Dimineaţa Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202)

1927-01-02 / nr. 151

DIMINUAŢ­A COPIILOR PAG. 2 [ge Tfc/Vtt­ $ A^TeC^0 începând cu numărul de faţă. DIMINEAŢA COPIILOR se vinde cu 1­5 lei exemplarul. Scumpirea hârtiei, a tiparului, a transportu­lui şi a întregului material, care intră în al­cătuirea revistei, ne constrânge să cerem cititorilor noştri un mic şi neînsemnat sacri­ficiu în plus, asigurându-i că din partea noa­stră ne vom da toate silinţele ca acest sa­crificiu să fie răsplătit prin o cât mai bună şi mai îngrijită redactare a revistei. Cine a fost Jules Verne ? E întrebarea cititorului nostru M. I. din Tărgu- Frtures. Răspundem: Jules Verne (citeşte Jul Vern) e un vestit scriitor francez, născut în anul 1828 şi m­ort în anul 1905, înzestrat cu un admirabil talent de povestitor şi cu o neîntrecut de bogată imaginaţie, pe lângă aceasta bun cunoscător al Astronomiei şi al ştiinţelor naturale. Jules Verne a scris, în forma de romane sau povestiri mai lungi, nemuritoare lu­crări de ştiinţă popularizată. In aceste lucrări, cari se citesc şi astăzi cu toată plăcerea şi folosul şi din cari avem destule tradu­ceri şi în limba română, Jules Verne a prezis şi multe din progresele ştiinţei, progrese cari s’au ob­ţinut mult mai târziu. Aşa, de pildă, în lucrarea sa „Cinci săptămâni în balon”, Jules Verne povesteşte o călătorie în­chipuită cu un balon pe care îl puteai opri, înălţa, scoborî şi îndrepta după voe. Pe vremea când scria el, însă, un astfel de balon nici nu se cunoştea­, ci a fost descoperit mult mai târziu. De asemenea, în celelalte lucrări ale sale, cum este „Călătoria în jurul lumii în 80 de zile” şi altele, Jules Verne prezice descoperiri şi invenţiuni cari au fost înfăptuite mulţi ani după aceea. Scrierile lui Jules Verne sunt numeroase şi mai toate sunt în genul arătat mai sus. Un imitator, dar şi mai fantastic, al felului de a scrie al lui Jules Verne, e scriitorul englez Wells, care trăeşte şi astăzi. Cităm din lucrările acestui scriitor „Omul in­vizibil”, „Primul om în lună” etc. O lămurire. Am primit de la cititoare şi cititori întrebări des­pre numele lor, adică despre patronul pe al cărui nume îl poartă. Nu putem răspunde la mulţi din­­tr’înşii — şi aceasta din cauza că nu ne au spus şi ziua în care este onomastica lor. Nu e deajuns, de pildă, să spui că „pe mine mă cheamă Teodora”, ci să arăţi şi luna şi ziua în care îţi serbezi ono­mastica. Aceasta şi pentru motivul că unele nume de sfinţi sau de sfinte se întâlnesc de două sau de trei ori în calendar. Al doilea. Mai facem cunoscut că nu dăm lămu­riri decât despre sfinţii şi sfintele din calendarul ortodox, timpul nepermiţându-ne să cercetăm şi vie­ţile sfinţilor din celelalte calendare. Cine a fost „Sfânta Irina“ ? Drăguţa noastră cititoare, d-ra Irina Pop, din Capitală, ne pune întrebarea de mai sus. Răspundem. Sfânta Irina era fiică de împărat, numai că tatăl ei se ţinea de religia păgână. La vârsta de şase ani a fost închisă într’un turn cu alte fete, iar Apelim, un bătrân foarte învăţat, a fost însărcinat să-i dea învăţătură. Se povesteşte că într’o zi, mica Irina văzu intrând pe fereastră un porumbel, cu o ramură de măslin în cioc, un vultur cu o cunună de flori şi un corb, care avea în cioc un şarpe. Apelian îi explică zicându-i: „Porumbelul este nevinovăţia gândului tău, ramura de măslin e bo­tezul, vulturul ţi-a adus cununa biruinţei, iar cor­bul şi şarpele sunt necazurile şi suferinţele ce vei pătimi pentru credinţa lui Cristos.” Aşa s-a şi întâmplat. In adevăr,­­câţiva ani mai târziu Irina a fost botezată în legea creştină de către preotul Tintotei. Insă tatăl ei împăratul, a­­flând de aceasta, se mânie grozav şi o supuse la tot felul de chinuri, ca să se lepede de creştinizm. Dar Irina a răbdat totul cu multă vitejie şi nu s’a închinat la idoli. Şi de chinuri şi suferinţe a avut parte toată, viaţa, dar pe toate le-a răbdat, a făcut chiar multe minuni şi pe mulţi păgâni i-a convertit la religia creştină. A murit in ziua de 5 Mai în oraşul Efes din Asia Mică, unde se găseşte mormântul ei.

Next