Cuventul, ianuarie 1938 (Anul 15, nr. 3120-3130)

1938-01-21 / nr. 3120

I le 10td, Tkio -fitt lor* tmmrm r - ?>* * «nm Antii XV.-No. 3120 .Si to(.rsi- Cuvântul a trăit ine­­i'Si nu n. 'mai in aşteptarea ci­orilor jefuiţi neam patru ani de ml care IB staiim mai supus si, zice, mai lenevesie. inteligenţa! vântul a stăruit, chur fizic, — mtinuu Si atent. — Pede inter­­cti ’c cari i zăvoreau» — «in viata fh care zi 11 ar est ci mun­răe entrate de sensiblitate colectivă are e iarul. fost câţiva cari am păzit şt mu trait „Cuvântul”, fără cont­re. In casa însăşi a Cuvântuiu mesele voastre de lucru, în­să­­astea mereu însufleţite, în ca­­adunam — ca de obicei — prin ntenele nevăzute ale scrutărilor pastre profesionale, —­ toate ne­­■ c­a şi amărăciunea obştească depozitări ce, jurăm, vă ? folos­itorii Cuvântului — cea­re parte dintre ei — au unnuat să se adune în fiecare vieaţă aici, în jurul lui Nae­lo­ca. Nici un „eveniment”, nicio nicio mâhnire românească, chemare de ajutor a mulii­n’au rămas neînregistrate şi... neredactate la Guvântul. Le­­- am primit şi le-am Inserat cu ace­­­­iaşi conştiinţiozitate de nobila me­canică a îndatoririi, în coloane şi colecţii ce sunt mai vii şi mai rezistente decât ale hârtiei. Nici un articol, cititorilor din cele ce ştiaţi că găsiţi în Cuvântul — şi numai în Cuvântul! — l- a lipsit din grija, din revolta şi din exer­ciţiul voluptuos al puterilor noa­stre de a vă sluji... „La rcdac­­£ aţi continuat să ne găsiţi, „la era aşezarea noastră su­­ască de căpetenie. N'a mai ut Cuvântul, dar redacţia ântului a fost într’una. Capa- rea de prudenţă şi de ferocita­­a d-lui Guţă Tătărescu n'a fost destul de subtilă ca să găsească mijlocul de a extermina ce era, în adevăr, mai... periculos în fiinţa Cu­vântului: s’a mulţumit, cu inocentă ă ne interzică numai folosirea hăi­­i şi cernelii. Redacţia şi-a îngă- it să persiste, fără condee, fără &.?/■, — fără chenzine!... am „scris", totuş, mereu după destinul nostru in­­ceea ce nu se citea ni­se simţea, neistovit şi nm de nezăgăzuit, — prin miraculoa­sele -.tiraje'1 ale corespondenţelor noastre de vraci ai explorării şi semănării, ca cel mai sigur şi tare cotidian. Şi din scrisorile nume­­rise, din vizitele tot mai dese ce p­omeam, dobândeam senzaţia orgolioasă şi infinit roditoare că suntem, totuşi, citiţi chiar când nu b­em­... Ce cinstire mai bună pen­tru un ziarist decât existenţa ne­numărată a cititorului care aş­teaptă atât de adânc şi de încre­zător articolul tău încât, prin în­cordarea însăşi a adăstării ce nu s l l oboseşte, ajunge sâ-l simtă, să-l descifreze, să-l prindă din ceea ce a învăţat că numai tu ştii şi vrei s­ă - mii! Nae Ionescu şi echipa lui au gustat şi­ au vieţuit eroic aceas­tă m­­stiseţă gazetărească• Am fost mereu la post• Cu fiinţa noastră întreagă. La locul nostru aici, material şi activ. Cu tot a­­vântul, cu toată pornirea, cu în­treagă luare-aminte. Aşa de mult şi de neîntrerupt că nu ştim, nu ne­ amintim şi na fi nărui vr'o datei, intrăm pe drept, calendaris­­t­m, sufleteşte, in anul al XV-lea al Cuvântului. Dem. Theodorescu V, No. 312 0 TUS ENACOVICI ADMINISTRAȚIA B­UCURESTI TORIEI No. 48—50 . 5.55.62 . 5.55.63 . 5.55.64 . 5.55.65 Sport........................335*6 Provinci» .... 5.55.67 Străinătatea . . 5.55.65 Tipografia . . . 3.42.23 TSIAE IONESCU b­oo c plătită in numerar conform 5«ticl General« p- T. T. Nr. 14270 1­93« ihvv wmWlvJ­(BIBLIOTECA „ASTRA,, S I­B I­U 12 Pagini 3 Lei Vineri 21 Ianuarie 1938 .ALEGERI, PLEBISCIT v ^r c.Ttidele politi­„ _________«lin „opoziția ^ altfel — sunt r­efuza­t j~lui Goga parlamentul si „ț 0 ^eri. Temeiurile .t-j tu -tional, sunt de­­cliiar dacă cele i acum nu ar fi în- ^ iAi­­pot oferi si eu să. lămurească de­v c i" s 3-- v T. c3Les asta sa fie vor­­sau numai de «trei ? De ani ^ irn în permanenta va­tutională -7 §1 nu sa JLni - sau fie care s’a ^ndul luiî. când a căl­­jocixl de-a protestul ' -i lcării constituției a rxzz rând de toti deti­­când­ se aflau în 0- practicat cu clipiri și­ . ca între cumetti. lică, dară. această soli- 1 tuturor, pentru apara­­tutiei ? Răspunsul la a­­ctiune delimitează cu ul­­^ies problema politică a s f ata.­­. . m -prin a stabili ca. m bnn nu poate - nici chiar mai stricte constitu- c­e s­ă refuze d-lui Goga _ _ face alegeri. Toată a se învârtește în jurul Via că disolvarea Camere­­face acum, sau după C1J alte cuvinte, dacă rse fac în termen de 0 lurla trei lu­ni. «... problema s’ar margini aci, -7,1 ei strict constituţional ident Se în .mplă însă, că, ^cu aceste abateri de ca­­^.ir formai, opoziția, sau cel parte a ei si anume cea mai ^feră d-lui Goga putința de .,-«a cu actualul parlament* iVătoare solicitudine, nu ? mhia ca deschide pers­nsa ( n.10„S.r5m­ ptoWcmn ^evident că dacă guvernul ar fi un guvern ca oricare -»ferta opoziţiei nu ar fi chiar ădat. D. Gogea ar vota buge­­t închide camerele și ar gu­­liniştit până în Noembrie­ , nu­ci ar cere­­, în alegeri,­­ de îrucre dere . Dar d. Goga , guvern ca oricare altul, a a­fOSt o viată întreagă na- Hst si dela o vreme, chiar re­volutionar. Ii poate contesta cineva dreptul, acum, când, în sfârșit, s’a înscăunat la conducerea trebu­rilor publice, să vrea să-și realize­ze politica — politica lui? De bună seamă că nu. Numai că, o politică revoluţiona­ră nu poate fi întreprinsă de un gu­vern obicinuit, ba chiar în speţă — prin aceea că ar fi tolerat de­­­­poziţie — mai puţin decât obicinuit. D. Goga ştie că cele aproape 9 procente pe cari le-a obţiciut în ul­timele alegeri nu reprezintă nici măcar o justificare, necum un spri­jin efectiv al masselor naţiei, şi îşi dă seama că — intru atâta întru cât e naţionalist şi revoluţionar — el nu poate întreprinde nimic, atâ­ta vreme cât nu are conştiinţa că lucrează ca un mandatar categoric al naţiunii. Această încredinţare o caută astăzi şeful mişcării naţional­­creştine, prezentându-se în faţa cor­pului electoral. Vom înţelege însă, că, într-o ase­menea situaţie, consultarea masse­lor însemnează ceva mai mult de­cât nişte simple alegeri generale- D. Goga nu cere majorităţi parla­mentare pur şi simplu, căci cu a­­ceste majorităţi cerute şi obţinute în cadrul constituţiei, d. Goga nu poate face nimic. Şeful actual al guvernului cere ţării altceva: să spună dacă — da sau nu — îl vrea pe el ca îndrumător al treburilor înspre un regim totalitar şi, mai departe, ca un realizator al aces­tui regim. In asemenea conditiuni nu mai avem de a face cu alegeri generale, ci cu un plebiscit perso­nal. Ceea ce e cu totul altceva. Căci de unde alegeri generale nu au nici un rost atâta vreme cât prin decla­raţia opoziţiei s’au asigurat majori­tăţi actualului guvern, un plebiscit nu poate fi refuzat în nici un caz unui om care nu a consimţit nici­odată să facă o profesie de credin­ţă democratică şi e hotărât să trea­că­ astăzi la fanta de curaj de a-şi confrunta cele mai intim­ radicale convingeri cu simţămintele ţării. Categoric : d. Goga are dreptul să plebisciteze. D. Goga — perso­nal. S’a întrebat d-sa însă ce facem noi dacă — fie şi prin imposibil — nu obţine nici măcar 40 la sută din voturi ? Nae lonescu p 7 Declaraţiile ambasadorului Kawagoe (Telegramă particulară) SHANGHAI, 19. — D. Kawagoe, ambasadorul Japoniei în China a declarat că guvernul japonez i-a trimis o telegramă de rechemare, şi că va pleca în curând la Tokio. Personalul ambasadei va rămâne in China, dar nu pentru a trata cu guvernul naţional ci pentru a men­ţine contactul cu reprezentanţii ce­lorlalte pfiteri. D. Kawagoe a adăugat că o re­luare a negocierilor cu guvernul chinez din Hankeu nu este luată în consideraţie la Tokio, unde se aş­teaptă desemnarea unui nou gu­vern în China Centrală. A. Sinodul „ecumenic“ Mica de la Bucureşti Ecumenicitate şi număr. Ecumenicitate şi universalitate. Sinoade „tâlh­ăreşti" De ce nu se poate vorbi de pe sinodul „ecumenic Ziarele s-au grăbit să vestească un fapt de o covârşitoare însem­nătate, nu numai pentru biserica românească dreptmăritoare, ci pen­tru întreaga ortodoxie de sub soa­re: punera la cale a unui sinod ecumenic la Bucureşti. Unii confraţi — cărora istoria, practica şi doctrina Bisericii Ră­săritului li-e cu desăvârşire strei­nă — s’au grăbit să facă chiar an­ticipări asupra obiectului numitu­lui sinod. Anticipările acestea, fă­cute aşa cum au fost făcute, con­­tribue la strâmbarea înţelegerii obşteşti asupra criteriului de a­­devăr în Ortodoxie. Pentru înlă­turarea unor confuzii, foarte plic­tisitoare, şi pentru netezirea dru­mului unei înţelegeri atât de ne­cesare înlăuntrul comunităţii de dragoste, în dreaptă credinţă, este necesar să fixăm, aci, destul de pe scurt, câteva puncte de reper, în această f­oarte serioasă chesti­une. Câte sinoade ecumenice au fost dintru început până în zilele noastre Dintru început şi până în ziua de azi, Biserica creştină a Răsă­ritului cunoaşte doar şapte sinoa­de ecumenice-Cel dintâi s-a ţinut la Niceea din anul 325; al doilea, la Constantino­pol, în anul 381; al treilea, la Efes, în anul 431 ; al patrulea, la Calcedon, în a­­nul 451; al cincelea, la Constantinopole in anul 553; al şaselea, la Constantinopol, în anul 681; al şaptelea, la Niceea, în anul 787. Câţi episcopi au partici­­pat la aceste sinoade La sinodul I ecumenic au luat parte între 250—318 Părinţi; la sinodul II ecumenic, 150; la sinodul III ecumenic, vreo 200; la sinodul IV ecmenic, peste 600 (630); la sinodul V ecumenic, 164; la ultima şedinţă,­­ acum despre p. 320—367-Au participat toţi episco- Bisericii din vremile acelea? Ştim deci că numărul episcopi­­lor cari au luat parte la sinoadele ecumenice se mişcă între 150 şi 600. Dar numărul episcopilor din vremea sinoadelor era cu mult mai mare. Numai enciclica cu e­rezia monofizită a lui Vasilise, (prin care se anulau hotărârile si­nodului din Calcedon) avea con­simțământul a 500 de episcopi. Iară când Leon I pune, în anul 458, să întrebe pe toți episcopii a­­supra ortodoxiei sinodului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunţă pentru drept credinţă a acestui sobor. A fost reprezentată în a­­ceste sinoade întreaga Biserică Creştină? Nu. Episcopul Romei nu şi-a trimis nici măcar de­legaţi la sinodul II ecu­menic şi la sinodul V ecu­menic. El, episcopul B°~ "­r G. Racoveanu la sinodul VI ecu­menic, 174\ la sinodul VII ecumenic, între Continuare in pagina 4-a ­4 După „liv­itura modificării semnelor electorale Scopurile guvernului şi imposibilităţile practice S’au bucurat liberalii de favoruri speciale? Und!© §’a fixat adevărata bătălie politic« După știrile cari au circulat în ultimele zile, guvernul conta pe­ o lovitură de surpriză care — Între al­tele — trebuia să-i asigure succesul in alegeri. Lovitura s’a produs: mo­dificarea legii electorale la paragra­ful semnelor. Dar surpriză nu a fost — pentru că lumea politică se aș­tepta la mai mult chiar. In adevăr, se vorbea de o schim­­bare a semnelor prin care guvernul trebuia să-şi atribue „svastica“— semn cu deosebire sugestiv—lăsând celorlalte diverse semne confuze şi necaracteristice: linia dreaptă culca­tă, în picioare, plecată spre dreapta, spre stânga, etc. Se pare, insă, că în ultimul mo­ment, pentru a preîntâmpina o coa­liţie posibilă a opoziţiei enervate şi alarmate de o asemenea intenţie, guvernul a grăbit pe de o parte publi­carea decretului de dizolvare, mul­­ţumindu-se pe de alta cu Înlocuirea vechilor semne electorale prin punc­te. NATIONAL ŢĂRĂNIŞ­TII IN SITUAŢIE GREA Dintre marile organizaţii politice, cea care protestează mai stăruitor şi mai vehement e cea a naţional­­ţărăniştilor. Fapt explicabil nu nu­mai prin caracterul protestatar şi constituţionalist al politicei d-lui Maniu, dar — şi, poate, mai ales — prin necesitatea in care acest partid se află, de a-şi creia o bază pentru eventualitatea unei înfrângeri. In adevăr, organizaţia d-lor Maniu-Mihalache se bucura partidul liberal e află slăbită pe deoparte o indicaţie că întrevede­rea dintre domnii Dinu Brătianu şi Maniu nu a dus la rezultate pozitive. Asta explică şi svonuri­­le cari circulă in legătură cu reînoirea pactului Ma­­niu-Corneliu Codreanu, svonuri cari până la ora târzie la care scriem nu se confirmă încă, prin plecarea fruntaşilor cari ami colaborează cu gu­vernul, pe de altă parte prin constantele pierderi de partizani în beneficiul mișcării d-lui Codreanu. In viitoarele alegeri lupta se va da între gu­vern şi legionari,­­ cen­trul de greutate al politi­cei mutându-se categoric şi definitiv la dreapta. Petre Mihail DIFICULTATILE NOULUI SISTEM Despre nouile semne, cari — e adevărat — anulează propaganda făcută până acum de partidele politice pentru popularizarea sem­nelor lor şi desavantajează mai mult organizaţiile cari au avut succese, şi mai puţin pe celelalte, nu se poate spune decât că sunt nepractice. Căci dat fiind supra­faţa redusă pe care ele le ocupă pe buletinele de vot (1 cm. pătrat) listele cari au căpătat un număr mai mare de ordine sunt practic ca și lipsite de semn distinctiv; in adevăr, cum s'ar putea deosebi după semn lista cu 17 puncte de lista cu 18 puncte? LIBERALII Este adevărat că situaţia listelor din frunte e mai puţin ameninţată de confuziune. Dar se poate vorbi de o repartizare obiectivă a locurilor pa listă? Căci, iată, ştirile cari vin din toată ţara arată că Marţi dimineaţă, pentru a preîntâmpina o surpriză, toate partidele se aflau prezente la tribunalele respective, pentru ca — la momentul oportun — să se pre­zinte cu listele. Toate partidele, a­­fară de două: naţional-creştin şi naţional-liberal. In orice caz, situaţia pri­vilegiată de care nave a se Refugiații politici D-nul B. Brănișteanu (dela „Ade­vărul”) și N. Titulescu (dela Gene­va) iu refugia la Viena Publicitate gratuită Voind să fie de ajutor celor lipsiţi de lucru şi, prin aceasta, ţintind să colaboreze şi cu fapta la uşurarea nevoilor obşteşti, CUVÂNTUL oferă GRATUITATEA ABSOLUTA a MICII PUBLICITĂŢI la rubricile: Cereri de serviciu Oferte de serviciu Oferte De lecţii şi meditaţii Toţi cei interesaţi vor aduce anunţurile lor la ghişeurile Administraţiei noastre prezentând doar bonul pe care-l publi­cam în cuprinsul ziarului (Fiecare a­­nunţ prezentat va fi însoţit de bonul din ziua respectivă). Pentru celelalte anunţuri la MICA PUBLICITATE a „Cuvântului“* 2 lei cuvântul Guvernul Chautemps Spre un guvern de uniune naţionali Herriot-Reynaud De la corespondentul nostru particular PARIS, 19. — Constitu­irea guvernului Chau­­temps însemnează întoar­cerea la situaţia de provi­zorat de acum patru ani. Cabinetul este cu mult prea „front popular”­ pentru a putea urma cu hotărâre şi eficacitate o politică de savoare a finanţelor publice, a econo­miei naţionale şi a francului, dar în acelaş timp cu mult prea puţin „front popular” pentru a urma politica de experimente socialiste. El se clatină între Scy­lla senatului şi Charybda comuniştilor. Senatul se va împotrivi cu îndârjire oricărei intenţii de introducere a controlului devizelor, şi va înfrunta categoric pretenţiile de monopol ale confederaţiei generale a muncii. In acelaş timp opoziţi­a comuniştilor va face im­posibilă orice politică de economii bugetare — sa­botând totdeodată încerc­area de a se contracta un nou împrumut. Declaraţia guvernam­entală care este aştepta­tă pentru Vineri, va obţi­ne, după toate probabili­tăţile o majoritate foarte redusă. a ! Comuniştii se vor abţine. ] Din potrivă ea va ave o mare majoritate la Senat. Cabinetul Chautemps trebue considerat ca un episod înaintea constituirii unei uniuni naţionale Herriot—Reynaud, MARIAUG Politică de revalorificare Reducerea preţurilor pare a fi semnul unei politiei de revalorizare a monedei... de Octav Onicescu Manipularea preţurilor pentru unele articole de consum ţărănesc precum şi măsurile fiscale care preocupă aşa de activ guvernul ri­dică o sumă de grele probleme. In ele stau închişi germenii u­­nor consecinţe de care este bine să avem din vreme o clară conşti­inţă. Anii de criză au izbit în primul rând pe agricultori. Perioada de refacere n-a readus însă raportu­rile economice la formele anteri­oare crizei. Trăim o nouă aşezare structurală, în care agricultura ar­­ fi menită la un rol foarte scăzut în comparaţie cu acela pe care îl­­ avea în trecut. Problema depăşe­şte interesul economic şi ia o con­­­ioare socială.­ Niciunul dintre par­tidele care au guvernat ţara nu a crezut că trebuie să intervie pen­tru a restabili, în favoarea ţărani­­lor,agri­cul­tori raporturile econo­mice. Rentabilitatea muncii ţără­neşti a rămas foarte scăzută şi cu aceasta puterea de cumpărare a 80 la sută din populaţia noastră. Este drept că în ultima vreme ci­frele par a arăta o oarecare îm­bunătăţire. Disproporţia între pre­ţurile produselor agricole şi ale celor industriale nu mai este aşa de mare. Creşterea exportului agri­col din 1937 adăugată la o sporire a preţurilor agricole este de a­­proape 20 la sută. In prima jumăta­te a anului, raportul (alarmant în trecut) între indicele preţurilor agri­cole şi acela al preţurilor produse­lor industriale indică o creştere de 18 la sută după calculele Institutu­lui de Conjunctură. Toate aceste arată numai cât de complexă este problema şi mai a­­les cât de adânc se angajează un guvern care voeşte să o atace. Căile? Micşorarea câtorva preţuri con­­stitue o cale. Şi anume aceea pe ca­re guvernul a abordat-o. Sunt şi aici două drumuri. Scoborârea pre­ţurilor industriale şi lăsarea celor agricole la guvernarea lor liberă (dacă este posibili), sau urcarea preţurilor agricole, sau mai exact a rentabilităţii agricole şi menţine­rea preţurilor industriale. Nu in­trăm în fondul problemei. Dar pen­tru a alege e bine să urmăm pan­ta naturală a evenimentelor eco­nomice prezente. Şi acestea sunt, hotărât, în favoarea primei solu­ţii, căci aşa a fost mersul normal din ultimul an. Am accelera şi sus­ţine acest mers, care e şi în ritmul structurei actualului buget. Şi apoi, guvernul trebuie să mear­gă pe drumul urcării salariilor pen­tru a le conforma costului vieţii___pe care în nici un caz ieftenirea sării şi a petrolului nu va putea opri s­ă crească. Salariile funcţionarilor particulari prea puţin modificate In ultima vreme vor trebui mărite şi anume chiar printr’o in­tervenţie a Statului care este inte­resat la aceasta. S’a ales prima cale. Ea va adu­ce goluri în buget. Aceste goluri se evaluiază la 300 milioane lei pen­tru cele trei luni cari rămân până la 1 Aprilie. Cu atât mai­ mult cu cât politica fiscală faţă de ţărănime sufere şi ea o refor­mă care-i va aduce goluri. Anula­rea impozitului agricol plătit di­rect de micul agricultor nu va în­semna numai un gol bugetar care se evaluiază ast­fel: 600 milioane impozitele către Stat, 1 miliard 300 milioane adiţionalele curente, încă vre-o 600 milioane alte adiţionale speciale puse de unele Comune şi vre-o sută de milioane adiţionale pentru încurajarea unor anume culturi), dar modifică raporturile Statului cu ţărănimea.Aceste rapor­turi încetează să mai fie băneşti. Impozite se vor lua numai de la cei ce fac comerţ cu bani şi anume în momentul când operaţia se face. Semnalez faptul. Analiza lui tre­buie făcută mai de aproape cu toată grija, pentru că noi credem că orice reformă de aşa însemnă­tate trebuie făcută în cadrul unei concepţii organice. In lumina acea­sta vom orienta şi critica şi lau­da noastră în acest loc. Dar înainte de a termina voi pu­ne o chestiune care mi se pare esenţială. Am impresia că actualele măsuri corespund — aşa ar avea o explicaţie organică şi sistematică—■ ideei că moneda noastră este azi prea ieftină şi că efortul nostru viitor trebuie să poarte asupra u­­nei adevărate revalorizări a ei . Iluzia a fost cultivată de atâţia oameni, din atâtea guverne popu­lare sau autoritare încât stăm în­­grijaţi în faţa acestei explicaţii cu dorinţa ca ea să nu corespundă unei rea­rități.

Next