Cuventul, decembrie 1932 (Anul 8, nr. 2735-2762)

1932-12-01 / nr. 2735

JOI 1 DECEMBRIE 1932 Dovezile de vinovăţie împotriva e femeea aceasta misterioasă de lui Virgil Nicolaescu se adună în­­ care Nicolaescu e sigur că nu va îi trădat? Fiindcă asasinul arborează In a­numeroase şi fiecare zi, tot mai mai sdrobitoare. «Legatarul» universal al Ecate­­rinei Boteanu e închis astfel în­­tr’un cerc ce se strânge tot mai mult până ce Virgil Nicolaescu va fi si­lit să recunoască isprăvile al că­ror autor, — nu mai încape nici o îndoială — el este a­devăr o siguranţă uimitoare cu pri­vire la imposibilitatea instrucţiei de a găsi femeea. Spunea chiar eri: — «Testamentul e bun şi averea îmi rămânea mie, atâta vreme cât nu se dovedeşte substituirea. Şi în adevăr asasinul are perfect Şofe­rul Tudor Dumitru, reţinut­­ă dreptate. ■—în interesul cercetărilor la dispo­ziţia instrucţiei, a făcut ori noap­tea un început de dovadă al bunei sale credinţe în toată această tene­broasă afacere. începutul de dovadă i-a venit însă, indirect, de la Virgil Nicola­­escu. Avocatul ceruse magistratu­lui instructor ca să fie citat cârciu­­marul Gogu Constantinescu din gura Oborului,­­ care avea să a­­ducă o lumină în ce priveşte «apu­caturile» şofeurului. Nicolaescu vroia să dovedească cu martorul că, şofeurul e totuşi un om capabil ’de orice. O DEPOZIŢIE INTERESANTA Cârciumarul a fost audiat; depo­ziţia sa însă, este de un efect con­trariu previziunilor lui Nicolaescu. Şi anume, pretinde martorul, că şo­ferul a venit la dânsul, — acum câ­teva săptămâni — şi i s’a plâns că nu e lăsat să-şi vadă liniştit de pâi­nea lui El arată că vrea să rămâ­nă om cinstit, dar nu i se dă pu­­tința să-şi vadă de meserie. Cârciumarul V a întrebat: — «Cine nu te lasă, măî » «Stăpână-miu (Virigi Nicolaes­cu). La întrebările insistente ale câr­­ciumarului, șoferul i s’a spovedit. «Domnu avocat» îi cerea să supri­me cele două femei. Șoferul refuza — spune el — dar adăuga: — «Dacă n’am s’o fac, mă dă afa­ră și rămân pe drumuri. Cârciumarul pretinde că Va con­vins să-și vadă de treabă, să-l amăe mereu pe Nicolaescu, dar să nu treacă la fapt nici cu riscul de a fi ’dat afară... Șoferul s’ar fi lăsat convins. ALTE ANTECEDENTE ALE LUI NICOLAESCU Tot eri noapte s’a mai stabilit că Virgil Nicolaescu nu era la prima logodnă.. A mai avut două logod­nice oficiale dintre cari una, Ana Marinescu a decedat. Fiindcă vroia să rămână în familie, Nicolaescu şi-a exprimat dorinţa să se logo­dească cu sora moartei. Mama fe­tei, însă, s-a opus categoric. Curios e că în acea familie, Nicolaescu a pătruns tot în calitate de avocat. La acea epocă, acuzatul de azi a­­păra interesele potrivnice Ecate­­rinei Boteanu, familia Marinescu datora acesteia, bani... Informatiuni parvenite instruc­ţiei lasă să se întrevadă că, în acea împrejurare Nicolaescu a comis o incorectitudine profesională de or­dinară speţă. FEMEEA INFATISATA LA TRI­BUNAL, I A FOST GASITA Toate cercetările interprinse până acum pentru a se da de urma fe­meiei care a fost prezentată de Ni­colaescu la autentificarea testa­mentului drept Ecaterina Boteanu n’au dat nici un rezultat. Din pricină că instrucţia nu mai colaborează cu organele poliţie­neşti, una dintre piste pentru găsi­rea femeiei, a fost sacrificată, deşi dădea impresia că va duce la des­coperirea dorită. Pentru anchetatori, nu mai înca­pe nici o îndoială că Virgil Nico­laescu a utilizat o femeie străină la autentificarea testamentului. Chiar d. avocat Harnagea — cum am arătat — a declarat în fața ca­davrului Ecaterinei Boteanu că e sigur că femeia ce i s’a prezentat era alta decât victima din str. Mi­litari. D. Harnagea îşi reaimintea chiar că femeea aceea era slabă, înaltă, cu părul albit. Nu aducea nici pe departe cu Ecaterina Boteanu. Cine sunt totuşi speranţe că până în cele din urmă «dublura» Ecaterinei Boteanu la notariat, va putea fi demascată. însuşi siguranţa lui Ni­colaescu în ce priveşte această fe­meie, conduce instrucţia pe o pistă nouă,­­ de altminteri delicată, din care cauză nu putem insista. RUDELE DE SANGE ATACA TESTAMENTUL Până una alta însă, rudele de sânge ale Ecaterinei Boteanu au început demersurile de rigoare în justiţie, pe de o parte pentru anula­rea testamentului — pe consideren­tul substituirei de persoane ca măr­turia avocatului ce a semnat pen­tru identitatea semnatarei — iar pe de altă parte pentru punerea în po­sesie a averei. Evident, chestiunea cere examinarea îndelungată până la elucidarea afacerei, şi e proba­bil că autorităţile judiciare vor nu­mi până atunci un sequestru asigu­rător asupra averei mobile şi imo­bile rămasă de pe urma Ecaterinei Boteanu- UN AMANUNT DE IMPOR­TANTA In cursul zilei de eb­. d. jude-in­­structor Rosnoveanu a reluat cer­cetările la cabinetul 4. Intre primii audiaţi a fost şi un tânăr avocat, cunoscut al lui Vir­gil Nicolaescu, şi care funcţionează ca secretar al d-lui Gane Marines­cu. O întâmplare a făcut ca tânărul avocat să se întâlnească în colţul străzei cu Virgil Nicolaescu, în mo­mentul când acesta pleca de acasă- Şi o coincidenţă a făcut, ca, înainte cu câteva secunde, de a vedea pe Nicolaescu, tânărul avocat să se fi uitat la ceas. Minutarele arătau, precis 8.45. Cei doui colegi, s’au salutat. Ni­colaescu — spunea martirul — a a­­vut o tresărire, şi dădea semn® vi­zibile de nervozitate. Şi-au aruncat în treacăt un «ce facil», — «bine», şi şi-au văzut fiecare de drum. La preciziunea avocatului, —ex­trem de importantă — Nicolaescu pretinde ca el a plecat de acasă îna­inte cu câteva minute de orele 8. Au fost confruntaţi ori, la pre­tenţia lui Nicolaescu, martorul s’a făcut forte să dovedească instruc­ţiei că nu pleacă niciodată de acasă înainte de orele 8,30, şi că în ziua când l’a întâlnit pe Nicolaescu n’a făcut excepţie. Cele 45 minute pe cari vrea să le câştige Virgil Nicolaescu — şi pen­tru care se luptă din răsputeri să aducă dovezi de modul cum le-a petrecut — constitue tocmai timpul în care, în str. Militari No. 1, cele două femei au fost asasinate. minteri, aceleaşi măsuri a fost lua­te şi pentru timpul cât Nicolaescu se află la tribunal. El nu are voe să vorbească cu nimeni, — nu are voe să primească nimic, şi e per­manent supraveghiat. La văcăreşti, magistratul instruc­tor a făcut şi o altă cercetare im­portantă spre a se vedea dacă nu cumva .Nicolaescu a fost în contact cu c­ineva care l-a informat asupra unor anumit® lucruri. ALTA MĂRTURIE Arătam mai sus, că un tânăr a­­vocat fiind audiat la instrucţie a precizat că Nicolaescu trecea col­ţul străzei Militari la orele 8.45. O altă mărturisire preţioasă e a­­ceea a d-lui Lupu consilier de curte. D-sa e vecin cu corpul de case al Ecaterinei Boteanu, şi afirmă că l-a văzut pe Nicolaescu părăsind curtea, aproape de orele nouă. D. Lupu e acela care, imediat ce ser­vitoarea a dat alarma, a telefonat autorităţilor poliţieneşti, anunţân­­du-se cele petrecute în str- Mili­tari. SUB PRESTARE DE JURAMANT Aseară a fost audiat intendentul ministerului de finanţe, Petrescu, către care se referea Nicolaescu în biletul ce vroia să strecoare por­tarului Han Florea. El a fost citat telefonic prin minister, întrucât, din bileţelul lui Nicolaescu, inten­dentul dădea de bănuit. Petrescu a fost interogat sub prestare de jurământ, şi a declarat că nu l-a văzut pe Nicolaescu la minister,­­ ceea ce a declarat şi portarul. Nicolaescu vroia desigur să-şi construiască cu chestiunea prezenţei sale la ministerul de fi­nanţe, alibi puternic. Alibi-ul a fost acum distrus... Asasinatele din str. Militari Cercul dovezilor se strânge în jurul avocatului Nicolaescu Noul descoperiri ale instrucţiei. Alibi­ul lui Nicolaescu spulberat Nicolaescu surprins strecurand miere martorilor In sprijinul tezei că a fost la mi­nisterul de finanţe în timpul când cele două femei erau ucise, Virgil Nicolaescu a cerut audierea porta­rilor ministerului de finanţe. Ori după amiază, cei doui portari au fost chemaţi la cabinetul de instruc­­ţie. In prezenţa chiar a acuzatului, cei doui portari — cari aveau să-i recunoască pentru cazul când în a­­devăr Nicolaescu le ceruse, cum pre­tindea, să fie lăsat înăuntru,­­ au fost interogaţi pe rând. La scenă, asista şi d- procuror Stă­nescu, care dela începutul cercetă­rilor reprezintă parchetul în aceas­tă afacere. In timp ce unul dintre portari era audiat, Virgil Nicolaescu s’a retras într’un colț al cabinetului, unde — crezând că nu e văzut — s’a apucat să scrie pe furiş, un bileţel. S’a a­­propiat apoi de portar, cu intenţia vădită de a-i strecura biletul.. D- procuror Stăncescu, care urmărise scena dela începutul ei, a fost ime­diat lângă Nicolaescu şi l’a somat să predea hârtia. Asasinul a răs­puns că nu are nici o hârtie,­­ deşi în acel moment o mototolea în mână. A urmat ceea ce era firesc: biletul a fost scos cu forţa din mâna asasinului, care scrisese următoa­rele:: «Ia imediat contact cu celalt portar». Au urmat cercetări asupra ros­tului acestui bilet. Nicolaescu s’a încăpăţânat să susţină că, pentru cauza sa, e în drept să facă orice. Portarii au fost şi ei interogaţi până aseară, întrucât, din cuvintele de pe biletul lui Nicolaescu, dau impresia că ar fi fost «aranjaţi». Anchetatorii nu mai au nici o în­doială asupra rostului celor câteva cuvinte din biletul ce a fost anexat dosarului cauzei. «LA «SECRET» A mai fost audiată, pentru a doua oară, d-ra Niculescu, logodnica a­sasinului. Martora avea să dea o serie de relaţiuni suplimentare a­supra unor scrisori primite de la Virgil Nicolaescu, care, se pare, Încasase de la viitoarea lui soţie — pe care pretindea că o iubeşte — mici aconturi până ce va fi dat «marea lovitură». După audierea d-rei Niculescu magistratul instructor d. Rosnovea­nu însoţit de d. procuror Stăncescu s’a transportat la închisoarea Vă­căreşti. D. jude Rosnoveanu a dat dispo­­ziţiuni ca Virgil Nicolaescu să fie ţinut «la secret». Dat fiind că e vor­ba de un individ în adevăr pericu­los, care nu se dă îndărăt de la ni­ci un act îndrăsneţ, spre a-şi aran­ja situaţia, (cum îi convine lui). Magistratul instructor a dispus să­­ se aplice un regim sever și să se institue pază specială. De alt­ . • . V. - ' • - - . I ■ r s y -' "f V. 1 , CASA ECATEJEtlNEl BOTEANU, DIN STRADA MILITARI LIMPIA NICOLAESCU A FOST UCISA CHIAR IN ODAIA PRIMA FEREASTRA LA STRADA O­CU ! V i - • ~, * ' iiii! OLIMPIA NICOLAESCU (O fotografie recentă care poartă semnătura ei, în ajun de a se mă­rita cu asasinul). CUVÂNTUL 3 Cercetările din timpul nopţii După vizita la Văcăreşti, d-nii jude­­instructor Rosnoveanu şi procuror Stă­nescu s-au înapoiat la cabinetele de instrucţie unde cercetările au durat până la orele 4 dimineaţa. In cursul nopţii a venit la cabinet şi de prim-procuror Procopie Dumitres­­cu, care a asistat la cercetări. Nicolaescu a fost din nou «fiert fără apă». Până la 4 dimineaţa — după o zi întreagă de cercetări — a fost con­fruntat, întrebat şi hărţuit. Intr’o pau­ză, când a fost condus la camera ares­taţilor, Nicolaescu a fost doborât de somn şi s’a întins pe bancă. A fost din nou interogată d-na Leo­­veanu, vecina care l’a văzut pe Nico­laescu cu paltonul pe braţ, apoi ser­vitoarea Ana Popa şi în sfârşit, din nou şofe­rul Tudor Dumitru. Instrucţia găsind necesară o perche­ziţie la domiciliul acestuia, s’a trans­portat în şoseaua Colentina. Nu s’a găsit însă nimic compromiţător pentru şofe­r. După miezul nopţii, unul dintre re­prezentanţii parchetului, ne-a împăr­tăşit vestea că instrucţia a făcut în cursul nopţii progrese mari şi că a fă­cut încă o descoperire ce stabileşte în mod irefutabil vinovăţia lui Nicolaes­cu, o descoperire însă despre care nu e încă oportun a se vorbi. Pinguin Senatorii şi ziua de 1 Decembrie O delegaţie de senatori, în frunte cu d. general Vlad, s-a prezentat ieri d-lor miniştri I. Lugoşianu şi N. Costăchescu, preşedintele Senatului şi le-a cerut ca în ziua de 1 De­­cembrie parlamentul să nu lucreze, deoarece sunt convocate în tot Ar­dealul, întruniri de protestare contra revizuirei tratatelor. D. Costăchescu, s’a opus acestei cereri, propunând să nu participe la aceste întruniri decât o parte de par­lamentari, aşa ca Senatul şi Camera să nu-şi întrerupă lucrările. D. I. Lugoşianu a promis însă, că va comunica d-lui Iuliu Maniu această cerere. Procedee condamnabile E notorie situaţia critică în care se găseşte marele circ Kludsky, si­lit, pe aceste vremuri de criză cum­plită, să poarte povara obligaţiunii de a întreţine sute de animale şi de a plăti salarii la un personal uman de peste 200 persoane. De aceea constitue o revoltătoare imoralitate procedeele unora din agenţii fiscali de poliţie şi comu­nali — care, abuzând în mod neper­­mis de calităţile lor, — vin în toate­ serile de spectacol, în număr mare. Din cercuri apropiate fostului prim ministru dr. Al. Vaida-Voevod ni se afirmă că serbarea desvelirii bus­tului d-lui Vaida va avea loc în ziua de 1 Decembrie, deşi d-sa a anun­s şi o sută câteodată!, — şi intimi-­­ tat nu va lua parte. ’ 5 I inna eni*hat-net no o ! După serbarea de la clubul naţio­­nal-ţărănesc, întreaga asistentă va face o manifestaţie la locuinţa d-lui dr. Al. Vaida-Voevod, dează pe conducătorii circului, prin atitudini îndrăsneţe şi triviale. Mai mult, se postează, unii din ei la intrare, şi introduc spectatori fără bilet, dar percepând ei o cotă oarecare, — fireşte reducerea e sim­ţitoare!, — din costul biletului. Consecinţă: circul joacă în săli! HONGKONG 29 (Rador). Pline, şi încasările nu reuşesc să a- Vulcanul Krakatoa a avut copere cheltuelile, în ultimele 12 ore 323 e-Pentru a se pune capăt acestei rupţii­ dintre care una a a* ruşinoase stări de lucruri, — can-­tins înălţimea de 720 me­­zată de im­oralitatea unor funcție- pri­nari superiori, — am scris aceste rânduri, aşteptând şi severe măsuri de îndreptare. Desveiired bustului u-iui Ai.VuiUa __ —..­.,—.___ Erupţiile vii­carului Krokdiod In continuarea anchetei noastre cu privire la asasinarea soldatului Buşulenga, relatăm astăzi ultimile faze ale procesului desbătut la Cur­tea cu juri din Salonic. Martori terorizaţi şi nete­­terorizaţi Printre ceilalţi «martori» apar şi doi martori cam... imprudenţi. Un băcan familist,, anume Adamu şi un altul Caprini, croitor, ambii ce­tăţeni liniştiţi şi creştini ortodoxi. Văzându-se pentru prima dată în faţa unei Curţi cu juri, cu mâna pe Sfânta Cruce, declară timid că ei nu cred în basmul propagandei ro­mâneşti­ din oraşul lor Veria. Ei nu ştiu nimic de existenţa unei ast­fel de organizaţii, îşi permit aceşti martori să de­clare ceva mai mult, anume că ei nu cred în vinovăţia cel puţin a unora din cei acuzaţi. Aceşti umili cetăţeni ai Republi­­cei Elene au crezut că poţi merge ca martor la tribunal, să spui sin­cer ceea ce crezi şi să te întorci apoi acasă. «întrebările abile însă ale pro­curorului îi demască» şi ambii sunt arestaţi pe loc pentru jurământ fals. «Sperjurii» nu s-au mai întors seara acasă. Au dormit la puşcărie. Un alt martor, refugiat unul din Tracia, anume Kiossee, îşi permi­te şi el să declare ceva care nu co­respundea cu mărturiile acuzaţiei şi atunci... este şi el arestat ca sperjur. In schimb apar în faţa Curţii martori de o moralitate ce exclude orice echivoc şi pe ale căror măr­turii totuşi acuzarea sprijină o bună parte a rechizitoriului său. Aceşti martori simt: 1. Vasdekis, puşcăriaş condamnat pentru omor, cu câteva luni de zi­le înainte. Acest martor «onorabil» declară că la Viena, — nu comise­se încă omorul şi era deci liber — îşi aminteşte că a auzit dela o doamnă Papagicu, că acuzatul Simu a lipsit în seara crimei o jumătate de ceas dela prăvălie!... 2. Fidopulos, puşcăriaş, condam­nat de curând pentru tâlhărie. Acesta declară în faţa Curţii că a­­cuzatul L. Petulea a încercat să-l mituiască, fiind în aceiaşi celulă cu el, spre a declara că Grecia îl acu­ză pe Leonida Petulea din ură per­sonală. Fidopulos însă a refuzat să accepte mita. Cele de mai sus se pot citi în ziarul «To Fos» din 25 octombrie 1932. E lesne de văzut ce temei se poate pune pe mărturiile unor puş­căriaşi. Un martor... neaşteptat Cu multă — şi credem justifica­tă — surprindere vedem la un mo­ment dat că apare în faţa Curţii cu juri, ca martor al acuzării, o fi­gură cunoscută. Citim în ziarul «Kathimernnh din 25 octombrie 1932, că în ziua de 24 a fost audiat şi un martor al că­rui nume este Murelatos, subofi­ţer în armata greacă. Acest­­subofi­ţer grec a declarat că mobilul cri­mei a fost ura de rasă, şi că solda­tul Buşulega a fost omorât de pro­pagandiştii români. Numele Murelatos l-am mai vă­zut apărând în arenă în primele zile după dispariţia lui Tache Bu­şulega. A fost chiar are­s­tat. Cre­dem că pentru lămurirea cititori­lor trebue să dăm o desluşire. Fos­tul arestat Murelatos ,împotriva căruia existau dovezi zdrobitoare» înainte de descoperirea «adevăraţi­lor» criminali, este una şi aceiaşi persoană cu actualul martor Mure­latos. Fostul acuzat transformat a­­cum în martor. Numai justiţia greacă ar putea să fină în seamă o declaraţie a acestuia. Un martor cu... surprize In timp ce preşedintele Calidia­­nis, abilul procuror Exarhopulos şi toţi juraţii erau ocupaţi cu audie­rea mărturiilor de mai sus, dintre martorii acuzării apare şi un domn a cărui înfăţişare nu promitea ni­mic senzaţional. Era îmbrăcat în uniformă. Căpi­tan activ de artilerie. Numele lui: Thomas Papadopulos. Cu un glas ferm şi clar a început să răspundă întrebărilor. Nu pronunţase decât câteva fraze şi templul zeiţei The­mis se sgudue. Procurorul Exar­hopulos devine palid. Preşedintele înmărmurit. Câţiva dintre juraţi deschid ochii surprinşi. Ceilalţi aruncă înspre martor priviri de ură şi dispreţ. Figurile cadaverice ale unora din acuzaţi reînvie. Cu privirile aţintite asupra martoru­lui, sorb cuvintele de licăriri de speranţă. Câţiva bătrâni valahi din sală lă­crămează. Un ofiţer grec, martor al acuzării, oara nu acuză pe «asa­sinii valahi»! Un ofiţer activ grec care nu insultă pe aromânii Ceva mai mult, vorbeşte chiar bine de unii din acuzaţi pe cari îi cunoaşte. Tot din sală însă pornesc murmu­re de dezaprobare amestecata cu injurii grave la adresa martorului. Neapăsător de tot ce se petrece în jurul lui, Thomas Papadopulos, de­clară cu acelaş glas ferm şi clar că NU CREDE IN POVESTEA PRO­PAGANDEI, UREI DE RASA, etc. Preşedintele Calidianis enervat, îl întrerupe spunând «Sunt lucruri dovedite, iar d-ta domnule ofiţer, vii să le negli. Ostaşul grec Insă rămâne neclin­tit şi continuă, răspunde, argumen­tează.. «O parte din acuzaţi, domnule Prezident, sunt rude apropiate cu victima. Dacă ar fi vroit să-l o­­moare pe Taxhe Buşulenga ce ne­voie aveau să recurgă la serviciile unui individ ca Guci­a? Puteau ori­când să-l omoare pe Buşulenga a­­casă la el fără concursul acestui ti­călos». Procurorul Exarhopulos înfuriat îl apostrofează. «D-ta eşti ofiţer grec?» Martorul nu se lasă intimi­dat şi cu fruntea sus răspunde dârz şi respicat: «Da- Sunt ofiţer de arti­lerie. Căpitan activ». Avocatul părţii civile îl atacă cu violenţă, îl insultă aproape. Dar martorul nu se impresionează. Răs­punde. Fraze scurte, tăioase, care nu admit replică. Când preşedintele exasperat il în­treabă: «Dar pentru ce atunci a fost omorât dacă nici spre a-l jefui şi nici din fanatism?», căpitanul Papa­­dopulos tace şi dă din umeri.... Aţi văzut deci, toţi martorii o­­neşti şi obiectivi ai acuzării sunt favorabili aromânilor şi resping cu hotărâre ideia unui asasinat comis din îndemnul unei aşa zise «pro­pagande româneşti». O mare eroare faniciar­ă Condamnarea aromânilor din Veria de către justiţia greacă Vouă categorii de martori. - lin­­ost acuzat transformat In acuzator . ...................................... ' • ' • - Y Y-YYJr-.Y- './■ . «... Y- v> • ■ • . ■ ■’ii, ■ r.Ş. » .. ~ ~ Jf J. Ifm W& O vedere generală a Salonicului, unde s’a desfăşurat, — în condiţiile pe cari le relatează ancheta noastră, — procesul aromânilor din orașul învecinat Veria. O delegaţie a invalizilor de război la d. Maniu D. Iuliu Maniu, preşedintele con­­­siliului, a primit ori după amiază, la Cameră, o delegaţie a invalizilor de răsboi, proveniţi din fosta armată­ austro-ungară. Delegaţia a cerut un regim de egalitate cu ceilalţi invalizi, în ce priveşte pensiunile. D. preşedinte al consiliului a fă­găduit delegaţiei că va căuta să so­luţioneze în timp echitabil dolean­ţele înfăţişate. Trotzki se înapoiază la Constantinopol COPENHAGA 29 (Rador). — In urma refuzului guvernului norve­gian de a permite intrarea lui Trot­­ski în Norvegia, Trotzki. .va pleca mâine spre Istambul. FRAUDELE DIN GARA DE NORD Casierul garei in complicitatea unui impiegat au delapidat sume importante Organele poliţieneşti au arestat ori pe defrandatori O importantă fraudă a fost des­coperită la cassieria gărei de Nord. Frauda a fost descoperită graţie faptului că în ziua de 22 ort. casie­rul gărei de Nord, anume Mihai Constantin, a dispărut. Fiind bă­­nueli că dispărutul şi-a însuşit ba­nii instituţiei, s’a orânduit o anche­tă sumară care a constatat, că Mi­hai Constantin ridicase din încasa­rea zilnică, — în ziua dispariţiei — suma de 70 mii lei. Au fost anunţate autorităţile po­liţieneşti, iar inspectorul Frâncules­cu, şeful siguranţei Capitalei a în­sărcinat pe comisarul Scarlat Ha­­ralambie cu urmărirea casierului dispărut. O VERIFICARE In acelaş timp, organele finan­ciare de control ale instituţiei au fost insărcinate să înceapă o veri­ficare a gestiunei casierului inco­rect. Din primele cercetări s’a stabilit că, Mihai Constantin inaugurase la casieria gărei unul dintre cele mai ingenioase sisteme de fals şi fraudă. Operaţiile au fost începute—pare de necrezut această preciziune—toc­mai în Aprilie 1931, şi de atunci, în fiecare zi, cassierul sustrăgea sume importante de bani din încasarea zilnică. Până în prezent s’a constatat că Mihai Constantinescu şi-a însuşit peste un milion lei. O verificare amănunţită — care necesită cel puţin douăzeci de zile— va da cu siguranţă la iveală, alte fraude mult mai importante. De altminteri avizul comisiunei financiare cere această verificare, întrucât gestiunea cassierului e foarte complicată. UN SISTEM INGENIOS Cercetările organelor poliţieneşti şi a comisiunei de anchetă au des­coperit sistemul pe care-l utiliza cassierul, — un sistem cu totul in­genios, care a făcut ca timp de a­­proape doi ani de zile să nu dea nimic de bănuit, deşi funcţionează atâtea organe de control şi verifi­care. S-a stabilit că unul din organele de control, şi anume casierul colec­tiv primea de la Mihai Constantin încasările zilnice înregistrate nu­mai pe aşa zisa «farme de specifi­caţie», fără a mai face controlul corupturilor. «Colectorul» era primul organ de control, şi cassierul Incorect a gă­sit până la urmă şi sistemul de a înşela şi vigilenţa celorlalte organe superioare. UN COMPLICE Pentru aceasta, şi-a asigurat com­­­plicitatea impiegatului Dumitrache I Mihail de la direcţia financiară a C. F. R. Când Mihai Constantin venea cu verificările la direcţia financiară, avea întotdeauna grijă să anunţe înainte, pe Dumitrache. Impiegatul, era la post, şi cu a­­numite substanţe chimice rectifica cifrele de pe situaţii în momentul când venea la verificarea controa­­lei veniturilor. Anunţându-l în prealabil pe Du­mitrache, cassierul avea întotdea­una grijă să-i precizeze şi suma co­re­ lipseşte. Graţie acestui sistem, gestiunea cassierului era întotdeauna găsită în cea mai perfectă regulă. ARESTAREA CASIERULUI Organele poliţieneşti, punând în urmărire pe Mihai Constantinescu, au întins o reţea de posturi la toate cunoştinţele şi rudele fugarului. Eri, cassierul a fost semnalat la o rudă a sa, din str. Vasie Gher­­ghel. Comisarul Scarlat Haralamb l-a surprins acolo, şi l-a arestat. In urma mărturisirilor cassieru­lui, a fost arestat şi impiegatul Du­mitrache. Cercetările continuă, întrucât se pare că ar mai exista complicităţi.

Next