologie, în care vroia să-şi petreacă restul vieţii în mijlocul studenţilor săi. O moarte timpurie a sfarmat visul lui Atanasiu şi a aşternut linţoliul negru peste o glorie a ştiinţei. ------xxoxx------