Cuventul, mai 1932 (Anul 8, nr. 2524-2552)

1932-05-01 / nr. 2524

2­0*' Calendar de sărbători 1932 APRILIE 30 zile 1932 Zile trecute 120. ^ Zile râmase 246. Răsăritul Soarelui 5.11. Apusul Soarelui 19.16. Luna in Patr. II, a 4-a zi. Ajunul Paștilor. Ort.; S-t’ul Apostol Iacob. Cat.; S-tul Eutropiu. Prot.: Ioana. Evr.; 24 Nissan 5692. Sa­­bath. Mah.; 23 Giul-Hege 1350. Primirea Califatului de către An­­­ di r^HCKHO Sâmbătă 30 Aprilie 1932 394 m. BUCUREȘTI 16 kw. 761 kHz. 19. Informatiuni și semnal orar. 23.30. Transmisiunea serviciului învierii dela Biserica Amzei. MAI 31 zile Zile trecute 121. Zile rămase 245. Răsăritul Soarelui 5.10. Apusul Soarelui 19.17. Repaus Duminical. Sărbătoarea Muncii, Armindenul, (Maiul). Zi întâi de Florar. Ort.: Dum. Paştilor. Sf. Profet Ieremia. Cat.: 1 Bogate. Prot­. Filip şi Iacob. Evr.: 25 Nissan 5692. Mah.: 24 Giul-Hege 1350. radio Duminică 1 Mai 1932 394 m. BUCUREȘTI 16 kw. 761 kHz. 11.00: Broasca ţestoasă cea fermecată basm de Ispirescu adaptare radiofonică de Constanta Preot Andreescu-Olteniţa. Interpretat de copii: Margareta Roată, Gaby Contescu, Getta Giosan, Nela Bo­­dea, Alex. Iliescu, Neii Loghin, Valeriu Moldoveanu. Regia: Cireșica Irimescu- Hague. 11.30: Pr. D. Bobulescu: Lectură reli­gioasă. 11.45: Corul Bisericii Popa Chitu diri­­jat de d. Radu Botez: Cântece religioase. 12.00: Orchestra Dumitrescu: Muzică românească. 13.00: Muzică variată (plăci de gramo­fon). 13.45: Muzică uşoară (plăci de gramo­fon). PROGRAM PENTRU SĂTENI 17.00: D. D. G. D. Mugur: Datinile Paş­­telui. 17.15: Taraful Ion Puceanu: Muzică ro­mânească. 17.30: D-na Marioara Voiculescu: Reci­tări de V. Alexandri. 17.45: D. Lascarov Moldovanu: Minunea învierii. 18.00: Orchestra Jean Marcu: Muzică uşoară şi românească. 19.00: D. Ion Mânu: Ora veselă. 19.15: Orchestra Marcu : Continuarea concertului. UNIVERSITATEA RADIO 20.00 : D. dr V. Voiculescu: Florile dragi poporului. 20.20: D. C. .Gane: Zile de Paşti în cronicile româneşti. PROGRAM DE SEARA 20.40: Muzeă de dans (plăci de gramo­fon). 21.00. Transmisie din studio: «BABA HARCA» operetă in două act­e. Textul de Matei Milie. Muzica de Flechtenma­cher. 1932 MAI 31 zile Zile trecute 122. Zile rămase 244. Răsăritul Soarelui 5.8. Apusul Soarelui 19.18. Luna în Patr. II, a 6-a zi. Repaus Duminical. împroprietărirea Ţărani­lor de către Cuza Vodă şi Mihail Kogălniceanu (1864). Ort.:­­ Lunia Paştilor. Aducerea moaşt. Sf. A­­tanasie cel Mare. Cat.: Sf. Atanasie (Rog.). Prot.: Sigismund. Evr.; 26 Nissan 5692. Mah.; 25 Giul-Hege 1350. Mai Luni 2 Mai 1932 394 m. BUCUREȘTI 1 kw. 761 kHz. 13.00: Muzică de orchestră (plăci de­ gramofon). ' 13.45: Informatiuni şi semnal orar. 14.00: Muzică vocală (plăci de gramo­fon). 18.00: Jazzul Vişoiu: Muzică de dans.' 19.00: Informaţiuni, sport, meteorul şi semnal orar. 19.10: D-l Tudor Arghezi: Cronică. 19.20: Jazzul Vişoiu: Muzică de dans. UNIVERSITATEA RADIO 20.00: D-na Maria Giurgea acomp. de D-l Grigoraş Dim­en: Balade româneşti. 20.20: D-l Horia Furtună: Primăvara în poezia populară. PROGRAM DE SEARA 20.40: Corul de copii al Aşezământului «Principele Nicolae», sub conducerea d-lui profesor Şt. V. Roşea: C. Jianu: Chris­tos a înviat; C. Jianu: Bate vântul din Ardeal; I. Vidu : Negruţa; Chiriac : Cântecul pescarului; N. Oancea: Mân­­druliţ­ă Dadă; C. Jianu: Goarna strigă la zare. 21.00: D-l Em. Ciomae: Quartetul op. 132 de Bethoveu. 21.15: D-nii Alex. Theodoreseu-vioHna I; L. Feldmann-violina II; L. Mendel­­eohn-viola şi Jos. Thaler-yioloncel: Bee­thoven; Quartet op. 132. 21.45: D-l Edgan Istratty-bas: Bach: Quoniam tu solus; Haendel: Serse—lar­go; Wagner; Farmecul Vinerei Mari­a­­rie din «Parsifal»; Duparc: Valul şi clo­potul. 22.15: Taraful Aleea Ion­escu: Muzică românească. 23.00: Informatiuni. 1932 MAI 31 zile Zile trecute 123. Zile rămase 243. Răsăritul Soarelui 5.7. Apusul Soarelui 19.19. Luna in Patr. II, a 7-a zi. Magazinele deschise. Ort. :­­* Martia Paştilor Aflarea S-tei Cruci şi S-til Martiri Timoteu şi Maura. Cat..-­­ Aflarea Crucii. Prot.:­Aflarea Crucii. Evr.; 27 Nissan 5692. Mah.; 26 Ghid-Hege 1350. radio Marţi 3 Mai 1932 394 m. BUCUREŞTI 16 kw. 761 kHz. 13.00: Muz­ică simfonică (plăci de gra­mofon). 13.45: Informaţiuni şi semna orar. 14.00: Muzică uşoară (plăci dle gramo­fon). 18.00: Orchestra Radio; F. Suppé: Boc­­cacio-marş; F. Lehar: Aur şi argint-vale; Rossini: Uvertură la «Tancred»; Tsehai­­kowsky: Dama de Pică-fantezie; Sarasa­­te: Dans spaniol No. 8; C. M. von We­ber: Andante con Variazioni;; Glinka: Amintirea unei nopţi de vară la Madrid­­fantezie-avert. 19.00: Informaţiuni, sport, meteorul şi semnal orar. 19.10: D-l Albescu: Cronica sportivă. 19.25: Orchestra Radio: Muzică polo­neză; Principele Oginski: Adio patriei Poloneze; Wieniawsky: Kugowiak-dans naţional polonez; Wieniawski: Lăutarii­­mazurea; Chopin: Nocturna op. 27 No. 2; Principele Oginski: Adio-poloneză; Ka­­rasinski: Francois-vals. 19.50: D-l Ion Sârbu: Sketch. 20.10 D-l Gr. Tăușan: In oasele câtorva oameni mari. 20.30: Transmisiune dela Opera Ro­mână; «BORIS GODOUNOW» de Mus­sorgsky. Intre acte informatiuni. «•’ Sâmbătă LUNI MARȚI Duminică *Rf*. ­xxpopxx- teatru Azi fiind Sâmbăta Paşte­­lui, toate spectacolele sunt suspendate. IN NOAPTEA DE 30 APRILIE O. Chihăescu calea Victoriei 61, telefon 304/16; Al. D. Roşu calea Griviţei 74, telefon 324/39; G. Bu­bier b-dul Carol (colţ calea Moşi­lor 164), 45, telefon 246/07; dr. Gh Sima calea Şerban Vodă 198, tele­fon 358/87; G. Rămaşcanu str. Col­tei 31, telefon 320/93; V. M. Birm­ă­nescu calea Rahovei 50; M. Horn b-dul Elisabeta 19 (vis-a vis de ho­tel Palace) telefon 364/90; I. Fein­gold str. Regală 3, telefon 320/16; Aurelia Sotirescu şoseaua Ştefan cel Mare 4; M. Reinich str. Nerva Traian 98 telefon 369/91; Mihail Sce­­opol str. N. Bălcescu 14; N. D. Cara­nica (E. Belcot) b-dul Ferdinand 50- Cărţi-reviste In librării. Corneliu Rudescu. Conflictul de legi în dreptul penal internaţional şi seziu­­nea Institutului de Drept Internaţional dela Cambridge Iulie—August 1931/1932. Corneliu Rudescu. Abuzul de drept în materie de «plângeri minoritare» şi a­­părarea prestigiului extern al Statului. 1931. No. 2 al revistei «Progresul Social cu articole semnate de d-nii: ing. St. Mihăescu, J. B. Florian, Sanielevici, Sfintescu, Teodorescu-Branişte, Atana- Lescu, Vinea, L. Nasta şi alţii. * A apărut No. 2 al revistei AZI, cu un bogat sumar din care cităm : Mihail Sebastian: Modernism artistic şi revoluţie socială. D. Ciurezu: Furna­lele puterii (versuri). Radu Boureanu: Toate cuvintele (versuri). Cicerone Teo­­dorescu: Veghe (versuri). Anton Holban: Icoane la mormântul Irinei. Petre Dinu: Fum de argint (versuri). Ion Călugăru, Pablo Ghilgal, Zaharia Stancu­. Spove­dania unui huligan (versuri). Alexan­dru Sahia: Vrabia. Dusza Czara: Poeţii polonezi de azi: Josef Alex, Galuszka. Julien Przybos, Taxteusz Peiper, Jan Viktor, Witold Zechenter, Jalu Kurek. Emil Cioran: Senzul culturii contempo­rane. Eugen Jebeleanu: Se întreceau pădurile (versuri). N. Crevedia: Dra­goste cu termen redus (roman). 20 lei exemplarul de 120 pagini. Re­dacţia str. Mihail Cornea No. 25, Bu­cureşti II. să spunem că înşişi ilustraţiile, cele 26 fotografii după natură, care pre­zintă pe Termidor în diverse întru­pări din regne felurite (Termidor negru, copac, cal, varză), imagini la prima vedere amuzante şi gratuite, sunt ilustrarea, în alt plan, a ace­­luiaş principiu. In bună concepţie pythagoriciană, incarnările acestea sunt expresia acelei metensomatose sau migraţiune a sufletelor, posibi­lă, în primul rând, pentru că toate fiinţele însufleţite, sunt congenere. Adăugaţi că, după spusa comenta­torilor, incarnaţia e o dovadă că su­fletul nu şi-a sfârşit ciclul purifică­rilor şi deduceţi din tribulaţiile lui Termidor, fundamental filosofic al lucrării d-lui Aderca. Dar să spunem ceva şi să exem­plificăm, în măsura posibilului, cele două caractere amintite, ale scrisu­lui d-lui F. Aderca: lirismul şi sa­tira. Iată de pildă din multele inter­­medii lirice, în fruntea cărora ira­diază «poema necuviincioasă», un fragment din admirabilul poem «co­­pacul profet»: «De departe de la cea dintâiu cotitu­ră şi mult mai departe înainte de ulti­ma cotitură, căutam cu ochii Teiul care din Primăvară, cu înfăţişarea fiinţei lui, prevestea întregii păduri frământate de spasmul optimist al naşterii, evolu­ţia vieţii şi existenţa supremei poezii. Când înfrunzise ? când înflorise ? Cam­ fuseseră naivităţile şi bucuriile lui? cu ce păsări se jucase şi care din ele cân­taseră în frunzele lui, mai mult? înţe­lepciunea lui era o formulă de astro­nomie în care se cuprindeau milioane de ani de înmulţiri şi împărţiri pe pla­nuri geometrice şi el dăruia formula, e­­senţială, pădurei într’o zi. Farmecul lui profund şi ameţitor era elaborat din patru anotimpuri şi renunţări, conden­sate. Dacă Teiul ar fi iubit, el s’ar fi numit Shelley sau Eminescu şi ar fi înebun.î, dacă ar fi scris poeme fantas­tice s’ar fi numit Edgar Poe şi ar fi murit spre sfârşitul unei nopţi de be­ţie, pe o bancă într’un parc şi dacă s’ar fi ivit în vis melancolic pe malurile Ghenezaietului, ar fi fost, eu Iisus, spânzurat pe lemn». Satira şi verva caricaturală si­­tuiază pe d-l F. Aderca în acea lite­ratură, să-i zicem, criticistă, în care aspectele societăţii contemporane sunt trecute prin ciur şi prin dâr­­mon, cu folosirea tuturor artificiilor de stil şi causticitate, ce-i stau d-lui F. Aderca, la îndemână. Ca şi Bá­bué, seyibul de pe malurile Oxului plenipotenţiarul lui Ituriel, unul din geniie ce prezidă la destinele lumii, ca şi Micromegas locuitorul din Si­rius care în tovărăşia, celui din Sa­turn, anchetează pe locuitorii pă­mântului şi în deosebire moravurile din Franţa, Lăcustă-Termidor an­chetează aşezările de astăzi, pe un­­de-l duc dorurile lui neastâmpărate şi cele din ţară în deosebi. Ca şi în po­veştile filosofice ale lui Voltaire, şi aici o satiră elegantă, folosind chei, uşor identificabile, se risipeşte cu graţie şi cu justeţă. Babue, trimis de Itubiel să-l informeze dacă trebue să mai păstreze sau nu, pentru fărăde­legile ei, cetatea Persepolis (Pari­sul) îşi schimbă de tot atâtea ori părerea. In cel­e din urmă, altmin­teri decât făcuse Ionas, supărat că nu se distruge Ninive, convinge pe Itubiel să lase lumea în apa ei, de vre­me ce dacă «totul nu e prea bi­ne, totul e în schimb pasabil». Căci, încheie în acel spirit de înţelegere şi de superioară toleranţă, Voltaire: «când ai fost trei zile în corpul u­­nei balene nu eşti la fel de bine dis­pus ca atunci când ai fost la operă, la comedie şi ai supat într’o prea plăcută companie». La fel şi d. Ionel Lăcustă-Tremidor. Oricât ar cârti împotriva contemporanilor şi împo­triva concetăţenilor, nu este mili­tant mai acerb pentru promovarea spiritului contemporan şi nu este ins mai pasionat de vremea sa şi de poezia beteşugurilor contemporane ca d-sa. Cu îndreptăţi­re şi dacă voiţi că Tem­idor e băştinaş pe malurile Dâmboviţei şi nu în ambasadă de expertiză ca Babuc pe ţărm­arii Se­­quanei. Aşa că, nu numai admiri dar şi înţelegi când după o pagină închinată acelui Bucureşti divers prin veacuri, d­l Aderca închee în­­tr’astfel capitolul: «Ionel Lăcustă- Termidor nu se putea ivi, prin le­gea lui lăuntrică, decât în Bucu­reşti... Şi dacă ar fi vreodată să re­pete vilegiatura ter­estră, tot în Bu­cureşti ar veni unde bărbaţii şi fe­meile gustă voluptuos taifasul O­­rientului cu inteligenţa care se ţine după subtilităţile Parisului...» In Bucureşti unde-şi are instalat car­tierul general şi nodul de comuni­caţii, pentru toate drumurile pă­mântului. Căci d-l F. Aderca şi Ter­midor prin delegaţie, sunt dintre in­terpreţii cei mai avizaţi ai prezen­tului ,de felurite latitudini. Să a­­mintesc, pentru a readuce cetitoru­lui, în minte, ceva din aroma ei, de poemul floar­ei de iasomie, simbol al Stambulului şi al Cornului de Aur? *7* «Dacă te-ar fi urmărit mai dea­­proape cineva în această epocă a vieţii tale, nu încape îndoială că te­ar fi rânduit printre desfrânaţi sau maniaci erotici. Oamenii în­de­­obşte nu cunosc decât mica bucurie a posesiunii femeii şi nimic... din tragedia morţii desfăşurăndu-se, de­la iluzie la neant, în sufletul care se caută, ştiindu-se risipit de cine ştie ce destin, în câteva trupuri străine» — sunt rânduri din «Omul descom­pus» şi care ar face unul din cele mai bune epigrafe pentru opera d-lui F. Aderca. Cu atât mai mult cu cât, îndeobşte se vorbeşte despre latura sexualistă a literaturii d-lui Aderca. Pe vremea «Miresei multip­le», (aceasta a doua ediţie a «Ţa­pului»), cu zece ani în urmă, noi în­şine puteam vorbi de «incontinenţa sexuală a eroiului din «Ţapul» şi de cele 300 varietăţi de Veneră, ceea ce dacă era mai mult o expresie, şi o imagină, abia în lumina opere­lor ce aveau să urmieze, şi acestui Termidor în deosebi, avea să-şi lă­murească proporţiile şi sensul. Ca­liban pus în faţa Mirandei se repe­de s’o violeze şi Prospero îl pedep­seşte. Dar cum bine observă Louis Gillet, cine e vinovat dacă nu cel care a nesocotit natura determina­tă: «trebuia oare, să fie lăsat să se apropie de fecioară?». Cu zece vea­curi în urmă, în plin şi mistic ev mediu, un «carmen buranum» (cum relatează studiul d-lui Ortiz) soco­­tia cu neputinţă să nu te tulburi în faţa virginei: res est arduissima vin cere naturam, feafru DUMINICA (Prima zi de Paşte) TEATRUL NATIONAL: matineu: Idiotul; seara: Fântâna Domnului OPERA ROMANA: Manon. TEATRUL VENTURA: matineu: Take, Ianke şi Cadîr; seara: Mon­te Carlo. TEATRUL REGINA MARIA: ma­tineu: Parfumul ne vesti-mi; sea­ra: Sosesc deseară. TEATRUL LIBER: matineu și seara: Maya. ----*-----­îl IN NOAPTEA DE 1 MAI 1932 C. D. Roşu Calea Moşilor 45, tele­fon 346/21; Em. Schuster Calea Vic­toriei 138, telefon 221/54; N. I. Geor­­gescu Calea Griviţei 323, telefon 348/09; D. Nicolau (C. Oprea) Calea Rahovei 79, telefon 325/30; W. Gres­­ser Calea Moşilor 272, telef. 254/12; A. Solomon Calea Dudeşti 28, telef. 306/64; N. Sterescu (fost Thüringer) bulev. Elisabeta 34, telefon 363/94; M. Puleacu b. Col. Ghica 77; St. M. Antonescu Şos. Ştefan cel Mare 166, telefon 214/06; L. I. Raţiu (La A­­rad) str. Carol (Podul Şerban Vodă) 124, telefon 342/68; Ştefan Leonescu str. Romană colț Tunari 2* teatru LUNI (A doua zi d© Paşte) TEATRUL NATIONAL: matineu: Daniela; seara: Patima roşie. OPERA ROMANA: matineu: Voe­­vodul ţiganilor; seara: Traviata. TEATRUL VENTURA: matineu şi seara: Monte Carlo. TEATRUL REGINA MARIA: ma­tineu: Sosesc de seară; seara: Parfumul nevesti-mi. TEATRUL LIBER: matineu și seara Maya. IN NOAPTEA DE 2 MAI 1932 V* Manolescu Calea­ Victoriei (Piaţa Victoriei) 169, telefon 331/71; dr. C. Guci Calea Victoriei (Pasa­­giul Majestic) 40, telefon 318/04; Traian Nistor (Farm. Grivita) Ca­lea Grivitei 112; N. Bădilă Şoseaua Mihai Bravu 10; M. dr. Constanti­­nescu Calea Rahovei 55; Ştefan Pa­­nea Calea Văcăreşti 223, telef. 320/86; Gh. Paraschivescu Calea Dudeşti 57, telefon 323/45; P. Cireşeanu Bâr­lad Piaţa Rosetti (Statuia Rosetti) 4, telefon 213/52; Gh. Ciocoiu (Vo­­lanschi) str. Popa Tatu 10, telefon 339/74; Gh. Velescu Calea Şerban Vodă 21, telefon 301/75; I. Năstase str. Traian 106, telefon 373/90; Ion Cotinghiu șos. Oltenița 8. CUV­A­NT­U­U ne ne sem IN NOAPTEA DE 4 MAI 1932 Farmacia dr. Al. Iteanu Calea Victoriei 82, telefon ?mai/09; dr. V. Bente Calea Griviţei p, telef. 330/98; Napoleon Popovici (Farm. Sf. Ni­­colae) Calea Rahilovei 237, telefon 362/01; V. Barozzi Calea Călărașilor 184, telefon 334/161 C. T- Dimitriu Calea Rahovei 5, telefon 325/01; Mar­gareta Dinescu (Farm. Ortansa) bd. Col. M. Ghica 41, telefon 306/62; L Mihal­eanu (dr. Davilla) Calea Mo­şilor 364, telefon 288/21; I. Valeriu str. 11 Iunie 65, telefon 306/59; Ma­rius Steinberg str. C. A. Rosetti (colt Dionisie) 27, telefon 207/65; Gh. Drăguș str. Viitorului 114, telefon 233/46; Gh. Urseanu str. Col. Orero 11 bis. . . • Puișorii EFERVESCENTA — M’aţi nenorocit, d-ră Joltea! spune Ramiro trântindu-şi pălăria de bancă.­­ — Da, ce e d-le Ramiro? în­treabă Irina speriată. — M’aţi nenorocit! Mi-aţi făcut o situație imposibilă, pe cinstea mea. Toată lumea citeşte „Cuvântul”. L’a citit și Smara!... — Ei și! spune Irina. — Sunt într’o poziţie foarte pe­nibilă,­ pe cinstea mea! Smara a citit „Secretul” şi e furioasă. Cum mă vede, întoarce capul. Şi eu să­racul de mine, o salut până la pă­mânt. — Atâta pagubă! gândeşte Irina. — Şi când mă gândesc că mi-aţi dat cuvântul de onoare că nu spu­neţi.­­ — Păi, n’am spus. Am scris. — Pe cinstea mea! Sunt foarte dezolat! Ce, dom’le! Idioată să fi fost și tot înțelegea că e vorba de ea. Nu credeți cum îmi întoarce spatele ! Cum mă vede!... — Bine, dar îţi rămân eu prie­tenă, spune Irina ca să-l conso­leze. — Dv. sunteți deasupra prietene­lor. Vă sărut mâna. Dar gândiţi-vă că mi-aţi periclitat viiitorul şcolar. O să mă trântească Băltăreţu. — Păi, nu dăm cu el. E confe­renţiar. — Ce are a face dom’le. JYV’aţi distrus, pe cinstea mea! Cu jurnalul în mână, Ovid Das­­călu, se apropie ameninţător. — Eu Don Juan?!... Cine şi-a bătut joc de mine şi v’a informat aşa greşit, d-ră Joltea? Auzi, eu, Don Juan! — In loc să fii încântat! spune Ramiro. — Ce încântat! Dom’le! Asta e de la Păcurarul Ca să mă lucreze... Sunt sigur. Eu şi Don Juan! Şi pe urmă de­ ce măi faceţi înfipt, d-ră? — Aşa spune lumea! — Vă rog, nu mai scriţi nimic pe socoteala mea. Destul râd toţi colegii mei că vin la anul întâiu, în fiecare zi în loc să stau la anul trei. — Păi, chiar, aşa, de­ ce nu stai la anul III? intervine Ramiro. Ovid Dascălu îl priveşte cu dis­preţ suveran şi nu răspunde. — Ce e bătaia asta de joc Irino? spune Dodo Cuca înaintând furios şi băgând sub nasul Irinii, jurnalul. — De unde până unde eu, ne­gru ca fundul ceaunului? — Oleo! blondul! râde Ovid. —­ Blond, nu! mă ferească D-zeu! Blonzii sunt nesăraţi! Uite la Năs­tase! N’are nici un haz. — Atunci ce te plângi că te-a sărat? replică Dascălu.­­ — Intenţia d-le! Intenţia mă doare! — Lasă că bine ţi-a făcut, pe cinstea mea! zice Ramiro. — Ssst! Uite pe Smara cu Ivani, spune Dascălu privind spre uşă. Toţi întorc capetele. Smara in­tră agale cu Ivan Popescu de braţ. Trecând pe lângă banca Jirinii, Sma­ra întoarce capul în partea cealaltă pe când Ivan salută discret lăsând în urmă, valuri de miros de „Quel­ques fleurs”. I — Ha! Ha! și-a schimbat par­fumul! remarcă Ramiro. — Nu mai dă cu „Ocean Bleu” de când cu articolul, mormăe Dodo Cuca. — E mai eftin „Quelques fleurs” insinuează Ovid. • î i « j — Vorba e că ne-ai făcut de râs, d-ră Joltea, suspină Ramiro. — Da dom’le, zice Dascălu, in­consolabil. Ce-am ajuns! înfipt şi Don Juan! — Şi eu negru ca fundul ceaunu­lui!... . — Fir’aş al naibii să mă ia! spu­ne Ramiro încercând să-şi rupă două fire de păr din cap. Nu putui să-mi ţiu gura?! — Ei, lăsaţi! Lecţia o să vă fo­losească pe viitor! spune Irina râ­zând. — Cine-o mai face noi... spune Dascălu. — Ca noi să păţească! termină Dodo. — Nu ne mai prinzi d-tă! a­­daogă Ramiro. — Ei, ce! V’aţi ofensat? Ca sim­ţitori mai sunteţi! Ce piele subţire pe noi?! E Păcuraru şi el cu jurnalul în mână, dar calm şi surâzător. — D-ta nu te-ai supărat? Ce mi­nune! întreabă Irina mirată. — Cred și eu, bombăne Dodo, lui nu i-ai schimbat culoarea feții. — Nici nu i-ai trădat secretele! zice cu necaz Ramiro. —­ Nici nu l-ai făcut înfipt! sare la rândul lui, Ovid. — Dragă, nu e așa! replică Pă­curaru. Când ai ajuns ca mine la culmea suferinţii nimic nu te mai mişcă. Rămâi calm şi impasibil în faţa adversităţii. — Şi imposibil! corectează Ovid. — Eşti prea inferior ca să-ţi re­plic şi profiţi de prietenia ce-ţi port, zice cu resemnată blândeţe Gigi Pă­curaru. I ' i ■ — Ba ai tu noroc­ că mi-eşti prie­ten bun de-ţi sunt maxilarele în siguranţă despre mine! ripostează Dascălu nervos. — Copilării! Copilării! răspunde Păcuraru. Continuă, d-ră Joltea, lo­veşte în mine! Sunt obişnuit eu lo­viturile. — Da, da! Loveşte în el, exclamă în cor Dodo şi­ Ramiro. — Şi nu mă mai face Don Juan! adaogă Ovid. — Bine, bine! consimte Irina. La revedere. 1 ’­­ — Da ce? Ne părăsești? Isbuc­­nește corul celor patru. — Da, mi-e frică să mai stau, să nu-mi vie iar inspirația. — Aoleo! zice Dodo Duca. — Ferește Doamne! își face­­cruce Ovid. — Mie mi-e indiferent... Rien ne n’est plus!... oftează Păcuraru. — Ce, nu me pliu? mă? zice Ra­miro. Mai bine, hai să mergem. Sărut mâna, d-tă! — Sărut mâna! — Sărut mâna! — Eu stau, zice Păcuraru. Ceilalţi trei se privesc întrebător. — Stăm şi noi, declară hotărât Dodo Cuca. — Bine dar plec eu! zice Irina. La revedere şi veniţi când aţi fi mai veseli. Irina porneşte, dar de-abia face câţiva paşi şi se pomeneşte nas în nas cu gambeta lui Stamate. — Ştiu că mă atacaţi d-ră Joltea, spune el scandând silabele cu mâna dreaptă. Totuşi vă spun­­sincer că eu personal vă stimam înainte, dar a­­cuma vă stimez şi mai şi. Am citit articolul dv. personal şi m-a amuzat. Dar îi găsesc greşeli pentru că. Eu sunt inteligent, foarte inteli­gent. Asta nu mi-o poate nimeni contesta. — Daa! spune Irina. — Spun unii că nu ştiu franţu­zeşte. Ce-are a face? Nici nu e ne­­voe! Eu personal am să scot un cotidian zilnic. E aproape de mintea omului că are să fie bun. — Sigur spune Irina. Dar scu­­ză-mă. Sunt grăbită! Mă aşteaptă la masă. — Prin urmare, eu personal sunt inteligent. Ori, ridicolul cu inteli­genţa nu merg împreună. Şi de a­­ceea mă amuz şi vă plâng duduc! In schiţa dv. sunt ridicol. Aţi fost victima calomniei când aţi scris. — Nu cred, d-le Stamate. — De aceea vă repet d-ră, acum mai mult ca oricând vă stimez şi când veţi avea nevoe de apărare veniţi la mine personal! — Foarte amabil d-le Stamate, dar..? “ • , • — Las’o şefule! Spune mai bine se fasem­? Am auzit că vor ăia să ne debarse!... se aude o voce. E Neagu N. Pavelescu, ocolitul lui Stamate, un băiat cu fălcile um­flate și care par’că mestecă ceva mereu. Irina vede scăparea. — Păi să facem, să facem! spune Stamate alarmat. Da de unde știi? — Eu sunt informat totdeauna înainte. De două zile vorbește toată Facultatea. Am aflat şi eu acuma. Dar n’ai teamă şefule! Noi suntem totul! Aşa e? — Aşa e Neagule! Eu, mă duc personal să-l pui la ordine. Salu­tând pe Irina, Stamate se depăr­tează. Irina răsuflă uşurată. Neagu îşi pune pălăria pe-o ureche şi se depărtează morfolind. — Uf! exclamă Irina. Bine c’am scăpat până mâine! Erastia Perete MIZERII & INDISCREŢII ÎN* --------000«. Deşi sunt sece zile de când s’a în­chis Camera şi deşi la trei zile de sfintele sărbători, culisele politice lucrează cu febrilitate, ca în toiul celei mai intense­ activităţi. Consfătuirile politice s’au strămu­tat la «Corso», unde ori, la orele patru după amiază, un foarte gră­sulia deputat naţional-liberal, pero­ra cu vatos. — Da, într'adevăr, candidaţii noş­tri sunt toţi oameni inteligenţi. Dar alegătorii, imbecili cum sunt, sunt în stare să aleagă şi un dobitoc. — Bine ai făcut că nu ţi-ai pus candidatura, replică cu accent, prie­tenul nostru G... c. M.„ c. r., fostul deputat naţional-ţărănist. ” In iarna excepţional de grea din acest an, care s’a încheiat — spe­răm — bucureştenii, au vut să su­porte şi o teribilă ofensivă din par­tea primarului general al munici­piului. Părintele Capitalei a edictat pe­depse aspre pentru cei ce nu-şi cu­răţau trotuarul de zăpadă. Şi ca să se convingă că ordonan­ţele sale se execută cu sfinţenie, a pornit, ca un al doilea Vodă-Cuza, să controleze personal modul de a­­plicare împărţind — acestea cu dăr­nicie — amenzi în dreapta şi în stânga. Deodată alaiul municipal se opri in faţa unei clădiri pe al cărei tro­tuar zăpada luase aproape forma de beton armat. — Pune-l la amendă şi pe ăsta. Să-l învăţăm ce înseamnă să-şi ba­tă joc de municipiu!... Şi părintele Capitalei ţinu un în­treg discurs asupra orientalismului, tembelismului, etc., ale bucureşteni­­lor. Când voi, însă, să identifice pe recalcitrant, d. Dobrescu avu o cli­pă de ameţeală — veritabilă. Pe frontispiciul clădirii în con­travenţie scria răspicat: Triajul va­gabonzilor din Capitală — al cărui patron, pasă-mi-te, este însuş mu­nicipiul. Un consilier din alaiu, făcu a­­tunci propunerea­ . — Dacă am pune la amendă toate instituțiile noastre comunale, scă­păm de sigur municipiul de deficit. ❖ Cică e primăvară și cică e vremea iubirii...­­ăsta n'a împiedicat-o pe duduia blondă, proaspătă ciripitoare și sprintenă, pe care am văzut-o la ci­nematograf să-i răspundă partene­rului ei, care o presa tandru, la în­trebarea lui fierbinte: — La urma urmelor, ce ar trebui să-ţi dau pentru ca să te sărut, Cloroform. — A luat vacanţă palatul de justiţie şi asta a sărăcit brusc câmpul de informaţie­ al rubricii mele de ama­bilităţi Să v’o spun pe ultima, auzită, a­­cum o săptămână la un proces de divorţ, în care pleca tânărul nostru camarad ndr. Pr.t.r.an. — In fine de ce divorţezi d-ta domnule ? — Pentrucă nu-mi place nevastă­­mea. — Dar ce-i reproşezi ? — Ii reproşez faptul că n'a, rămas fecioară. Pur şi simplu. Hotărât suntem în serie cazonă. V'am prevenit p­e sezonul recruţilor. Iată un scut dialog surprins în curtea regimentului său de colone­lul T. S. prieten al subscrisului. Un plutonier. Pe lângă care a trecut un biet ţăran, abia venit la cazarmă şi n’a salutat, Bă! Omul se întoarce speriat. — Bă, de ce nu saluți ! Tăcere. — Răspunde, răcane, că te sting. Drept ce mă iei pe mine: plutonier sau dobitoc ? — Păi, mă rog frumos de iertare, eu nu mă pricep încă la «graduri». Scorpion & Comp, ---------xx m­ on x x----------- in conspectu virginis­­­mentem esse puram. Dar dacă acestea erau adevărate întru începutul literaturii d-lui A­­derca, la trecere de ani (și recitirea «Țapului», amplificat în lumina pre­zentului, confirmă) a vorbi numai de o frenezie biicină cum făceam noi sau de un caracter libertin al li­teraturii d-lui Aderca, precum face d. Lovinescu în a sa istorie a lite­raturii, înseamnă a stărui într’o e­­roare. Tot mai mult îşi face drum convingerea că înapoia acestor apa­renţe, se întinde un «deşert al amo­rului» (după expresia lui Mauriac), cu legile lui, cu torturile, cu arşiţe­le şi însetările lui nepotolite. «Nimic alt decât acest ce, sexul, aşează între noi distanţe mai mari decât între două planete», spune acelaş Mauriac, cu profunzime şi amar. Aventurile sensuale, mai mult de­cât sexuale, ale d-lui Ionel Lăcustă- Termidor purifică şi această latură a literaturii d-lui Aderca. Dar iată o problemă pe care desbaterea ac­tuală, din marginea romanului lui Lawrence, de la şovinul Thérive pâ­nă la subtilul Thbaudet, dimpreună cu excelentele consideraţii ale d-lui Aderca însuş, despre «Dictatura se­xuală», merită o anexă. Perpessicius DUMINICA I MAI 1932

Next