Cuventul, august 1932 (Anul 8, nr. 2613-2643)
1932-08-14 / nr. 2626
2 1932 AUGUST 81 zile 706 trecute 224. Zile rămase 141. Răcăritul Soarelui 5.17. Apusul Soarelui 1924. Luna în Pătr. I, a 5-a zi. Bătălia dela Călugăreni (1595). Ort.: Cuv. Maxim Mărturisitorul. Cat.: Sf. Ipolit. Prot.: Cassian. Evr.: 11 Av. 5692. Sabath. Mah.: 10 Rebi el-Ahir 1351. Graudito Sâmbătă 13 August 1932 894 M. BUCUREȘTI 16 kw. 761 kHz. 13: Muzică de orchetră (plăci de gramofon). 13.45: Informaţiuni, bursa de cereale, bursa de efecte, cota apelor Dunărei şi semnal. orar. 14: Muzică instrumentală (plăci de gramofon). 18. Orchestra Sibiceanu: Muzică uşoară şi românească. 19: Informaţiuni, sport, meteorul şi semnal orar. 19.10: Orchestra Sibiceanu, muzică uşoară şi românească. UNIVERSITATEA RADIO 20: D. George Cantacuzino: Valea Prutului. 20.20: D. Victor Stanciu, prof. universitar: Cetatea roşie. PROGRAM DE SEARA 20.40: Muzică românească (plăci de gramofon). 21: Ora exactă. Teatru: «Un act radiofonic», de Ali Wiwosky. 21.45: Orchestra Fănică Luca: Muzicăromânească. 22.45: D. dr. Zoltán Nemeth: (prelegere în limba germană) Reiseführer durch Rumänien. Spicuiri din programele străine CONCERTE : Viena 18,55 şi 22,20; Lipsea 22; Bruxelles II 22 şi 23 şi 0,10; Strassbourg 21,45; Londra 22; Mitliacker 21,30; Toulouse de la 21 la 20 5 muzică variată. Berlin 21-25; Roma 22,45; Praga 22,15 şi 23; Milano 21,05 şi 22,45; München 21 şi 22; Budapesta 22; Oslo 22; Varşovia 22 şi 0.05. Paris Eiffel 20 45. TEATRU, OPERA OPERETA. Londra 0.05 de Herbert Fayeon. Palermo 22.15 opereta «Contele de Luxemburg» de Lehar. Paris Eiffel de la 22.30 la 24 serată teatrală. ŞTIRI DE PRESA. Viena ora 0.30. Lipsea 0.05. Bruxelles II 21.30 şi 24. Hamburg 21 şi 0.15. Berna 23.30. Paris Eiffel 21 şi 21.30. MUZICA DE DANS: Viena 0.45. Lipsea 22.40. Brno 23.15. Strasbourg 1. Londra 0.45. Berlin 23.50. Berna 24. Milano 24. Varşovia 0.50. Sâmbătă IN NOAPTEA DE 13 AUGUST Farmacia dr. Al. Iţeanu CaleaVictoriei 82, telefon 321/09; dr. Vente Calea Grivitei 80, telef. 330/98; Napoleon Popovici (Farm. Sf. Nicolae) Calea Rahovei 237, telefon 862/01; V. Barozzi Calea Călărașilor 184, telefon 334/16; C. T. Dimitriu Calea Rahovei 5, telefon 325 01; Margareta Dinescu (Farm. Ortansa) bd. Col. M. Ghica 41, telefon 306 62; I. Mihalceanu (dr. Davilla) Calea Mosilor 364, telefon 238 21; I. Valeriu str. 11 Iunie 65, telefon 306 59; Marius Steinberg str. C. A. Rosetti(colt Dionisie) 27, telefon 207 65; Gh. Drăguș str. Viitorului 114, telefon 233/46; Gh. Urseanu str. Col. Orero 11 bis. cători în nemţeşte ai lui Eminescu. Aceia că d. N. N. Botez urmăreşte mai deaproape textul originar în timp ce d. Viktor Orendi[Hommenau solicită echivalenţelor o interpretare, graţie căreia poeme ca Peste vârfuri sau Somnoroase păsărele, tipice pentru armonia eminesciană, nu-şi irosesc nici o axomă. Şi în acelaş timp şi o constatare, cu cât mai nesilită mai poetică, mai eminesciană este, faţă de celelalte, şi în special faţă de cea franceză, versiunea germană. Speculaţia filosofică şi liedul, proprii lirismului german sunt condiţii favorabile pentru asimilarea lui Eminescu. Lirismul francez contemporan ţine alte poteci decât ale autorului de miresme şi acorduri, care a fost Eminescu. Ar trebui pentru opera aceasta de transvasare un liric din şcoala simbolistă, pentru lieduri şi un hugolatru, pentru scrisori. Dar şi această problemă ca şi pe toate celelalte, legate de versiunile apărute în timpul din urmă, precum cea italiană a d-lui Ramiro Ortiz, cele engleze ale d-lor Ştefanovici - Svensk şi D. Cuclin, rămâne să le rezolve comisiunea Academiei Române care va trebui, totuşi, să decidă acordarea premiilor Hamangiu. Dar iată şi un aspect, dacă nu secundar, în orice caz altul decât acela sub care ne obişnuisem, şi noi şi cetitorul de obşte, să-l privim pe Eminescu: naţionalismul. El formează tema şi problema unei compacte monografii, de peste 350 pagini documentate, pe care d. D. Murăraşu a fost prezentat-o ca teză de doctorat, Facultăţii noastre de litere. Cunoaştem din introducerea, cu care a însoţit Scrierile politice, ale lui Eminescu, în editura clasicilor comentaţi, de la «Scrisul Românesc», cunoaştem, zic, importanţa, pe care d-sa o afla carierei ziaristice autorului «Scrisorii IlI-a». Judecată pătrunzătoare, nemiloasa critică a racilelor politicianiste din preajma proclamării regatului, vervă pamfletară, infiltraţii poetice mergând uneori până la transpunerea unor imagini clasice, cu montura lor cu tot în corpul artcollelor — iată câteva din caracterele scrierilor politice ale lui Eminescu aşa cum şi introducerea şi textele ediţiei d-lui D. Murăraşu le punea în evidenţă. Monografia de astăzi reia, încadrând-o, adâncind-o prin tot atâtea ramificaţii, dar şi diluând-o în acelaş timp, tema unui Eminescu scriitor politic! De astădată e cu mult mai mult şi, într’un fel, — precum ,se va vedea — cu mult mai puţin. Cu mult mai mult, pentrucă vasta monografie a d-lui D. Murăraşu urmăreşte, cu o bogată informaţie şi pe baza unei scrutări, la sursă, a periodicelor, întinsa activitate publicistică a lui Mihail Eminescu. Pentru că din toată această întinsă şi reiterată campanie ziaristică, d-nul I. M. scoate concluzia că poetul «Luceafărului» a fost în acelaş timp şi «cea mai caracteristică expresie a naţionalismului epocei lui frământatei.■ Sau cum spune câteva rânduri mai sus, în nu mai puţin categorice cuvinte: «dealungul scrierilor lui Eminescu e un fir conducător care le leagă stringent pe toate. Sub toate vorbele, toate atitudinile, toate faptele se întrevede ideia la care Eminescu se raportează fără încetare: ideia naţională». Şi nu e o simplă afirmare aceasta, de înscris pe frontispiciul său de săpat la temelia templului eminescian. D-l D. Murăraşu, urmăreşte în capitole bine ordonate şi tot pe atât de bine utilate, mlădiţele viguroase ale naţionalismului lui Eminescu, atât de viguroase că fiecare rivalizează cu trunchiul din care s-au ramificat. Şi avem, în felul acesta , un «naţionalism entusiast şi afirmativ», în care dragostea de neam şi de ţară, dragostea de trecutul strămoşesc şi de provinciile româneşti sunt treptele acelui altar pe care Eminescu este instalat, nici mai mult nici mai puţin, decât ca «profet al viitorului»; un «naţionalism criticist» în care ziaristica lui Eminescu este prezentată în multiplele ei aspecte: antisemită, xenofobă, ţărănistă, de critică păturei suprapuse şi a formelor fără fond, etc.; un «naţionalism cultural» în care problemele de puritate a limbii şi de literatură naţională ţin întâile preocupări ale poetului şi chiar un «naţionalism aşa zicând de expresie literară, singurul care ar fi avut mai multă îndreptăţire şi singurul de altminteri căruia d. D. Murăraşu îi acordă o atenţie mai grăbită. Şi iată pentru ce este, spuneam, în acest fel şi cu mult mai puţin. Studiul d-lui D. M. suferă de toate inconvenientele excesului de demonstraţie. A reveni neîntrerupt asupra unor teme, a le bate tot timpul pe nicovala naţionalismului, căuta să convingi cu zece argumente în loc de unul poate să ducă şi la rezultate contrarii, celui urmărit. Desigur, înţelegem şi metoda şi insistenţa d-lui D. M. D-sa avea să lupte cu o părere formată, nu cu o legendă dar cu o aureolă bine fixată. Dacă a fost şi gazetar şi dacă a scris şi câteva porezii, să le zicem, naţionale, Eminescu a intrat în conştiinţa obştească şi ţine întâiul soclu din câte socluri sunt în lirica noastră, prin poezia lui Şi din poezia aceasta, mai mult prin «Luceafărul» decât prin «Doina» şi mai mult prin «Oda în metru antic» decât prin «Epigonii». De aici nevoia inexistenţelor, de aici toată acea operă, de sistematizare, lăudabilă în sine a unui material, interesant ca tot ce se raportă la viaţa şi activitatea celui mai de seamă al nostru scriitor, dar de o consecinţă îndoelnică şi izbită, prin chiar excesul de demonstraţie de un început de incertitudine. Căci să lăsăm la o parte, să zicem, credinţa obştească, mitul renumelui eminescian, după care poetul «Luceafărului» a fost tot atât de mare şi inedit dispensator de melodie şi lirism precât, omeneşte vorbind, a fost nefericit şi chiar neînţeles. Să neglijăm chiar, ceea ce rezolvă, după noi, orişice urmă de controversă, ca eminescianismul sau curentul eminescian ar însemnat, în literatura noastră de la resfârşitulveacului trecut, nu drumul bătut pe care să fi mers în pas de defilare, herezii poeziei sau atitudinilor naţionaliste ale lui Eminescu, dar iazul cu apă vrăjită în care s’au înecat atâţi înotători inexperţi să lupte cu sirenele eminesciene. Să lăsăm aceasta şi să mergem la chiar argumentele d-lui D. Murăraşu. Din fericire, monografia d-sale oferă arme suficiente şi pentru adversar. Căci pasiunea de informaţie şi probitatea ştiinţifică a d-lui D. Murăraşu nu l-ar fi răbdat să nu aducă toate datele, câte le-a întâlnit. Iar aceste date, cu toată stăruitoarea intenţie de a le trece numai prin prisma tezei autorului nostru, răsfrâng, de tot atâtea ori, în spectre lăturalnice şi uneori protivnice. Să precizăm.Tot ceea ce spune d. D. Murăraşu, despre aspectele, în timp şi spaţiu, ale naţionalismului lui Eminescu, sunt desigur adevărate. Textele stau de faţă- Concluzia, însă, pe care d. D. M. o trage pe urma acestor texte, întrece cu mult lungimea de bătae a acestor arme, multe din ele, ocazionale. Rezultat în unul din capitolele studiului său ca un «profet al viitorului», să spunem, cu chiar textele d-lui D. M. la îndemână că Eminescu a fost, la 1877, împotriva războiului de independenţă şi, că în locul unei Dacii politice, preconiza militar şi pleda pentru dacie culturală. Că în chiar vremea ziaris- ticei lui, cu care d. D. M. vede expresia cea mai înaltă a naţionalismului, Hajdeu şi alţii, adversarii politici şi de ideologie, priveau şi pe Eminescu, ca şi pe patronii lui de la «Junimea», drept cosmopoliţi. Că majoritatea temelor pe baza căreia d. D. M. construeşte naţionalismul superior al lui Eminescu se întâlnesc şi la alţi publicişti şi oameni politici ai timpului, ceea ce eclipsează caracterul exclusiv şi excepţional, pe care d-sa îl atribue naţionalismului eminescian. Şi la unii din aceia, cu un talent şi cu o vehemenţă în expresie, cel puţin egală ca a lui Eminescu. Să amintim pe Haşdeu, pe Alexandri, pe Conta şi mai ales pe Maiorescu ? Este însă o concluzie pe care textele monografiei d-lui D. M. o impun şi de care d-sa s’a ferit, din motive uşor de înţenes. Majoritatea ziaristicei lui Eminescu şi aceia de la «Timpul» în deosebi, e îndreptată împotriva liberalilor. Din adânci convingeri, politice, naţionaliste chiar, scrie d. D. M- Dar, întâi, ideologia aceasta, şi de ar fi una, a «Junimei», iar în al doilea rând, să nu se uite a se acorda acestor articole un foarte pronunţat caracter convenţional, sau polemic. Racilele în care izbea Eminescu nu erau ale întregii vieţi politice, ca şi astăzi ! Sa-i fi păsat lui, chiar până într’atâta, de Hecuba conservatoarei Şi cine garantează că atâta din vehemenţa lui împotriva ruşilor nu traducea resentimentele, ce trebuiau făcute, împotriva albilor, împotriva cloacei politice, îndeobşte? Nu propunea el, Eminescu, lui Zamfir Arbore să plece, imul dela «Românul», celălalt dela «Timpul» şi să se călugărească, fiindcă nu-s făcuţi să trăiască între lupi? Se poate uita demisia pe care Eminescu o intenţionează, de la «Timpul», şi mai ales disperata lui scrisoare din ajunul declinului, în care Eminescu, proletarul conservatorismului, apare în toată dureroasa lui robie? «Scrisorile», cum foarte bine scrie d. D. M. sunt însăşi drama vieţii lui Eminescu. De aceea nici interpretarea ce d-sa contestă versului: «Virtutea»? o nerozie; geniul? « nefericire», nu este justificată, nici caracterul de poemă naţionalistă, pe care îl dă scrisorii IH-a, nu este întemiat Dacă este un caracter dominant, şi care ar îngloba pe toate celelalte, în opera lui Eminescu este lirismul aşa zicând autobiografic, acel lirism care reduce la propria lui vatră toate celelalte activităţi, iar pe cea naţionalistâ o preface în scrum. Dovadă acele materiale de laborator, — Mira, Mureşeanu, Scrisoarea IlI-a variantă — pe care d. D. M. le expune în monografia sa şi care dovedesc toate că naţionalismul nu era în lira lui Eminescu, o coardă favorită. Ori mult o coardă peste care sălia, pentru a se dedica poemelor lui autobiografice, a.ia/,Inn Anniin cunicifo nontrerupt, Perpessicius De toate si de pretutindeni blocnotes In Silesia Germană. Mireasă si ginere in psiv-vestele lor costume, primesc din partea «copiilor de oroare» urări de fericire. i renţia lc „doamnele“ tantere Un naturalist american a făcut o descoperire senzaţională în lumea ţânţarilor. In raportul său publicat într’o revistă ştiinţifică, arată că sunt patru specii de ţânţari cari pişcă în diferite timpuri ale zilei şi două specii cari pişcă numai noaptea. Dar marele noroc, spune naturalistul, este că numai partea femenină a ţânţarilor pişcă; partea bărbătească se hrăneşte din nectarele şi substanţele plantelor. Densitatea populaţiei europene După ultimele date statistice, densitatea populaţiei europene se prezintă, după cum urmează: La sfârşitul lui 1931 au revenit în Italia 133 locuitori de kmp, faţă de 125 locuitori în recensământul de acum 10 ani- In Belgia revin 267 locuitori. Marea Britanie 264,4. Olanda 231,4 Germania 137,2. Aceste ţări întrec Italia în ce priveşte densitatea populaţiei. O densitate mai mică au Luxemburg, 115, Cehoslovacia 10,9, Ungaria 93, Austria 80,2 România 61,2, Iugoslavia 53,4. Incidente provocate de agenţi prohibiţionişti In localitatea Alexandria Bay, (statul New-York) au avut loc adevărate lupte de stradă între cetăţenii indignaţi şi câteva echipe de agenţi de prohibiţie. Camera de comerţ a telegrafiat la Washington, arătând că situaţia e critică şi cerând autorităţilor federale să ia măsuri pentru evitarea unor asemenea ciocniri pe viitor între cetăţeni şi forţele prohibiţioniste. Autorităţile locale au acuzat pe agenţi de acte de brutalitate şi de înscenări nemaipomenite, folosindu-se de nişte pajure ale veteranilor de războiu pentru a pătrunde prin case în căutarea lor după cârciume clandestine. Mai mulţi cetăţeni au fost răniţi în lupta cu prohibiţioniştii. Doi agenţi de prohibiţie au fost scoşi afară din oraş sub protecţia gărzii naţionale, care-i apăra împotriva ţinui eventual atac în masă din partea locuitorilor. Tulburarea aceasta a luat naştere în momentul când agenţii de prohibiţie făcuseră descinderi la cinci cârciume în timpul congresului veteranilor din războiul spaniol-american. Un grup cam de o sută de cetăţeni atacaseră pe doi prohibiţionişti, bătându-i până i-au lăsat în nesimţire. Agenţii au năvălit în oraş din nou în ziua următoare, parcurgând străzile cu automobilele în goana mare. Unul din aceste automobile a călcat pe femeile Rose Visger şi Cora Bradley. Populaţia a voit să linşeze pe agenţi. Unul din ei a scăpat numai graţie ideii autorităţilor de al închide în arestul local, sub acuzaţia de violare a legei de circulaţie. Isprava anei nebun la muzeul Luxem- Curse PARIS 12 (Rador). — Un inginer care pare a fi nebun a pătruns ori în muzeul din Luxemburg, unde a reușit să deterioreze un tablou de mare valoare. Conservatorul muzeului afirmă ca stricăciunile sunt reparabile, astfel încât tabloul își va putea păstra întreaga valoare estetică. CUVÂNTUL Votaţi Colosul! TRIUMFUL BUCUREŞTIULUI Strălucita companie de reviste a teatrului de vară „Colos" din calea Victoriei, înregistrează cu noua şi fermecătoarea revistă a d-lor N. Vlădoianu şi N. Comstantinescu, „Votaţi Colosul!” cel mai categoric triumf. Spiritul, verva şi antrenul tineresc al acestui spectacol care se joacă într’un ritm vijelios, precum şi montarea de un lux şi de un bun gust neegalat până azi pe vreo scenă românească, fac din „Votaţi Colosuli” o revistă care depăşeşte proporţiile unei reprezentaţii estimate, fiind considerată de unanimitatea presei şi a publicului, drept om mai vesel şi elegant spectacol reprezentat în Bucureşti. O interpretare minunată în care figurează toţi anii şi stelele firmamentului revuistic dă o strălucire unică biruitoarei reviste a teatrului Colos. lestreteleDestre Aseară s’a reprezentat pentru prima oară la teatrul „Izbânda” una din cele mai mari succese ale trupei de operete Siegler. S’a reprezentat opereta „Fata Jazz-ului” care a făcut una din cele mai frumoase impresii publicului vizitator. Subreta Sevilla Pastor a fost rechemată de nenumărate ori fiind nevoită a repeta într’un delir de aplauze generale cupletele cântate. Așa cum s’a reprezentat aseară opereta „Fata Jazz-ului” este pornită pe o lungă serie de spectacole. spectacolele zilei Teatre TEATRUL CĂRĂBUŞ: Ura Cărăbuş. TEATRUL COLOS: Votaţi Colosul TEATRUL IZBANDA „Fata Jazz”-ului. PARCUL OTETELEŞANU: Triumful veseliei. TEATRUL NOU: Totul pentru copii. GRADINA TEATRULUI LIEBLICH (Jigniţa) Turneul subretei americane Nelly Casman: „Comedianta” opereta-revistă în 2 acte şi un prolog de d. Steinberg. , •iVvnct . Cinematografe TRIANON: Dansatoarea curţii imperiale şi o singură dată te am iubit lvb CAPITOL I Ce place femeilor. FEMINA: O noapte în Paradis. CORSO: Misterul camerei galbene. VOX: O noapte de chef. BULEV. PALACE: «Hai să însurăm pe Alteţa Sa şi E vinovată femeea. JP SELECT: «Jenny Lind» şi O aventură nebună. OMNIA: O noapte te-am dorit şi Enigma. LIDO: Sclavii pasiunii şi Tată fără voe. FORUM: Amor şi disciplină şi Intr’o mică cofetărie. AMERICAN: Cântecul munţilor. MARNA: Ducele de York şi Cine ia dragostea în serios. TRIUMF: Băutorii de sânge şi Scrisoarea fatală. TOMIS: Erika, Jurnal şi Complec-VOLTA BUZEŞTI: Regele lustragiilor şi Floarea din Cuba. MARCONI: Executarea spioanei şi Cum să te faci iubit. Seara artişti. RAHOVA: Unchiul cu milioane. Seara compania Ionel Ţăranu. CINEMA TERRA: Cuceritorul de inimi şi Lupta pentru moştenire. Seara artişti. Triumful Cărăbuşului -0000- Pe scena teatrului continuă în fiecare seară a se juca marele spectacol URA CĂRĂBUŞ de d. Kiriţescu. Dacă n’aţi văzut duetul Ciobanilor cu Zamora şi cu Tănase care sunt în fiecare seară bisaţi şi trişaţi, dacă n’aţi văzut baletul sportului aranjat de talentatul profesor Wili; dacă n’aţi văzut statuele vorbind prin persoanele domnilor Buzău şi Giugaru; dacă n’aţi văzut pe simpaticul nostru primar în care d. N. Stroe se complace de minune, arătând Capitala străinilor; dacă nu aţi auzit Napolitana-Tango cântata de Ozica Petrescu, şi de nu aţi văzut pe Lulu Savu la vot; dacă nu laţi văzut pe Aurel Munteanu atât de adevărat în Maurice Chevalier, pe Milian în iaurgiu, pe Giovani în copilul tâmpit, pe Glodariu şi Rica Martinescu în străinii, atunci veniţi imediat şi fără întârziere la Cărăbuş să vedeţi formidabila revistă Ura Cărăbuş, în care nu uitați matchul de box Umberto Lancia contra lui Tănase. ~ In amintirea lui Traian Grozăvescu DESVELIREA PLĂCII COMEMORATIVE LA TEATRUL NATIONAL DIN CLUJ CLUJ 10. Miercuri de dimineaţă a avut loc la Teatrul Naţional din localitate solemnitatea desvelirii plăcii comemorative a lui Traian Grozăvescu. Această placă a fost donată de sindicatul presei române din Ardeal. La solemnitate au participat toţi artiştii Operei şi Teatrului Naţional în frunte cu d. Zaharia Bârsan, care într’o frumoasă cuvântare a relevat calităţile deosebite ale artistului Traian Grozăvescu. Un azil pentru copiii găsiţi la Cernăuţi CERNĂUŢI, lt. —eri după amiază, comisia interimară a jud. Cernăuţi a ţinut o şedinţă. A prezidat d. dr. Iacoban, prefectul judeţului. S-au luat următoarele hotărâri : 1) Modificarea bugetului pentru anul în curs, precum şi deschiderea câtorva credite suplimentare; 2) Aprobarea regulamentului pentru taxele şi tarifele maximale valabile în coinune; 3) Aranjarea unui azil pentru copiii găsiţi. Iniţiativa de a se crea în oraşul nostru un azil pentru copiii găsiţi este binevenită. Este foarte probabil ca în această instituţie vor fi şi copiii oamenilor cari sunt cu totul lipsiţi de mijloace, spre a li se putea da educaţie şi poteibilităţi de învăţătură. -----c==*c=r^-- Cârli-Reviste A apărut «15 conferinţe la Radio» de G. G. Longinescu, profesor universitar, un volium care se recomandă cetitorilor prin entuziasmul ştiinţific şi dragostea de cultură a celui mai neobosit dintre scriitorii de ştiinţă din ţara noastră. -------ooZoo------ antin Hikh (Continuare din pagina la) şi să-l utilizeze spre cât mai marele bine astfel precum îl pot înţelege ei al patriei germane. Dar, mai presus de toate aversiunile şi de toate dezgustările stă interesul ţării. Mareşalul Hindenburg socoteşte cu drept cuvânt că a chema pe şeful neastâmpăraţilor nazis la răspunderea guvernării înseamnă să pui capăt legendei hitleriste şi, îngropând un om, să foloseşti tot ce este putere dinamică în curentul acesta, ca să aduci un bine obştei germane. Nu înai dacă neprevăzutul n’ar strica brutal toate socotelile şi nuar arunca Germania pradă nune ştie căror nebunii. Un foarte serios conflict persistă în ciuda tuturor sforţărilor engleze între guvernul irlandez al lui de Valera şi guvernul britanic. Pricina esenţială a diferendului stă în voinţa lui de Valera şi a partizanilor săi din guvern, din parlament şi din ţară de a rupe ultima legătură dintre Irlanda şi Marea Britanie şi anume aceia pe care o constitue Coroana. Regele Angliei fiind şi suveran al reerdei Erin. Ziarul «Irish Press», oficiosul guvernului irlandez, a publicat un articol de fond în care se arată că la viitoarele alegeri, de Valera va pune cetăţenilor chestiunea declarării Irlandei carepublică totalmente neatârnată de imperiul britanic. La toat imensele dificultăţi câte încearcă Anglia, iată se adaogă prin voinţa irlandezilor o nouă sursă de necazuri şi de îngrijorări. Iar guvernul de la Londra, cu toate că naţional, şovăie să ia măsuri drastice, tot sperând că în cele din urmă va birui la Dublin înţelepciunea împotriva rătăcirilor unui orgoliu naţional bolnăvicios. Dar o atare nădjede nu pare să abiă sorţi. Vladimir Ionescu Duminică 14 August 1932 PIZERH a indiscreţii Pe culoarele Camerii se spunea că d. 1• Petrovici va petrece vara la ducea, — ferma d-lui Oct. Goga, — spre a vedea dacă-i prieşte atmosfera din partidul naţional-agrar. Întrebând pe un deputat gogist dacă este adevărat acest svon, ne-a răspuns: — Aşa am auzit şi eu. Insă petrovici nu stă la Ciucea decât o săptămână. Pe urmă se duce o săptămână la Măldărăşti la d- Duca... să vadă cum este aerul şi pe acolo. Petrovici este într’o epocă de meditaţie. Se orientează omul. Miroase să vadă de unde ar putea să vină parfumul aromat al fripturei. Simte omul că ţara are nevoie de el şi vrea să se ofere! O dispariţie senzaţională. E a d-lui Banciu, supra-ministrul de la Finanţe. A părăsit serviciul, Capitala şi, mai ales, familia fără să spună o vorbă.Unde o fi? — unde o fi ?, se întreabă zilnic şefii lui, cari nu sunt, de fapt, decât nişte supuşi ai geniului său financiar, foarte hermetic dealtfel. Gurile rele spun că ferocele monitor şi consumator al budgetului nu a plecat chiar desgustat fiind de prostia omenească ce i se supune până la exasperare■ Ci e la mijloc ceva mai liric, mai poetic, mai romantic. Se pare că teribilul Banciu face azi sonete și elegii în boschetul unei grădini retrase, întinerit de mângâieri delicioase... Familia e gata să puna un premiu pentru descoperirea fugarului. Scorpion & Comp. Noni decorat! cu „Micritul Cultura!“ Printr’un decret regal s’a acordat ordinul „Meritul Cultural“, în gradul de cavaler clasa II, pentru „Cultură“, Părintelui protopop onorific Ion Zamă din satul Cornova, judeţul Orhei. Idem s’a acordat ordinul „Meritul Cultural“, în gradul de Cavaler clasa II, pentru „Muzică“, d-lui dr. Iulius Korngold, critic muzical din Viena. S-a acordat deasemenea ordinul „Meritul Cultural“ în gradul de cavaler clasa I, pentru „Ştiinţă“ şi „Artă“, d-lor: Max Silvius Handman, profesor de Economie politică la Universitatea din Michigan (Statele Unite), pentru „Ştiinţă“, şi Timotei Popovici, profesor de muzică, pentru „Artă“. A murit Rin-Tin-Tin• •• HOLLYWOOD 12 (Rador). Celebrul câine Rin-Tin-Tin, a cărui inteligenţă a fost admirată de către milioane de spectatori de cinematograf a murit la vârsta de 14 ani. Rin-Tin-Tin era un câine întrebuinţat în timpul războiului de către germani şi care fusese capturat pe front de un ofițer american. m •A“,:-***““'3“** JVensiune ! Orice fată tânără, izolată în viaţă, găseşte sprijin şi îndrumare morală la «AMICELE TINERELOR FETE» str. Barbu Catargi No. 16, unde există UN CĂMIN înzestrat cu tot confortul. Funcţionare, eleve, studente, etc., găsesc pensiune modestă şi îngrijire maternă.