Dimineaţa, mai 1907 (Anul 4, nr. 1154-1183)

1907-05-01 / nr. 1154

i isiial IV.—.No- 1154 BANI TELEFOH­I PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV AGENTIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI 18, Strada Harageorgsufe­, 13 Telefon 3/4 Pentru Capitală No. 14/10 Provincie și Străinătate No. 12/40 -----.............. .............................— M *­ DIRECTOR CONST.­UIN­E un an : . . * 6 luni­­ . 3 luni . S . . . i Abonamente cu premii % ; Lei 20 ! *• ” I­o mt U-tou UsUL 19 OV BANI spre pa­s Apare zilnic la ora A dimineața cu ultimele știri ale nopței x I­iurourile ziarului Str. Sărindar 11 ASTAZI: 30 Aprilie (13 Maiti) 1907 lam.­p.wnAR Ortodox : Ap. Iacob. —Catolic : Servațiu. Răsăritul soarelui 4­53 m.—Apusul soarelui 7.31 a.m. . Berăria Imperială (str. Cîmpineanu). Teatru de varietăți pentru _ ___­­ familii. Debutul trupei de negri americani, a d-lui S. Bernardo, comic ro­mîn­, Henri Fohl, comic francez și a altor artiști. Intrarea liberă. Circul Sidon­: Mari reprezentații ale teatrului Gaumont.—Teatrul Bulevard : In fiecare seară Vivograf ameri­can. MaenofițH Autorități.— Toate autoritățile sunt deschise. • I'lSjtiturilor judecătorești deschise. —.Expoziții. ■ Judiciare.—Instanțele ______ . . . Da Ateneu expoziția de pictură „Tinerimea artistică“.—Grădini : Da Carpați orchestra Strauss.—Da Oppler muzică mi­litară.—La­ Oteteleșanu orchestra permanentă a ministerului instrucțiunei, sub conduce­­­ Da .Lutter­ide te­a d-lui D. Binicu­.­cm.— Da Sărindar orchestra Dinicu-Pitești. Candidații colegiului al III-lea. După răscoalele țărănești, mulți oameni politici au recunoscut ca tre­­bue să se sfirșească odată cu siste­mul ca în Cameră țărănimea să nu aibă reprezentanții ei direcți. Ase­menea părere am întîmpinat-o mai ales la liberali și de aceea era de așteptat ca la viitoarele alegeri să se stabilească pentru colegiul III-lea candidaturi țărănești. Acum matern în preajma alege­rilor și de c­­e timpul să se știe cari vor fi candidații guvernamentali » pentru colegiul țărănesc. Prea puține indicii sunt în acest sens. Știm de pildă că d. Spir­u Ha­ret, ministrul școalelor, candidează la colegiul III de Covurluiu. Mai știm că d. Jean Gr. Buca, inimosul și mult priceputul director general al băncilor populare a demisionat , spre a-șî pune'­'candidatura la cole­giul III de Vîlcea sau de Dorohoifi. Aceste două candidaturi sînt foarte nemerite pentru colegiul al III-lea întru­cit d-nii Haret și Duca s’au ocupat mult de nevoile țărănime­. Tot așa de nemerită va fi candi­datură­ d-lui C. Stere la colegiul III de Iași, căci d. Stere în timpul din urmă m­ai ales a studiat chestia ță­­­­rănească. Ce se va face Insă cu candida­turile de la celelalte județe ? Cine va candida din partea liberalilor Nu se știe pină­ acum, deși aceasta e o chestie de mare importantă , de foarte multă actualitate. Dacă ne-am conduce după faptul că d. Bianu candidază la colegiul III de Tecuciu, am ajunge la con­cluzia că guvernul ține la vechiul procedeu ca țărănimea să fie re­prezentată în Cameră tot de per­soane cari sunt streine de interesele și nevoile ei. O altă indicație ne lipsește. To­tuși se spune, fără a se fi luat însă vre-o hotărîre, că în județele unde răscoalele au­ avut un caracter mai acut, guvernul va căuta să susțină candidaturile unor țărani cu oare­care situație politică în localitate, sau candidaturile proprietarilor cari sa­u întocmirea învielilor agricole, s’au­ arâtat concilianți și au făcut înlesniri țăranilor. Cu­ despre conservatori, aceștia nici nu se gîndesc să respecte drep­turile țăranilor de a intra în parla­ment și ziarele respective au și pu­blicat articole prin cari se emite ideia ca la colegiul al treilea să candideze proprietari, cari cînd vor ajunge în parlament să-­șî susțină interesele, contra tendințelor refor­matoare ale guvernului liberal. De unde se vede că încălcarea drepturilor politice al țăranilor s’a transformat la conservatori într’un fel de drept politic pentru dînșiî. C. Dem. v VILA ACHILLEON Măreția Achileionului — Doliul etern al împărătesei Elisa­­­beta.­­ La dorul singurătatei.­ ­ O telegramă ne-a comunicat că împă­rătul Germaniei a cumpărat Achilleio­­nul, palatul pe care Elisabeta de Au­stria îl zidise la Corfu, pe marginea mării. Puțini cititori și-au­ dat seama, poate, de ironia istorică pe care o ascunde a­­cest fapt divers. Gălăgia care însoțește pe Wilhelm al II-lea, pe împăratul cel mai activ, care a smuls totul visului pentru a da totul acțiunea, va goni din palatul legendar, pe care împărăteasa Elisabeta îl ridica­se în dorința ei de a fugi de lume, fan­toma aceleia care a fost numită așa de cu bună dreptate „împărăteasa singură­tate­ “. N’a fost ascultată dorința tainică a a­­cestei femei, căreia i-a lipsit totul în via­ță, care venea să viseze subt umbra chi­paroșilor pe cari îi iubea atita și al că­ror vîrfuri întunecate făceau și mai stră­lucitor albul marmorei ce-i împodobea palatul. In locul mausoleului pe care ea îl voia, Achilleionul va deveni un han regal din care se va goni pînă și amin­tirea ei. Măreția Achille­iontüui In cartea pe care d-rul Christomanos, tînărul grec care a fost cititorul împă­rătesei Elisabeta de Austria, o consacră traiului ei pribeag, găsim o descriere a Achilleionului foarte evocatoare. „Palatul e zidit chiar în munte, spune autorul acestei cârți. Fațada lui întoar­să spre marea șosea, care, de la Corfu prin Gastari, duce la Benizze și dincolo de turni, prezintă trei etagii. Primul al­­cătuește un portic, susține pe niște co­­lane enorme o verandă largă și, de­oare­ce al doilea și al treilea etagiu sunt zi­dite mai în dos, la dreapta și la stingă verandei centrale, numită a „centauri­lor“, sunt două clădiri delicate în formă de loje. Elegantele coloane gemene ale acestor loje susțin și ele, în etajul al treilea, niște balcoane. „Cealaltă fațadă, întoarsă spre interio­rul insulei, se comp­une dintr’un singur etagiu, care dă asupra unei terase plan­tate cu copaci seculari. Un Hermes îna­ripat pare că stă gata să zboare de pe marginea extremă a balustradei peste pădurea de măslini. „O scară, împodobită cu statuele Vene­­rei, ale Arthemisei și unor frumoși ado­lescenți, conduce de la partere la tera­sele plantate de sus. Lungul șir de co­loane cari țin acoperișul sunt zugrăvite în partea lor inferioară cu roșu închis capetele lor sunt aurite și zugrăvite cu roș și cu albastru; corpul lor alb face un contrast admirabil cu peretele pom­­peian din fund pe care niște mari fresce evocă întregul elenism fabulos". Doliul etern al împărătesei Elisabeta In acest inventariu, pe lângă niște grădini cu trei terase și diferite picturi murale, se cuprinde și un tablou colosal „Triumful lui Achille“ în care Achille e reprezentat tărînd în jurul zidurilor Troiei cadavrul lui Hector. D. Christomanos notează cu privire la acest tablou unele observatiuni ale me­lancolicei proprietare a acestui palat. „Am consacrat palatul meu lui Ah­ile, a spus împărăteasa, pentru că el perso­nifică pentru mine frumusețea pămîntu­­lui și a oamenilor. Nl iubesc de aseme­nea pentru că era un gonaș de frunte El era puternic și sprinten și a dispre­țuit pe regi și toate tradițiile, a socotit ca nimic mulțimile omenești, bune ca să fie secerate de moarte ca niște spice de griü. El n’a ținut ca sfint, decît voin­ța lui proprie, n’a trăit decît pentru vi­surile lui și tristețea lui îî era mai pre­țioasă decît viața întreagă". Dacă unele fraze din nota de mai sus sunt prea crude, această din urmă e în gura prințesei ca un doliu etern. Dra­mele din Meyerling, din Queretara, din lacul Starberg, din bazarul carității din Paris, populau singurătățile ghidului ei cu fantome tragice. Poate că ea presimțea drama din Ge­­neva, care, după atîția membrii din fa­milia ei m­orți în chip violent, îl curmă și el viața prin stiletul unei brute. • In dorul sing­urătăței Intr un alt capitol din cartea sa, d. Christomanos dă următorul amănunt ca­racteristic asupra vieței sufletești a îm­părătesei: ■ or’­ In faptul zilei, m’am sculat, și fără să știu de ce, am urcat pe scara zeilor, pînă la terasa lui Hermes... De­odată zărit pe împărăteasă , rec­urî­n­­du-se ca o umbră printre coloanele al­bului palat. Surprins cu desăvîrșire că o găsesc acolo la ora aceea, vruia să mă retrag. Dar ea se apropia repede ca un înger negru care apără intrarea unui ram, și îmi spuse: „Sunt în­totdeauna aci mal înainte de răsăritul soarelui, ca sa vad cum totul se deșteaptă. Nu trebue sa mai vii pe aici la ora asta. E singura .Vilin Achillean, — Terassa tui Mercur W1 clipă cînd sînt cu totul singură“. Astfel, în viața ei rătăcitoare, în călă­toriile ei prin locurile cele mai sălbatici ale Europei, ea nu găsi cîteva clipe de repaos decit în acest Achilelen, populat de zei și unde măslinii argintii și chipa­roșii negri compuneau melancolii se­vere. Dar ea, se odihnea ca acele pasări, cari de-abia se așează pe vîrful unei stînci și pornesc în zbor, rotindu-se de-asupra mărei, fără a ști cu ce scop. Pentru această neorînduială de spirit, pentru dragostea ce a purtat lui Homer și pentru pasiunea ei arzătoare pentru poemele lui Heiner a căruia statue figu­rează în acest monumental palat,—pen­tru fatalitatea grozavă a traiului ei, Eli­­sabeta de Bavaria, ajunsă din întîm­pla­­re împărăteasa Austriei, va ademeni în­totdeauna pe poeți, pe amanți, pe senzi­tivi. Poate tocmai pentru­ că ea a fost împă­răteasă, pentru că a avut îndatoriri mari de principesă, existența ei a fost așa de zbuciumată, așa de plină de amărăciuni și de doliu­ și totuși—așa de frumoasă E o ironie tristă că melancolicul Achi­­leion va deveni reședința zgomotoasă de distracții a împăratului Wilhelm al II-lea. Eftenirea încălțămintei întrebuințarea pielei de epare. —In­dustriașii germani fac experiențe Rezultatul experiențelor. — Vom purta g­hete de piele de epare­­întrebuințarea pielei de epare Pielea de epare servește din vremuri uitate la diferite întrebuințări. Din ea se fac epoletele de ermelină, pe cari le poartă avocații, ea acopere blănurile și manșoanele de samur și vulpe, cu cari se mîndresc atîtea elegante, nu prea cu dare de mină. Dar pînă acum nu s’a gîndit nimeni să facă din ea ghete. Epurele e un animal așa de înșelător, că a devenit simbolul nestatorniciei: cum să te bizui pe pielea lui într’un serviciu, care cere un maxi­mum de siguranță? Industriașii g­ermani fac experiențe Se pare, totuși, că cei cari au judecat așa de rău­ pe bietul epure, n’au dreptate. Cel puțin, așa a fost­ părerea unui ma­re număr de industriași germani, cari, după gîndire multă, au ajuns să se în­trebe că de ce adică, la urma urmei, epu­­rele n’ar putea să dea încălțăminte moi și trainice întocmai ca și vițelul, căpri­oara sau cîinele de mare. Afacerea asta merită, în orice caz, să fie lămurită. Industriașii în chestiune, mai toți ori­ginari din Silesia, o localitate unde e­­puril mișună, au vrut să fie cu cugetul împăcat și au însărcinat o comisiune compusă din meseriași competent! în materie, să deschidă o anchetă și să procedeze la studiile și la experiențele necesare. Rezultatul experiențelor Rezultatele acestei anchete și a expe­riențelor făcute, au figurat în ultima ex­poziție agricolă din Breslau, unde au fă­cut mare senzație. Dovada a fost astfel făcută, că s’au pu­tut fabrica din piele de epure convena­bil tăbăcită, încălțăminte ireproșabile, care nu se lăsa intru nimic mai prejos de încălțămintele obicinuite. Unele ghete, lucrate din piele de epu­re, au­ fost purtate zilnic, timp de șase luni, de mai mulți oameni, cari le-au încercat de bunăvoe, apoi au fost prezen­tate comisiunea pentru a le controla. După aceea, ele au fost purtate încă șase luni de zile, fără întrerupere și nu­mai după această dublă încercare juriul s-a pronunțat. Concluziile nu puteau fi decit favora­bile : încălțămintele de epure ținuseră admirabil și nu se diformaseră mai mult decît încălțămintele date de cei mai buni cizmari, ca să servească drept probă comparativă. Vom purta g­hete de piele de epure Cauza pare deci pe deplin lămurită și nu va trece mult pînă să vedem cum ghe­­tele și pantofii lucrate din piei de epu­re, vor năvăli toate piețele comerciale. Fără îndoială, e de prisos să accentu­ăm importanța acestei curioase inova­ți­uni. Epurele e în așa de mare cîtățime, că în unele târi, cum e în Australia, unde oamenii nu știu­ ce să facă ca să se sca­pe de el, belșugul lui a devenit un ade­vărat­ flagel. Acest flagel însă devine un noroc nea­șteptat și poate că în curînd vom putea îmbrăca încălțăminte eftină. MUIsrcA • Sute de căruțași circulă grăbiți um­­plînd lățimea șoselei, dînd buzna unii într’alții. Ind­eeturile căruțelor trosnesc sub greutatea stînjenelor de lemne, zo­rul și înghesuiala cresc mereu, unii se duc, alții se întorc, roți de roți se agață, piști se izbesc, pocnete de bice răsună alături de strigăte de îmbărbătare ori blestemătoare, după inima cărăușului. — „Hi! bălan, hi! tăică“ strigă un bă­­trîn uscățiv și galben pocnind din bicift In aer ca să facă spaimă gloabelor. — „Hăis! blestemate, lovite-ar boala", se înrăește un altul, îmboldind boul în pîntecele-i supte. Toți par’că n’aud, nu văd, țintesc o poartă la care trebuesc s’ajungă cît mai iute. . Acolo se cîntăresc mărfurile sosite în gară. Privind activitatea înfrigurată a mun­citorului sărac, adăpostit de ger numai în rupturi de haine, convoiul de care zdrențuite, tîrîte de boi căzuți de obo­seală, și de foame, înglodați pînă la ge­nunchi în bulgări de noroiü uscat, cu grumaji, roși de jug, caii scheletizațî, schilozi, înhămați cu bucăți de funie, nod lingă nod, cai cu spinări și pulpe jupuite, răbdînd durerea unui nod ce-i roade rana sîngerîndă, o nesfîrșită milă îți tac ini­ma și înțelegi durerosul greu al muncei brute. ■k ¥ # Ceata mișună mereu înghesuită. Cel mai ager, cu vite mai odihnite, ajunge mai degrabă. Spre poartă suișul e greu, lunecos, ca­ii se opintesc, trăgînd greutăți peste pu­terile lor, se poticnesc, își sîngeră ge­nunchii, dar chirigiul e grăbit și nu se uită unde arde. Intîrzierea îl costă bani. Bice troznesc peste boturi fumegînde, peste ochi, cad vijelii peste coaste eșite în reliefuri și bietele animale cu picioa­rele zdrelite, se leagînă, se ridică, trag *5? ^­­ - " 'T­r~- .*» o *- > «*țf «ț din greu, cu o resemnare de înțelept; nici un țipăt, nici un suspin, un șchio­pătat dureros, un spin de vertebră eșit de sub piele, un șiroi de sînge închegat între coaste, un corn frînt, un ochi în scurs, sunt semnele mute în cari se ci­tește; adine psih­ologia acestor ap­ostoli ai suferinței, de cari nimeni n’are vreme să se ocupe. — „Asta la rînd!" Bivoli­­ greci trag liniștit și sigur, dar vreme nu e pentru mersul lor domol. Sub boldul dureros ce le străpunge reli­eful șoldurilor, se abat speriați izbind puternic oiștea în poartă. Căruța se­ în­țepenește deacurmezișul; din spate chi­rigii îndîrjițî zoresc. Stăpînul carului izbește vitele cu nemiluita, dar n’au pu­tere; la toate se înhamă oameni urnin­­du-le din loc. — „Altaa la rîîî Rid!" Și apoi alta și multe altele în zor ame­țitor; în toată zarva, trosnete de bice, chiote, încurcături de roți, certuri între căruțași, poticniri de vite. In urmă vin la rînd carele cu tutun, cu făină,... izvor nesfârșit, zorește în­­tr’una... ** * — Căruțele descărcate poposesc în lar­gul șoselei, vitele obosite răsuflă greu, vărsînd pe nări aburi groși, pe coamele cailor ,pe genele boilor, se prind flori de chiciură. Rănile rumegă, ochii li se închid a durere, fălcile încleștate de frig rumegă în sec, pe coastele deșirate pielea tremură sub arsura gerului. In fața circiumei căruțașii flămînzi iz­bind cu cizmele pămîntul, îmbucă pe repezeală codruri de pîine, pe cari de abia se vede o frîntură de pește ori un drob de brânză; mai suflă de cîteva ori în pumnii învinețiți și sar în căruțe, go­nind iarăși la muncă, și privindu-I barbari, nemiloși, în fu­ria brutală a muncei, în scăpărarea ge­rului acestei crude dimineți de iarnă, mă uimeau cu răbdarea și puterea lor, neîndreptățite să se nevoiască atît. Oh! și eu care mi-am blestemat de a­­tîtea ori soarta! Durerea vecinului face mai mult decît un sfătuitor. De vreme ce mulțimea suferă mai mult decît tine, fi mulțumit, mi-am zis, mi-am ridicat gulerul blănei și m’am dus pe urma lor. Socialiștii ruși în Danemarca O întrunire misterioasă Se comunică din Copenhaga că aproa­pe 200 de socialiști ruși au sosit zilele acestea în Copenhaga și așteptau sosirea a încă 100 sau 150 din Suedia. Șeful poliției a dat ordin socialiștilor ruși să părăsească îndată teritoriul da­nez, amenințîndu-i că în cazul contrariu îl va expulza. Ei au plecat atunci la Maimoe. Nu s’a putut ști’motivul pentru care se întru­ Pe de alta parte din Maimoe s’a comu­nicat că 120 de socialiști ruși, expulzați din Copenhaga și aproape vre­o 60 veniți din Stockholm, au sosit în Maimoe cu intențiunea de a cere guvernului danez autorizația de a merge prin Esbjerg în Englitera, unde vor să fie un congres. Poliția i-a oprit să fie întruniri la Mai­moe. Situația medicilor noștri Situația medicilor —Asociația medicilor.—Colegialitatea între medici.—Nevoia organizării — Rolul medicului este destul de im­portant și delicat, în același timp, față de binele obștesc, și de progresul țarei. Ca funcționar, ca profesionist, medicul este la dispoziția publicului în orice mo­ment, pentru el nefiind absolut nici o zi de repaus. Pe lingă multele greutăți ale datoriilor profesionale, medicul, adesea­ori înfruntă intemperiile atmosferice și pericolul infecțiilor, căzînd uneori vic­tima acestor datorii ale sale. Cine poate să înțeleagă și să aprecieze sbuciumul moral al medicului, care are de împă­cat conștiința sa, cu greutățile diferite­lor împrejurări ale îndatorirelor sale și să poată totdeodată satisface și pre­tențiile publicului care îl judecă pe me­dic nedrept și sub auspiciile relelor in­­spirațiuni pornite, cele mai adesea ori, dela așa zișii confrați? Situația medicilor Cu tot progresul cunoștințelor medi­cale, de care predicii noștri­ au dat stră­lucite dovezi, cu tot apostolatul și ab­negația pînă la sacrificiu, a medicului, nivelul moral și material al medicului, a rămas în raport invers cu nivelul inte­lectual. Ca salar, medicul e pus pe o treaptă mult mai joasă față de mulți funcți­­­onari publici cu titluri și cu o impor­tanță mult inferioară medicului, care are și datoria de a sacrifica o bună parte din modestul sau salar, pentru revistele de carc­are necesitate, pentru a se ține în curent cu progresele științei medicale. Ca parte morală, cine nu știe cît de puțin se interesează puternicii zilei de vocile autorizate ale distinșilor medici din capul diferitelor institutioni sanitare? Ca funcționar medical e pus sub tutela Eforielor, a Epitropielor, unde conside­rațiile politice dau tonul și a administra­ției exceptînd pe cea sanitară, ca pre­fect, primar, inspector comunal etc., cu alte cuvinte, a opUst mai șubred aparat din organismul statului, unde nici o umbră din progresele civilizației n’a pătruns în­că. Sub auspicii atît de neno­rocite, se poate înțelege cît de anevo­ioasă este sarcina m­edicului, care obi­cinuit, pe lîngă greutățile datoriilor, are de luptat și cu mizeriile de tot soiul ale administrației. Asociația medicilor Ca cel mai puternic scut de apărare a medicului oropsit, și obijduit, s’a ridicat Asociația Generală a Medicilor din țară, cu frumoasele principii în­scrise în fruntea statutelor. Cu cît entusiasm am alergat toți me­dicii, mai ales aceia caii eram plini de amărăciunele și veninul necolegialităței și al mizeriilor administrației, așteptin­­du-ne, la primul congres, să vedem mă­car începutul, primele jaloane din cîm­­­­pul colegialitate! și a drepturilor mem­brilor Asociației, după cum glăsuiau­ sta­tutele! Cu altă decepție însă ne-am în­tors de la acel congres, unde s’au trecut cele 3 zile cu banalități de birou, cu o disertație de cîteva ore asupra unei chestii medicale și cu alegerea noului comitet. In zadar am strigat că ceea ce trebue să ne preocupe în primul rînd este îndrumarea spre realizarea puncte­lor din programul asociației. Un regu­lament—ucaz­—al adunării,­­făcut de co­mitetul central, interzicea orice discuție cu caracter personal, ca și cum ai putea să vorbești de mizeriile medicilor, fără să amintești de autorii mizeriilor cari, în cea mai mare parte a cazurilor, din nenorocire, sunt însuși scumpii noștri­ confrați! Programul representației era executat. Cortina se lăsase în jos, iar pentru a se mai înblînzi amărăciunea decepțiilor și a se mai amăgi iluziile vre­unui confrate plin de stoicism, s’a avut grijă a se înjghieba și un banchet, producînd efectul focului bengal de la finele spectacolelor. Asemenea repre­zentații se repetă regulat, de un însem­nat număr de ani, fără mari variații de program, cu mici schimbări de de­coruri, fără să ne putem mîngîia cu ilu­zia că am fi progresat cu un pas pe cîm­­pul colegialitate! și al demnitate!. Colegialitatea medicilor Situația morală și materială a medi­cului cu nimica nu s’a ameliorat, do­vezile de colegialitate intre medici se ci­tesc și se văd la fiecare pas: intrigi, con­flicte, persecuții violente, critici ne­demne etc. Să ne mai mirăm de această psih­ologie a confraților? Dar cine nu știe că de pe băncile Universitate!, o­­dată cu învățămîntul medical, am îm­prumutat fatalmente și sentimentele de fraternitate pe cari ni le-au­ infiltrat pro­fesorii, cind făceau spirite pe socoteala colegilor lor, la cari elevii trebuiau să țină recordul, sub pedeapsa de a cădea iu disgrația șefului? Cine nu știe că elevul trebue să fie u­­cenicul cel mai supus al șefului; să îm­părtășească toate credințele, toate sen­timentele și aprecierile șefului? î Sentimentele de colegialitate dintre profesori s’au manifestat cu destul zgo­mot și în adunările Asociației, unde maiștrii erau aproape să se înviere. Și ca dovadă de efectele banchetelor pentru cultivarea colegialitate­ e destul să ci­tez faptul fraternizărea a 2 șefi, de cu­loare politică diferită, sub impresia en­­tusiasmului banchetului, pentru ca a doua zi în ședința adunare­ să se atace cu o violență și mai mare. Sub aus­piciile unor așa sublime principii, se în­­prin­le cum, în cîmpul spinos al activita­te!, medicul, în loc de a găsi un tova­răș sincer și demn de muncă în confra­tele sau, în cea mai mare parte a cazu­rilor, din nenorocire, nu găsește decît pe cel mai primejdios adversar și defăimă­tor. Să ne spal plîngem de discreditul și decadența prestigiului medical? Dar cine poate fi mai vinovat de acest fapt decît însuși medicul, care„ adesea orî, din egoism,,din orgoliu, din spirit de a cuceri situații la pari rivnește, mai cur­înd decit, i-ar permite apti­t­u­din­ele și împrejurările, adesea ori, din conside­rațiile de mai sus, se coboară dela înăl­țimea misiune! și a demnitatea lui, pen­tru a se face călăul confratelui său. Pe aită vreme, dela profesorul universitar, pînă la medicul de plasă, va domni a­­ceeași lipsă de colegialitate și de demni­tate, să nu ne facem mari iluzii de A­­sociație, să nu ne așteptăm la ridicarea nivelului moral și material al medicu­lui. Pentru marea și dificila operație a asanare­, din punct de­ vedere sanitar, se cere condiția indispensabilă a ori­că­rei operații, dezinfectarea noastră în­sine, a medicului operator, de microbii invidiei și a necolegialităței. De la cel mai celebru maestru, pînă la cel mai modest practician, să formăm un lanț neîntrerupt, de puteri unite, fine asociate și armonizate pentru opera măreață a asanărei. Atunci numai vom putea obține ma­ximul efectelor și rezultatelor splen­dide în cîmpul activităței noastre, pentru prestigiul nostru, pentru binele omeni­re­ și pentru progresul țărei întregi. Nevoia organizare! Se cere însă, pentru acest scop, întoc­mirea unei organizații mai raționale, și mai potrivit cerințelor timpului, a în­­tregei armate sanitare, schimbîndu-se cu desăvîrșire vechea lege sanitar­ă, care nu mai corespunde stărei actuale de lu­cruri. Principiul autonomiei serviciului sanitar trebue să figureze în fruntea mo­dificărilor din noua lege sanitară. In administrația centrală sanitară să fi­gureze numai profesorii și medicii din Capitală, dar cel puțin este un medic din toate categoriile funcțiunilor me­dicale, după cum se face în corpul di­dactic. E peste putință ca o celebritate medicală care nu s’a deplasat decît a­­rare­ori din Capitală, să poată cunoaște neajunsurile și cerințele serviciilor me­dicale, din întreaga țară. Numai acel care are practica lucruri­lor, poate să cunoască mecanismul func­țiunei medicale respective. Numai a­­tunci va fi o bună conducere a serviciu­lui sanitar, cînd ea va fi îndeplinită de medici apți, experimentați, destoinici. Controlul să se facă de către membrii consiliului sanitar, după cum se obici­­nuise odinioară, pentru a se pune ca­păt personalităților și luptelor politice. Intr’un număr viitor voiu vorbi despre rostul medicilor la județe, despre acti­vitatea asociației medicale și voiu arăta ce a avut de suferit un medic din cauza relelor de mai sus. Dr. Bocescu Medicul spitalului Ștefanești-Botoșavă Instrucția obligatorie in China Ministerul de învățămînt chinez (hiu­­pu), a decis în principiu obligația învă­­țămîntului primar pentru copiii mai mari de 10 ani. Sistemul va fi aplicat mai întîitt la Peteili. El prevede o școală primară pen­tru fiecare sat de 50 de familii cu un minimum de patruzeci de copii. Părinții cari în termen de un an nu se vor su­pune legel, vor fi obiectul unor anumite penalități. Guvernul va libera titluri onorifice și privilegii nobiliare particularilor, cari vor fonda zece școli primare putînd să dea instrucție la 500 de elevi. Studiile vor dura doi ani, iar după un examen se va libera un certificat de ab­solvire a lor. Aceste măsuri vor fi puse curînd în e­­xecutare. Ultima oră iotegrafică De la Ca­d­­aștri din Paris, tata, BA,­­taa și Mofia Judecarea unui proces politic Sofia, 28 Aprilie.—La 15 Mai se va jude­ca procesul asasinilor primului ministru bulgar Ptcov, de către tri­bunalul militar, instituit acum cîte­va zile. La proces va asista ca mar­tor și generalul Savov, actualul mi­nistru de război­, ca martor. Jude­cătorul de instrucție Silverk­ov, care a instruit întreaga afacere, se va în­toarce zilele acestea din Vidin, spre a preda dosarul afacerei, procuro­rului militar. Se spus consfătuirei social-demo­­craților ruși pe teritoriu străin Londra, 28 Aprilie.—Socialiștii de­mocrați ruși cari au bătut în zadar pe la porțile diferitelor state, cum e Danemarca, Suedia, Norvegia—ca să li se îngăduie să fie un congres—se află actualmente pe teritorii engle­zesc. Se afirmă că scopul consfătuire­­lor e de a preciza consecințele apro­piere! care s’a efectuat în Dumă în­tre guvern și constituționali! demo­crat!. Moderați! devenind stăpîn! pe situație ar reduce la neputință ex­trema stingă. Or, lucrul acesta nu vor să tolereze social-democrații. Procesul ziarului „Balcansca Tribuna“ Sofia, 28 Aprilie.—Astăzi a venit în fața Curtei de apel procesul zia­rului „Balcansca Tribuna“ pentru articolele încriminate „Principele și Poporul“ și pentru caricatura „Săr­­barea populară“. Redactorul respon­­sabil Andreev, a divulgat ca autor­ al articolului pe d-l Str. Chermed­ev și pe caricaturistul I. Slavov. Curtea a ordonat citarea acestora. Englezii jandarmi­strel Belgrad, 28 Aprilie. Guvernul lo­cal a angajat 50 de engleji, pe cari i-a îmbrăcat în uniformă de jan­darmi sîrbi, pentru paza pavilionu­lui sîrb, de la expoziția balcanică din Londra. Protestul tinerilor muntenegreni Cetinge, 28 Aprilie.­Guvernul a primit telegramă de protestare din partea tinerilor munte­negreni, care studiază în Petesburg. El este acuzat că a provocat desordine și vărsări de sînge, fără a lua măsuri preven­tive. Patriarhul și curtea regală romînă Constantinopole, 28 Aprilie. — In legătură cu tratativele pentru apla­narea conflictului rom­îno-grec,­­pa­triarhul pentru întâia oară, după doi ani aproape, a pomenit în biserică în ziua de Paște, pe regele și regina și întreaga familie regală din Romînia. Faptul se comentează mult în cercu­rile politice. Chestia clericală în Italia Roma, 28 Aprilie.—Cabinetul Gio­­litti con­tinuă a fi atacat cu violență de către presa liberală și socialistă fiind­că a încuviințat să se facă ono­rurile militare nouilor cardinali și în special cardinalului Lorenzelli, din Lucques. Faptul acesta pare că justifică bănuiala că există o legătu­ră între guvern și papalitatea. Socie­tatea anticlericală e cu atît mai în­­dîrjită cu cît vede în această apro­piere o tentativă de a reda bisericei romane din Italia forța pe care a pierdut’o în Franța. Guvernul va fi interpelat în această privință în Ca­mera deputaților. Și dezbaterile vor fi interesante, căci vor face ca minis­terul Giolitti să declare neted dacă e pe cale să îndeplinească o reconci­­liar cu Vaticanul și în ce proporție acest „pas îndărăt“ va trebui să se efectueze. Evenimentele politice din Anglia Londra. 28 Aprilie—Nintent nu a fost surprins de graba cu care s'a votat proectul de lege privitor la ,,jumătate autonomie“ irlandeză de către Camera Comunelor. La discu­ția pe articole, minoritatea conser­vatoare își rezervă manifestarea cu îndărătnicie a opoziției sale. In tot cazul în Camera Comunelor opoziția aceasta va fi numai de formă, căci proectul acesta va obține o majori­tate de voturi, covîrșitoare. Lucrul acesta e asigurat. —De abea în Camera lorzilor legea vă da peste rezistente decisive. — Și e sigur că majoritatea reacțio­nară din această înaltă adunare va respinge proectul, și va furniza ast­fel o nouă armă partizanilor refor­mei acestei Camere aristocratice, ostilă ori­cărei evoluțiuni. Gravele consecințe ale grevei lu­­crătorilor de la dosuri din NeW­ York New­ York, 28 Aprilie.­Greva lu­crătorilor de la docuri din orașul nostru pare că va paraliza întrea­ga navigațiune pe Atlantica. Aproape toate companiile de na­vigațiune din Europa au suferit pa­gube colosale. Eri, 150 de greviști au respins 40 de lucrători nesindicat! care voiau să se apropie de cheiul White Star. Asasinarea unui anarh­ist deținut Minse, 28 Aprilie.­ Trei deținuți din închisoarea locală, spărgînd ușa carcerei lor, au­ rănit cu 7 lovituri de cuțit pe santinela care păzea ca­mera anarhistului Catovski, au pă­truns la acesta și Vaü ucis. Motivul acestui act fioros e necunoscut. ^ Sfîrșitul grevei din Baku Baku, 28 Aprilie.—Greva lucratoo­rilor și a echipagiilor de pe vapoa­­rele și șlepurile din localitate s’a terminat. ’ —!­Rănirea unui ofițer . *•­ Kiev, 28 Aprilie.—Doi necunos­cuți s’au introdus în administrația comandamentului din localitate un­de au tras un foc de revolver asupra ofițerului însărcinat cu casieriea, furîndu-i suma de 12,000 ruble. O­­fițerul a tras cite­va gloanțe, dar n’a atins pe nici unul din agresori, cari au fugit, scăpînd de urmăririle poliției, •—■ — —— — — — Profesorii universitari pensionari Sofia, 28 Aprilie.­—O parte din profesorii universitari, care după închiderea universitatei locale, ră­măseseră fără catedră, au fost scoși la pensie din oficiu: profesorul D. A­­gura, pentru 31 ani de profesorat­, cu 4.000 le! pensiune anuală; d-r B. Tenov, pentru 18 ani jum., cu 2662­ lei anual; Gh. N. Zlatarski, pentru 26 ani jum., cu 4,000 lei; d-r A. Gheorgov, cu 2948 lei și P.T. Baha­­­retiev cu 2491 lei anual, pentru 16 ani jum. serviți, v­­» Relațiunile luros-bulgare v Sofia, 28 Aprilie.—An .sosit în lo­calitate agentul diplomatic al Bul­gariei la Constantinopole, d-l Ghe­­șov și delegatul bulgar Coșev, pentru a cere lămuriri ministrulu­i respec­tiv, relativ la neînțelegerile,ce s’au­ ivit pentru încheerea convențiunei comerciale cu Turcia. Din această cauză tratativele au fost întrerupte, urmînd ca ele să fie reluate din nou cu delegații turci, după lămuririle și ins­truc­țiunele ce vor primi dele­gații bulgari. «* Congresul sindicaliștilor bulgari Sofia, 28 Aprilie.—Eli s’a deschis congresul sindicaliștilor din țară. S’au discutat în principiu rigorila legei față de greve, și dreptul de în­trunire. In urmă s’a votat o moțiune, prin care congresul protestează în­potriva tuturor partidelor politice, cari n’au luat apărarea clasei munci­toare.1 Congresul apelează la popo­rul bulgar să sprijine acțiunea sin­­dicatelor, pentru dobîndirea legilor sociale în țară. Monument comemorativ al Exar Me­ Sofia, 28 Aprilie.—Consiliul de miniștrii a votat­­ crearea unui fond de 250.000 lei pentru ridicarea unui monument comemorativ al Exarhiei. Fondul se va compune din înscrie­rea în bugetul general a sumei de 25.000 lei anual, până la complecta­­rea sumei respective. Expoziția avicolă din Bulgaria Sofia, 28 Aprilie.—Eli s’a tras lo­teria expoziției avicole din localitate. Câștigătorilor li s’au împărțit găini și ouă, în valoare de 500 lei. , Pitirile, ploaia și iuțeala molurilor Un memoriu al d­-lul 1 St. Murat. 1. Studiile și cercetările științifice seri­­­oase sunt încă rare în țara noastră. O ra­mură a științei, care a luat mai mare a­­vînt la noi a fost medicina, celelalte științe însă nu prea au avut norocul pt­­nă acum să fie în de­ajuns cercetate. In special, In ramura astronomiei și a meteorologiei s-a scris foarte puțin și mai cu seamă în ce privește astronomia. Meteorologia a avut m­ai mult noroc; d-nii Hepites și Murat sunt singurii, cari au­ publicat diferite memorii meteorolo­gice. E drept că acești două savanți se aflau și în măsură de a se putea ocupa cu chestiunile meteorologice, ca condu­cători al institutului meteorologic. Savanții la noi sînt însă mult mai pu­țin prețuiți, de­cît artiștii bunăoară , drept că savanții nu se exhibează pu­blicului, ei se mulțumesc să dea păturel curte rezultatul cercetărilor lor, cerce­tări de ani de zile, rezumate în cîte un­ Simplu volum, sau chiar într’o broșură. D. I. St. Murat, s’a ocupat în special, după cît știm de o chestie foarte delicată întru cîtva meteorologică, chestiunea magnetismului. D-sa își făcuse chiar o specialitate. In ultimul timp, afară de alte memorii, d. Murat a publicat un interesant memoriu asupra influenței pădurei, asupra vînturilor, ca rezultat al experiențelor făcute la stațiunea a­­­nemometrică de la Ghimpați (Ialomița). După d. Murat, pădurile sau lipsa de păduri, nu au­ nici o influență asupra modificarea climei. D-sa studiind chestiunea aceasta, a găsit că pădurile nu domolesc de loc vînturile, după cum se afirmă. Se știe pe de altă parte, că sînt unii savanți, cari afirmă că pădurile, nu numai că domolesc vînturile, dar poate să le facă să și înceteze. Pentru a rezolva chestiunea aceasta, a făcut de Murat îndelungate experiențe la stațiunea anomometrică de la Ghim­pați (Ialomița). D-sa a găsit că pădurile pot să domo­lească vîntul întru cîtva în apropierea lor, dar că dincolo de pădure, vîntul îșî reia viteza pe care o avea la început. Tot cu această ocaziune, d. Murat a făcut constatarea foarte importantă pen­tru agricultorii din țara­­ noastră, că pă­durea nu atrage, după cum se sermea mai înainte, precipitați n­oile atmosferi­ce. Despăduririle nu aduc deci secetele,­ după cum se credea pînă acum. ’ , : vca. ■ -I La 15 Septembrie viitor: TRAGEREA PREMIILOR „DIMINETEI ” ESEU

Next