Dacia, iulie-decembrie 1925 (Anul 12, nr. 143-292)

1925-11-25 / nr. 263

ANUL XII. No 263 Director Proprietar S. n. m­osGU Redacția și Administrația Strada Tralan No. 22 ABONAMENTUL Pe 12 luni 6 . . , 500 iei . . 300 . Manuscrisele­ nepublicate nu se — înapoiază — TELEFON No. 42/3 DOI LEI EXEMPL­RUI Constanta Mercuri 25 Noembrie 1925 DACIA Director politic: ghionis de laistru Apare zilnic la ora 12 ]J — Reclame după tarif — „Clubul este al meu, și nici un picior de trădător, nu va călca în el“ — a declarat sentențios Duminica trecută la întrunire, d. Virgil Andronescu, bătându-se cu pumnul în piept. — Suntem de acord: oamenii cinstiți n’au ce căuta acolo. * De instalarea di fii lil­iine din Constanța — Impresii Un neobișnuit număr de cetățeni și cetâțence, tineri și bătrâni, aparținând tuturor claselor sociale,’ s’au grăbit să asiste la instalarea nouei comisiuni interimare a Con­stanței, spre a se convinge dacă într’adevăr oropsitul lor oraș a scăpat din ghiarele unor edifi­cari în materie de risipă și de incorectitudini, n’au cunoscut nici o mar­gine. O atmosferă de purificare plutea în toate încăperile marelui edificiu al comunei; solemn era momentul când unii bătrâni cetățeni ai Con­stanței nu-și puteau opri la­crimile ce curgeau pe obra­jii lor ofiliți. Numeroși asistenți adunați în marea sală a oficiului stă­­rei civile, ai căror membri au fost bântuiți de tifos — unii din ei încă zăcând în paturile secției de izolare din curtea spitalului comunal — păreau ușurați de toate necazurile suferite ani dearândul, încre­dințați că noii edili vor de­­sinfecta străzile, ridicând ca­davrele de animale, că vor mătura zilnic aceste străzi, că le vor pava și că vor a­­vea în viitor lumină și apă curată și din belșug. D. dr. N. Mărgarint, me­­dicul-șef al comunei, în ca­litate de prim gospodar al Constanței, cu sobrietatea o­­mului conștient de marea răs­pundere ce-și asuma din a­cel moment și de puterea d-sale de muncă asiduă și cinstită, pentru aducerea Con­stanței la nivelul civilizatelor orașe din Occidentul Euro­pean, după ce a expus halul de mizerie în care zace as­tăzi Metropola Dobrogei, ai cărei locuitori beau apă ce conține­­­ după analiza labo­ratorului — microbii excre­mentelor omenești, făcând un aspru rechizitoriu a acti­­vităței foștilor edili, a expus programul de lucru al nouei comisiuni interimare, încheind cu un apel către funcționa­rii primăriei de a colabora cu noii edili, cu adăugirea că dacă nu se vor conforma cinstei acestora, îi vor avea cei mai mari dușmani, cari vor merge până la distruge­rea slujbașilor necinstiți. Programul de lucru al nou­lui președinte al comisiei in­terimare a Constanței, a um­plut de bucurie inimile cetă­țenilor asistenți, cari au pă­răsit localul primăriei cu deplina convingere că d-nul dr. Mărgarint, secondat de valoroșii tineri Horia Grigo­­rescu și K. Zambaccian, pre­cum și de ceilalți membri ai comisiunii interimare cari con­­stitue tot ce Constanța are mai harnic și mai cinstit, cu toții laolaltă vor căuta să a­­ducă îmbunătățirile cerute o­­rașului denumit și plămânul României. Gh. Delaistru Fabricile ce urmează să se înființeze în portul Constanta — Legea autonomiei porturilor, va fi votată în cursul acestei săptămâni — Corespondentul nostru din București, ne informează că între ministerul de industrie și comerț și un consorțiu an­­glo-american, a fost încheiat un contract, prin care se o­bligă să înființeze — conform proectului de lege a autono­miei porturilor —­ o zonă li­beră în portul și împrejuri­mile acestuia din Constanța. Pe aceasta zonă liberă de controlul vamal, în regiunea portului, consorțiul va aduce aparate mecanice de mani­pulare a mărfurilor și va în­ființa antrepozite, de depozi­tare a mărfurilor. In regiunea ce va fi de­clarată zonă liberă, în afară de raza portului, se vor clădi fabrici în cari materialele prime aduse de consorțiu, vor fi lucrate și transformate în produse de tot felul, special articole de manufac­în­tură. Pentru încheierea definitivă a contractului, se așteaptă votarea legei de autonomie a porturilor, care prevede în­ființarea zonelor libere. Votarea acestei legi se va face chiar în săptămâna a­­ceasta, pentru a se facilita încheierea contractului, înființarea zonei libere, cum și stabilirea relațiunilor co­merciale de mai sus, sunt de o importanță reală pentru o­­rașul nostru și pentru negus­­torimea română în general, căci se vor putea obține măr­furi „la vedere“ și cu prețuri mai scăzute. Despre importanța acestor evenimente, ne vom ocupa în mod documentat, înV un nu­măr viitor al ziarului nostru. --------xxoxx- trata siliile mm și íéné Lipsa complectă de afaceri, criza de numerar și de credit, au ajuns să provoace zilnic crac­uri de cari guvernul e dator să țină seamă, cât mai e timp, pentru a nu lăsa ca răul să devină iremediabil. Lipsa de numerar, de consumație și de credit, sumele fantastice cari se percep ca taxe vamale și impozite, fac ca viața comercială din întreaga țară să stagneze complectamente. Ast­fel, la Brăila, pe lângă crsciul Podimatopol, fabrica „Victoria" este în încetare de plați. La Galați și Chișinău se anunță că numeroși co­mercianți au cerut ministerului de industrie și comerț să acorde morato­riu general pe termen de 3 până la 6 luni, pentru achitarea plăților. De pretutindeni din restul țarei, vin știri tot mai alarmante asupra dezastroasei situațiuni a industriei și comerțului. Atât în Dobrogea , cât și în special la Constanța, afacerile nu se prezintă mai bine. Ecouri VIENA.­­ Alegătorii dintr-un sat sloven, au lăsat urechile a­lă candidați guvernamentali pen­tru că aceștia au căutat mai în­tâi să-i cumpere, apoi să-i te­rorizeze cu jandarmii. N. YORK.— Negrul Harting­­care vindea copiilor de la șco­lile primare, ciocolată, a murit lăsând o avere de 200.000 do­lari și un testament astfel con­ceput: „Sunt singur pe lume. M’am îmbogățit exploatând lă­comia copiilor. Este deci just ca să-mi las toți banii copiilor nevoiași“. -xxoxx- Cronica zilei SEMitimi­l Oul de găină „chimic“ nu „naște“, pentru motivul simplu, dar plauzibil, că subconștientul nu a pătruns in el. Admitem, în consecință, exis­tența unui microb al vieței. Ar fi, — crede d. Prédelièvre, — un fluid eterian, ca un fel de cu­rent electric. El se transmite în momentul concepțiunei, odată cu materia congenitală. Când in­dividul moare, „fluidul subcon­știent“ se revarsă din nou in spațiu. Pentru ilustrarea celor ex­puse, mi-am permis expunerea tabloului de mai jos : Omul se compune din: 111 Corp. (Magazie, mașină, materie, cu o forță palpabilă). 2 ° Gândire. (Putere insesiza­bilă, emanând din ete­­r, dato­rită funcționării corpului). 3­* 1 Subconștient, (viață, eter, fluid electro-magnetic). Cu alte cuvinte, dacă am în­drăzni o comparație externă, cocheta, am zice: a) Corpul, poate fi asemuit cu trăsura. b) Gândirea, cu vizitiul. c) Subconștientul, cu calul. Scoate și calul de la o trăsură, ea rămâne în nemișcare, (moartă). „Mă mișc, deci trăesc“, a zis Aristot. Ori, nu poate exista mi­șcare fără subconștient. Deci subconștientul este ceva real, necunoscut încă, dar care, cu timpul poate fi captat. Instrumentul ultra-sensibil de care ne-a vorbit marele Edison va izbuti, probabil, să ne pue pe urm­a unui mister nepătruns. In rezumat, pe când Camille Flammarion neagă vitalitatea „sufletului“ după moartea tru­pului, d. Predelièvre admite e­­xistența lui, grosso modo, în spațiu ca și în corpurile vii. Ad­mite, prin urmare, un suflet „terestru“. De ce să nu concludem că acest „subconștient“, in urma trecerii lui prin diferite corpuri,— ar putea fi și posesorul unei umbre de amintire? In acest fel înclin să cred că s’ar ajunge a se da o explica­ție a celor bizare reminiscențe ce ne bântue din când în când memoria. De câte ori nu am visat de un om pe care nu l am­ văzut nici­odată? De câte ori nu ne-am amintit de un lucru la care nu ne-am gândit și nici nu l’am trăit vreodată? Să fie o rememorare a sub­conștientului dintr’o viață pre­cedentă ? Cine știe ? AX. PONI Nenorocirea din Adam­clisi dri dimineață autobuzul d-lui Pirula care face curse de pasa­geri între Adamclisi și Constanța, la eșirea din comună s’a răsturnat în șanțul șoselei. Panica printre pasageri era de nedescris; toți s’au ales cu leziuni pe corp și cap. Din cercetările făcute reese că vina este numai a șoferului care nu era atent. --------xxoxx-------­ Serbarea elevilor se­minarului musulman din Medgidia la sala de festivități de la cazar­ma grănicerilor din localitate a a­­vut loc o frumoasă serbare șco­lară urmată de bal, dată de elevii seminarului musulman, în scopul strângerei fondurilor necesare pen­tru construirea clădirea semina­rului. Piesa „Ciutta” jucată de elevi, a fost foarte bine reușită, iar ba­lul deși nu tocmai animat, a durat până în ziuă, într’o plăcută ar­monie, sfârșindu-se printr’o masă comună copioasă. Rezultatul material destul a fost de mulțumitor, întrucât s’au cumpărat de populația biletele mu­sulmană care nu vine la baluri. --------xxoxx-------­ din Caliacra Colegiile mirene ale cercurilor electorale din județul Caliacra, au ales în adunarea eparhială pe un period de șase ani, următoarele persoane: Cercul Cavarna d-nii: Cons­tantin Naumescu-Cociu, adminis­tratorul financiar al județului Ca­liacra și Zaharia H. V. Holevici, mare proprietar din Cavarna. Cercul Bazargic d-nii: dr. D. Păcuraru, medic, și Nicolae Dru­meț, mare comerciant, ambii din Bazargic. Cercul Balcic d-nii: Enric Voi­­nescu, prefectul județului Caliacra și Constantin Dumitrescu, avocat din Bazargic. La Cercul Armatli au candi­dat d-nii: Vasile Covată, deputat de Caliacra, Eugen Răducu, învă­țător în comuna Enigea și Achile I Constantinescu, învățător în co­­­muna Carali. Au fost aleși d-nii: R. Răducu și A. Constantinescu. Colegiile clericilor au ales pe preotul I. Gheorghiu, protoereul județului Caliacra și pe preotul Bucur Zeinescu din Bazargic, ur­mând ca pentru complectarea ce­lorlalte două locuri vacante, ale­gerile să se facă în cursul aces­tei săptămâni. -xox- Buletin juridic TRIBUNALUL SECȚIA I-a, a respins apelul lui Emanoil Co­­mino din Mangalia, rămânând condamnat la 5000 lei amendă pentru contravenție la legea bău­turilor spirtoase; a respins opo­ziția lui Anghel Mihai Plutonier în Reg. 18 Obuziere, rămânând condamnat la 15000 lei despăgu­biri civile pentru provocarea de accident; a admis apelul lui Vic­tor Panaitescu din Brăila, achi­­tăndu-l de pedeapsa de ui închisoare pentru excrocherie; au respins apelul d-nei Profira Pop, a antrepenoarea hotelului „Șteflea” din­ Medgidia, rămânând condam­nată la 1000 lei amendă pentru contravenție la legea sanitară și a respins deasemeni recursul lui Artin Luseghian brutar din Med­gidia, rămânând condamnat la 3000 lei amendă pentru speculă. --------xox--------­ Din Tulcea Individul Ion Micu de fel din comuna I. C. Brătianu, aflându-se ori în comuna Văcăreni, a im­pușcat pe locuitorul Dumitru Mo­­canu. Victima fiind transportată la spital, a încetat pe drum din viață Criminalul a fost arestat. -xxoxx­ Sosirea unui Cui­­rasat Suedez la Constanța in ziua de 10 Decembrie a. c. va sosi în portul nostru Cuirasa­tul Suedez „Fyglia" comandat de Căpitanul-Comandor Högg, având pe bord 18 ofițeri, 23 elevi ai școalei de marină, 40 subofițeri și 3o6 marinari. „Fyglia“ a fost construit în a­­nul 1905 la Bermund, în Suedia el are o lungime la nivelul liniei de plutire de 115 m, o lățime de 14,08 și o adâncime de 6.30 m cu o deplasare de 5 opo tone. Armamentul său se compune din 8 tunuri de 15 c. m, 10 tu­nuri de 57 mm. și 2 de 37 mm. Sosirea acestui vas în portu nostru, nu poate decât să întă­rească și mai mult bunele rela­­țiuni ce există între țara noastră și Suedia mai cu seamă din punct de vedere economic, întru­cât comerțul suedez în general ar vedea cu plăcere stabilindu-se o legătură mai strânsă cu comer­țul român atât la import, cât și la export. Ori­ce informațiuni despre pro­dusele Suedeze ce s’ar putea im­porta în România, se găsesc la Consulatul Suedez din Constanța str. Lascar Catargi No. 28 pen­tru Dobrogea și Cadrilater. ------—xxoxx-------­ Cuvântarea Arhiereului Gherontie Sinistreanu, rostită după depu­nerea jurământului membrilor nouei comisii interimare din Constanta in Jurământul pe care l-ați depus momentele acestea cu mâna pe Sf. Cruce și în fața Arhiereu­­ui d-stră, nu este — cum ar so­coti indiferenții, sau necredincioșii, — o curată formalitate pe care vrei­ nu vrei, trebuie s-o îndepli­nești, ci este un act solemn în care d-stră ați chemat pe Dum­nezeu martor și chezaș că cuvin­tele sacramentale cu cari v’ați le­gat înaintea Majestății Sale Dum­­nezeești vor fi respectate întocmai, cu frica lui Dumnezeu, cu cre­dință, cu dragoste pentru propă­șirea scumpei noastre Constanțe și cu dreptate pentru nevoile fra­ților noștri cetățeni de orice limbă și credință. Biserica noastră strămoșească și istoria religioasă și politica a popoarelor vechi, ne arată că ju­rământul a fost obișnuit de toate popoarele. La j­ăgâni, la evrei, în vechime, ca și azi, jurământul era și este socotit ca un act al închinării față de Dumnezeu. In vechiul testament citim că însuși Dumnezeu s-a legat cu jurământ: •juratus-a Domnul lui David și nu se va lepăda de dânsul.“ Juratu-s-a Domnul și nu-i va părea rău­­ psalmii. In noul testament vedem că Mântuitorul, când a fost dus îna­intea Caiafei, acesta i-a zis: Ju­­răte pe tine cu Dumnezeul cel viu să spui nouă de ești tu Hris­­tosul, Fiul lui Dumnezeu­, iar Mân­tuitorul admițând jurământul a răspuns: „Tu zise și — adică. Așa este. — Jurământul este de trei feluri 1) Asigurător, când ch­emăm pe Dumnezeu martor că ceea ce spunem e adevărat; 2) Promițător-făgăduitor, când che­măm pe Dumnezeu martor că ceea ce jurăm vom și îndeplini cu sfințenie și 3) Pedepsitor când— jurând, urăm de „reservatio men­talis“, ceea ce constitue o ofensă adusă dreptății Dumnezeești pe care o angajăm cu gânduri as­cunse și nesincere. Despre acest soiu de jurământ, din urmă, a zis odată un sept unui om care una zicea înțe­lin gură și alta gândia în sufletul său: „Tu te juri ca mai mult să te cred, și eu — la rândul meu mă jur, că nici­odată nu te-am crezut mai puțin de­cât acum, când te juri“. Iată o amară ironie din partea oamenilor, pentru cei cu „reser­vatio mentalis“, pe lângă ofensa ce aduc ei lui Dumnezeu. D-iar membri ai Comisiei in­terimare v’am grăit despre jură­mânt și despre legătura cu Dum­nezeu prin el, precum și despre datoria noastră de a ne ține de cele ce jurăm pe numele lui Dum­nezeu — nu cu intențiunea de a pune la îndoială sentimentele d-stre creștinești, cari vă stăpâ­nesc acum când — cu mâna pe cruce ați chemat martor pe Dum­nezeu că veți lucra în noua d­tre însărcinare cu credință și cu dra­goste pentru binele scumpei noas­tre Constanțe, ci pentru că învă­țătura Bisericii nu trebuie să lip­sească nici într’o ocazie din viața noastră creștinească și cetățe­nească. Dumnezeu pe care l-ați invo­cat ca martor al curatelor d-stre intențiuni să vă dea și puterea și răbdarea necesară ca să duceți cu bine la sfârșit opera de refa­cere și bună chivernisire a trebi­­lor comunei Constanța, pe care o primiți din mâna onoraților mem­bri ai fostei comisiuni interimare, căreia în primul rând, Biserica și Episcopia din Constanța, are a­i mulțămi pentru solicitudinea și căldura cu care a răspuns la ne­­voilei ei. Nu ne îndoim, că Biserica va găsi același ajutor și aceiași soli­citudine și din partea d­stre, mai ales că toți cetățenii cari — eri, sau azi, ori Constanței cei de mâine vor fi în fruntea comunei, sunt deopotrivă fii săi. Eu, ca Chiriarh al Constanței, căruia mi-ați făcut onoarea de a mă pofti la această creștinească solemnitate, binecuvintez strădania și munca depusă până acum de foștii conducători ai comunei și odată cu b­necuvântările mele u­­rez nouilor căpetenii ale Constan­ței început bun și spor la muncă pentru binele și propășirea inte­reselor gospodărești cetățenilor noștri, spre ale tuturor lauda lui Dumnezeu și cinstea neamului Amin ! _------­Ili iul Eri dimineață la orele 5 precum și aseară, d-nii Horia P. Grigo­­rescu și K. Zambaccian, vice­președinți ai comisei interimare a orașului Constanța inspectând ser­viciul de salubritate al comunei, au putut constata că acolo dom­nește o adevărată halima, întrucât, acum în preajma ernei, nu există nici un dram de orz, ovăz, pac, sau fân, pentru cei peste 90 de cai ai comunei. OOO ■ Din discursul d-lui dr. N. Măr­­garint, rostit cu ocazia instalării nouei comisiuni interimare și pu­blicat în numărul de ori al zia­rului nostru, s’a omis din greșeală următorul important pasagiu: Actu­a­la comisie de gospodă­­reasă cunoscând dezorganizarea serviciului de incendiu și marea primejdie a acestei dezorganizări — mai ales în prezent cu enor­ma ridicare a valorei imobiliare, va acționa astfel ca pe ziua de 1 Ianuarie 1926, serviciul de incen­diu să fie militarizat. ooo Partidul țărănesc adu­ce la cunoștința publică că, d-l Gh. Stețcu nu mai face parte din acest par­tid din ziua de 19 Noem­­brie, iar d-l N. Gârbă a fost exclus. ooo Prefectura județului Cons­tanța angajează imediat un șo­fer și un ajutor al acestuia, pentru o mașină „Ford“, D­por La liceul „Mircea cel Bătrân“ din Constanța s’a afișat orariul cursurilor de îndrumare cari se fac cu elevii particulari. In consecință, elevii vor trece pe la liceu spre a lua cunoștință, oo o Dr. Eliza I. Gheorghiu —Fostă internă la Maternitatea— Boli de femei — FACERI Consultații: 3=5 d. a. No. 3 Strada Plevnei No. 3 ooo ! Priveliști Dobrogene Iliri­ ale timinului de MIHAIL SADOVEANU 11. Dar au mai trecut pe aici și oștirile lui Ioanițiu; au trecut și Genovezii, și străluciții Venețieni, cu sabia într’o mână și cu cum­păna negustorului în alta. Cine nu s’a oprit la malul Du­nării? Toate limbile pământului au sunat aici. S’au oprit tabere sub același cer. Au ridicat corturi de piei la malul apei, și focurile de sară s’au aprins și pe mal și’n undele cu mers domol. Cu bărci primi­tive au străbătut în toate cotloa­nele și tainele bălților. Au plutit și peste pasiunile lor sălbatice cântările privighetorilor, și lianele de apă au trimis spre ei mirode­nii aspre. Din gârle au prins peș­te cu care au hrănit armii întregi. Vitezele luptelor au speriat, s’au­­ ridicat spre cer stoluri de rațe, cormorani negri și greoi, egrete albe și gingașe... Dar trecând cu vaporul în frea­măt de unde, printre culturi pu­ține și lunci de sălcii, prin lumi­na blândă a după-amiezii de vară, am văzut, chiar la intrarea brațu­lui, Prislavul, sat împrăștiat pe amândouă malurile, locuit azi de Români și de Bulgari. Acest sat e tot o rămășiță a vremurilor tul­buri, e cea mai frumoasă rămă­șiță a unui răsboi de la sfârși­tul întâiului mileniu. Toți stăpânitorii vremelnici ai Deltei veneau de la miază-zi. Stă­­pânitorul cetății Prislavului venit de la miază-noapte. Aproape a o mie de ani e de atunci, pot deci vorbi despre el ca într’o po­veste pe care o spui copiilor. Cum era un împărat și o împărăteasă undeva, departe, la miază-noapte, și aveau un fecior pe care-l che­­ma Sviatoslav... Cum a murit stă­pânul cel bătrân și Sviatoslav, fă­­cându-se craiu peste Ruteni, a în­ceput o mulțime de războaie cu noroadele de la Volga și Don și pe toate le-a biruit. Cum a mers mai departe și a zdrobit și po­poarele de la Caucaz și de pe țăr­murile mării Azovului... Cum hoar­dele lui, îmbrăcate în cojoace de oaie, înarmate cu suliță și ghioa­gă, călări pe cai mărunți și iuți, cutreerau stepele de la Chiev la Novgorod, până la Caucaz și pus­tiurile Asiei — mânate de duhul sălbatic și nedomolit al unui uriaș cuceritor. Căci acest Sviatoslav se zice că era un om grozav, Nalt și întu­necos la privire, cu barbă lungă și cu plete sălbatice, îmbrăcat cu blană de tigru și mătăsuri. In mâ­na dreaptă sabia mare și grea de bronz. Glasul lui tuna stăpânind tot taluzul hoardelor păroase. In anul 967, pe când era în plină putere și numele lui plutea ca o spaimă în răsărit, un Bizan­tin ajunge la el din partea împă­ratului Focas și­­ chiamă împo­triva Bulgarilor, la Dunăre. Țarul Bulgarilor, Petru, era alt om ne­liniștit și nu voia să știe de stă­pânirea împăratului de la Constan­­tinopol. Cu banii Grecilor Svia­toslav ridică o armie de zeci de mii de oameni, râde ca o vijelie toate așezările din țara Schiților și năvălește asupra Bulgarilor și-i bate la Dunăre. Atunci craiul acesta de legendă, care cutreerase drumurile lumii, dă peste o așezare frumoasă la malul Dunării, locuri blânde, ve­deri fericite, —și’n vâltoarea căre­i mâna, îi sosi o clipă de răgaz, un gând de odihnă, își făcu așe­zare aici. Cu hoardele lui clădi cetate și palat, săpă și așeză gră­­­­dini la înălțime, deasupra Dunării, i își grămădi aici averile cucerite, și, după atâta zbucium, războini­cul nedomolit se bucură de un strop de liniște și de plăcere. (Va urma) ------xxoxx­

Next