Dimineaţa, septembrie 1910 (Anul 7, nr. 2335-2364)

1910-09-15 / nr. 2349

Y r < < « ♦ I * f­I » iiiiL1!. • ii, — Nb. PUBLICITATEA: CON­EDATĂ EXCLUSIV­Ă, Agenției de Publicitate­­ CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgeviei, 18.—Telefon 3/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Miercuri 15 Septembriu .... DIRECTOR CONS­T. M­ILLE Abilijärfieott’« VW­ Direcția si Redacția: cu kis sa­u— M­M -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚĂ CU CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN TOATĂ LDMW 1*1 HK industria noastră petroliferă — Asupra unui studiu critic al d-lui Gogu Ștefănescu — --------­ Ultima mișcare a petroliști­lor a pus din nou în discutiu­­ne situatiunea industriei noas­tre petrolifere. Cu acest prilej ni se pare de m­ultă actualitate un scurt stu­­diu critic-documentar asupra cauzelor care discreditează in­dus­ria de petrol romînească, studiu nu de mult publicat și datorit d-lui Gogu Ștefănescu din Cîmpina, unul dintre ma­rii noștri industriași de petrol, bine cunoscut în lumea indus­triei petrolifere și din țară și de peste hotare. In studiul acesta se spun multe adevăruri și poate ade­văruri crude cu privire la acei cari, indiferend de mijloacele întrebuințate, caută să discre­diteze, cu sau fără rele i­nten­­țiuni, bogățiile petrolifere ale solului romînesc, bogății valo­rificate mai cu osebire din ulti­mii șapte ori opt ani cel mult. Nu știm cum va fi fost pri­mit acest studiu de către cei interesați, de către cei vizat! prin criticele d-lui Gogu Ștefă­nescu. Adevărul este, însă, că e un studiu care prezintă tot interesul pentru cei ce vor să-și dea seama de cauzele cari, în bună parte, contribuesc în chip direct la discreditarea in­dustriei de petrol romînească, cauze prea mult bogate în ur­mări dăunătoare , in­dusttriei noastre petrolifere. Analizînd, deci, de-o­potri­vă, cauze și efecte, autorul a­­cestui studiu critic documen­tar închee cu o serie de con­­cluziuni, cari înseamnă ,solu­­țiune pentru remediarea stărei rele de lucruri, în contra că­reia dă alarma, zugrăvind-o în culori, cari, bine­înțeles, nu­­ vor fi pe placul celor mai mulți­ In studiul d-sale, d. Gogu Ștefănescu face de la început o constatare, pe care o prezintă ca pe un adevăr necontestat al realitatei lucrurilor: „pămin­­turile noastre conțin și canti­tăți enorme de petrol și­ foarte la suprafață“. Date fiind, prin urmare, a­­ceste condițiuni determinante de calitate și cantitate a petro­lului, precum și adîncimea mi­nimă la care se găsește, auto­rul vede în ele motive mai mult cari să atrag capitalurile străine în exploatarea terenu­rilor noastre petrolifere. Pierind de la acest adevăr, d-sa se întreabă, și cari ar mai fi atunci condiț­iunile la cari ar trebui să corespundem ca să atragem capitalurile străi­ne în industria noastră petro­liferă? La această întrebare, marele industriaș de la Cîmpina răs­punde cu o altă constatare: de­și avem petrol mult, de cali­tate superioară și la suprafa­ță, lucrători buni și situațiune geografică admirabilă, cu toa­te acestea cele mai multe socie­tăți de petrol de la noi fac afa­ceri dacă nu dezastruoase, dar mediocre. De aci înainte începe partea cea mai interesantă a studiu­lui. Constatînd, după cum se vede, efectele în primul rînd, d. Gogu Ștefănescu pornește în cercetarea cauzelor. O primă cauză explicativă a afacerilor mediocre pe care le fac societățile petrolifere la noi, d-sa o vede în însuși chi­pul de a se constitui al acestor societăți, cari, în marea majo­ritate a cazurilor, prezintă o disproporție surprinzătoare în­tre capitalul inițial și cel social, disproporție care, în chip fa­tal, duce la rezultate mediocre în cazul cel mai fericit. Continuînd studiul, d. Gogu Ștefănescu face cîteva consta­tări asupra modului cum sun­tem­ văzuți în străinătate, nu uită, în acelaș timp nici să se ocupe de recrutarea personalu­lui conducător al societăților petrolifere și atingînd și ches­tiunea interesantă a consiliilor de administrație, în care vede iarăși o cauză a răului, trece la capitolul­­ final, asupra că­ruia va trebui să insistăm în chip mai deosebit. " •" Modul cum sîntem repre­zentați în străinătate ca­ stat, și mai ales comercialmente, for­mează obiectul discuțiunea din această parte ultimă a studiu­lui d-lui Gogu Ștefănescu, și, bine­înțeles, tot cu titlul din cauză explicativă a rezultate­lor lor mediocre, pe cari le-au obținut pînă acum societățile petrolifere în exploatarea bo­gățiilor solului romînesc. După părerea distinsului ma­re industriaș de la Cîmpina, chipul cum sîntem reprezen­tați în străinătate e pur și sim­plu scandalos, pentru că atît miniștrii noștri plenipotențiari ca și consulii comerciali, foar­te puțin în Curind cu starea industrială și comercială a ța­rei, nu fac nimic ca să risi­pească atmosfera defavorabilă ce ni se creiază în străinătate prin criticele râu­voitoare a celor ce nu ne cunosc. Diplomația noastră constitu­ind mai mult un apanagiu, continuă a avea un rol înve­chit, un rol de paradă, care nu numai ,că nu aduce­­ nici un serviciu tarei, dar o deservesc în interesele ei cele mai de că­petenie. Drept încheere a studiului d-sale critic, d. Gogu Ștefănes­cu mai pune în evidență atitu­dinea dăunătoare a camerilor noastre de comerț, cari, în ve­rificarea aporturilor sociale a­­le societăților petrolifere, se mărginesc să facă numai ofi­­ciu de înregistrare. Acesta e, în scurt rezumat, interesantul studiu critic do­cumentar de curând publicat, studiu interesant și prin ade­vărurile dureroase­.ce constată și prin forma în care sunt spu­se adevărurile acestea. ALEX. MAVRODI Accidentul de tren din Brăila BRAILA, 13 Septembrie.— Tre­nul accelerat care trebuia să so­sească ori dimineață la orele 5 și jumătate a Intrat în gară cu o întârziere de două ore din cauza unui accident Întâmplat în­ gara Albești.­ In apropiere de această gară trenul a izbit o­ mașină de tree­­rat care traversa linia ferată. Massima a fost aproape cu totul distrusă, iar trenul a suferit mari stricăciuni.—Verno. Statua lui Cuza O scrisoare a d-lui Cane . D. N. Gane, primarul orașului Iași, a adresat d-lui Ghica-Delemi, președintele comitetului pentru statuia lui Cuza, o scrisoare cu privire la Ultimele agitații făcute în jurul statuei. In această scrisoare, printre altele d. Gane spune: „Aflăm cu mare regret, că d. profesor Cuza care a fost însuși de părere să se întțe statua pe locul ales de comitet, caută a­­cum să agite opinia publică pen­tru a ne impune așa numita pia­ță a Unirii, care n’are nici o tra­diție istorică, fiind înființată a­­bia de cîțiva ani“. Mai departe d. Gane cere con­vocarea unei ședințe plenare a comitetului, pentru a se lua o hotărîre definitivă în această a­­f­ac­ere. — Dan. Lucrătorii streini O DISPOZIȚIE A MINISTERULUI DE INTERNE In urma cererilor făcute de diferiți agricultori pentru intro­ducerea de lucrători străini In țară pe la frontiera Bucovinei, s’au luat următoarele dispoziții : Nu se va autoriza să se introducă lucrători străini decit în­ urmărtoarel­e con­d­iți unii : 1) Dacă are un­ contract înche­iat cu lucrătorii agricoli, con­form legei tocmelilor agricole înainte de închiderea frontierei (1 Septembrie); 2) Lucrătorii vor intra numai prin punctul Burdu­­jeni în grupe de cel mult 50 oa­meni pe zi; 3) Lucrătorii voți­­ tre­­bui să probeze cu acte cla­re fă­­torie localitatea de unde inteasc Proprietarii și arendașii VoreW răspunzători de starea Bari­n­ară,­ a lucrătorilor activișî, obligîndu-se în scris a îndeplini toate dispozi­­țiunile care le vor fi prealabil impuse de direcția serviciului sa­nitar, precum: o hrană higieni­­că și obligațiunea de a avea un doctor în localitatea unde vor munci lucrătorii care să-i viziteze zilnic.­­ Aceste autorizațiunî nu vor­­ fi­ date de către direcția serviciu­lui­ sanitar de cit 'special fie­cărui proprietar sau arendaș, ci­ne va fi îndeplinit dispozițiunile arătate mai sus. Tot­deodată, punctul Mamorni­­ța se deschide, dar numai pentru eșit. Intrarea rămîne interzisă. Persoanele cari es prin acest punct, se vor întoarce prin punc­tul Burdujeni. * Starea semănăturilor Județul Olt. A căzut ploaie în mai multe localități din județ. Tree­­ratul nu s’a terminat încă. Porum­bul, cu mici excepții, e periclitat din cauza secetei. Viile vor da o re­coltă slabă din cauza manei. Ogoa­rele se fac în condițiuni bune. Județul Vlașca. Timpul e frumos, dar rece. Treeratul griului continuă. Semănatul rapiței și al griului a în­ceput. Livezile se prezintă în con­diții bune, grație ultimelor ploi. Vi­ile vor da o recoltă slabă. Județul Fălciu: Arăturile pentru toamnă nu se pot face din cauza secetei. Porumbul e copt, în curind va începe culegerea lui. Islazurile cu desăvârșire uscate. Culesul viilor a început. Se simte foarte mare lip­să de ploaie- Discursul d-lui Bădărău CITE­VA DECLARAȚII INTERE­­SANTE Am dat la timp darea de seamă a întrunire! comitetului executiv al clubului conservator-democrat din Iași, întrunire la care, după cum se știe, au vorbit d-nii Fleva și Bădă­­rău­. Reproducem azi după ziarul „O­pinia" cîte­va declarații interesante ale șefului­ conservator-democrat de la Iași. După ce arată că partidul conser­vator-democrat are datoria de a con­tinua opera economică începută, d. BădărăCi spune: „Ca partid conservator, avem de luptat cu unele superstiții strîns legate de ideia conserva­toare. Pînă mai era ideia aceastta era bazată pe clasa socicstă și bo­­erimea țării era în special adap­tată ideii conservatoare. „E în tradiția partidului ca di­recția ideii conservatoare să a ai­bă un boer de clasă. Contra dhestei erezii noi am luptat cu succes, dar am răpu­s-o? Nu, ea persistă, și pare că de sus de tot este pornită ideia că partidul Conservator trebuie să aibă o directivă de clasă. „Și cum nu mai putem dispune de noi, s'ar putea întîmpla ca factorul suprem să silească par­tidul a primi cu resignare aceas­tă erezie. Ce vom face atunci? Să ne de­prindem cu ideia unui moratoriu politic: zăbava ce va fi in diri­­giuirea noastră pentru cițiva ani va fi răsplătită pentru țară cu o­­pera noastră economică­ și socia­lă, pe care vom ști s'o­ dăm la vreme. De aceea, plecînd de la aceste premize am susținut totuși că un partid politic trebuie să se ocupe nu numai de trebile sale dinăun­tru, ci și de raporturile sale ex­terne, întru cit trăește intre ele și își dă coate cu ele. Și atunci ne întrebăm, o agitare sălbatică și furioasă ne-ar folosi? Eu cred că nu or? Și cum, și ori și cu ci­ne s'ar face colaborarea apropie­rii numai, noi n'avem interesul să înăsprim raportul. De aceia găsesc și eu că formula d-lui Ele­va e cea­­ mai cuminte: să ne re­tragem din parlament. „Cu aceasta vom grăbi căderea guvernului căci vom înlesni mo­tivele schimbării din regim. „Uaestatea sa regele, spune la toți cari vorbesc cu dînsul că pînă acum nu găsește motiv de concediare a gu­vernului și ne roagă pe noi să i-l gă­sim. El ne cere să ne impăcăm. Se vede insă că nu se poate. Retrage­rea din parlament ar fi un motiv puternic de a îmboldi pe suveran să avizeze. „Dar, șeful vine mîine, închee d. Bădărău și ne vom întruni în co­­mitetul executiv central. Noi ducem de aici numai impresii; șeful ne va arăta care este acțiunea pe care tre­­bue s-o urmăm, și vom urma-o cu toții".—Dan. VRUTE ȘI NEVRUTE Triponnițe din trenuri Pentru d. director general al C. F. R. Cu cucoanele îmi place să dis­cul de-ale gospodăriei. Politică, literatură, sociologie, — astea 's rezervate pentru noi, bărbații. — Ai pus murături anu ăsta, coniță ? Cite butoaie ? Dacă a­i pus și pepenaș, să-mi trimiți și mic cînd s'or acri, — întrebam, ori, pe o nostimă cucoană, la ca­re eram „în vizită Dar cuconița mea era foarte supărată, iar întrebarea pusă o mîhni și mai mult. — N'am­ pus nimic și nici nu pun. Vai de toamna în care intru acum. Numai eu știu ce-o să trag. Și cuconița­ mea începu să plîngă. sfi De, chestia devenea serioasă. De la pepenașî să treci la lacrimi — făptui te pune pe griji, începui s’o iau­ cu binișoru pe biata femee, și, deodată, își des­­cărcă inima, isbucnind: —­ „Scrie, domnule, la gazetă, că-i o adevărată nenorocire ! „Acuma d-ta Știi, barbatu-meu —n’așî mai avea parte de el !— e voiajor comercial. Muncă grea, retribuție proastă, — dar, în sfîr­­șit, dacă ești om de treabă și­, așezat, o mai duci. „Vezi insă că, dela o vreme, s’a pus Pe jucat cărți in tren. Știi d-ta, domnule, ce s­e petrece prin trenuri ? E o grozăvie! Se 'nchid voiajorii cite patru in­­tr'un compartiment — sub paza ocrotitoare a­ conductorilor —și’î trag la pocher de răni,în leftem­. E mai rău Ca la club. E o je­fuire curată ! „Iar tu, nenorocită nevastă, l'aștepți cu inima friptă toată săptămîna — iar el cînd vine e bosumflat, amărît și fără o para în­ pungă. „Și, într’o astfel de stare su­fletească, nu Se uită nici la tine, — și l’am așteptat o săptămînă, doar ! — nici la copii — nu-i ar­de, în sfîrșit, de nimic. „Ei, spune d-ta, viața-î­n stal ? Și mai vrei să mai pui și mură­turi /“ D-le Cottescu, aibî milă de su­ferințele acestor simpatice și a­­mărîte femei, și dă ordine straș­nice. De Dumnezeu, vagoanele C. F. R. nu sînt tripouri,ia­r conducto­­r­rii nu-s doar comisari cari să­­ patroneze pe jucători... Maximin V­IZITE PRINCIARE La manevrele noastre — Prințul Wilhelm Ziarele oficioase au anunțat a­­cum cîtva timp că la manevrele noastre vor asista și fiii împăra­tului Wilhelm. Știrea aceasta i­­nexactă a fost reprodusă și in presa străină. N’a fost însă vorba de fiii lui Wilhelm II împăratul Germa­niei, ci de fiii prințului Wilhelm de Hohenzollern de Hohenzollern, fratele princi­pelui nostru moștenitori Ferdi­nand. Cei doi fii ai prințului de Ho­­henzollern, anume Wilhelm și Frantz Iosef, vor sosi în curând la Sinaia. Ei sunt invitați de rege ca să asiste la manevrele armatei române. Holera in țari TRUPE LA GRANIȚA AUSTRIACA IAȘI, 13 Septembrie. — In urma unui ordin al ministerului de răz­boiți, trupele de pe malul Prutului vor fi mutate la granița Austriei. Dan CAZUL DE LA T.-SEVERIN SE DEZMINTE S’a anunțat pe ziua de ezi un caz suspect de holeră la Turnu- Severin.- D-na Bulighin, care so­sește din ținutul Saratov (Rusia,), în vizită la șeful depoului de cale ferată din localitate. In tim­pul nopței d-na Bulighin a fost apucată de vărsături și — după simptomele prezentate — cazul a fost declarat de holeră asiatică. S'au luat imediat măsurile ne­cesare de izolare și s’a trimis­ materiile vomitate — spre exami­nare ,— laboratoriilor din Craiova și București. Căutînd să cercetăm în mod ofi­cial această știre, ne-am prezen­tat, aseară la d. inspector dr. Slă­­tineanu, de la direcția sanitară, care este însărcinat in special cu holera în țară. D-sa ne-a comunicat că în cazul de la Severin nu este holeră asia­tică. D-sa ne-a rugat să comunicăm oficial acest lucru: m­oartea d-nei Pasteur Zilele acestea a încetat din via­ță d-na Pasteur, văduva nemuri­­tor­ului bacteriolog, căruia ome­nirea îi datorește atîtea descope­riri mari în domeniul științei me­dicale. Defuncta a fost un prețios spri­jin marelui ei soț, în spinoasa dar glorioasa sa carieră. Văduva Pasteur Dizolvarea Dietei finlandeze Petersburg, 23 Septembrie. — „Novoye Vremia” află din Hel­singfors că guvernul rus, pentru a nu da ocazie deputaților fin­landezi să devină „martiri” a ho­­tărît să disolve dieta finlandeză. Ca motiv se va invoca inactivi­tatea dietei. In legătură cu aceasta sîntem informați că ministrul Finlandei generalul Sangho a plecat in­­tr’un concediu de o­ lună; presu­­d­iul sfi&ra#i ® eî definitiva,' ' Contramandarea manevrelor din Moldova După cum am mai anunțat manevrele parțiale cari tre­buiau să aibă loc în Moldova, s’au contramandat, mărginin­­du-se numai la lupte și exerci­ții în taberele respective regio­nale, și aceasta din cauza lip­sei celor 11 batalioane cari sunt utilizate de-a lungul Prutului pentru paza holerei. Accidentele aviațiunei Petersburg, 13 Septembrie. — Aviatorul Kuzminsky, un nepot al marelui scriitor Leo Tolstois,­ a căzut ori, în timpul unui zbor, fractuindu-șî un picior. -----—*-------­ Fraudele dela corporații MESERIAȘII LA PMÄJL-MINIS­ TRU ȘI LA PREȘEDINTELE CA­MEREI DE COMERȚ.—MASURILE POLIȚIEI Conform hotărârii luată la în­trunirea ce a avut loc Duminică dimineața în sala clubului mese­riașilor, ori dimineață s’au întru­nit la acest club numeroși mese­riași spre ,a se divice să înmineze un memoriu primului ministru și președintelui Camerei­­ de co­merț. In acest memoriu meseriașii ex­pun numeroasele furturi săvîrși­­te­­ de funcționarii corporațiilior, fără ca autoritățile superioare de resort să îi luat măsurile ce se cuvin. Se mai arată în memoria că vin­ovați de neregulile din cor­porații s­înt numai funcționarii iar nu meseriașii cari în majori­tatea cazurilor au numai partea de conducere morală a corpora­­țiilor. In fine se cere prin acest me­moriu ca funcționarii vinovați să fie îndepărtați din corporații și aduși în fața justiției, fapta lor constituind un delict penal. Pe la orele 11 meseriașii s’au dus la Camera de comerț unde au fost primiți de d. Hagi Tudo­­rachi președintele a­cesteia.. Meseriașii după ce i-au înmînat memoriul, i-au expus și verbal nemulțumirile ce domnesc prin­tre meseriașii din Capitală. D. Hagi Tudorachi le-a promis că în curând va fi convocată Ca­mera de comerț spre a se discuta asupra situației din Camera de meserii care n’a mai fost convo­cată de multă vreme și sub a că­rei conducere se află corpora­țiile. De aci meseriașii s’au dus la d. prim ministru l unde în lipsa d-lui Ionel Brătianu au fost pri­miți­­ de șeful d-sale de cabinet d. Berceanu. D-sa ,a luat memoriul spre a-l studia și a comunicat meseriași­lor ca Sîmbătă să se prezinte din nou la acest minister spre a li se indica data cînd vor putea obți­ne o audiență la d. prim minis­trul . La Cameră de comerț au fost postați numeroși polițiști. In sub­sol­­ se afla o companie de sergenți de stradă. Nu s’a petrecut însă nici un ni­­rin­enț, ' “ ' , * -I­ íl'Ü­jíá '•» . ' •­­ , • CONVENȚIA TURCO-ROMÂNĂ CELE TREI ARMATE Situația militară a Turciei, Bulgariei și Românie! Un important articol din „Le Temps“ i,te Temps,' care ne-a sosit ori la redacție (cu data de 24 Septembrie) publică următorul foarte interesant articol: .... . Convenția turco-română aduce în situația militară din peninsula bal­canică o schimbare complectă. Im­periul otoman, care părea că e într’o poziție neprielnică față de bulgari, nu mai are ce se teme din partea ■lor și va putea să’șî continue opera de reforme pe care a întreprins-o fără să se îngrijească peste măsură de avertismentele sau amenințările lor. Defectele armatei turcești .Când in Octombrie 1908 prințul Ferdinand sfărâma ultimele legături cari îl legau de Turcia, putea să privească cu încredere sfîrșitul unui conflict eventual cu suzeranul sau din ajun. In adevăr, armata otomană pre­zenta o vedere impunătoare cu cele șapte corpuri de armată ale sale,­­ sprijinită de numeroase divizii de­­ rezervă, fără a socoti milițiile și gloatele de curzî și albanezi. Dar această situație strălucită nu exista de­cât pe hîrtie. Teoreticește, guvernul putea să cheme sub dra­pel In caz de razboi, aproape un milion și jumătate de combatanți; în realitate peste o treime a contin­gentului nu minuise nici­odată o pușcă; aproape o altă treime, petre­când numai câteva zile la cazarmă, nu mai era in stare să facă cam­panie. In sfîrșit, unitățile de a doua linie dispuneau de un utilaj neîn­destulător în ce privește artileria și serviciile de tot felul; pentru cele mai vechi nu se prevăzuse nimic, nici chiar cadrele. De altfel, lipsa de instrucție și­ de organizație nu era singurul defect al armatei turcești; ea suferea și de alte slăbiciuni, datorite situației sale geografice și politice, întinderea te­ritoriului imperiului și lipsa de căi de comunicație fäceau extrem de încete și de anevoioase mobilizarea și concentrarea; apoi,­ o mare parte din cele mai bune trupe era ocupată cu operații de poliție în Macedonia și în Arabia sau imobilizată in dis­trictele îndepărtate din Asia și A­­frica, districte unde credința indoet­­nică trebuia sprijinită prin prezența a numeroase batalioane, așa că o proporție însemnată din elementele cele mai sigure rămânea nedisponi­bilă sau nu la îndemână la începu­tul ostilităților în Europa. Valoarea armatei de asemenea nu era sigură, nu pentru că ar fi scă­zut calitatea soldatului otoman, ci pentru că regimul hamidian exerci­tase și aci, ca pretutindeni, în curs de treizeci de ani, înrîurirea sa vă­tămătoare, nimicind orice inițiativă printre șefi și împiedecînd să se dea soldaților o instrucție serioasă. Mareșalul german von der Galtz, omul care cunoaștea mai bine armat­a turcească, căreia i-a fost multă vreme călăuza, n­e-a informat în această privință prin­­­tr’un studiu plin de­­ detalii pre­cise și pitorești. După dineul, sis­temul de spionaj și de­­ delațiu­ne instituit de fostul sultan cons­­titue cauza de căpetenie a decă­­derei forțelor militare ale Tur­ciei. Pentru a se bucura, de favoa­rea suveranului și a înlătura, pe rivalii lor, consilierii care îl în­­conjurau nu aveau alt mijloc decit să­ î­i descopere mereu existența u­­nor închipuite comploturi și să înmulțească arestările unor pre­tinși revoluționari; se stabili ast­fel un fel de licitație, care făcu zi cu zi­ m­ai multe victime, mai cu seamă printre funcționari și ofițeri. Aceștia, ca să-­și păstreze slujba și chiar libertatea, se ve­deau nevoiți să se închidă în ca­sele lor și­ să se ferească cu­ mai mult de a se arăta în public. Chiar ministrul de războiul și cei mai înalți demnitari ai ar­matei trăiau într’o neliniște veci­­nică­ într’o așa neliniște că de teama unor acuzații posibile a­­pucau în­totdeauna același drum pentru a se duce la biroul lor și nu se abateau nici­od­ată de pe dînsul. In garnizoane, ofițerii nu­ mai eșeaă de acasă decit ca să se ducă la cazarmă, unde stăteau c­u oamenii lor, nu îndrăzneau­ mă­car să facă plimbări călare. Nici­odată instrucție afară, manevre, trageri. Trupa primea numai o instrucție teoretică și nu era a­­du­oată de­cit pentru exercițiile trebuincioase paradei și cari se făceau în curțile cazărmilor. Reorganizarea militară în Turcia se poate închipui ce devenise­z armata după vreo cîțiva ani de acest regim. Soldatul turc,­­putret niciodată n’a avut ca virtuți dominante inițiativa și activitatea, se trans­formă într’un automat sadea, o­­fițerii deveneau greoi, pierdeau vlaga fizică și intelectuala, îmbă­­trineau înainte de vreme. In luptele cu bandele macedo­nene și cu beduinii din Yemen, trupele otomane au arătat că n’au pierdut nimic din curajul și din tăria lor cea veche, dar inerția șefilor, încetineala mișcărilor lor, necunoașterea serviciului de cam­panie și a manevrelor de lup­tă, paralizară aceste calități și înlesniră răsculaților să le scape mai întotdeauna. Revoluția din 1908 a suprimat cauzele răului care ruina arma­ta, l a cărei regenerare au intra­prins-o ținerix teci ast­etei au­ luat puterea. Apatiei și toropeler îi urmează o activitate nemăsu­rată. Exercițiile pe tot felul de terenuri, manevrele de garnizoa­nă, odinioară necunoscute sunt a­­cum­ la o regulă. Fiecare zi vede o reformă nouă. Armamentul și e­­chipamentul sunt îmbunătățite; un tun modern intră în serviciu; truipa primește o ținută de cam­panie bună. Apoi, se curăță ca­drele, se reorganizează școlile și girulpul marilor unități. In sfîrșit și mai cu seamă, gu­vernul nu s’a temut să facă vo­tată de Cameră incorporarea ti­nerilor nemusulmani, excluși pî­­nă aci de la orice serviciu mili­tar. Această măsură, care echiva­ Kocială, va fi aplicată în curîn­d1. O remaniare așa de radicală și așa de dorită n’ar putea să se în­deplinească fără de ciocniri, fără zguduire, nici chiar fără oare­care dezordine. Nu se doboară nepedepsit o mașină veche de cîteva veacuri, nu se rupe cu tra­diții îndepărtate fără a provoca im­potriviri. Va trebui, deci, vreme ca noui­­le principii să se aclimatizeze, pentru ca sforțările tinerilor turci săi dea roade. Perioada de tranziție actuală va fi lungă și e de nevoe ca nici un războiu străin să nu-i stânjenească dez­voltarea.­­­ Calitățile armatei bul­gare Singura putere balcanică în start să tulbure această evoluție e Bulgaria. Cu toată slăbiciunea res­ursel­or sale în oameni și în bani, această națiune tînără, e­­­nergică, călăuzită de un guvern perseverent, s-a priceput să cre­eze­­ o armată excelentă. Limitată din nevoi budgetare, Bulgaria a trebuit să reducă du­rata serviciului militar ca să treacă cu­ mai mulți oameni sub drapel. Dar instrucția e intensivă­ și e poate singura armată din Europa al cărei oameni nu pără­sesc cazarma cu săptămânile de cit numai­­ pentru exerciții, per­misia zilnică de­ a eși în oraș după mîncarea de seară nu există. Sânt de a­semenea puține țări unde rezerviștii pa­re mai des convocați pentru perioade de ins­trucție. Se țin astfel într’o conti­nuă zbuciumare oameni cari s’au întors la vatra lor; măsură nece­sară, căci în fiecare divizie, din optzeci și patru de batalioane mobilizate, n’ar fi decit opt com­puse din soldați din activitate. Toți străinii cărora le-a fost îngăduit să vadă de aproape armata bulgară, au fost izbiți de superba ei înfățișare. Ea s-a for­mat mai iuții după modelul rus dar a trimis pe urmă un mare număr din, ofițerii săi să se ins­truiască în Belgia, în Italia și mai cu seamă în Franța. Valoarea armatei ro­mâne Se înțelege că Turcia e puțin ispitită să intre ii­ conflict cu un vecin așa de redutabil în vreme ce ea e ocupată să reorganizeze cu totul forțele sale militare. Ea s’a mai găsit într’o situație­­ ana­logă acum vreo optzeci de ani, cînd sultanul Mahmud al II-lea­ după ce a măcelărit pe i­eniceri, a vrut să instruiască trupe după metoda apusană. Dar pînă a nu apuca să fie dresate acestea, Ru­sia i-a declarat războiu și el a fost prins pe neașteptate și nu a putut să opue dușmanului decit o­­ schiță de armată. Batalioanele moscovite, mereu biruitoare, a­­junseră pînă la porțile Constan­­tinopolului și prea zelosul refor­mator s’a văzut constrîns să în­cheie la Adrianopol un tratat umilitor. De­sigur, ca, să fie feriți de o primejdie la fel tinerii turci a­u căutat o contra greutate, care să restabilească echilibrul în fer­voarea lor. Nici o putere nu putea să în­deplinească mai bine acest mi decit România. Deși mai puțin preocupata de dezvoltarea sa militară de­cit, Bulgaria, ea dispune totuși, mul­țumită numeroasei sale popula­­țiuni, de forțe cari nu sunt de disprețuit. Ea poate să ridice același nu­măr de divizii de prima linie ca Și bulgarii și promoțiile sale de miliții sînt și mai importante. De un temperament poate mai puțin războinic decit vecinii lor de peste Dunăre, romînii au dat însă dovadă, la asediul Pl­ev­nei, de cele mai strălucite vir­tuți militare. Armata lor e disciplinată, bine instruită, prevăzută cu arma­ment modern. Ea se ține cu mul­tă grijă în curent cu progresele artei războiului. Odinioară, la noi venea să-și caute modele dar de cînd orien­tarea sa politică s’a schimbat, o­­fițerii săi, așa de numeroși alta dată în școlile noastre, i-au uitat acuma drumul. Redutabilă prin canitatea și valoarea trupelor sale, România­­ e și mai de temut pentru­ bulgari prin situația sa geografică. Greu se poate închipui că a­­ceștia ar da­ năvală să cucereas­că Constantinopolul avînd în do­sul lor un asemenea dușman, fă­ră altă apărare de­cit Dunărea. Mobilizarea arma­tei românești, am­mintind forțele bulgare de-a fi prinse intre două focuri, ar fi de ajuns ca să se interzică orice ofensivă spre sud. Deci, o convenție militară cu Romînia e de natură să dea o serioasă garanție tinerei Turcii și trebue să fie considerată de ea ca un frumos succes "hiplh malic’’. " Din presa străina Presa engleză: „Pall Mall Gazette“ (Londra): ■ „N’avem cuvânt azi mai mult de­cât Luni să ne formăm o părere d­e­­fiitivă asupra chestiei de­ a ști: dacă da sau nu s’a încheiat un­ a­­­cord între Turcia și România. Sin­gura eoncluzie care se impune e căi cu siguranță trebue să fie ceva.­­ „In ce privește chestia mai impor­tantă a acordului care domnește în­tre Turcia și partenerul principal al triplei alianțe, se relevă o ciudată asemănare între aserțiunile unor organe cu părere­ așa de deosebite ca „Le Matin“ și „Kölnische Zei­tung“. „Aceasta ne face să credem­­ că­ declarațiile acestor organe trebue sa l­at­gă adevărul de foarte aproape"' Presa germană: „Frankfurter Zeitung“ nu crede că există între Turcia, Austria și­ Germania o convenție militară. Dar dacă ar fi, Franța nu ar avea­ cuvânt să se neliniștească. Turcia menajîndu-și sprijinul a două mari puteri continentale, nu caută de­cit să se întărească împotriva amenin­țărilor pan-slavismului și pan-ele­­nismului, ceea ce pare că nu vrea să facă acuma, asigurîndu-și prietenia română-Franța a spus In­totdeauna că­ vrea o Turcie puternică. De ce n’ar urmări și Germania, prin acts­e sale, acelaș scop? Serbia și convenția Declarațiile d-lui Milova­­novici D. Milovanovici, ministru de externe al Serbiei, diploma­tul așa de fin care acum doui ani a ținut în eșec diplomația austriacă și a apărat cu atîta tărie integritatea teritoriului sârbesc, a făcut corespondent titlui lui ,,Le Matin“ la Bel­grad, următoarele declarațiuni în chestia convenției turco-ro­­­mine: ,,Guvernul sîrb nu știe ni­mic despre convenția turco-ro­­mină relativ la care n’a primit nici o comunicare directă sau indirectă. E totuși adevărat că de vreo cîtva timp relațiile din­tre Turcia și Romînia au do­vedit pînă la evidență cordiali­tatea foarte mare a raporturilor dintre cele două țări. Nu-i ne­voe să amintesc manifestările acestei intimități, cari sînt cu­noscute de toată lumea. Totul, în atitudinea celor două gu­verne, dovedea o apropiere strînsă, dar nu văd de ce aceste două state ar fi simțit în acest moment nevoia de a da aces­tor relații consacrarea unei convenții precise, căci nu gă­sesc evenimentul actual din Balcani care să o facă­­ necesară. Pe cît știu eu, nici o putere balcanică, ori­care ar fi ea, nu-e însuflețită acum de inten­ții sau de sentimente altfel de­cît pacifice. Ori­cum a?­i, Ser­bia, ale cărei relații foarte cor­diale cu Turcia și cu Romî­nia sînt de asemenea priete­nești cu Bulgaria, n’ar putea să vadă în nici un caz într’ce a­semenea apropiere o înțep­*1*1­ră împotriva ei.­­ Dar, a întrebat corespon­dentul, să presupunem­ că con­venția v’ar fi cunoscută în ter­meni­ indicați de ,,Matin“, ca­re ar fi atitudinea d-voastră?­­ E alianță și alianță, con­venție și convenție și mai Di­nainte de a întruchipa o ju­decată asupra alianței sau con­venției dintre cele două state cari ne sunt, vecine, ar trebui să-î cunoaștem termenii și mai deosebire care îi e rațiunea d­e a fi și scopul pe care îl urmă­rește. Dar, după cum v’am­ spus, v’am nici o cunoștință de exis­tența acestei convenții; nu sînt deci în măsură sa mă pronunț, asupra caracterul ei și reper­­cusiunei sale asupra interese­lor noastre naționale. Ași putea să adaoa că nu sînt­ îndemnat să cred că Tur­cia și Romînia s’ar lega prin­­tr’o convenție de natură­ să a­­menințe statele balcanice în gen­ered, și Serbia, în deo­sebi, căci Turcia are nevoie de pa­ce mai mult de­cît ori­cine, iar Romînia nu poate să uite că, sub multe raporturi viitorul ei e solidar cu cel al statelor balcanice". .....^ A se citi la „Ultima oră“ știrile telegrafice primite în cursul noptei de la corespon­denții noștri din străinătate, în leg­ătură cu convenția tur­co romînă.

Next