Dimineaţa, august 1905 (Anul 2, nr. 537-567)

1905-08-05 / nr. 541

Tiner? 5 August 1905 ASTAZI: 4 (17) August 1905 ^WWtjA^^VVV­AA^WVWvVW^AAAAVWWVVWVW'AAAAVvV­AVNAA/WV%AIWVW^^ C­alendar: ORTODOX : SS.T tineri din Efes CATOLIC s Eu­»­ertiW._­ Soarele răsare 5 ore 21 m., apune 7 ore 19 m. este răcoros, liniștit și mai mult închis în toată țara. In cursul zilei de Marți au mai căzut picături de ploae în cîteva —n­.T___ localități din țară. De ori dimineață a în­ceput a ploua în nordul extrem al Moldovei. Cea mai ridicată temperatură de peste zi, plus 28 grad­e la Calafat și Turnu-Severin, iar cea mai coborîtă din cursul nop­ței plus 9 grade la Tîrgu-Ocna. Barometrul este staționar. . . . .­­A plouat la : Vălenii de Munte 5 mm., Cimpina 5, Dorohoi 1, Codreni 1 și Bo­toșani 1 milimetru de apă. a .n' In Parcul Otetelașeanu: Compania lirică romînă de sub direcția ypö Cl EuUiö d-lui O. Grigoriu va cînta Fetița dulce, operetă în 3 acte. — Gra­dina Blanduziei: Teatru de varietăți în fiecare seară.­Grădina Hugo : Orchestra vieneză.—Grădina Mihaiu-Viteazul: In toate serile teatru popular român.—Grădina Rașca : Trupa romînă de operete de sub direcția d-lui N. Poenaru va juca capuri miraculoase, comedie de actualitate. ASSMEXT © I Aniversări: Cu ocazia aniversărea naș-Autorități.— Toate autoritățile sunt des­f­terel împăratului Franz Iosef, banchet în cl­ase. * I­sala Hugo, dat de colonia austriacă, Judiciare. — Instanțele judecătorești­ Diplomatice. La Sinaia, în vila d-lui sunt deschise. Ioan Lahovary, recepție diplomatică. € © K ®­ 12KISTA 1» ACEI Baronul Koiuura prim plenipotențiar japonez Saio consilier de ambasadă japonez CEVA DESPRE TRAMVAIE De multe ori am primit plîngeri din partea publicului în potriva personalului de la tramvaie și, nea­părat, multe din aceste plîngeri erau întemeiate. Am avut și noi prilejul să con­statăm că unii încasatori nu sunt destul de urbani și publicul nu este respectat după cum trebue, însă aceste sunt cazuri foarte rari, regula­­ fiind că personalul este destul de disciplinat. Se întâmplă însă, de multe ori, cazuri contrarii, adică publicul nu este destul de cuviincios, adică u­­nele persoane abuzează și de răb­darea personalului da la tramvaie și de răbdarea celorlalți pasageri. Cu tot regretul trebue să spunem că mai ales unele doamne nu vor să se supună regulelor stabilite. Așa am văzut doamne care s’au urcat în tramvaie cu căței și n’au voit, nici în ruptul capului, să lase cîinii afară. Bună orî rea, această regulă există, prin urmare trebue respectată; totuși se găsesc persoane care se opun, deranjază pe ceilalți călători și se expun chiar la cuvinte neplăcute din partea conductorilor. Mai semnalăm un neajuns căruia cerem să i se pue capăt. Sunt doamne care țin să fie lăsate chiar la poarta locuinței lor; de multe ori faptul nu constitue un inconvenient, însă iată ce am constatat personal: pe o stradă oarecare o doamnă, care șade de pildă la No. 9, sună și vizitiul oprește, doamna scoboară și tram­­vaiul pornește din nou ; eî bine, a­­bia s’a desfăcut frîna și clopoțelul răsună iarăși. Căci doamna care șade la No. 11, adică alături, voește să scoboare la rînd­ul dumneaiei. Aceste piese și necontenite opriri, pe lîngă că enervează pasagerii și întîrzie cursa, dar sînt o tortură pen­tru bieții vizitii cari sînt nevoiți neîncetat să strîngă și să desfacă frîna, cit și pentru caii cari sînt a­­tît de des opriți și porniți în mod violent. Noi sîntem de părere ca să se pună capăt acestui neajuns în­po­triva căruia ar trebui să protesteze și societatea pentru protejarea ani­malelor. Ar trebui ca, alături de noi, și alături de publicul cel numeros și cuviincios, această societate să ceară ca direcția tramvvaielor să înfiin­țeze stațiuni unde să se oprească vagoanele care, sub nici un cuvînt, să nu mai fie oprite ori­unde. Așa se practică în străinătate și foarte bine se practică. Negreșit, stațiunile să fie cît mai dese pentru ca să nu cădem în alt neajuns, dar să nu mai rămîn toată lumea la discreția cîtor­­va persoane cari n'au nici destulă delicateță față de public, nici destulă umanitate față de conductori și de animale. Singurul remediu în­potriva a­­cestui neajuns este înființarea de stațiuni, căci la noi se găsesc în­totdeauna oameni raț nărăviți cari nu voesc să înțeleagă de dreapta judecată. Rugămintele afișate prin vagoane, pentru ca publicul să nu abuzeze de dreptul ce îl are de a opri tram- *30*5 SIS! waiul orî și unde, nu sunt luate în seamă; eî bine, dacă este așa, să se ia o măsură mai radicală, adică să să adopte a ceea ce există în toate părțile în străinătate. CRONICI VESELE De bună voie!» In actualul războiu­ am constatat că rușii le-au făcut pe toate de bună voie, și acuma tot de bunăvoie le fac pe toate. De un par examplu: Kuropatkin de bună voie s'a lăsat ca să fie bătut în vreo 18 bătălii. De câte ori japonezii îl flocuiau, ceva număru unu, în­totdeauna gazetele și telegramele ru­sești spuneau : „Aveți puțintică răbdare, mai așteptați nițel și veți vedea. Acuma așa e planul lui Europatkin ca să se re­tragă de bună voie!“ La Valanga corpul lui Stakelberg a fost zdrobit și a pierdut vreo 14 mii de oa­meni morți și răniți , dar presa rusofilă a obiectat numaidecît: „Patrusprezece mii de morți și răniți?! Se prea poate, însă așa am vrut noi! A fost de bună voie !“ La Țușima flota rusească a fost desfiin­țată în trei timpuri și cîteva mii de miș­cări. Credeți că rușii s’au declarat învinși? Ca de unde. Dovadă, amiralul deboga­­toff și cu toate cuirasatele sale, s’a pre­dat de bună voie. Acuma sau întrunit la New-York dele­gații ruși și japonezi spre a discuta con­dițiile pacei, dar știți care a fost întîia obiecțiune a rușilor ? Iat'o : Rusia a fost bătută, dar nu învinsă. (Tot rusul mai al dracului. Nota mea­. Dacă rușii au fost bătuți, este că așa au vrut, de bună voie, dacă s’au retras la Charcin, s’au retras de bună voie, iar a­­cuma dacă au venit la conferința pentru încheerea păcei, au venit de bună voie. Și la urma urmelor rușii au să cedeze la toate cerințele japonezilor tot de bună voie. De bună voie au să le dea Coreea, de bună voie au să le dea Sahhalinul, de bună voie au să le plătească despăgubi­rile de războiu și tot de bună voie au să iasă din Manciuria. Așa țară cu bunăvoință ca Rusia nu se mai află. Mikado Revolta Marinarilor de pe vapoarele T.­Severin și Iassi — Corespondență particulară — Rotterdam, Iulie 1905 Hrană proastă. — Marinari maltratați. Plîngerile.—Bătăile.— Ancheta la con­sulatul din Rotterdam.—Debarcarea. In numele umanită­ții și spre știința tuturor vă rugăm, să bine voiți a pu­blica în coloanele onoratului d-voastră ziar aceste rîndurî . E știut de toată lumea cît e de amă­­rîtă viața marinarilor cari îndurînd toate furtunele și capriciile naturii, plătesc adesea ori cu viața bucata lor de pîine dar dintre toate mizeriile ce suferim din partea comandanților abuzivi, sînt cele mai insuportabile. Cred de datoria mea să aduc la cunoștință viața de pe car­­cobetele romînești. Vasele se aprovizionează cu cele tre­buincioase pentru mîncare din Brăila sau­ Galați. Așa s’a întîmplat și cu noi. Și cum d. comandant nu mai dă pe la vas pînă în ziua plecărei, el habar nu are de cum și ce fel se face aprovizio­­narea oamenilor de punte și mașină, (marinari și fochiști), aprovizionare pe cit se poate de proastă calitate și ade­sea ori cu totul insuficientă. La plecarea vasului de comandant a fost încredințat că totul a aranjat în or­­dine pentru drum sau mai bine zis că s’a cumpărat pentru d. comandant și pentru ofițeri tot ce e mai bun, însăr­cinat cu această afacere de obicei, e chelnerul comandantului, care este o fostă ordonanță a d-sale. * Iată-ne în fine pe mare, trecem Bos­forul și în prima zi, pe mare Egee, inin­­oarea echipajului de la prinz­e infectă ; nimeni din echipaj nu putea să o mă­­nînce. Toți își blestemă soarta, cei mai îndrăzneți murmură, maestrul lemnar și șeful de echipaj, arată in numele tu­turor, mîncarea, ofițerului l-iu, Chiriac Gheorghiu, rugîndu-l să intervie; se constată că carnea din neglijență e îm­puțită și imposibil de gătit. Cu toate acestea seara se face încă o probă, se spală carnea și nu se gătește din nou­, dar în zadar, nimeni nu poate să o mă­­nînce. Numai galetă și ceaiul de seară sînt alimentele cu cari trebue să facem ser­viciu ziua și noaptea. Sa cercă să se facă din carne pastramă, dar totul fu în zadar. Atunci se dă vina pe bu­cătar, pe chelner, pe ajutorul de bucă­tar și totul intră în tăcere. — Să vă dau, zise atunci d. coman­dant, mezeluri. Dar ce mezeluri credeți că s’au dat... Iată fasolea veche și cartofii de toamnă eșiți la preț, g­ătite totdeauna cu apă. „Comanda e economie“, așa răspun­de bucătarul la observațiunile noastre, „așa-mî dă ordin cucoana și Marin chelnerul și așa fac și eu“. In zadar protestă, în zadar se duc marinarii la raport, zilnic, cu blidul in mină, nimeni nu vede, nimeni nu vrea să audă ! * Aproape de strîmtoarea Gibraltar d. * comandant chiamă pe șeful de echipaj și-î spune că ar acosta la Gibraltar ca să ia cale proaspătă, însă îl e frică să nu dea de bănuială că ar vinde marfă; îl însărcinează însă să spue oamenilor în numele lui că să rabde pînă la Rot­terdam, adică să se chinuiască bine in aceste 17 zile de drum și acolo pro­mite că are să dea mîncare îndestulă și 2 butoae cu bere, în fine „marea cu sarea“. Să nu credeți însă că la bord nu se găseau mai mult ca 25 gîște grase, multe găini și numeroși pui, cu cari ar fi putut să mai amelioreze în­tru câtva felul de traiü al marinarilor. Ajungem la Rotterdam. Primele două zile nu le dădu mîncare bunicică, dar carnea e tot proastă. Apoi treptat­­treptat se schimbă iar mîncarea, oa­menii trebuesc pregătiți pentru mare, un mic acont, libertatea în oraș cîteva ceasuri, fac ca să se uite trecutul, căci așa e romanul, el uită pe cei păcătoși. După două zile trimit pe șeful de e­­chipaj la comandant, pentru a cere be­rea promisă , i se răspunde prin chel­ner că bere­­a destulă în oraș! . De la acostarea vasului în port co­manda o avea ofițerul­­ de bord, un oarecare fost sergent-major în marina militară ; acesta a început imediat să facă miliție cu noi și a dat ordin ca nimeni absolut ,să nu mai iasă în oraș fără voia lui; cel care va îndrăzni va fi arestat și chiar bătut. „Ordinul a­­cesta nu se discută", așa strigă dînsul. Zis și făcut, chiar a doua zi bate pe doi candidați ; a patra zi bate pe timonierul, Nae Anghelescu, amendează pe timonierul, Ionescu Ștefan și pe maestrul lemnar Andrei Ionescu cu cîte 5 lei, pentru că au îndrăznit a se duce în oraș fără bilet de voo ; în fine face cu oamenii miliție. Dar cum și Filip Ion e ofițer al II-lea, nu se lasă mai pe jos decît camaradul său­ și în tot timpul absenței d-lui că­pitan înjură surugiește pe toți de pe bord. Trebue să spun că acest brav ofițer doarme la comandă în timpul de quart, așa că într’o noapte fiind de serviciu la capul Matapan, dacă timonierul de ser­­viciu nu avea prezența de spirit să pue clima, banda ar fi lovit prora în o co­rabie care venea spre noi, dar ce zic! De mai multe ori l’ati deșteptat timo­nierii din somn și chiar de comandant l'a prins în nenumărate ori. Va să zică, în loc să-i fie rușine, să tacă, din con­tra îi vine gustul să și bată. Așa, în­truna din seri, chemînd pe șeful de e­­chipaj, începe să-l înjure și punînd mina pe o havilă (o bucată de fer ci­lindrică) îl lovește cu ea în cap. Omul se apără, atunci ofițerul fuge la cano­nadă, și cum din întîmplare coman­dantul era la bord, se năpustuesc toți trei asupra lui, sub pretext că a bătut pe ofițerul. Se chiamă poliția și -1 în­chide in camera sa, sub motiv că e cap de revoltă și s’a speriat cucoana! * A doua zi maestrul lemnar cu toți marinarii cer explicații. Comandantul răspunde că așa ’i trebue : bai plecați! Din nou, peste un sfert de oră, se cere punerea în libertate pe o garan­ție solidară a marinarului. El e pus în libertate, dar imediat e trimis pe va­porul „Iaș” care nu află aci ; dus a­­colo fu păzit și la venirea comandan­tului, care se afla atunci dus în plim­bare cu sora și mama sa la Paris, urma să fie pus în fiare, trimis în țară și dat judecăței. Tot în aceiași zi, la prinz, mîncarea fiind foarte proastă, marinarii rapor­tează , li se răspunde : cui nu-i place să plece ! Atunci noi cei mai jos iscă­liți și cari ne luăm toată răspunderea, am făcut cauză comună. Imediat ne-am dus la d. comandant și delegatul nostru Andrei Ionescu expune faptul, cere des­lușiri asupra colegilor bătuți, cere să se aducă șeful de echipaj și îmbunătățirea hranei. Drept orice alt răspuns ne-au zis : hai plecați de aci! Atunci am spus hotărît: — Noi debarcăm, ne ducem la con­sulat, faceți ce vreți, numai să ne dați banii pe care vi i-am dat. La consulat facem­ cunoscut cazul , ne promite că se va ancheta a doua zi, însă în seara aceasta să dormim la bord. Am făcut întocmai și seara ne-am dus să dormim la bord. Ofițerul­­, îndată ce ne-a văzut, ne-a spus că nu avem voi să dormim aici; noi i-am spus că e ordinul consulatului, însă ne-a răspuns că are ordin de la comandant și nu poate face altfel. Ne-am strîns imediat bagajul în prezența ofițerilor și am pă­răsit bordul fără para­chioară în buzunar. A doua zi noi sîntem la consulat, vino și comandantul și începe ancheta. Consulatul cere explicații comandan­tului și delegatului nostru. Acesta a­­rată deslușit, cu regulamentul în mină, dreptul ce are fiecare om la hrană , se încercă o împăcare, dar e în zadar. A­­tunci consulatul văzînd că balanța drep­­tățea atîrnă de partea noastră, dădu or­din să nu să plătească, ne-am dus ime­diat la bord și ne-au plătit, afară de șeful de echipaj pe care îl credeau în­chis la vap­ lași, oprindu-ni-se 10 lei a­­menda mai sus zisă, ceea ce după regu­lament, la debarcare, nu este permis. In timpul cînd se făcea plata,comandan­tul a încercat ca să obție de la noî­ o adeve­rință prin care să poată dovedi că nu el e cauza debarcărei noastre, dar n’a reușit. Am plecat în oraș și ne-am întîlnit cu șeful de echipaj Valceau Dumitru de care avusesem grija de a-1 scăpa într’o barcă încă de cu seară. Entuzias­mat de devotamentul nostru, el ne-a declarat că dacă nu-1 scăpăm noi se a­­runcă în mare sau se sinucide decit să cadă în mîinile justiției noastre. Iată cauza debarcarei noastre : hrana zilnică fiind foarte proastă, cu toate că direcția plătește 1,20 lei pentru mari­nari și 1,75 pentru maestru și șef de echipaj. Atunci la ce atîta economie ? Ecoul răspunde: economiile sînt pentru plim­bările d-lor comandanți la Paris, Liège, Haga, Bruxelles, etc. A doua zi după debarcarea noastră, vaporul plecînd, am găsit rătăcind prin oraș, goi și flămînzi, pe cei doi candidați Emil Bessel și Alexandru de Ottenfeld. Eî ne-au spus că hainele le-a luat ofi­țerul I-in Chiriac, iar ei au fugit de frică să nu-i omoare în bătăi, i-am luat cu noi și trebue să avem grija lor. * După cum v’am arătat mai sus, va­porul lași fiind și el în port a doua zi după debarcarea noastră, ne-am po­menit cu vreo 7 inși focari și marinarii de la sus numitul vapor și nu au de­clarat că nici ei nu mai pot trăi cu mă­măligă și pește cu viermi. Un fochist anume Giubega, de loc din Galați, ne-a spus că pe drum fiind istoviți din cauza mîncărei proaste, nu a putut ridica mai multă presiune decît 3 kg, și el încă cu vreo doi au căzut leșinați din cauza muncei insuportabile și a răului tratament. S'au dus și ei la consulat cu coman­dantul lor, care în ajunul plecărei a venit de la Paris , pe la ora 12 ziua, a fost o bătălie cu poliția portului îna­intea consulatului român, apoi încă o­­dată I-am intilnit la ora 3 după masă și 4 din eî erau plătiți. Tocmai stînd de vorbă se prezentă un polițist și ii chemă la poliție , îi vedem Îndată luați pe sus, puși în un vaporaș și duși la bordul respectiv, avînd fiecare cito 2 polițiști. S­e­ zice că un schimb de telegrame a avut loc Intro­consulat și ministerul nostru, după care s’a ordonat aducerea cu forța la bord a celor ce au debarcat de pe vap. Iași. Ajunși acolo, Giubega a sărit de pe vapor în apă, vrînd mai bine să se înece decît să se întoarcă la serviciu, însă barca de poliție l’a salvat și ducîndu’l la bord el a fost pus ca și ceilalți în fiare. A venit apoi la mal ofițerul al II-lea a luat bagajele celor debarcați și ridi­­cînd ancora vaporul a plecat. Toată lumea comenta faptul pe so­coteala țărei și ziarul local Rotter­dami dhe­ Blat­a și publicația ediția de seară faptele petrecute la cele 2 vapoare ro­­mînești. Mai mulți marinari Incidentele din Giurgiă O ordonanță a prefectului Incontestabil, prefectul nostru are mult tact și toată lumea este încredin­țată că dacă d. Petrescu ar fi fost în oraș, Duminică 24 Iulie și Luni 25 Iu­lie, nu s’ar fi produs în orașul nostru incidentele regretabile ce țin spiritele afițate de o săptămînă și pe cari acum unii voesc a le specula. După satisfacțiunea dată sentimente­lor noastre naționale prin pedepsirea maiorului Orășeanu, al cărui ordin­ pre­cipitat a fost cauza de căpetenie a in­­dignațiunei generale și după ce s’a în­voit muzicilor militare să ciute în gră­dinile publice „Deșteaptă-te române“ d. prefect a dat o importantă ordonanță ce s'a afișat pe străzile orașului cu pri­vire la drapelele străine. Aci, în Giurgiu, era obiceiul că ori­cine voia a arbora Duminicele și săr­bătorile steagul sau național, fie pe la ferestre, fie pe la ușile prăvăliilor, fie chiar pe case, pe prăjini fixe și per­manente. La biserica grecească dease­­menea se ținea acest obiceiu. Pentru a preveni urmările grave ce ar fi putut avea arborarea drapelelor grecești in aceste momente, cînd toată suflarea romînească este indignată de mișeliile și asasinatele comise de an­­tarții greci din Macedonia, și mai ales indignată de purtarea, insolentă și pro­vocatoare a grecilor ce trăesc și se îm­bogățesc în țara noastră, iar pe de altă parte In interesul chiar al grecilor paci­nici din localitate, de prefect a oprit arborarea oricăror dr­apele străine, în afară de anumite circumstanțe. Dăm aci, în extenso, ordonanța prin care s'a luat această dispoziție. Dreptul de a arbora pe edificiile lor drapelul național este acordat unor a­­nu­mite autorități. In capitalele județelor aceste autori­­tități sunt: Prefectura, primăria și cazarmele re­gimentelor. Cetățenii nu pot arbora la ușile sau ferestrele caselor sau­ prăvăliilor lor dra­pelul național decit în zile de sărbători naționale sau în cazuri cu totul excep­ționale de bucurii sau doliuri naționale DIMINEAȚA AMANTE DE REGI­ N­ ~ Metresei® Iwî Franelse S —: Răspunsurile regelui.—Dezasperarea tinerei fete.—Vicleșugul regelui.— Speranța de grațiere.—Trădarea.— Regele cerînd Blanșei să vie noaptea la dânsul.­Sacrificiul Blan­șei. — Execuțiunea. — Capul lui Charles de Melun. — Ertare, Sire, ertați în­tocmai cum Christos a ertat pe dușmanii săi. — Dar știi tu care a fost crima co­misă de tatăl tau? Blanșa nu răspunse, izbucnind nu­mai in lacrimi. — Eî bine, rcină regele, am să ți-o spun eu. Charles de Melun, om de arme din compania amiralului Franței, a fa­vorizat fuga seniorului de Land de care răspundea cu capul lui. El nu și-a fă­cut clar datoria, și-a călcat credința de cavaler, așa că trebue să moară. La auzul acestor cuvinte implacabile planșa tresări; un fior îi trecu prin i­­nimă; ea simți că leșină. — Sire, murmură ea cu o voce înă­bușită, milă, ertare, căci n’a încetat niciodată să fie un servitor credincios al regelui. — Ia seamă, strigă regele, ia seamă, fată nebună, ca să nu’mî amintesc de îndrăzneala ce ai avut de a intra aci. Pleacă, dacă vrei să uit. Blanșa era zdrobită, ea plingea, fără a îndrăzni să ridice capul și fără a fi în stare să facă o mișcare. Regele se uită la dînsa. Era așa de frumoasă! Lacrimile ei, departe de a vătăma expresiunea ochi­lor, puteau ca niște mărgăritare stră­lucite, că le animă și mai mult. Candoarea sufletului ei se reflecta pe obrazul ei admirabil, căruia durerea a­­dăuga un nou farmec. In situațiunea aceasta, ea ar fi îndu­ioșat o piatră, dacă petrele ar fi putut s’o auză și s’o înțeleagă. Louis XI reflectă un moment, apoi, tîrîndu-se lîngă dînsa, ii ridică capul, și ca și cum ar fi fost mișcat de atîta durere : — Iubești dar mult pe tatăl tău? O întrebă el. •— O, dacă’l iubesc. El e singurul anume indicate de autorități. Străinii domiciliați in țară sunt îngă­duiți a arbora drapelele lor naționale în ziua consacrată ca sărbătoare națio­nală oficială a țărilor lor și aceasta nu­mai cu autorizația poliției respective. Orice drapel sau insigniă arborată in afară de cazurile de mai sus va fi des­crisă prin agenții poliției, mea sprijin, unica me­a speranță , acela care m’a crescut, care mi-a ținut locul de mamă, și care m’a mîngîiat din mica mea copilărie. O, dacă'l iubesc ! Sînt gata să mor, pentru dînsul! Grație, sire, grație! Sînt gata să’mî dau viața pen­tru dînsul. Vă ofer viața, vi-o dati, luați-o! — Nu, ai să trăeștî, zise] Louis XI luînd mina albă și grăsulie a tinerei fete în mîna lui lividă, ai să trăești Dacă vrei, tatăl tău 11'o să moară. Blanșa se ridică deodată. O rază de bucurie lumină deodată fața ei incintă­­toare. ■— Nu va muri dacă am să voesc, zise ea. O, vă mulțumesc, surs, vă mul­țumesc. Am avut dreptate să sper în clemența regală. Porunciți-mi gi am să fac tot ce o să vroiți pentru ca tatăl meu să fie grațiat. Hogele îi vorbi încet. — Astăzi seară, pe întunecate, ai să vii aci, tu aștept... Sărmana copilă, neprevăzînd, in ne­vinovăția eî cursa ce'i întindea viclea­nul rege, răspunse: — Am să vin. Rogsie o concediă surîzînd. — Ca vrea ? se întrebă dinsa, înde­­părtîndu-se de la castel. Ce are să’mî spun? Dar să facă cu mine ce o pofti; mîine tatăl meu o să fie liber. Louis XI și-a dat cuvîntul, îl va ține. A doua zi dimineața, o femee, înve­lită într’o manta neagră, cu capul pe jumătate ascuns, cobora încet treptele castelului. Mulțimea adunată la poarta castelu­lui, crezînd că e metresa obicinuită a regelui, începu s’o strige pe nume: Jeanne la Ribando. O voce domina însă zgomotul mulți­me!. Era aceea a călăului. Pe umori avea un topor enorm, iar în mîna dreaptă ținea un cap însîngerat. Era capul lui Charles de Melun, executat cu cîteva minute înainte, din ordinul direct al regelui, care promisese fetei— pe care în timpul nopței o dezonorase—­ că o să-l grațieze.­­Va urma' Idem Ultime informații . Camera de comerț din Capitală se va ocupa în prima ședință după vacanță de chestia tîrgului din Oltenița.­­Ministerul de interne a acordat un concediu de 15 zile d-lui Gh­. Bălănescu, inspector comunal din jud. Vlașca.­­ Directorul prefecturei de Neamțu, d. Th. Ivașcu, a fost autorizat să gireze afacerile prefecture­.­­In județul Ilfov, bvntie pe o scară întinsă tușea convulsivă. Astfel, la 24 iulie în comuna Slobo­­zia-Clinceni, erau 193 cazuri ; în Cătri­­nești 97 ; in Buda Prisicani 60 ; în Dră­­goești-Biții 53 ; în Maia 48 ; în Rădu­­lești 47 ; etc. In tot județul la această dată erau­ 807 bolnavi de tuse convulsivă , 25 de dizenterie, 1 de pojar, 3 de febră ti­foidă și 5 de scarlatină.­­In urma inspecțiilor făcute, d. dr.Jor­­leanu, medicul șef al Capitalei, a dove­dit că din brutăriile care funcționează in Capitală, numai 80 au autorizații, iar 34 na, iar din simiguriî 28 au au­torizații și 38 n’au. Cea mai mare parte din ele se gă­sesc într’o infecție de nedescris. D. dr. Orleanu va înainta zilele a­­cestea un raport d-luî primar, prin care îl roagă a închide toate brutăriile și simigeriile infecte sau cari n’au au­torizații de funcționare. © Ultima analiză asupra apei cu care se alimentează Capitala, făcută de d. dr. Vasilescu, chimistul comunei, a do­vedit că atît apa din conductele de la Bacu și Bragadiru, căci și cea de la fintîna Malm­aison, e aproape lipsită de bacterii. Nu s’au găsit decît 4—6 bacterii la c. m. cub de apă. Dela 20 Iulie pînă la 1 August me­dia zilnică a bacteriilor a fost de 17 la c. m. c.­­Consiliul de igienă al Capitalei va înainta zilele acestea un raport d-lux primar al Capitalei prin care-1 roagă a aduce abatoriului comunal următoarele îmbunătățiri: Să se introducă aparate frigorifere pentru buna întreținere a carnei. Să se ia măsuri ca in conformitate cu regulamentele în vigoare, vitele să fie tăiate în timpul zilei, iar nu in timpul nopței, cînd nu se poate face examenul lor sanitar. Să se înființeze un laborator unde me­dicii veterinari să examineze cărnurile. Să dispună a se construi un grajd unde vitele să fie întreținute timp de 24 ore înainte de t­era. Să se introducă un aparat pentru des­­trucțiunea cărnurilor bolnave cu ajuto­rul acidului sulfuric. Să se ia măsuri ca toate resturile a­­nimale și grăsimile, care provoacă un miros și o infecție de nedescris, să nu mai fie conservate în aleatoriu decit 2 zile la timpul v orei și opt zile în timpul crnei. © D. general Manu, ministru de răz­­boiu și ad-interim la interne s’a stabi­lit la Sinaia și nu va veni în Capitală de­cît Marțen, spre a lucra la ambele departamente.­­ Ministerul de războiți va trimete pe doui sublocotenenți de artilerie la Char­­lotenburg, în Germania, spre a urma cursurile școalei de artilerie și geniu din acea localitate.­­ Ministerul de războiu­ a primit un raport amănunțit asupra cazurilor de m­orvă ivite la caii regimentului 2 de artilerie. Raportul constată că de la 24 Iunie pînă la 1 August s-au ivit 4 cazuri de morvă. Caii bolnavi au fost împușcați. s­i Pescăriile exploatate în regie de către stat au produs 51.266 lei în a treia decadă din luna Iulie.­­ D­niî profesor dr L. Mrazec, G. Ali­­mănișteanu și Vintilă Bratianu, mem­brii comisiune­a însărcinată cu cerceta­rea terenurilor petrolifere ale statului, tqrm­ând însărcinarea ce au avut pen­tru expoziția din Liege, ’și-au rclnat lucrările în țară. © E probabil că d. Ion Lahovary, mi­nistru de externe ad-interim va sosi Vineri dimineața în Capitală, venind de la Sinaia, spre a reprezenta guver­nul la te­deiua­..i ce se va oficia cu o­­cazia aniversarei zilei de naștere a îm­păratului Frantz Iosef. • După chiar știrile oficiale ce s'au primit la autoritățile noastre, mitro­politul grec Joachim din vilactul Mo­­nastir nu e strein de nici una din atrocitățile comise de greci asupra romînilor macedoneni din acel vilaiet.­­ D. Al. Em. Lahovary, ministru al țărei la Constantinopol, a sosit ori în Capitală.­­ D-nii miniștri Ion Lahovary și M. Vlădescu au plecat ori la Sinaia. « Știri artistice. — Simbătă seara 6 August se va reprezenta in grădina Dacia, Bărbierul de Sevila, de către trupa d-lui Al. Moru. Reprezentația e pusă sub patronajul d-lui L­. Brătescu. FOIȚA ZIARULUI „D­IMINE­A­ȚA" — 14 — — Șoim, îl cunoașteți pe Selin ? — 11 cunosc și l’am ofensat cu cru­zime, tata mi-a spus că se va răzbuna și iată că nu s’a înșelat. Popoff înțelese im­ediat de ce s’a îm­bogățit de­odată Miller, prietenia lui pentru conte, cuvintele ce erau scrise pe actul cu care luase banii... Popoff era inteligent și energic și își zise că dacă l-ați atacat pe Lanin mei­ci nu va mai fi cruțat. Luă imediat o hotărâre energică : — Cred că vă înșelați, zise el, liniș­­tiți-vă, poate că eu voi­ fi de folos de b­in­conte. Cuvintele lui își făcură efectul. De vor veni jandarmii să ziceți că sînt un musafir, zise așezîndu-se pe un scaun mulul pericol, își punea zahăr în ceaia cînd ușa se deschise și Palkin apăru strigînd cu brutalitate : — Care dintre d-voastră e contesi Lanin ? Tatiana care nu fusese deprinsă să i se vorbească astfel uită toată suferința și răspunse cu mîndrie : — Cine îndrăznește a mi vorbi ast­fel ? Palkin se trînti într-un foton­ă rîzînd: — Ha, ba, demna soție a unui con­spirator ! Nu se vorbește așa cu un o­­fițer de jandarmi, care a arestat pe soț prinzînd­ i-l conspirînd contra țarului! Tatiana se aștepta la răspunsul a­­cesta, dar totuși tresări de spaimă. — Oh, Dumnezeule, e dar adevărat ? Dugary îl privea pe dînsul zîmbind i­­ronic. — Domnule jandarm, d-ta ai aerul că ai venit încoace pentru a face per­­cheziție și socot că te porți prea ne­cuviincios. — Palkin o privi, răspunzind pe a­­celași ton: — Ce e și asta ? Aha, vreo guver­nantă. Dar este celulă și pentru d-ta la temniță dacă nu poți tăcea. Te pu­tem transporta la graniță ca fiind mai plăcut... dar destul ! „Spune-mi ce cameră e alături, zise el către Tatiana care își recîștigase singele rece. — Vom­ răspunde cînd vei vorbi mai politicos, zisea ea. Palkin o privi amenințător. — Purtarea asta nu-țî folosește nici d-tale nici soțului. „Fă ce vrei! Hei, strigă el jandarmu­lui de la ușă, chiamă doi camarazi. — Vrei să uzezi de forță, exclamă Tatiana. — Nu, de­și am tot dreptul. Voi­ posta jandarmi pe la toate ușile. Zărindu-l pe Popoff, el exclamă din nou: — Dar ăsta cine mai e ? înainte de a-i răspunde contesa, Po­poff zise liniștit: — Mă numesc Popoff, sunt un mu­safir. Nu avuse timp să continue, căci jan­­darmiî­ Veniră și el le făcu semn să trea­că în camera de alături. Mîndra fomee se roși de indignare. — E budnarul meu acolo ! Palkin ridică din umeri fără a întoar­ce capul și dispăru după portiera de catifea lăsîndu­le cu Popoff sub supra­vegherea unui jandarm, care stătea in sala de mîncare. — D-nă contesă, șopti Popoff pe franțuzește trebue să vorbesc cu domnul conte Verenin, tatăl d-voastră. „Știu că aci nu se va găsi nimic și nici nu vă vor aresta, dar sunt convins că jandarmii nu se vor depărta. " Mi­ne desigur că va veni Șoim pentru a face și el o percheziție și el mă va recunoaș­te îndată. Ca să pot servi trebue să fiu liber. — Oh, D-zeuse, ce catastrofă ! Și el e nevinovat, nici o clipă nu poate fi acuzat! — Fără îndoială, zise Popoff, dar a­­cuzarea lui Selm e atot­puternică. Cu­raj ! Eu sper că îl vom­ putea scăpa pe d. canto. •—“Curaj am, răspunse Tatiana, sunt gata de luptă ! Te-ai putut convinge că nu mă înfricoșez lesne... Trebue să-l scap pe soțul meu sau voiü muri cu el, dar nu mă las insultată. Popoff se înclină cu respect. — Porunciți d-nă contesă, sunt gata a vă putea fi folosi­och­l îi straluceau de energia și hotă­rî­re. — Eu vă voiu scoate de aicea, da­­ți-mi brațul. Tatiana să ai curaj zise ea sărutind-o pe frunte pe amica eî, eu voiü veghea asupră-ți și mă voiu duce la împăratul pentru a-l salva pe soțul tau. „Să plecăm ! La brațul lui Popoff d-na Dugary plecă spre ușă, unde jandarmul o opri zicîndu-î nu e voe să plece. D-na Dugary nici nu-1 privi. .. Am dreptul să mă duc orî unde îmi place, deoarece nu-s supusă rusă. — Nu e voo zise jandarmul. D-na Dugaru păru ca nu-1 aude și jandarmul văzînd acea dama in toaletă pe gală care nu-i asculta amenințările, nu cuteză a­uza de forță. D-ie colonel! strigă el. — Ce este ? zise Palkin de pe pra­gul camerei vecine. Aba, guvernanta franceză... D-ră d-ta cauți bocanc cu orice preț ? D-na Dugary îi răspunse cu mîndrie. — Dă ordin să mă lase să ploc și te sfătuesc să fii mai politicos căci mă voiü plinge majestăței sale împăratului, eu sunt d-na Dugary de la legațiunea franceză. D-na Dugary era cumnată cu prie­tena împărătesei. Palkin își mușcă bu­zele. — Atunci se schimbă chestia. A«r­r­ySou­nnî jandarm să vă însoțească, îndată ce se va constata adevărul spuselor d­v. vom cere scuze legațiunei franceze. Re­gret că trebue să mă port astfel dar datoria mai întîî de toate. — Mi-e tot una, numai să plec de aicea. In orice caz d-ta ai trecut mar­ginile datoriei, d-la colonel. Nici o lege din lume nu poate îndreptăți purtarea d-tale față de dame Palkin se înclină politicos și zise a­­poi jandarmului : — Numai e nevoe să stai aci, ur­­meaz-o pe d-na și să n’o părăsești nici o clipă. — Porunciți d-le conte ! — D-nă acum puteți pleca, d-1 va r­ămîne aci. — Pardon, d. Popoff mă va însoți, căci nu pot umbla cu jandarmul după mine. D-1 a supus francez și va merge cu mine ! —­ D-nă privilegiile protecțiunei nu se resfrîng și asupra cetățenilor ruși, împăratul va alia totul. — Cum, mă amenințați pe mine cu împăratul ? exclamă d-na Dugary. Plec chiar acuma spre palatul de iarnă. Sol­­datul e adu-m­i o birjă. Palkin la rîndul sau zise soldatului. — Să-î urmărești pretutindeni. Vom­ lua și alte dispozițiuni. Apoi zise fran­­cezei, că poate să plece cu Popoff. D-na Dugary mai făcu un s mu de adio Tatianei, care aproape leșinată as­cultase scena din urmă. d-na Dugary plecară însoțiți de jandarm. Nu departe de palatul lui Lacin in­­tîlnir­ pe Selm într’o trăsură. Erau orele două și contele Verenin dormea adine, cind camerierul său îl trezi anunțîndu-l că o damă însoțită de secretarul d-lui Lauru și un jandarm au­ sosit. Bătu­nul somnoros intră în sa­on și găsi acolo pe d-na Dugary, Popoff și jandarmul la ușă. D na Dugary nu pu­tuse ajunge la împărăteasă la acea oră și alergase la Verenin care începu a plîn­­ge cu hohot auzind groaznica știre. El începu a-și sm­ulge părul strigînd : — Șoim se răzbună! Copiii mei,săr­manii mei copii ! Mă voiü arunca la pi­cioarele lui Șoim. Ginerile meu e nevi­novat ! Toată averea îmi voiu jertfi ca să-l scap din nenorocire. — Dacă excelența voastră nu va făriși, voiu lucra și cu, zise Popoff. Verenin îl privi mirat. — D-ta cine ești ? — Sunt secretarul contelui Vladimir și-i datoresc totul înainte de a intra în serviciul contelui mu lucrat în biroul lui Selm și posed o armă care nu e tocmai periculoasă în mina mea, dar. (Va urma)

Next