Dacia, ianuarie-iunie 1926 (Anul 13, nr. 1-140)
1926-01-01 / nr. 1
DOI LE! EXEMPLARUL ANUL XIII No. t Director Proprietar L. n. MOSOD Redacția șl Administrația Strada Tralan No. 22 ABONAMENTUL Pe 12 luni . . , . . 600 lei 6 500 J Manuscrisele nepublicate nu se — înapoiază —DACIA TELI?QN No. 42/3 I Director politic AL. DOINARU Apare zilnic la ora 12 11 — Reclame după tarif -Atunci când miezul no^1.0 Pleca-va anul cu piu, Dar vor veni tot timp, gr@e, De’si va uita sacul cu Mare revelion in saloanele restaurantului și cofetăria „GRAND" cu meniu bogat Diferite surprize: muzică clasică și națională sub*, conducerea renumitului maestru IANCU constantinesgo An Nou Omenirea stă astăzi înfrigurată în fața porții magice cu inscripția aurită „1926”. Ce va aduce Noul An ? In toate direcțiile, orizonturile lumii’s întunecate, peste tot liniștea ce s’a lăsat e vestitoarea furtunei care s’apropie. Vântul războiului a și mUput să bată in Siria și Maroc. Se semnează tratate de pace, dar aceasta nu împreunca pe uniii mai aflau 9i bucută baionetele. Probleme coloniale, conflicte surde de ordin teritorial și financiar, toate acestea pot servi oricând de „ultimatism“. Bolșevismul e falit în chiar statul care l-a creiat, fascismul a devenit ridicol— o parațerie italienească — ; pretutindeni, massele popoarelor sunt dornice de o democrație largă, reală—de înfrățire. In România mai ales, ratele democrației nu prea râsbat ; avem mulți democrați de paradă, formați în luptele murdarei politici interne, și nu democrați născuți, sunt demagogii nemulțumiți. Și totuși, când va bate în miez de orologiul noapte de douăsprezece ori, omenirea frământată va trece prin clipe de beție a simțurilor, clipe de uitare, în cari va domni speranța. Noi dobrogenii, ce dorim să aducă Anul Nou ? Pace în toată lumea, progres civilizației, succes democrației adevărate, iar țârii noastre, vremuri mai bune. Al. Doinaru —------xxoxx------- Ce doriți să aducă Anul Nou? *Să se facă voia lui Dumnezeu, precum în cer așa și pre pământ. Să nu dea pânea de toate zilele. Să nu ierte Dumnezeu greșalele din anul trecut, iar noi sâ ne rugăm să nu mai cădem în ispita de a le mai face și în timpul anului 1926. Să nu păstreze Dumnezeu mintea întreagă ca să ne putem feri de curentele sociale primejdioase. Să ne trăiască Regele, Regina și Dinastia. Să sporim în credință și în dragoste evanghelică, spre Slana Bisericii și cinstea neamului nostru românesc”. Gherontie St. Episcop al Tomisului „La comună să se facă numai gospodărie comunală și nu politică. Dr. N. Mărgărint Președintele comisiunii interimare a orașului Constanța „Mulțumesc celor cari m'au înconjurat cu dragostea lor în trecut, iar în viitor, un concurs cât mai eficace bazat pe aceleași sentimente de iubire, pentru ridicarea județului Constanța la Înălțimea la care situația sa geografică o indică. Radu RoșGUIuț Prefect al județului Constanța noi» A Ispparli I*1* se anarează Anadolchioi și Brătianu, la orașul Constanța, nui iiuu,vroiam s'aducă niște pentru tot anu. Dar sunt sigur că mi-aduce Anadolchioi și Brătianu“. er. Stefi* Prefectul poliției orașului Constanța „Doresc, cetățenilor Constanta, sa aiua parte de un oraș curat și o administrație comunală cinstită și părintească" Horia P. Grigorescu Prim vicepreședinte al comisiunei interimare ML* r „Realizarea colaborării pentru guvernare, între partidele național și țărănesc“ Selim Abdulachim Deputat de Constanța * „Doresc ca’n anul care vine, să are caii și să mănânce boii iar nici de cum să se mănânce între ei, ca armăsarii. Mai doresc, ca toți cetățenii Constanței, să aibe câte un automobil*. Gogu Rigani Mare agricultor , Să-mi readucă șefia și primăria". Virgil Andronescu Ex. * Unge roata ca să nu scârție. „Dorința mea e, de se poate: Să meargă treaba ca pe roate. Și’n anul viitor s’ajungem Să mearg roata, „iar’s’o ungem“. Artur Călin Directorul Banceientrale de comerț * „Nu doresc nimic". K. Zambaccian Vicepreședinte al comisiunei interimare * „Urez concetățenilor să poată să suporte ușor noul val de scumpete ce fatal vine curând“. Arnold Birnbaum Consilier comunal * „Doresc în mod sincer asanarea partidului Național local prin înlăturarea din comitet a vice-președinților și membrilor certați cu morală și cu cinstea, spre a fi o chezășie de cinstea ce trebue să domnească în viitoarea administrație locală. D. G. Rizescu : „Doresc linie ferată la Hârșova". D. Gheorghiu Președintele comisiunei interimare a orașului Hârșova. * Pace în Europa întreagă și belșig în România“ Mamut Celebr Consilier județean „Sporurile pe cari ni le-au răpit arbitrar, foștii edili". Funcționarii Primăriei jfț Sănătate și noroc concetățenimei". Suleiman A. Hamid ♦ „La oricare cetățean S’aibe bani în tot momentul. Și să-mi poată achita abonamentul. „DACIA“ Citiți in pag. 2a ultimile știri interne și externe primite a zi dimineață, precum și cronica rimată de Anul Nou. Constanța^Vineri 1 Ianuarie 1926 ' % REVESION ö ! — Stai, nu pleca! Să ne ințelegem. — Ce să ne înțelegem ? Eu fac cum zici tu. — /Vi așa, trebue să chibzuim puțin să nu dăm greș. Mama ne chiamă la dânșii, maică-ta la ei. Bornenii le dânșii, unde vom face revelionul? — Ei asti ! — Da, să hotărâm... El rămase puțin pe gânduri... — Ei, drăcia dracului... Ce ne facem... — Asta zic și eu, ce ne facem ?... — Și-i primul nostru '■*revelion... — Așa-i! Primul nostru revelion... Știi ce ? Dacă i am chema pe toți la noi. Să facem revelionul împreună... —■ Știi bine că nu se poate.. — De ce ? — Cum de ce ? Și ai mei și ai tăi își au și ei invitații lor. Cum să-i lase, ca să vină la noi.. Vezi bine că nu-i cu putință... — Atunci, ce-i te făcui? — ?... — Mare încurcătură.... zise el cam încurcat. Mergem la ai mei se supără ai tăi, mergem la ai tăi, și supărăm pe ai mei... Cum de nu s’au gândit oamenii ăștia, să se fi înțeles între dânșii ca să fim cu toți la un loc... — Vezi că nu-i tocmai ușor lucru. — De ce ar fi greu ? — Știi prea bine că părinții noștri, din nefericire, nu se prea înțeleg... — Așa-i, dar cel puțin acum de anul nou puteau să se înțeleagă... — Da, puteau, dar vezi că n’au vrut... — Stai... am găsit soluția l strigă triunfător dânsaâ... — Să vedem. — Tu ie duci la mama și eu mă duc la maică-ta... Așa împăcăm și capra și varza, vorba celuia... — Glumești?... — Ba deloc... — Imposibil? De ce imposibil ? ducul — Cum o scrie intr'o parte Ș‘ altul într'altci? Ce-o să zice părinți, lumea ? — Ce-o să zică? — Lasă! Du-te tu de-i vezi de treabă și diseară vino mai devreme acasă. Las că mă îngrijesc eu de afacerea asta... — Bravo, nevastă !. Dacă te însărcinezi tu s’o descurci treaba asta, cu-atât mai bine, numai s’o scoți la capăt cu fața curată. — Las pe mime , n’crea nicio grijă ! O să vezi ce Zne o să aranjez lucrurile, de-o si-ți placă și fie, sunt sigură. * * * Se luaseră din dragoste acum un an și iubirea lor cnștea pe fiece zi. E drept că această căsătorie se făcuse cam fără voie părinților și ai lui și ai ei, dar dragostea lor puternică sfârșise prin a învinge opunerea, părinților și acum trăiau fericiți, unul pentru altul, unul prinți altul în cuibușorul lor retras. Amânaoi firi bune, leseji și veșnic pedspuși spre râs și glume. El era procuror la tribunal și dânsa profesoară la externat. Și unul și altul așteptau cu înfrigurarea îndrăgostii lor întoarcerea acasă, orele de serviciu la tribunal și de clasă la școală li se păreau nesfîrșit de lungi și de plicticoase. Numai când se găseau acasă unu! lângă altul se simțeau mulțumiți. Acum, în ajunul anului nou se ivise pentru ei prima dificultate. Pe cine să prefere ? Mintea născocitoare a femelei găsise repede soluția pentru a ieși din încurcătură. In adevăr, seara când soțul se întoarse de la tribunal o găsi îmbrăcată de drum și cu o valiză gata lângă dânsa. — Dar ce-i cu tine ? — Repede, mai avem trei sferturi de ceas până pleacă trenul. — Ce tren, dragă ? — Pentru Ploești... — Pentru Ploești ? Și ce sa căutăm acolo ? — Nu mă tot întreba , repede și să plecăm la schimbă te iră. — Bine, dar de ce ? — Ca să facem revelionul acolo .. — La Ploești ? — Afară dacă nu vrei să mergem până la Lipoia sau la Brașov. . — Nu ’nțeleg... — Nu ți-am spus că am găsit soluția să împăcăm pe toată lumea ! — Da... — Atunci, repede, repede că scăpăm trenul și nu am mai făcut nimic... — Bine, draga mea, dar aș vrea să știu.. — Ce să știi, nu ai priceput ? — Zău, nu.~1 Cu toate acestea e foarte simplu. Plecăm cu trenul de 8, ia 9 suntem la Ploești ; luăm o cameră la hotel, dar o telegramă din gară că ești chemat urgent la o cercetare și pe urmă ne ducem la un restaurant dacă vrei, dacă nu, comandăm în camera noastră o masă bună și facem revelionul amândoi. El o privi un moment cu admirație apoi luând o in brațe, o sarule cu frenezie... — Bravo 1 bravo ! foarte ingenios .. — Și foarte simplu. — Cu atât mai mare meritul tău, draga mea. . — Cu mijlocul acesta ii împăcăm pe tații.. — Da... dar... — Dar, ce ?.. — O să fim numai noi doi singuri acolo... — Ba vom fii... trei, zise ea plecând ochii în jos și îndujorându se... — Trei? — Da, eu tu și... — — Copilul nostru, zise ea căzând în brațele lui rușinata... căci în curând... — Draga mea, scumpă!.. Ce fericit mă faci!..C. P. Demetrescu. • —-—sex-—--- Se trecă de sfintele sărbă VpHPr> iartă, părinții trec cu : „ •feerica se bucură, duș,mpaca, toți se sărută, e ‘satisfăcuți, și, — cel " 1112 ore, —1 o armonie locul C" domnește peste tot ■ acelașiru se putea spune și despre ne Erimia‘ Dănulescu, care vreme două_zeci de ani a închis ușatul Didinei Cine era E • __ și se? ia și cu ce gre Conul Erimia bot á avvea decât o sinr dina, Didi sau T fata'. ^ ^ zicea în intuuitat0r> împlinind la c f^ lasprezece Plăveri, copila j ‘ a a. Și n5'vin’uă, născu ca din semn un băetel, Danul Sraiini,^ Pri"'â"de mai arăta în cale câte zi ar avea Zadarnice au fost lacrim. lui Zlszi, intervențiile mamei unui unchi mai inteligent, mai ier cugetator, mai uman. Din noro c are Barbu Sălăgeanu era s,acul nu putea veni în ajutorul ligiei Eremia era strâns la prig și Bănulescu n’avea de unde era omisi. Didina părăsită de toți.Cu toate promisiunile seducătorlui murea de foame. Ce-i rămânea de făcut? Și-a luat lumea în cap, umblând pe drumul cel strâmb,' singura cale dreaptă... De Crăciun ",de Paște și mai ales de Anul Nou încerca poarta părinteasă pe care ‘întotdeauna a găsit-o închisă. Să plece răspundea Ermia pentru mine e moartă. ‘ Intre tiap Dumnezeu, adusese in casa Dănuieștilor o altă fată Eufrosina. Va Fi fi cuminte, ascultătoare, suitoare, blândă și modestă, care ți-ar fi ridicat,rhu din pamâp^ măcar dacă i sar fi ivit Făt-Fumos în cale. r: * **" <'o purmurile liniștite ale celei de a doua odrasle* si s^tisfâcțio. im , cu mare cu cât acum de rând cu riăzboiul, era sărac, era T •' \ ‘ aj>e li|>sii e dere și incapabil sa supravegheze cu de la sine putere; cât despre Dănuieasca, ea odihnea de nvdi • sub crucea de piatră a cimitir In sfârșit, pacea domnie complectă în sufletul mi-au plecatulu i de oîhniama, nu mai dă- b Mie de viață. Trecuseră îi ■ s'evă, două ierni fără ca și- 1 mai turbure sărbătorile ci muogealg: T O fi crăpat pe undeva, — gândea moșneagul și’n fundul inimei haine nu-i tresărea nici o fibră sentimentală, — bine că s’a știm rușinea. ................................* . Iată-1 deci în seara revelionului, tolănit într’un jilț cu catifeaua roasă,sorbindu-și în tihnă feligeanul, picând de somn și așteptând miezul nopții ca să-și sărute fetița, „singura lui fată.” In gând răsucea o frază de efect, pe care nu o putea întocmi, dar care în esență vroia să spună următoarele: — Frusinko, acum ești mare, frumoasă și înțeleaptă, în primăvară îți iei bacalaureatul... Eu sunt bătrân și avere nu mai am... Vezi, fata mea iubită, să fii cu ochii’n v patru și să fugi de ispită, pentru că... pentru că... Cum putea el s’o aducă mai bine ca să nu mototolească sensibilitatea și mai cu seamă, să nu deștepte naivitatea copilei?... Se uita la ea cum citește, — probabil într’un manual de școală, — și i se părea că toată nevinovăția îngerilor din ceruri se îngrămădise acolo, în căpșorul acela neștiutor de relele lumești. In momentul acela clopotul dela intrare bălăngăni ca o talangă. Erimia ridică sprîncenile stufoase pân’ aproape de mijlocul frunții. Fifi își lăsă nervoasă cartea și se repezi la fereastră. — Tătcule, făcu ea par’că ușurată de un gând secret, e unchiul Barbu... Dănulescu, râse pe ’nfundate: — Sălăgeanu? să poftească, să poftească... Fratele nevesti și îl plicticea câteodată cu intervențiile în favoarea Didinei, dar de doi ani amuțise și el. In orice caz, mai bine să dea ochii cu Barbu, decât să fie nevoit să pue servitoarea să-i alunge din prag „lista cea spurcată”. — Bună seara Barbule, — făcut Eremia, întinzându-i vesel mâna, — dar cum se face de ți-ai adus aminte de noi ? Barfeu răspunse grav, aplecându-se peste el ca să nu audă Fruzsina . — Erimia, îți aduc o veste tristă... —Ei!... Sălăgeanu își șterse în pripă o lacrimă. Didina a murit. — facă pagubă, — zise Dănulescu lăsându-se afunci în jilț, — o păcătoasă mai puțin... Sălăgeanu îl privi cu compătimire, trase un scaun, se așeză cuminte și nu mai scoase nici o vorbă. Ceasul din perete bătu unsprezece. Tăcerea era grea. Fifi își făcu de lucru prin salonaș, apoi eși închizând ușa fără zgomot. — Erimio, grăi cumnatul abia stăpânindu-și plânsul. Didin a murit în America... Stai odată babului și ascultă-mă... Copilașul știi doar că i-a murit... Ei, și nu mai da din mâini ca o babă isterică.... A murit și a lăsat un milion de dolari... Cum?... Mi s’ă părut c’ai spus ceva... Averea o lasă prin testament Frusinicăi. Dănulescu se frământă în fotoliu ca un brutar care mestecă aluatul cu picioarele. — Averea o lasă prin testament’ Frusinicăi, dar cu o singură condiție... Mufluzul sări din jilț, își prinse mâinile la spate și apucă să facă cocolul sălii, mărind pasul ca un„om grăbit. A umblat mai întâi din dreapta înspre stânga, apoi, schimbând macazul, a pornit în sens invers. După aceia a tras diagonale în lung și în lat, a desemnat câteva dreptunghiuri, cu ochii mereu pironiți pe covorul deșălat. Barbu tăcea. Erimia tacea, și el. După vre-o zece minute, a început a se poticni și, la urmă, a venit ca o vijelie de s’a trântit din nou în jilț. — Care ? — întrebă el fără să ridice privirile din pământ. — Ce „care” ? — scândi Sălă Q-c.cir-.il ■O.Pißixmi v it Ai zis, „cu o singură condiție”, te întreb „care”... ori nu vorbim românește ? — Ba, rumânește, aftă Barbu cu nespusă tristețe, numai că... Dar la urma urmei trebuie să ți-o spun. Prin urmare, iată cum stau lucrurile... Bietul om își opri respirația și zise într’un suflet: — Didina lasă un milion de dedolari, — și Sălăgeanu apăsă pe aceste 16 slove minunate, — un milion de dolari, cu o singură condiție. Frușina să aibe un copil din flori... Dănulescu înclină grumazul șiși potrivi bărbia în palmă ca un bou care pleacă capul la jug. Numai atât. Nici o explozie. Nici un strigăt. A rămas acolo, pironii locului, ca o bucată de carne împietrită. Bărbu înțepenise și el cu brațele înfipte în genunchi ca niște labe de dulău gata să urle la lună... Au stat așa, parcea trăzniți cu maiul în creștetul capului. Au stat până mai erau câteva clipe ca să sune miezul nopții. Și iată că de-odată ceasul prinse a vesti respirat: Bang-bang-bang-bang... Ușa se deschise și Frusinica apăru cu ochii roșii și umflați. Tăticule, tăticule, făcu ea repezindu-se la picioarele bătrânului iartă-mă, iartă-mă, sunt o păcătoasă, sunt o nemernică, sunt o... Dar ce-i, abia de putu să îngân Dănulescu tremurând ca o vargă ce-i, spune, vorbește... Un glas înfundat, venind par’că de pe alte tărâmuri, răsări din pivniță. Era Fifi, care, cu țap ascunsă în palme, se tânguia. — Tăticule, tac-mă, omoară mă.. Am un copil. am un copil, am un., dar nu sunt eu... am săexplic... nu sunt eu de vină.. . sunt eu de.... Părintele cu inima de fier, deschise ochii, deschise gura, descrise mâinile și căzând pe spate jilțul cu catifeaua roasă: — Frusino, gângăviel ca t prunc de țâță, pe când lacrimile curgeau pe obrajii uscați, ai.. ■copii ? Da... dar nu sunt eu... sunt eu de vină, am să-ți explic — Ei , bine, zise, dintr’odată D nulescu cu totul schimbat, păi... dai tu seama, Frusinho, ce’nseană un copil în casa noastră, pen bătrânețele mele?... Fifi, vru să vorbească, Erimi întrerupse în pripă: — Un nepoțel!... M’aștept ca,în toți anii, să-mi faci un cac de revelion, dar asta, Frusim ăsta nu mai e cariou, ăsta e împărăteia IAX, P ® NI Pftweslifi do Anul Nou In dar împărătesc rca’troc'^!»«’.' Lacas! C. P. Demetrescu