Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881)

1940-01-01 / nr. 829

RÂNDURI CUVINTE REGALE Munca este corolarul credinţei, pentru că fără ea, nimic nu se poate înfăptui. Munca harnică şi stăruitoare, individuală sau colectivă, este pârghia progresului şi civilizaţiei omenirii. In sufletul fiecărui străjer trebue să se înră­dăcineze lozinca, că realizările lui individuale sunt toate pentru folosul obştesc. Noi nu suntem o şcoală, noi suntem o credinţă, un avânt. Educaţia nouă care vi se cere: o educaţie de dragoste, dar şi o educaţie de discplină, iată baza pe care va trebui aşezată noua clădire a Statului român. Munca nu este numai o cheltuială de energie fizică sau intelectuală, ci şi o credinţă şi o disciplină. Prin românism vreau să înţeleg societatea virtuţilor latente ale acestui Neam, ca să facă din el una din ginţile cele mai puternice şi cele mai falnice ale lumii. Străjeria nu este şcoala de carte, ea este şcoala vieţii pentru un neam întreg. Străjerul înainte de toate trebue crescut să ie un bun cetăţean. Fiecare tânăr trebue crescut în credinţa că este mândru de a fi român, că este mândru de ura lui, şi că, prin sentimentul lui de solidaritate raţională şi prin muncă neprecupeţită în folosit obştesc, trebue să contribue la progresul Patriei. Străjerul trebue să desvolte esenţa virtuţilor omânismului şi să le pună prin voinţa şi credinţa sa în slujba României. A­NUL NOU Serbarea obiceiurilor şi datinelor de Anul Nou este un prilej de întărire a credinţei faţă de ţară. Asistând la aceste sărbători, voi, iubiţi străjeri, vă veţi da seama de trăinicia neamului nostru, care în ciuda vitregiei vremurilor, şi-a păstrat neştirbite cre­­dinţa, obiceiurile şi datinele strâjereşti. Dacă ne-am putut păstra fiinţa etnică în vremurile de mare primejdie, este sigur că de-acum când suntem mai mulţi, uniţi şi conştienţi, afirmarea noastră va fi mai viguroasă. In ziua Anului Nou, când totodată cade şi Sfântul Vasile, străjerii, mai ales cei de la sate, se duc cu plugul tras de boi sau de cai, întovărăşindu-se mai mulţi laolaltă. Fiecare are o misiune mai dinainte stabilită: unii cu bice, alţii cu buhaiul, sau cu batârul, alţii cu clopoţelul, iar alţii cântând: Aho! Aho! copii şi fraţi Staţi puţin şi nu mânaţi. Micuţii străjeri umblă cu sorcova, colindând pe la casele cunoscuţilor, urându-le belşug şi viaţă lungă, prin frumoasele cuvinte : Sorcova Vesela Să trăiţi Să înfăriţi Ca­merii Ca­perii Ca Toamna cea bogată De toată îndestulată. Anul ce vine să fie pentru noi toţi, iubiţi străjeri şi străjere, un an de prosperitate, pace şi să mergem înainte cu sufletul înălţat, cu dragoste de muncă şi cu încrederea că vom putea fi la înălţimea chemării noastre. Sănătate ! PROF. CONST. C. ÁLCÁZ. PENTRU STRÀJERI

Next