Cuventul, ianuarie 1929 (Anul 5, nr. 1327-1357)

1929-01-01 / nr. 1327

2 Bucur­eş­ti 402. Orele 17 Orchestră; 17,45 Ilformaţii; 18 Orchetsră; 18,15 Co­n­­ferinţă; 18,35 Orchestră; 21 Concert; 24 Concert Vocal; 24 Urări de Anul Nou. Berlin 484. Orele 17 Discuţii technice săptămânale; 17,30 Muzică uşoară; 19,30 Lectură; 20 Amintirile unui vechi berli­ner; 21 Concert; 2330 Muzică de dans; 24 Retransm­isiune. Berlin ‘MO. Orele 18,30 Ruinele I’om­po­­lului; 18,30 Plăci de gramofon; 20 Sport; 23 Seara de revelion; 25 Clopote. Brislau 322,.. Orele 18,15 Lieduri; 19,30 Conferinţă sportiva; 19,55 Poveste de A­­nul Nou; 20,80 Raport literar; 22 Mu­zică uşoară; 23 Ştiri; 2330 Reveillon. Budapesta 1550. Orele 17 Conferinţă; 17,10 Despre diplomaţia engleză; 18,45 Orchestra de ţigani; 19,45 Slujba reli­gioasă; 20,30 Opera Concert. Constantinopol 1200. Orele 17,30 Con­cert; 18,30 Bursă; 1915 Muzică turceas­că; 21,30 Buletin Meteorologic; 21,40 Con­cert; 23 Noutăţi. Hamburg 394.7. Orele 17 Concert; 17,30 Slujbă religioasă; 19,20 Obiceiuri de A­­nul Nou; 19,50 Concert; 20,20 Muzică u­­şoaril; 2050 Meteorologie; 21 Anul tre­cut; 23 Concert; 24 Felicitări. Königsberg 303. Orele 17 Concert; 21,15 Comunicat sportiv; 21,05 Muzică uşoa­ră; 23,30 Muzică de dans. Londra 301,4 Deventry 1562,5. Orele 191,5 Poveşti şi cântece pentru copii; 20 Pentru gospodine; 20,15 Ora 20.45 Piano şi vioară; 21,25 Conferinţă; 21,45 Vode­vil; 23,35 Concert popular; 24 Muzică de dans. • Paris 1750. Orele 17,45 Muzică de dans; 20.30 Comunicat agricol; 20.45 Plăci de gramofon; 21,45 Inormaţii; 21,15 Con­cert; 23,30 Muzică de dans. Prag­a 348.9. Orele 18,45 Emisiune ger­mană; 19.25 Comunicat agricol; 19 25 Pentru muncitori; 20.45 Comunicat spor­tiv; 23 Scară populară; 24 Clopote. Viena 5VII. Orele 17,15 Muzică uşoară; 19,15 Conferinţă; 20,20 Semnat orar; 20,80 «Liliacul». RADIO Programul pentru Luni —=­:¤=>— i »Mi­ hîrcop­-­Directorul prefecturei poliţiei Ca­pitalei, d. N. Milozi a adresat o cir­culară inspectoratelor poliţieneşti din Capitală, în care le cere să se dea concursul necesar serviciului de circulaţie. Directorul poliţiei roagă întregul personal să conlucre­ze la reglementarea circulaţiei, do­vedită în momentul de faţă absolut insuficientă. Cei ce nu se vor obicinui de com­plecta desinteresare, vor fi pedep­siţi Directorul poliţiei capitalei a a­­dresat, deasemeni, un ordin comisa­riatelor poliţieneşti, în care le dă indicaţiuni asupra ordinea ce tre­­bue să domnească în oficii. D-sa a dispus înfiinţarea pe lina de 1 Ia­nuarie cor. a unui registru In care să se semneze data când se fac ins­pecţiile de către funcţionarii supe­riori, ordinele pe cari le-au dat a­­ceştia, şi personalul pus să le exe­cute. In modul acesta, se va stabili un i control efectiv al activităţii în­­tregei poliţii a Capitalei. In valeria aplicarei acestor mă­­suri, directorul poliţiei capitalei, a făcut o inspecţie la toate comisa­riatele. -ooxxxno- Inaugurarea căminului cultural din Cărămidari La solemnitate au asistat Regina Maria, Regina Marioara a Iugoslaviei şi Princi­pesa mama Elena Biserica din parohia „Cărămida­rii de jos“ a sărbătorit 16 ani de muncă pe tărâmul moral şi cultural, desfăşurat la marginea Bucureşti­lor. Cu acest prilej s’a sfinţit şi lo­calul „Căminului cultural“ din str. Piscului No. 7. Din iniţiativa unui comitet for­mat din parohul pr. Gheorghe Pău­­nescu, V. C. Marinescu şi V. C. Ma­­rinescu, doritori de a înfrăţi şi în­druma pe o cale sănătoasă, toţi mun­citorii agricoli şi din fabrici, care formează parohia bisericei, s’a ho­­tărît construirea acestei săli de lec­tură, conferinţe şi o şcoală de adulţi. Cu ajutorul al câtor­va inimoşi studenţi universitari, precum şi a e­­levilor şcolilor secundare din capi­tală, s’au ţinut şezători in fie-care Duminică, care vor fi continuate. Deocamdată se fac cursuri se­rale cu adulţii analfabeţi, precum şi cu cei care doresc să-şi completeze cursul primar. SOSIREA REGINEI MARIA La ora 11, a sosit Regina Maria împreună cu regina Marioara a Iu­goslaviei şi principesa ma­na Te­ia. A sosit apoi şi dr. Miron Cris­­tea patriarhul româniei şi membru în înalta regenţă, care a fost întâm­pinat de d-l I. Răducanu, Statici. Brănişteanu şi ceilalţi demnitari. SERVICIUL RELIGIOS Serviciul religios a fost oficiat de protoereul Traian Vintilescu, de la bi­serica s­fta Vineri, înconjurat de clerul eparhiei , răspunderile reli­gioase fiind date de cor. CUVÂNTĂRILE După terminarea serviciului re­ligios, a luat cuvântul preotul Pau­­nescu, făcând istoricul activitătei cul­turale a parohiei in decurs de 16 ani. CUVÂNTAREA D-LUI DR. MI­­NOVICI D. PROF. Dr. MINOVICI adre­­sându-se Reginei Maria şi Princi­­pesei-mamă Elena, spune că îşi a­­duce aminte ca Majestatea Sa şi Al­teţa regală, au păstrat neştirbite tra­diţia de a veni in mijlocul popu­laţiei. Salută pe educatoarele mi­cului rege, cărora se doreşte viaţă lungă. CUVÂNTAREA MINISTRULUI MUNCII D. S. RADUCANU, ministrul muncii, arată că simte o datorie, dar şi o bucurie, de a lua parte la acea­stă manifestare a sufletului româ­nesc, solidarizat pe tărâmul eco­nomic, a cum e cazul băncii popu­lare Sf. Trafon, care are de scop, nu câştigul material, ci luminarea largă a maselor populare. Pilda ce o avem în faţa noastră, sul unui contramaistru care ţine mâna pe manivelă. Noi trăim în mijlocul ideilor-fulger. Aceasta e aventura noastră. Aventură de a­­dâncime. Sondă ce cată punga de petrol ascunsă în piatră ! Căile­ aventurei noastre se vor întâlni la răucrucea nefiinţei. Tu îţi vei fi creiat o biografie- Ai să-mi îngădui să retrăiesc peregri­narea ta şi să-ţi romanţez viaţa, a ta, a unei generaţii căreia ideia revoluţionara, standardizată i-a re­levat pofta de a trăi pentru ea­­... prin înălţarea acestui cămin cul­tural, să ne sere­ască la munca ce-o avem de făcut pentru ţara noastră, pe tărâmul cultural şi economic, — căci pilda aceasta este rezultatul însuşirilor frumoase ale sufletului românesc. Ca minstru al muncii is ca ro­mân, sunt mândru că pot felicita din toată inima pe făuritorii acestui locaş de cultură şi de lumină a mas­­selor populare. CUVÂNTAREA PATRIARHULUI DR. MIRON CRISTEA PATRIARHUL Dr. MIRON CRI­STEA, Înalt Regent, a ţinut ur­mătoarea cuvântare: Trei învăţăminte puternice se desprind din sărbătoarea culturală, la care asistăm în aceste clipe, trei învăţăminte pe care trebue să le ia în consideraţie toţi cei care se află in fruntea ţări. 1. Cultura pe care fruntaşi noştri vor s’o propovăduiască în massele largi ale populaţiei, trebue să se întemeieze pe fundamentul tradi­ţional al unităţei noastre strămo­­şeşti 2. Cultura nu se poate propovădui fără bani. Iată cum slujitorii biseri­cei acestea, cu preotul Păunescu, au ştiut să introducă duhul creştinesc şi în modesta casă de economie, denu­mită Banca Sf. Trifon. Şi aci, atrag atenţia cărmuitorilor asupra unui fapt, ce merită toată luarea aminte: Sunt multe bănci cari folosesc milioanele şi zecile de milioane, in formă de carnete, pentru a plăti nu­mai tantieme mari membrilor con­siliilor de administraţie şi a procura dividende grase acţionarilor. Să în­veţe toţi de la banca Sf. Trifon, că banul nu trebue mijlocit numai pen­tru trebuinţe personale ci şi pen­tru trebuinţele generale. 3. Acolo unde cârmuitorii băn­­­cilor întrebuinţează banul săracului, cu mâini curate, nu poate fi decât belşug şi bogăţie, cum a spus-o şi regretatul poet Coşbuc. Cetăţenii parohiei Cărămidarii de jos, au văzut că de câte ori s’a făcut apel la banul lor, acesta nu s’a risipit ci s’a legat cu şapte aţe şi s’a în­trebuinţat pentru scopuri înălţătoare. Aşa de pildă după arderea bisericei de aci, încrederea parohiei a fost atât de mare, încât locaşul Dom­nului a putut fi refăcut mai repede decât se putea aştepta oricine. Iată dar roadele frumoase când banul public se întrebuinţează în chip cinstit. De aceea folosesc această oca­­ziune, să rog pe d-l ministru al muncii şi întreaga stăpânire, să stă­­rue pe toate căile ,ca bunul luat de la gura cetăţeanului, să fie în­trebuinţat cu mâini curate şi cu gând cinstit. Dacă aceasta va fi, programul ţării, ţara această mică va putea de­veni, în răsăritul Europei o ţară model, ceea ce doresc din toată ini­ma, binecuvântându-vă pe voi. Au mai ţinut cuvântări d-nii: Titu Axente, Trancu-Iaşi şi preotul bi­­­sericei. Solemnitatea a luat sfârșit la ora 1 jum. d. a. înmormântarea lui Ion Nădejde Eri după amiază la orele 8, a avut loc înmormântarea lui Ion Nădej­de. Rămăşiţele pământeşti au fost depuse alaltăeri în capela cimitiru­lui Bellu. Un serviciu religios a fost oficiat ori după amiază la orele 3, în pre­zenţa d-lor: 1. Mitilineu, P. Gârbo­­viceanu, Dem. Arţureanu, Eugen Botez, N. Popenicra, G. Corbescu, Em. Fagure, a familiei precum şi a unui numeros public. In faţa sicriului, d- Cecropide în numele sindicatului ziariştilor a a­­dus un ultim salut celui ce a fost­­ lou Nădejde. înlăturarea favoritismu­lui sau povestea a cinci inspectori de poliţie In bugetul votat de Cameră, era cât pe aci să se strecoare un nemai­pomenit abuz. Anumiţi liberali in­teresaţi — d. general Nicoleanu îi cunoaşte probabil — au căutat să dea o «satisfacţie unui număr de cinci inspectori de poliţie, procu­ră­ndu-le un regim de favoare. Fap­tul a procurat grave nemulţumiri: printre funcţionarii superiori ai prefecturei Capitalei, cari s-au adre­sat d-lui N. Milozi, directorul poli­ţiei, aducându-i la cunoştiinţă gra­va nedreptate ce se face, D. Milozi a intervenit în ultimul moment la locul în drept, făcând să nu se treacă în buget, dispoziţia care nemulţumea pe ceilalţi poli­ţişti. -----------po----------­ Grafieri în Bulgaria Sofia 30 (Rador). — Regele Boris a g­rațiat cu ocazia Anu­lui Nou un număr de 200 con­damnați, în cea mai mare parte pentru delicte politice*. ------ooxxxco-----­ Bugetul frances Paris 30 (Rador). — Camera a votat budgetul general al Sta­tului cu modificările aduse de Senat­ Budgetul a fost adoptat cu 460 contra 112 voturi. Camera a adoptat apoi cu 287 contra 234 voturi proeetul pen­tru sporirea indemnităţii parla­mentarilor, aşa cum a fost deci­să la Senat. Ceata împiedică cir­­culada în Germania Berlin, 30 (Rador). — Deasupra Berlinului şi a unor regiuni întinse din Germania s-a lăsat azi o ceată groasă, atingând în înălţime mii de metri. Trenurile au circulat cu mul­tă greutate şi cu mari întârzieri. Serviciile de navigaţie au fost complect suspendate pe toate liniile. -OOXXXOO-----­ divan­u­l literar şi artistic curier A apărut «Plante şi Animale», un volum de poeme savuroase, sur­prinzătoare, de Marie Voronca. Vo­lumul s’a tipărit la Paris, într’o ediţie restrânsă, într’adevăr pentru bibliofili şi e ilustrat cu câteva schiţe ale marelui nostru sculptor Constantin Brâncuşi. D. Ilarie Voronca este cel dintâi poet român care a fost ilustrat de­ Delaunay, Chaznil şi Brâncuşi. » In ultimul număr din «Adevărul literar» d-ra Otilia Casimir publi­că o schiţă plină de delicateţă în­titulată «Intre păpuşi», iar d. Ale­xis Nour amintiri din viaţa sa stu­denţească de la Kiev, pline de far­mec. Poetul N. Milcu va tipări într’o nouă ediţie volumul său de versuri «Grădina de sidef». Se cuvine o menţiune pentru pro­za d-lui Const. Paolo din ultimul număr al «Uni- u­ri «Ursitul»; aminteşte însă «Descân­tecul» lui Ion Vinea. D. Tudor Arghezi va tipări în e­ditura «Bilete v.e­ra.tga» o serie de povestiri pentru copii. * S’a pus în librării volumul I din «Menţiuni critice», datorit d-lui Perpes­­sicius. • Părintele Gala Galaction lucrează la primul său roman «Roxana». Probabil că volumul va apărea în cursul anului acesta în editura «Cultura Naţională»». «Ereticul de la Mănăstirea Neam­uht» e întitulat noul volum al d-lui A. L. Zissu, care se va pune sub presă, lunile acestea. Nuvela «Eret­icul de la Mănăstirea Neam­tului cuprinde un episod nevero­simil din viaţa lui Eminescu. Poetul Adrian Maniu pune sub tipar un volum de poeme «­Frumoasa din o­dine». di «Viața cu haz fi fără a numitului Stama­de I. Peltz e o carte primită cu simpatie de publicul cetitor și critică- Către profesorii de limba germană din ţară Legea învăţământului secundar, votată de parlamentul trecut, a re­dus învăţământul limbii germane în licee de la 7 ani la 4 ani de studiu, a scos-o cu desăvârşire din gimna­zii şi a lăsat Ministerului Instruc­ţiunii Publice latitudinea să o scoa­tă din toate liceele, înlocuind-o cu limba engleză sau italiană. In za­dar s'au ridicat în Parlament gla­suri cari să arate răul ce se face culturii noastre naţionale şi cum se nesocotesc interesele noastre su­perioare, proeetul de lege a devenit lege, fără ca cei cari l-au propus şi susţinut ca şi cei cari l-au votat să-şi dea seamă de urmările dezas­­troase ale noei legi. Ca prim rod al acestei legi vom avea în viitor absolvenţi cu foarte slabe cunoştinţe de limba germană, — erau ei destul de slabi şi cu 7 ani de studiu, ca să ne putem face idee de cum vor fi numai cu 4 ani,— şi absolvenţi cari să nu o cunoască de loc. Ce fel de studii superioare vor face astfel de absolvenţi, ce fel de oameni de ştiinţă vor putea deveni nişte studenţi cu o astfel de pre­gătire, îşi va da seamă oricine cu­noaşte câtuşi de puţin rolul mon­dial al ştiinţei germane. Vor avea să facă studii de filosofie, de filo­logie clasică şi modernă, de isto­rie, de ştiinţe pozitive, de ştiinţe teoretice şi aplicate, studenţi cari nu vor fi în stare să înţeleagă o pagină germană şi studenţi care nu vor înţelege nici un cuvânt din limba indiscutabil recunoscută ca limbă a ştiinţei. Pentru toată stu­denţimea noastră ştiinţa germană va fi în viitor un isvor utilizabil cel mult în nişte problematice tra­duceri franceze. De soarta catedrelor de limba şi literatura germană dela Universi­tăţile noastre, de perspectiva ce ne aşteaptă n - voiu vorbi, căci s’ar putea uşor crede, că vorbesc pro domo. Se impune însă dela sine între­barea: Vom face de-aci înainte noi profesorii universitari de limbă şi literatură germană, cursuri şi lu­crări de seminar, numai pentru Ger­mani şi câţiva negermani cu limbă germană maternă? Numai acestora să le fie dat să profite de incompa­rabilele frumuseţi ale literaturii Germane . Numai dintre aceştia ne vom recruta pe viitorii profesori .-Secundari de limbă germană, făuri­tori ai sufletelor tineretului nostru. Nu cred, că acum asta sat. creat catedrele de limbă şi litera­tură germană de la cele 4 Universi­tăţi ale noastre şi că Statul pen­tru asta face atât de mari jertfe pentru dotarea lor cu cele nece­sare. Dar nu numai atât, câta sa organizare economică, ne poate servi de model, în străduinţa noastră justificată de a ne ridica culturaliceşte şi economiceşte. In germană, învăţământul limbii ger­m­ană, se învâţa în liceele noastre lmba germană 7 ani consecutivi şi 3 ani în gimnazii, în România­­.Nouă, cu o însemnată mijlortate germană, învăţământul lmbii ger­mane a fost făcut facultativ scos din gimnazii şi redus la 4 ani în licee. Rezultă din toate că actuala lege a învăţământului secundar, în dis­­poziţiunile ei cu privire la învăţă­mântul limbii germane, este un a­­devărat atentat în contra învăţă­mântului nostru superior şi în con­­tra culturii noastre naţionale, o slăbire a noastră în pregătirea pen­tru viaţa practică şi o nesocotire a noei situaţii, create prin liberarea provinciilor subjugate. Facultatea de filosofie şi litere din Bucureşti, sesizată de mine, a protestat în unanimitate, cerând ministerului instrucţiunii publice modificarea fără întârziere a legii şi revenirea la dispoziţiunile vechii legi. E rândul nostru, al profesorilor de limba germană din toată ţara să dăm alarma, să protestăm şi să ce­rem celor în drept să-şi facă toată datoria, înainte ca legea actuală să-şi fi produs tot efectul dezas­truos pe care va fi în stare să-l producă. De aceea vă ebiem pe voi, colegi profesori de limba germană din toată ţara, ca şi pe toţi aceia care gândesc la fel cu noi, să ne adună ca în congres în Amfiteatrul «Hajdeu» din Palatul Universităţii din Bucu­reşti în ziua de 6 ianuarie 1929, o­­rele 10 dim. Simion C. Mândrescu Regisorul şi vitrina Vitrina e însă un spaţiu scenic ce trebue însufleţit. Aci intervine re­gi­sorul. Orice obiect e un material amorf. Un aport fotografic plasat De sărbători, Bucureştiul a fost o expoziţie de vitrine! De câţiva ani Capitala e un concurs de vitrine. Mai ales, in preajma sărbătorilor, cursa se repezeşte. Ne amintim că anul trecut Came­ra de Comerţ a şi pus un premiu pentru cea mai estetic înfăţişată vitrină. Cu toate acestea, nu s’ar putea susţine că vitrina bucureş­­teană inovează; nu s’ar putea susţine că se face risipă de fan­tezie şi bun gust în aranjamentul vitrinelor. In Occident, vitrina e interiorul omului de pe stradă, clientela selee­tă parvine la destinaţie chiar a­­tunci când magazinul îşi are sediul la etaj VIII şi jos, în gang, o sim­plă firmă de dimensiuni mici ves­teşte că sus, se află o expoziţie de artă sau un magazin de mode. Negustorii n’au fantezie La noi, vitrina rezumă întreaga prăvălie, şi pentru client şi pen­tru trecătorul desinteresat. Ar tre­bui deci să fie o promisiune, o pre­faţă a unei cărţi de senzaţie care, deşi rămâne la prefaţă, dă iluzia şi 1921. Casele de mode şi-au decretat fe­ţele şi comisii, regisorii şi «met­­tecuri — en scene» — librăriile şi magazinele de jucării, băeţii de pră­văile şi şefii de sectoare. Prin geamuri a nins cu vată şi pe cărări ce duc spre un fundal pic­tat, a încremenit Moş Crăciunul ed­iliu, cu o populaţie de Păpuşi — nici mai frumoase, nici mai urâte ca altădată. Vitrina povesteşte co­piilor un basm sărac, în care lu­crurile se repetă şi imaginaţia e paralizată într’o confortabilă şi să­nătoasă mediocritate. Iată de pildă, o librărie. Geaman­tane, servicii de manecure, patefoa­ne, articole de sport şi aparate de ras, îmbulzindu-se peste cărţi de da­­ruri, cărţi de literatură proaspăt scoase de sub teascuri — obiecte în­grămădite într’un spaţiu restrâns. Prietenul N. Davidescu, remarcă, cu drept cuvânt, că astfel cum a fost alcătuită acea vitrină îţi dădea impresia că volumul de literatură a devenit util ca un ibric şi că tre­­bue cumpărat fără să te mai gân­deşti că înăuntru s’a scris ceva.... Cine va revoluţiona arta vitrinei bucureştene? Haiet Anchete festive N­ÎRINA, JURNALUL ORAŞULUI Vitrina da sărb­ători familii de păpuşi se valorifică, capă­­tă senz, îşi multiplică suggestia. Oamenii bătrâni, regisor­ii, copiii, I alături de du pieptene şi un mane» femeile — şi în genere, fiinţele în­ I chin de fem­e« cu ciorapi e o idee clinate spre vis şi supra­viaţă care­­ dea dreptul pornografică. Dar acelaşi an lectorului că are de parcurs drum lung de aventuri. De Crăciun 1928, vitrina bucureş ar trebui să completeze realitatea­­aparat fotografic pus în faţa unei toană s’a înfăţişat ca şi în 1922, eu d­au mare atracţie pentru vitrine, i’entru bătrâni, vitrina e o fereas­tră spre trecut ce s’a deschis cu nostalgia ei violentă, pentru copii, un viitor ce-şi fulgeră mirajul, pentru femei, un «bovarysm» satis­făcut vizual. Pe stradă, Vitrina e un jurnal cu ultimele ştiri din via­ţa aeeea, înălţată până la simbol, jurnal afişat după o placă transpa­rentă, un manifest prin care ceta­tea îşi proclamă gustările şi capri­ciile. Jurnalul vitrinelor e un jur­nal de cinema static, care se ce­teşte în trecere, fără sforţare, fără cheltuială, fără pregătire speciala Te pomeneşti la geamul oricărei prăvălii — sau îţi arunci numai pri­virea — şi te pui în curent cu fi­e­tuaţia preţurilor, cu vibraţiile idei­lor din opinia publică. Vitrina te pune în contact cu ţara şi cu me­tropolele continentului. E titlul li­nei enciclopedii vii, în imagini, scrisă cu obiecte, aparate, un rezu­mat statistic al ofertei şi cerere­, o sinteză demografică a oraşului... MSTRUI AVENTURI! O doamnă din care împrejurările au izbutit să facă o scriitoare, re­­venia săptămânile trecute în pagi­nile unui magazin literar spre a­ceste dulci înnfeletniciri ale couîe­­.­.îi­or triste şi lamentărilor poetice. La literatură — prost, după cum­­au grăbit să observe câţiva recen­zenţi prea eleganţi. La bemuifica­­,i6 însă, remarcami faptul Aventura în gustul publicului ac­tual, evident. Amănuntul de alcov excită, eroul istoriilor echivoce pa­sionează. O întreagă nouă manieră de a exploata galanteriile defuncte şi a le face sa trăeasca încă odată în ochii tuturora. Muză agreabilă şi fără pretenţii, cache-sexul in­spiră cel puţin jumătate din pro­moţia tipografică a anilor acesto­ra. Nu se gândeşte—desigur — ni­meni­ la ceea ce n­e-am obişnuit dela o vreme să numim «viaţă roluan­­ţată». De atâtea ori şi în atâtea chi­puri s’a discutat utilitatea şi va­­labilitatea estetică a acestui verita­­bil gen de literatură. In marginea sa şi fără niciun soiu de justificare de artă, creşte însă industria aven­­urii. Productivă, tentează pe edi­tor şi îl îndeamnă pe literatul oca­zional. Un om îi scoate unei femei în ochiu în timpul marelui spasm şi iată un roman «tare». Două cu­ii-apoi nu s’a ţinut seama nici de raporturile noastre cu minoritatea,Coane se culca regulat împreună şi germană, noul element, care prin fon­ciaza anume r.. m si cultura sa şi mai ales prin neîntre-1lîbrârie ai care încă an volum cu poze şi planşe explicative. O femeie fatală trăeşte cu doi prieteni, până îi ucide pe amândoi (unul înebu­nit, altul sinucis), şi iată sumarul unei reviste îmbogăţit cu un ch­it­­e interesante şi duioase detalii Un băiat de douăzeci de ani se în­fsoară cu o prinţesă de şeaizeci şi cinci, o fecundează biblia şi devine autor de memorii. O nebună îşi u­cide soţul o zi înaintea unui tur­neu, ce avea să-i aducă glorie, şi pe urmă trăeşte binişor cu rentele unei cărţi de confesii. Lista poate continua. Inutil însă întâia vitrină cu cărţi, pe care o întâlniţi pe stradă vă poate edifica: Alexandru Zoubeoff, Nelly Groză­­vescu. Titluri preferate: «Cum­­ am omorât pe cutare». «Cum m’am culcat eu­­.» «Cum am avortat a şeasea oară». «Cum am devenit pe­derast». Şi sunt totuşi unii morţi dragi, pe care vrei să ţi-i păstrezi în buna cuviinţă a tăcerii şi pe care vrei să-i aperi împotriva limbuţiei fe­meilor fatale şi iubitelor neconsu­­late. Sunt tragedii lângă care ai voi să priveghezi în linişte, gata să le dai peste mână celor ce vin să fure nestematele îngropate aco­lo. Ai voi atunci să fii capabil de un scris mai puţin ocolit decât este acel al subscrsului. S’a pus în vânzare fiu­­e MIKE SERIA l­a Editura ,„Casa Sccalelor“ 370 pag. 84 tei. Cl­RICR PLASTIC Expoziţia pictorului Lucian Gri­­gorescu se deschide în ziua de 5 ianuarie în sala «Artelor decora­tive» (Câmpineana 17). • D-na Lucia-Demetriad Bălăcescu are vermisajul expoziţiei sale In ziua de 5 Ianuarie.* Se pare că «Arta Română», reor­ganizată sub imboldul pictorului­­Theodorescu Sion, va expune ope­rele mebrilor săi într’o­­sală ce se va anunţa ulterior. * Expoziţia moderniştilor români: Marcel Iancu M.­­ Maxy, Al. Bră­­tăşanu, Victor Braum, d-na Militza Petraşcu, Cornelia Mihăilescu se va deschide în sala «Artelor decora­tive».* Expoziţia pictorului N- Vermont dela Ateneu s’a deschis eri. * Arhitectul-gravor d. Horia Teo­dora va face o expoziţie personală • In sala Mozart rămân deschise expo­ziţiile: Tibor Ernő şi Catargi. CURIER-STRĂIN «Soci­etatea Naţională pentru În­curajarea binelui» din Franţa or­ganizează pentru 1929 un concurs literar cu următoarele subiecte: Pentru poezie: On n’emporto, en mourant, que ce au’on a donné (Victor Hugo). Pentru proză: II est lise d’etre en i ertains moments he­­roique et généreux, ce qui code l’etre constant tt fidele (Massillon) * «La Revue des Jeunes» a organi­zat un ciclu de conferinţe. Iată te­zele: T. R. P. Gillet: Tendinţele ti­neretului intelectual de astăzi; For­­tu­at Strawski: Teatrul contempo­ran; Robert Garric: Romanul con­timporan; Léon Bérard: Spiritul colonial; René Benjamin: O capo d’operă a spiritului francez: Bur­ghezul gentilom; Henri Chalier: Arta Creștinătății. * Prințesa Martha Bibescu a acor­dat an interesant interview, redac­torului revistei «Nouvelles littérai­­res», F- Lefèvre.* Se găsește de vânzare și la noi placheta de artă «Trois ciné-poé­­mes» de Benjamin Fondane cu fo­tografii cinematice de Man Rey. SPECTACOLE Cinematografe CINEMA TRIANON: «Wolga, Wolga». CINEMA BULEVARD PALACE «Eroul». CINEMA LIPSCANI: «Joujou». CINEMA ELITE: Trăiască Pi­cioruşele. CINEMA ODEON: «Schehere­­zada». CINEMA SELECT: «Femeia di­­vină». CINEMA MARIOARA VOICU­LESCU: «Unul contra șoapte». CINEMA EFORIE: Cine a ucis? CINEMA VOLTA BUZEŞTI: «O­mul cu arcanul». CINEMA MARNA: «Roşu şi Ne­gri R C¥ I § I C şi documente Unul din numerile ultime ale magazinului franţuzesc «Nouvelles littéraires» a fost închinat lui Hen­ri Bergson, încoronatul ilustru al premiului Nobel. Aproape un vo­lum cu documente, informaţii, stu­­d­i. Un material extrem de intere­sant nu numai prin caracterul lui ocazional dar mai ales sstiz­maţia autorizată, pe care o oferă. Aminteşte această contribuţie cri­tică, o tradiţie a vieţii literare de acolo. La noi un jubileu se consu­mă la un banchet. Trei discursuri un coş cu flori, o statuetă (un se­mănător de preferinţă) o medalie — iată tot aparatul de rigoare al unei aniversări. Suntem aici ca şi în politică în faza naivă şi groso­lană a chefului. Pentru revista franţuzească şi pentru cetitorii ei însă, comemoră­rile prezintă o utilitate de ordin superior. Momentul actualizează şi im­pune atenţie. Istoricul literar dobândeşte atunci contribuţii ine­dite şi criticul îşi înlesneşte abor­darea operei. Popularizarea unui nume nu se face cu fotogrfii şi reclame luminoase. Revista devine document şi elogiul informaţie. Pu­blicul are atunci prilejul să afle într’o schiţă precisă şi abreviată punctele cardinale ale unei vieţi şi ale unei opere. Interesează mai ales în acest a­­salt improvizat spre cunoaşterea cuiva, atmosfera generală pe care o fixează, aspectele proaspete şi di­recte pe care le descoperă. Cu acest înţeles , mint pagini ce rămân în istorie­­Un exemplu: numărul pe care după moartea lui Marcel Proust îl tipărise N. R. F. Pentru proustieni nu estetă izvor mai în­treg și mai interesant. Nici un stu­diu special (nici cel foarte oneut al lui Pierre Quint, nici cel pe ne­drept celebru al lui Curtius) nu a­­duce o diversitate atât de vie și niciunul nu prinde din fizionomia lui Proust linii atât de fermecător sincere. De aceste virtuţi-document edi­torul francez şi-a dat seama. Iată de ce apare la Paris de câţiva ani o publicaţie specială pentru volu­me ocazionale. Le Capitole, strânge contribuţii critice pentru figurile cele mai interesante ale actualită­ţii artistice şi le organizează într’o serie de mică enciclopedie absolut indispensabilă unui cetitor avizat. Cunoaştem bunăoară volumul în­chinat lui Proust, şi vom scrie de­sigur despre el. II aşteptăm pe cel închinat lui Bergson. Revista document 7 Ce ar fi dacă, renunțând la atâta maculatură au­tohtonă, un editor inteligent ar utiliza exemplul și la noi î $,î31^Bîf£5S IIROIUL“ Expoziţia permanentă de ţesături naţionale, (lingerie artistică, bluze, rochi, cămăşi, feţe de masă, etc.) deschisă în str. Imprimeriei 53, în curte, la stânga, dimineaţa de la 10—12 după amiază între 5—7.

Next