Dimineaţa Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777)

1938-01-05 / nr. 726

. Director: MARIN IORDA REVISTA ILUSTRATA PENTRU COPII ŞI TINERET REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM­PLARUL I LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. ANUL X­V 5 IANUARIE 1933 No. 726 SĂ STĂM 111/T1I­­mescopn Coca Bădeanu. — îmi pui o întrebare care, drept să-ţi spun, mă cam încurcă. Dar voi încerca să-ţi dau un răspuns Fireşte, mai cuviincios este să-i spui măicuţei dumneata şi tăicu­­ţului la fel. Dar tot atât de drept este că respectul ade­vărat se poate arăta şi prin altceva, nu numai prin cu­­­­vinte. Sunt unii care şi tutuiesc părinţii dar lucrul acesta­­nu-i împiedică de a-i respecta, de a nu ieşi din cuvin­tele lor. Şi sunt şi alţii cari spun măicuţei dumneata, dar toată, purtarea lor arată lipsa oricărui respect. Aşa că matale vei alege singură cum să-i vorbeşti măicuţei şi lui tăicuţu , cu „tu“ sau cu dumneata. Dar oricum le-ai vorbi, fie intr’un fel sau un altul, respectă-i, draga mea Cocuţă, Dinu Rosenberg. — Bietul Moş Crăciun e încolţit din toate părţile de cereri şi rugăminţi. Cu greu, săr­manul, le va putea îndeplini pe toate. Dacă matale ai fi fost mai modest şi m’ai fi rugat să-i cer o jucă­rioară mai eftinâ, eu cu dragă inimă îi vorbeam. Dar să-ţi spun drept, n’am curajul să-l rog să-ţi a­­ducă şi o bicicletă, şi un cal, şi o minge. Dacă toţi copiii ar cere lucruri atât de multe şi scumpe ca matale, Moş Crăciun ar trebui să demisioneze din slujbă ! Doi fulgi de zăpadă. — Cât de rău îmi pare, dragilor, când primesc scrisori, în care nepoţeii mei dau do­vadă de răutate şi de viclenie ! De ce n’aţi iscălit scrisoarea cu numele voastre a­­devărate ? Aşi fi cercetat să văd dacă ce spuneţi voi e drept şi aşi fi făcut tot ce-mi stă în putinţă să vă mulţumesc. Aşa trebuie doar să vă cert puţin (nu prea rău, fiindcă mi-e milă de nepoţeii mei — chiar de aceia cari mă nemulţumesc). — Nu vă pot da niciun răspuns în privinţa „Jocurilor". Cred însă că-mi veţi scrie o altă scrisoare şi atunci cu dragă inimă voi face ce-mi cereţi. Până atunci, urez celor doi fulgi de zăpadă să ni­merească pe bar­ba lui Moş Crăciun şi să’nveţe de la bă­trânul unchiaş ce înseamnă bunătatea. Niculiţă Teodoru. — Îmi pare foarte bine, nepoţe­­lule, că matale cânţi atât de frumos la pian. Cum aş face să te aud şi eu odată ? Ia vezi, poate dai vreun concert şi îmi trimiţi şi mie o invitaţie. Te sărut, Niculiţă, şi mai scrie-mi, Milsana. —­ Ce mai faci, nepoţica mea dragă ? Cum o duci cu gândurile negre şi cu nopţile albe? Mi-ai ur­mat sfaturile ? Să nu uiţi că Buniţa îţi poartă de departe grije, cu gândul. Săndel Neuman. — Un copil nu trebue niciodată să înveţe pentru răsplata notelor. Trebue să înveţe pentru bucuria lui de a se instrui. De aceea nu este îngăduit să plângi şi să stai zile întregi nemâncat, fiindcă profeso­rul de istorie ţi-a dat un opt in loc de un zece. Dă-ţi silinţa la învăţătură, dar nu te lăsa niciodată încântat de o notă mare şi nici mâhnit de una mică. Ne-am înţeles, Săndel ? Şterge-ţi lacrimile şi vino să-ţi sărut obrăjorii. 3 .

Next