Dimineaţa Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620)

1935-01-02 / nr. 569

IN NOAPTEA­­ ANUL NOU In noaptea din ajunul Anului Nou, Titel se rugase de părinţii săi: „Daţi-mi voe să nu merg la culcare în seara aceasta la ora la care mă culc în toate serile! Da­­ţi-mi voe să stau până după miezul nopţii, ca să văd şi eu cum începe Anul Nou!” Insă părinţii săi nu i-au as­cultat rugămintea. Mai întâiu, pentru că de câteva zile, Titel nu se simţea tocmai bine. Răcise de sărbătorile­­Crăciunului. Al doilea, pentru că nu fusese ascultător. Din ziua în care li se dăduse vacanţă de la şcoală, Titel nu vroise măcar odată să deschidă o carte şi să mai citească şi el ceva. Pentru aceste două pricini, tatăl său şi mamă-sa n’au vrut să-i asculte rugămintea şi să-l lase să stea până du­pă miezul nopţii. Tot ce i-au permis, a fost ca să stea o oră mai mult. Adică, să meargă la culcare la orele zece, în loc de orele nouă, aşa cum făcea în toate serile. Şi aşa, când se auziră cele zece bătăi de la ceasorni­cul din perete, Titel a trebuit să zică „noapte bună” şi să se culce în pătucul său. Insă, nici o dată nu era mai supărat, mai furios ca în seara aceia. Ştia că o să fie petrecere mare. Ştia că o să vină pentru „reveion” o mul­ţime de rude şi prieteni. Pe masa din sala de mâncare ve­dea orânduite grămezi de bunătăţi: torţe de ciocolată, prăjituri, tot felul de fructe şi dulciuri şi multe sticle cu băuturi gustoase. Toată lumea s'ar fi înfruptat de bunătă­ţile acestea, numai el trebuia să înghită în sec şi să steae în pat. Titel zise, aşa­dar, „noapte bună” cu o jumătate de gură, apoi eşi din sufragerie, trântind uşa şi merse bombă­­nind în camera sa de dormit. Se desbrăcă, se culcă, du­pă aceea, începu să-şi vorbească singur, zicând: „De dormit, n’am să dorim. Jur să nu dorm, jur să nu închid ochii toată noaptea. Şi iată că nici nu închid lumina. O las să ardă până mâine dimineaţă. Aşa, în ne­caz, ca să fac risipă. Auzi, să nu mă lase pe mine să stau până la miezul nopţii! Par’că aş fi un copil mic! Par’că peste trei luni n’am să împlinesc zece ani! „Şi ce este mâine? vorbi mai departe Titel, între­­bându-se singur. Mâine e Anul Nou, îşi răspunse tot sin­gur, adăugând: mai bine nu era!” ...Insă, cine îi apasă şi îi strânge pleoapele? Cine îi şopteşte la ureche: „Titel, închide ochii?” — Bine, am să închid ochii, răspunse Titel, dar tot n’am să dorm, jur că n’am să dorm!” Se ţinu aşa de bine de jurământ, că peste două mi­nute se auzea răsuflarea de copil, care doarme liniştit. Dar iată că vine cineva, îl apucă de braţ, îl trage încetişor şi îi zice: „Titel, trezeşte-te! — Cine eşti tu?” întrebă Titel, ridicându-se puţin din pat. Insă, rămase înmărmurit, văzând că înaintea sa stă un copil cam de aceiaşi vârstă ca dânsul, dar de o înfăţişare şi de o frumuseţe cum nu se văzuse la nici un alt copil. Era un copil blond, cu ochi albaştri, care priveau cu o privire plină de bunătate. înconjurat de o lumină vie, copilul îi zâmbea lui Titel cu un zâmbet în­geresc. • Titel stătu câteva clipe, fără să poată scoate o vor­bă. După ce îşi veni puţin în fire, întrebă cu o voce, care îi tremura: „Nu cumva eşti îngerul meu păzitor? — Chiar eu”, răspunse copilul zâmbind cu toată dra­gostea. Auzind acest răspuns, Titel vru să sară din pat şi să îngenunche înaintea îngerului său păzitor. Insă acesta îl opri, zicându-i: „Stai frumuşel în pat, aşa cum eşti, şi ascultă-mă”. Titel stătu în pat, iar îngerul începu să-i vorbească, precum urmează: „De câteva zile încoace, nu sunt mul­ţumit de tine şi de purtarea ta. Insă, în seara aceasta sunt şi mai nemulţumit. T­-ai despărţit supărat de pă­rinţii tăi, la eşire ai trântit uşa, iar mai înainte de a te culca, nu ţi-ai făcut rugăciunea. Pentru toate acestea, m’ai supărat şi m’ai mâhnit. — Iartă-mă, îi zise Titel cu o voce rugătoare, dar dece părinţii mei nu mi-au dat voe să stau la petrecerea dela miezul nopţii şi să văd şi eu cum începe Anul Nou? — Pentrucă în zilele acestea n’ai fost cuminte, îi răspunse îngerul. Ai răcit, fiindcă ai stat afară la frig, n’ai fost ascultător şi de atâtea zile, n’ai pus o dată mâ­na pe carte. Părinţii tăi sunt însă aşa de buni, că au să рае mâine dimineaţă aci la tine, ca să-ţi aducă două ca­douri frumoase şi au să-ţi ureze un An Nou fericit. Eu îţi fac încă de acum urarea aceasta şi îţi promit că şi în anul, care vine, voi avea grije de tine şi te voi păzi, ca să nu ţi se întâmple vreun rău, dacă îmi promiţi şi tu că te porţi, aşa cum trebue să se poarte copiii cuminţi. — Promit şi jur! zise Titel cu ochii în lacrimi. — Dacă-i aşa, închide acum ochii şi dormi”, îi mai zise îngerul, făcându-se apoi nevăzut. In ziua de Anul Nou, cam pe la orele zece de dimi­neaţa, tatăl şi mama lui Titel intrară în camera de dor­mit. Titel nu se trezise, ci dormea înainte. Ei însă îi pu­seră pe măsuţă un frumos ceasornic-brăţară şi un toc cu peniţa de aur. Titel se trezi cam pe la prânz şi fu încântat de aceste cadouri. MARIA SOREL 4

Next