Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828)
1939-01-04 / nr. 778
CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE UN MOBILIER DE SALVARE Farmacia chineza Nu există vară în care ziarele să nu pomenească, la intervale scurte, de naufragii ce au loc pe tot globul: ba o corabie smulsă de vânt şi lovită de ţărm, ba un vapor de pasageri, care ia foc sau se loveşte de o stâncă. Şi de fiecare dată, aceste nenoror-^ştă şi viaţa multor pasageri, atat că, dacă sunt şi victime aceasta se datoreşte la sunt destule mijloace. Arcile şi colacii de in la număr şi, panicii produse morţi „bridge" a fost anul 1884 de ruşii aflători le vremuri, la Constantinopole se numea „whist rus". Două familii engleze, care au trăit în Turcia, reîntorcându-se în patrie practicau cu patimă această distracţiune încă necunoscută în Anglia. Cum locuinţele lor erau despărţite Cel mai mare gheţar se găseşte în ţinuturile Oceanului îngheţat de Sud între Ţara lui Eduard VII şi Pământul Victoria de Sud. Acest gigantic fluviu de ghiaţă are o lărgime de 7000 km. şi o lungime de peste 1200 km., înainprintre călători, ele sunt şi greu de manevrat. Americanii au înţeles acest lucru şi au rezolvat astfel chestiunea : au făcut ca tot mobilierul de pe bord să fie plutitor. Inţelegându-se prin mobilier şi pernele şi saltelele băncilor cari se găsesc pe covertă. Pernele şi cuverturile — ba chiar şi saltelele — nu sunt umplute cu lână sau fulgi, ci cu сарос, aducând astfel servicii nemăsurate în caz de naufragiu. DOMNUL ŞTIE TOT de un pod cam şubred, fiecare familie îl trecea pe rând în vizitele lor reciproce. Când una se reîntorcea seara acasă, după joc, i se spunea de cealaltă: „Noapte bună ! Mâine va fi rândul nostru la pot" (bridge pod în englezeşte). Şi astfel „Whistul rus", şi-a schimbat numele său în „bridge",tând spre mare cu 510 metri pe an. Se ştie, de mult timp, că gheţarii sunt, în realitate, nişte râuri îngheţate, cari se mişcă încet dar regulat, către îmbucătura lor, izvorul unei ape sau marea. Este aproape complect vegetală. Cuprinde 3500 feluri de frunze, flori, scoarţe sau rădăcini. La acest arsenal mai se adaugă gume, maţe de animale şi alte produse. Unul din cele mai faimoase medicamente în China este praful de corn de cerb. Se afirmă că acest leac este cel mai bun remediu contra otrăvirii cu opium sau morfină. Se vinde cu gramul şi costă 400 lei. Ouăle unor şopârle şi ochiul unui şarpe, figurează, în stare de praf, în farmacopeia fiilor Cerescului imperiu, ca şi renumita rădăcină ginseng care creşte numai în munţii Coreei. Doctoriile se administrează, în cea mai mare parte, sub formă de ceai. Uniformele în vechime Uniforma care este considerată în armatele moderne drept un element esenţial de disciplină, era însă neglijată de cei vechi. Spartanii porneau la războiu îmbrăcaţi în roşu, dar în baza unui obicei şi cu scopul ca să ascundă sângele care curgea din răni. Nici Romanii nu purtau uniformă, îmbrăcămintea lor era o conformare a modei timpului, nu exista nici o reglementare în această materie. De altfel în viaţa lor civilă, Romanii obişnuiau să se înveştmânteze la fel, după vârstă, demnitate sau după funcţiunea lor. Uniforma în armată a devenit obligatorie cam prin a două jumătate a veacului al 17-lea în Europa. Arborele care fluera în pădurile Jamaicei creşte un „arbore şuerător" care scoate triluri ca o pasăre ori de câte ori vântul trece prin frunzişul său. Tot acolo se mai afla şi arborele „Pâinei cu unt", care dă o amestecătură gumoasă, având gustul pâinei cu unt. Dar cel mai renumit arbore al acestui colţ de lume este „arborele însângerat", care sângerează în fiecare an, în Vinerea Mare, revărsând din coajă un lichid roşu. Acest fenomen a fost recent verificat de o comisiune ştiinţifică. i g i n a „B r i d g e"-u l u i Un gigantic fluviu de ghiața DIMINEATA 2