Dimineaţa Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777)
1938-01-05 / nr. 726
. Director: MARIN IORDA REVISTA ILUSTRATA PENTRU COPII ŞI TINERET REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEMPLARUL I LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. ANUL XV 5 IANUARIE 1933 No. 726 SĂ STĂM 111/T1Imescopn Coca Bădeanu. — îmi pui o întrebare care, drept să-ţi spun, mă cam încurcă. Dar voi încerca să-ţi dau un răspuns Fireşte, mai cuviincios este să-i spui măicuţei dumneata şi tăicuţului la fel. Dar tot atât de drept este că respectul adevărat se poate arăta şi prin altceva, nu numai prin cuvinte. Sunt unii care şi tutuiesc părinţii dar lucrul acestanu-i împiedică de a-i respecta, de a nu ieşi din cuvintele lor. Şi sunt şi alţii cari spun măicuţei dumneata, dar toată, purtarea lor arată lipsa oricărui respect. Aşa că matale vei alege singură cum să-i vorbeşti măicuţei şi lui tăicuţu , cu „tu“ sau cu dumneata. Dar oricum le-ai vorbi, fie intr’un fel sau un altul, respectă-i, draga mea Cocuţă, Dinu Rosenberg. — Bietul Moş Crăciun e încolţit din toate părţile de cereri şi rugăminţi. Cu greu, sărmanul, le va putea îndeplini pe toate. Dacă matale ai fi fost mai modest şi m’ai fi rugat să-i cer o jucărioară mai eftinâ, eu cu dragă inimă îi vorbeam. Dar să-ţi spun drept, n’am curajul să-l rog să-ţi aducă şi o bicicletă, şi un cal, şi o minge. Dacă toţi copiii ar cere lucruri atât de multe şi scumpe ca matale, Moş Crăciun ar trebui să demisioneze din slujbă ! Doi fulgi de zăpadă. — Cât de rău îmi pare, dragilor, când primesc scrisori, în care nepoţeii mei dau dovadă de răutate şi de viclenie ! De ce n’aţi iscălit scrisoarea cu numele voastre adevărate ? Aşi fi cercetat să văd dacă ce spuneţi voi e drept şi aşi fi făcut tot ce-mi stă în putinţă să vă mulţumesc. Aşa trebuie doar să vă cert puţin (nu prea rău, fiindcă mi-e milă de nepoţeii mei — chiar de aceia cari mă nemulţumesc). — Nu vă pot da niciun răspuns în privinţa „Jocurilor". Cred însă că-mi veţi scrie o altă scrisoare şi atunci cu dragă inimă voi face ce-mi cereţi. Până atunci, urez celor doi fulgi de zăpadă să nimerească pe barba lui Moş Crăciun şi să’nveţe de la bătrânul unchiaş ce înseamnă bunătatea. Niculiţă Teodoru. — Îmi pare foarte bine, nepoţelule, că matale cânţi atât de frumos la pian. Cum aş face să te aud şi eu odată ? Ia vezi, poate dai vreun concert şi îmi trimiţi şi mie o invitaţie. Te sărut, Niculiţă, şi mai scrie-mi, Milsana. — Ce mai faci, nepoţica mea dragă ? Cum o duci cu gândurile negre şi cu nopţile albe? Mi-ai urmat sfaturile ? Să nu uiţi că Buniţa îţi poartă de departe grije, cu gândul. Săndel Neuman. — Un copil nu trebue niciodată să înveţe pentru răsplata notelor. Trebue să înveţe pentru bucuria lui de a se instrui. De aceea nu este îngăduit să plângi şi să stai zile întregi nemâncat, fiindcă profesorul de istorie ţi-a dat un opt in loc de un zece. Dă-ţi silinţa la învăţătură, dar nu te lăsa niciodată încântat de o notă mare şi nici mâhnit de una mică. Ne-am înţeles, Săndel ? Şterge-ţi lacrimile şi vino să-ţi sărut obrăjorii. 3 .