Dimineaţa, octombrie 1910 (Anul 7, nr. 2365-2395)
1910-10-19 / nr. 2383
& î; 1 Octombri> Ayiom Sserefumimusete si Splendoarea unul fan se obține întrebuințând silnic CREMA FODRA ȘI n . „ . ,APUMUL JIL-----------------ne-a anMre la toate farmaciile, drogueriile, magazinele de par- Albiierte și galanterie, din toată țara. DEPOSITUL GENERAL Farmacia CONST. CHIHAESCU București—75 Baiea Victoriei 75 Colt cu Str. Modoi — Teloi 4/17 Reprezentanți generali Has & Wilhelm. Str.mhart i Str. Zborului 4 13 vmMrn—im.....—.......i .....■ [UNK] I ------------- ,------------------• «nws«R»Bs»srawH*aaB^^ Bomboane Purgative din suc da fructe Ușor de luat de copii și adulți. Efect sigur. Excelente contra: Canstip&ț oî, Lenevral Intestinu ©, Hemoroizilor Congestiunei, Migrenei De vânzare in toate farmaciile. MepoKMisteneral PAURMAI&ON . IA inl Strati» Kofta Creati$ft So. $52 SST* CIS ME MAS MUMM PIANE si PIANINE Se găsesc la Marele Magazin de Muzică JEIN FEDER București Mess Victoriei 54 Furnisorul Curții Ilegale CASA de INCSLD 3L5E Vânzare în J$£ A’1M3 în condițiuni avantagioase Atragem atențiunea publicului că avem depozitul renumitelor sale fabrici : Rechstein, Rosendorfer, Hönisch, Kaps, .,öc. si Schiedmayer-Rianofortefabrik (Racrinul). Această din urmă fabrică, e adevărata faa iwrml??5‘.a3rer’ cunoscută la noi sub numele de: »SGMIERMAYER RATRAJSfUR“ și nu trebue deloc confundată cu pianele „Schiedmayer-Söhne“, oferite — cine vrea aibă O adevărată Pianma.Jschiedmayer-Răbtnul să se adreseze la noi, avind mm&luaf depozitul acestei fabrici !’UCoate glamele se chastr em. Preturile originale ale fabrici Sfaturi pentru ambele sexe de docîorul F. GRUMFECD iândmrea și menirea organelor sexuale bărbătești și femeiești.—Virginătatea.— Menstruația.— Sarcina.—Avort TV.—Suciturile.—Stabilitatea.—Vagis- Afrodizii.— Onania. — Poluțiunie.—Neputința. — Blenoragia.—Ele Și căsătoria.— Șancrul moale, sifilisul.—Sifilisul și căsătoria.—Inlăturarea bolilor sexuale.—Prețul lei*. Se află de vânzare la:. Librăria Leon Aipalay ________BUCURE^ra Sfa boanelor menagere Nu vopsiți dușumelele d Y cu alte vopsele de cit eu .SOLIQOb fiind cea mai bună vopsea paraturată repede ca un lupru splendid, foarte durabil, nu se pătează de apă, ca celel’elta vopsele shnUiere. Depozit General, fi-nu CARL ZIHER a Co. Jla „Elefant“ Strada Lipscani, 86 (In fața biserică Sf. Gheorghe) Do, Re, Mi-Cea mai bună methodă de piano, Singura după care copiii învață cu ușurință. Prețul lei 3.75, în provincie franco lei 4.25. Adresați comandeîe la magazinul Jean Feder, București. str.OlMSCI De la Facult&Isa din Paris posi elev al profesorului £eurnkr Specialist in: Boalere de Fiere și Sifilis W az^uTpa&ului Calea Victoriei 120 (lingă bis. in. ) TELEFON 29 I 1 Consult 8—10 a. m. și 2—5 p. m. iar LUWISCH BOALE SIFILITICE (LUMEȘTI) S-a realtors la GapitaSa Comun. 2 — 4 și 6bt — 7’/1 p. m. Telefon 34/39 — S STRADA COVACI 3 Ii ioate zilele X.ALERQBLOiUL BUCUREȘTILOR (Chirila) Expoziție«Aeroplane Cetisris sistama ȘCOALA DE PILOȚI B üFET intrarea la tribune lei 3, — pentru copii și elevi prețul jumătate, loja lei 20,— abonamente anuu ale lei 100, — pentru ofițeri și elevi, funcționari ai statului lei 20. Pentru zilele de Duminică s’a înființat și a doua clasă, intrarea 1 Leu, pentru copii, elevi și militari grade inferioare 50 bani. Aerodromul se află instalat la o depărtare de 300 metri de gara Chitila. Gară deservită de peste 40 trenuri. Trenuri recomandabile din București, 2.55 și 4.20. Plecarea din Chitila 6.30 (tren special) și 7.55. Contra boabelor infecțioase și mai ales contra NOILE N. EI precum și în stare de debilitate și indispozițiune a stomacului și a aparatului digestiv autoritățile medicale recomandă : CONACUL Regal și altic? catzi]ți I. NAVIX.LE & Co. Sr. Gara Berbeci.— Palilisa tis Canîis O-no Sr. Soli de femei, copii și interne — 15 STRADA MSIZIEI:« 15 Jonsan: 3—5 p. i». TELEFON 28/90 Laboratorul Dr.Robio 5 Strada S. C. Krisiann — 5 Telefon 13/6) ANALIZE Sânge [reacț. Wassermann pentru sifilis]. Uzine și orice alte analize mediiale, alimentare, industriale, chimici și bacteriologice. Special în umbru națiui jiRBiir Colonia cea nouă a orbilor Școli și ateliere. — Surorile de caritate. — Un copil de douăzeci și nouă de ani. Pe cel mai imposibil din drumuri, printre noroaie și făgașe, săltînd de credeai că se sfarmă la orice pas, automobilul luptă să ajungă spre ținta ce-mi propusesem, spre colonia cea nouă a orbilor, pe care într'o zi de soare, o regină a întemeiat-o. încă cîteva hanuri, un șanț și un podeț de trecut ți alba clădire sa arată în zarea Glmpiei. Din planul vast numai două corpuri de clădiri sînt terminate, celelalte ce cuprind atelierele și locuințele personajului deabea sunt ridicate de la pămînt. In pragul Azilului, două surrori tinere mă întimpină. Una din ele, veche cunoștință din Sinaia, zîmbește vesel la apariția mei și-mi dat cu bună-voință lămuririle cerute. .,Azilul orbilor regina Elisabeta“, cum se intitulează azi fosta „Vatră luminoasă“, este la începutul reorganizărei sale. Fie din dorința expresă a suveranei, care a ținut, la această instituția mai mural’a oricare alta, fie în urma puternicei infiluențe a opiniei publice și a campaniei dusă prin presă, administrațiunea actuală a azilului de orbi, a căutat ca atelierele, cursurile și școala să urmeze progresul aranjat de regină. Cum însă atelisrele nu sunt terminate, orbii lucrează in camere pe secții, însoțită de una din drăguțele surori de caritate cărora le revine în mare parte buna stare și ordinea actuală din instituție, trec pe rînd în ateliere înjghebate provizoriu. In cel de scaune lucrează cu Indeminare mai mulți bărbați și copii. Recunosc cîteva figuri din timpul cînd „Vatra luminoasă“ funcționa în calea Moșiilor. In atelierul de perii i veche cunoștință, Anära căsătorită acum trei ani, a cărei nuntă, tot cu un tovarăș orb, a făcut așa de mult să vorbească ziarele. Mă recunoscu pe glas și confidențial îmi spune că e foarte mulțumită „în căsnicie!“. Un chipersă pe care nud pot uita e acela ai Lemrțel din Sărulești. O țărăncuță de vre-o doisprezece ani, care venită de cîteva zile sta tristă, pe un scaun, și nu vorbea nici nu lucită. La apropierea mea, îmi luă cu aviditate mîinile și lacrimi răsăriră în ochii ei stinși. — De mult ești iarbă micuța? — De doi ani. •— Și Șpînă atunci vedeai ? — O da! ca și d-ta. Vorbea pripit ca și cînd ar fi voit să-și stăpînească emoția și cînd ne depărtarăm, mîinile ei Întinse pare că voiai să ne rețină mereu lîngă ea, mica oarbă, ca nici odată nu va mai vedea florile și soarele. Actualmente o sută nouăzeci de orbi Împreună cu copii can formează marea majoritate, au loc în azil. Și s’au organizat cursuri și dimineața mai mulți profesori vin din oraș de se predă diferite materii. Copiii sînt pregătiți a deveni profesori de orbi mai tîrziu, și fiecaice învață cîte o meserie. In sufrageria vastă, lîngă soba ce dogorea, cu capul în piept, nemișcat, un copil sta zgribulit. Părea să tot aibă opt-nouă ani. Fața lui curioasă, palidă, zbîrcită, părul lui iircolo încărtiițit, mă opri locului și-l Întreb. — De cîți ani ești micule? ! — De „două și nouă“! !Cu toată uimirea mea, sora îmî confirmă spusele nenorocitului rachitic, căruia anii nu voiseră a-i da bărbăția și robusteța potrivită lor. Tip demn de un impresariu de Moși, doritor de cîștig, micul orb fusese adus la poarta azilului de o femee care îl părăsise. Pianuri, cîntece și coruri mă treziră din gîndurile dureroase în cari căzusem privind nenorocitul monstru și din nou, pe aceleașî făgașuri imposibile îmi luai calea înapoi. Nu pot încheia ancheta mea fără a nu remarca cît de preșit s’a ales locul pentru această construcție. Pe terenul cel vast, în loc să sa clădească in partea cea mai Înaltă, s’a ridicat construcția în părțile joase, unde inundația vine regulat și de unde bieții oameni nu știu cum să iasă în timpurile rele. Azilul e lipsit de calorifere Și de apă, și lucrările începute în acest sens, deși se activează, totuși sunt foarte întîrziate. După cite am putut vedea, abia peste un an-doi colonia va fi definitiv terminată, și, să sperăm, consacrată fără de nici o schimbare ntru totul ideea fondatoarei. Electra bLOTELE UNUI OM TIMID Două mentalități Cînd se inumplă de am cîte o treabă pe la vre-una din marile instituții publice sau comerciale, mă încearcă întotdeauna un sentiment penibil, nu atît din pricina cererii ce mă aduce la acea instituție, cît mai mult din cauză că trebue să mă supun tiraniei desgustătoare a odăiașului. O, acești gravi paznici ai singurătății stăpînului lor, de a căror privire săgetătoare și, adesea, sarcastică nu poți scăpa, m-ai ales atunci cînd te bănuesc că vii cu o suplică! Dacă nu ți se prezintă cu o mutră mohorîtă, prin care parcă vor să arate cu sint de conștient? de înalta lor misiune, apoi te misonă, cu o clipire scrită oare, de sus pună jos, ca și cum ar vrea să l țî spună: — Ei, lingău’,e, mai stai, că pun’ nu ț-oi da eu drumul, al să aștepți mult și bine. Și tu, care ,știi bine că, numai de al trece peste... cadavrele lor, ai putea ajunge mai degrabă în biroul ălui mare, te resemnezi și, agitat, înfierbintat, muncit de nerăbdare, te plimbi de colo pînă coko. Dar iată că, deodată, observi pe unul din mulțimea de solicitatori strecurând ceva misterios în mina ușierului, și mintea ți se luminează. Eternul suveran: bacșișul! Te Hotărăști să faci și tu apel la el și, într'adevăr, Doamne, ce minune, porțile cerului se deschid și, ca purtată pe aripi de vînt, carta ta de vizită a zburat în mina aceluia de vil să-i ceri vre-o îngăduință, înlesnirea unei păsuiri, un act de dreptate sau o favoare. Astfel, mai deunăzi, împrejurarea m’a adus în anticamera directorului unei importante instituții publice. Dar n’ajunsesem bine la ușă și mi se și puseră în cale doi lei: unul mai tinerel și altul cărunt, sub a cărui stăpânire părea că se află primul. Se întinde arta de vizită, rugîndu-i s’o înminezie directorului. Dar moșu, de colo, aspru. — E ocupat acul Mă trîntesc dar pe banca din sală și scot o gazetă, ca să văd cum mai stăm cu politica Europei. Și, tot urmărind valul de telegrame, observ că timpul a luat-o sdravă. Înainte și prea s’a prelungit așteptarea. Mai încerc dar din nou să aflu de la bătrînul odăiaș dacă î în sfîrșit chip să intra la director. Da’ de unde! — E ocupat, dom'le, nu înțelegi odată! Ba înțeleg foarte bine, dar mai înțeleg că mî-ar fi servit minunat dacă în loc de piesa de 6 lei ce'mi încărca buzunarul, aveam mărunte. Cu un leü sau chiar cu o jumătate de ten aș fi îmblînzit, dintr’o lovitură, pe vajnicul leu de la ușa directorului. Totuși, fac cercarea să-l ademenesc cu promisiuni: — Ascultă, nene, fă-mi rost să intru și, dac’o și cu bine, n’o să te crești. N’am tocmai la mine, dar te cinstesc eu, nu te uit. A cam stat o clipă la îndoială: se vede că nu-î prezentam destulă garanție, dar apoi s'a miint • « disipărit mâcmiru cu carta mea de vizită, a zăbovit puțin și, cînd a reapărut, m’a introdus pe o altă ușă la cabinetul secretarului, unde e numai chestie de cîteva minute pînă să te vezi în fața celui mult dorit. Pentru rezolvarea însă a afacere ce mă preocupa a fost nevoe de o a douia audiență și, prins în vîrteji! goanei după combinații, am uitat cu totul de făgăduința dată moșului. Și, cînd m’am prezintat din nou, © 1 m’a recunoscut pe dată și, cu haz, luîndu-mă peste picior, clipi șiret tovarășului. — Acust știi că țiese de-un țap Și de astă dată s’a ținut dîrz, pînă n’au eșit țapii, n’a fost chip și mă introduc în cabinetul directorial. Și pe cînd mă înapoiam pe drumul meu, mi-a apărat în gînd figura luminoasă a lui Ion, valetul directorului ziarelor „Adevărul" și „Dimineața“. Stă și el în spațioasa anticameră de .primește pe vizitatorii cari bat la ușa apărătorului atîtor cauze drepte și nici cînd de pe buzele lui nu est vre-un cuvînt jicnitor și, de a fi omul cel mai de rînd, cu aceeași bună-voință îți va deschide ca și ori dărui sluntru personagiu al țărei. Ori ce deslușire i-o cert ți-o dă imediat, și în ochii lui nu vei zări nicîodată îndemnul de a’l mitul ca să fii mai cu inimă servit. Iți oferă în grabă un scaun, ori cine va fi, și pe toată lumea o anunță, fără a face distincție. El așa știe că datoria lui nu e numai să stea de santinelă la ușa directorului, ci să-i și servească r« toți ouî se prezintă și își îndeplinește treaba cu o comjliinciivitate și blîndețe, cum desfid să găsiți pe la arțăgoșiî crăiașî sau ușieri de pe la instituțiile publice sau marile întreprinderi industriale. Și doar și la directorul nostru trebue să’țî așterți rîndul pin’ să pătrunzi la d-sa; cabinetul unde lucrează e înconjurat de acelaș fast ca și cel al capilor diferitelor instituții, și totuși, bogat sau sărac, îndrăzneț sau sfiicios, Ion te întimpină cu aceeași față prietenoasă. Bacșiș? Nici nu-i cunoaște noțiunea și nici că-î trăznuește vreodată prin minte că s'ar putea să-i ofere cineva o recompensă bănească numai pentru faptul ca prezintat directorului caria ta de vizite sau a dat alături ușa ca să intri. De altfel, dacă s’ar intimpla să te socotî îndatorat să-i întinzi în mina o băncuță, ca preț al „osteneei“ că te-a anunțat, după sünsul obiceiu întronat pe la ministre, credite, case mari de bancă, societăți negustorești, s’ar uita la sine ca la un căzut din cer, ba chiar s’ar simți atirs dacă ar pricepe intenția cu care i-ai dat-o. Vezi că și el trăește Într'o altă atmosferă decit obraznicii odăiașî. Mediul de oameni intelectuali, a căror inimă palpită de donul binelui comun, in mijlocul cărora se învîrtește i-au îndulcit moravurile, au imprimat sufletutul său fineți de sentiment și au alungat pentru totdeauna de acolo datina bacșișului, atât de înjositoare și pentru cal ce dă și pentru cel ce bagă un buzunar. S’a deprins și el să considere pe toți oamenii egali și, ce e mai de seamă, să se Înalțe și pe dineurl la rangul de «n. Și-a făcut oarecum o educație sufletească și, dacă chiar, prin situația lui de camerier, slujba lui ar părea umilitoare, totuși el s’a înnobilat prin aceea de a-șî fi apropriat, atit cît a fost cu putință unui om ca. dînsul, mentalitatea stăpînului său. De aceea, pe cît mă cuprinde sila cînd dau ochii cu unul din acei nesuferiți lachei de pe la ușile conducătorilor diferitor întreprinderi Industriale, case de bancă sau instituții publice, cu atît mi-e inima mai voioasă cînd stau de observ pe Ion al nostru cum nu pune nimănui nici o greutate cînd vine de-a cere a-l introduce la director sau a-1 servi cu vreo deslușire. A. NQJ1A Sume exilate TRAGEDIA CAPETELOR ÎNCORONATE Numărul suveranelor din Europa care trăesc în exil a crescut cu cele două regine ale Portugalei: Amelia de Bourbon-Orleans și Maria Paria, prințesa de Savoia, una mama, cealaltă bunica tînărului rege Manuel al II-lea. Ele intră hn rîndul prințeselor detronate, menite să se piardă în uitare. Afară de împărăteasa Chariotta, sora defunctului rege Leopold al II-lea al Belgiei, cele mai multe din aceste prințese duc un exil de bună voe, căci n'au fost gonite din patria lor. S’au exilat pentru a înăbuși în altă atmosferă amintirile dramelor zguduitoare în mijlocul cărora s’au prăbușit, fos dintîiu care trebueertată de fosta împărăteasă a francezilor, Eugenia de Montijo, născută la Grenada în 1826. Ușuratecă, ambițioasă și capricioasă, a dezlănțuit războiul teribil din 1870, l a împins pe Maximilian spre aventura din Mexico, care a costat viața acestui vremelnic împărat și a cufundat în negura nebuniei de veci pe nenorocita prințesă Charlotta. Astăzi, împărăteasa Eugenia, pe care odinioară o înconjura o Curte strălucită, trăește retrasă la Farnborough, în Kilgatern, călătorind uneori pentru a mai îndepărta amintirile și, poate, remușcările vremilor de tinerețe. Mult mai dureroase sunt amintirile care apasă pe Nathalia, fosta reginăregentă a Serbiei. Persoanele din apropierea ei spun că somnul îi e întotdeauna chinuit de vedenii înfiorătoare. Ea vede mereu drama de la Conac, care a costat viata fiului ei Alexandru într'o noapte de iunie a anului 1903. Ea își petrece viața într’o vilă de Ungă Biarrîz. Se duce uneori la Florența, unde s’a născut in 1859, ca fiică a colonelului rus Keșco și a prințesei române Pulcheria Sturdza. Vine apoi ,la rînd regina Margareta a Italiei, care de la asasinarea lui Humbert Iiü, soțul ei, duce o viață de nomadă pe un pămînt străin, uneori la Valdarenchi, în inima Alpillor și rareori, iarna, vine pe la Roma. In această nemiénektură de prințese cari își datorase ruina viitorului lor unui eveniment tragic se poate număra și aliiMivreiv» soția arhiducelui austriac Rudolf,pe care o dramă misterioasă a cufundat-o într'o obscuritate relativă. Devenită contesă de Lonyay, ea nu mai cunoaște astăzi exilul crud de la început, dar nu l’a uitat, căci din timp în timp amintește despre dînsul. Un noroc, totuși, au aceste prințese, că ruina, sufletească nu le e însoțită de mina materială. Cete două regine ale Portugaliei Insă sînt sărace și numai grație ajutoarelor rudelor vor scăpa de mizeria neagră. Anul care se duce va fi din acelea cari nu se uită, spune „Figaro“. Prin progresele realizate și prin isprăvile făcute, el va ocupa în analele sportului și la știință un loc măreț. Pasionați după necunoscut, întrecîndu-se între ei nu îndrăzneală, aviatorii au Înmulțit mereu isprăvile lor nu mai pomenite și așa aim putut fi într’un singur an martorii uimiți și entuziaști ai primului zbor de 1000 metri, apoi de 2000, de aproape 3000 de metri înălțime; ai primei curse de aeroplane de la oraș la oraș, circuitul de Est; ai primei treceri a canalului Mînecei cu două persoane, ai primei întrebuințări a aeroplanelor ca instrumente de războiu, și la sftrșit, ai eroicei treceri a Alpilor de către admirabilul Geo Chavez. Dar sunt oameni cari vor spune: Dar sunt bravi acești aviatori, dar nu stat pe degeaba! Riscă el să-și piardă viața, dar și cîștigă o avere la cîteva suplămntni. Și de-ar cîștiga o avere, nu se vede unde e răul. Ar merita-o, după cum merită și glorie! Dar adevărul nu-e așa de pompos cum îl arată, ■aparența. Și chiar dacă unii aviatori au cîștigat sume mari, cheltuelile pe cari l* au scad mult din acesrte beneficii. AVIATORI ȘI AVIATOARE Cînd facem bilanțul sumelor cîștigate de aviatori dăm de un total impresionant. In treisprezece luni adică de la primul meeting de aviațiune din Reims, cel din August 1909, aviatorii au cîștigat premii în valoare totală de 3 milioane 563.247 lei, 65, după cifre oficiate. Această sumă a fost câștigată de 107 aviatori, dintre care 66 francezi și 41 de alte naționalități. Dintre toți, cel mai mult a beneficiat Louis Paulhan. Totalul cifrei sale e de 410.262 lei, la care intră cei 250.000 lei pentru raidul Londra- Mannchester. Cel care a cîștigat cel mai puțin, e aviatorul Loris? Brégnot, inventator, constructor și pilot. Premiile sale i-au dat cifra de 143 tel. Dintre aviatoare — căci numărăm cinci acuma: d-nele de Laroche, Frank, Niel, d-șoarele Dutrieu și Managi — cel mai mare cîștig e La activul bardbnez de Larochje, 169 de lei cîștigați la Rouen, dar la cari se adaugă 5000 lei dați de comitatul meetingului din Reims drept premiul Femeilor, deși condițiile zborului n’au fost îndeplinite din cauza unui accident. Dintre aviatorii de alte naționalități, aviatorul care stă la fruntea cîștigului avantajose rivalul lui Paulhan în raidul Londra-Manchester, englezul Graham White cu un total de 175.500 de lei. CLASAREA OFICIALA De altfel, iată cum se stabilește, prin sumele oficiale clștigate, clasarea cuceritorilor aerului în treisprezece luni de aviațiune, din August 1909, pînă la sfîrșitul lunei Septembrie 1910: Louis Paulhan, 410,262 tel; Leon Moräne, 264,899; Hubert Latham, 262,159 lel 90 b.; Henri Ruogier, 261,500; Geo A. Chavez, 246,366 lei 90 b.; Graham White, 175,500; Alfred Leblanc, 164,000; Henry Farman', 116,950; Legagmeux, 89,494; Van den Bonn, 88.697 lei 25 b.; Dickson, 86,146; Effimoff, 83,557 lei 90 b.; Glenn Curtiss, 83,000; Coitaneo, 80,464; de Lambert, 62,40Qj E. Aubrun, 61,300; Brookins, 57.000 Metrót, 56,000; Wagner, 55,270; 0- licslaegcrs, 51,000; Hamilton, 50 mil; Johnston, 47,500; E. Simon. 46,650; Louis Blériot, 42,000; Drexel 42,000; Alfred Hámon, 37,500; Thomas, 27,900; N. Kinet, 27,725; E Dubonnet, 27,571; R. Martinet, 25 mil, 400 lei; P. Tissandier, 24,900; M. Hanriot, 22.977; Audemars. 21,971; Kuller, 20.748; Mamet, 20 mil; Duray, 19,540; Christinens, 18,789; Illner, 17,200; Paillette, 17,147; Le Bkm, 17,000; Fischer, 17,000; Lib ouch 6 re, 16,700; W ey■mnn, 16,300; Crochon, 16,000; Popof, 15,500; J. de Lesseps, 13,500; Renaux, 13,000; A. Frey, 11,690; J. Bateau, 11,500; Mac Anile, 11,250; H. Bregi, 10,700; Bielcmici; 1.0,150: Jullernt, 10,080; Tyck. 10,000. Mai mult de 500C de lel aü riști gat : Bolls, 8.540 lel, 90 b.; J. Gabron, 6.700; Melon, 6.000; MoreMi, 5.500 Wiencziiers, 7.500; Horwath, 7.875 Warchalowski, 7.350; Engelhardt, 5,670; A. Frey. 8.750; Gran, 7.500 Ruggerone, 6.C00. Au cîștigat mai puțin de 5000 lei: F. d. Bauder, Baratoux, L. Brégnet, cîte 143 lei; Chimpel, Chassagne, Chateau, Cheuret, maiorul Clolus, căpitanul Borgeat, Dolagrange, cîte 700 lei; Demarest, Dufour, Didier, căpitanul Ferber, cîte 200 lei; Dibert, Grade, Ladougne, d-na de Laroche, ette 169 lei: Lefevre, Lindrammer, Nieuport, E. Paul, Petrowsky, Rawlinaon, Rigas, Rymsdick, Hayden Sands, Sarles Dumont, cîte 1. 500; apoi Tetard, Werstraeten Wiessembich, Szelkely, Radlert Gilmour, Cagno, Cailler și alții, diferite sume de barzi neînsemnate. SERIA FUNEBRA Dînd tabloul acestor cîștiguri, se cuvine să-l urmăm îndată , celalt tablou, al celor cari ai. ; cu viața lor îndrăznelile lor raderi în domeniul văzduh. In treisprezece luni, ai, a murit douăzeci și patru de aviatori din cauza a diferite accidente. Seria așa de dureroasă și de glorioasă o deschide Lefevre, la Reim«, odată cu debutul sau, apoi Ferber, Bosixi, Fernando. Șirul se întinde cu Desscrange, La Briai, apoi Havette-Mtchelin, Josely, Robi, Wächter, Speyer, Plo.1.man, Haas, Matievici, Rolls, Daniel Kinet Nicola« Kinel, Waldern, Pasca Vivaldi, von Fitter, Mmsdyk, Hamilton, ziaristul Pölliot și, în sfîrșit, Chavez, cel mai eroic dintre toți. Aceștia sunt cei morți, dar nu e mic numărul acelora cari au fost ridicați răniți, zdrobiți, amenințați în viața lor. Dintre aceștia, unii, ca Beugter, s'au lăsat de aviațiune; alții, ca Labouchère, Morisson, Legagneux, și-au dres aripile zdrobite și s’au anuntat din nou la slavă. O MESERIE COSTISITOARE Dacă ne dăm seamă de riscuri, nu mai putem vorbi de recompense cari fac o avere. De altfel, sta văzut: numai unii au parte de sume mari, dar ia să vedem și dosul medaliei, cheltuelile ce necesită meseria, de aviator. Aviatorul trebue să-și cumpere aparatul, plătește «a ßa învețe să se servească de el, plătește «chiria unui hangar, plătește doi mecanici și-l plătește gras, căci trebue să se bizuie pe devotamentul și experiența lor, cumpără diferitele ■ piese noui cari sunt necesare, pânză, lemn,cari în aviațiune au prețurile nu se pot întchipi, plătește reparațiile, iar unifort e nevoit să cumpere uni alt aeroplan, noiu-nonț. Acesteia Kînst ddeloell care cer venituri mici și sigure. Sumele intitigata ca premii în meettaiguri de aviațiune nu ajung.’ Unii aviatori, ca Paulham, Latteam, Blériot, au mai avut ciștiguri din încasări particulare. Așa, de pildă, Blériot, care a făcut zboruri la Viena, București, Corastantinopol și Colonia a încasat sume confidenbile, deși prremis tonale oficiate na-I dau dorit 42.000 de lei. Dar normai astfel acești mari aviatori și-ar fi putut ține prastigiul meseriei lor. Socotind la un loc sumele cîștigate de aviator în meetinguri oficială și particulare, dăm de un total aproximativ zecin-ci milioane pînă la cinci milioanea cinci sute de mii de lei. O sumă Inflide văr frumoasă, din care însă n’are nici o părticică foarte mulți aviatori, cari, deși au concurat mult, n’au cîștigat niciodată nimic europene cei cu strășnirus paste,'piof!rea celor ce mi respect supsîntâniîn privința răniților. Se fie multe ori mari cazuri diplomatice din chestiuni de natura aceastora. Gloanțele așa zise Dcja-Duta , fac explozie la cornnd omului, gloanțele ce englejii voiau să introdurfî totre mijloacele de război și, pe fimpul cînd se luptau cu burii, gloanele Dcm-Bma, în urma protestării Drace! Roșii de la Geneva, nu s’a'1'1 mai introdus. Eternă și binecuvîntată fie m amoria lui Henri Dunant, acest giifier mare și nobil, acest bime facA' lor al omenire!. . t''1 D. x. floșia „Kisarnicenii Veți căuta-o pe harta țărei cu V'-ți pofti, veți căuta-o pe cea mai bogată și mai complectă hartă a Rerminiei și n’o veți găsi niciodată. De ce? Fiindcă nu s’a fondat. Dar era să fie moșia I Kogălniceni? după numle lui M. Kogălniceanu care a luptat din răsputeri pentru Unirea Princiepalelor și pentru scăparea țărilor unite de regimul cel vechiu. Ar crede cineva că bat darpii scriind aceste lucruri ca par mai mult de domeniul fanteziei. Nu! Moeșia Ko-gălniceniî nu s’a dat lui Ko-gălniceanu pentru că așa e românul, la entuziasm multe vorbește, dar■mai pe urmă puțire aduce la îndeplinire. S’a răcit entuziasmul, vremea a mai vremuit, s’a uitat și făgăduiala dată. Dar să dăm aci documentul ca există privitor la zisa moșie. Ziarul „Românul“ din București, organul lui C. A. Rosetti și al partidului liberal, iată ce scrie, totte altele, în cel dinul al său articol din ziua de 17 Ianuarie 1859: •*••••• • • • • Deputăția fraților noștri de pesta Milcov, despre care am vorbit în numărul trecut, a și sosit în București. Ea este compusă din d-nii: C. Negri, N. Catargiu și colonel Mavriebi. Un număr din cetățenii din București, cei mai mulți deputați, profitînd de hotărirea ce era luaț^ a se da un banchet,pentru sezbaterea alegere! tatîiului prinț al Pritrecipatelor Unite, și care banchet s fost amînat din pricina alegere de aci, au hotărit a se da acest banchet acum, cind din norocire se află tot ce noi și deputăția moldavă și s’a dat ori seară. Nu este prin* putință a da cititorilor noștri o idee despre sincera și frumoasa veselie ce domnea în toata taimele și pe toate fețele; tot ce putem zice, este că am fi dorit să fi fost față agenții ■ acelor Puteri cari au arătat că se îndoesc despre dorința Principatelor de a se contopi unul intr’altul; căci ar fi avut ori dovada cea mai pipăită că nici o putere omenească nu va mai putea în viitor, despărți ceea ce s’a unit pentru eternitate. D. Constantin Cantacuzino a purtat cea dintîiî închinare -pentru Principatele Unite și totîiul Domn ales, în termeniî r-pîmî T i.imHIT. Mai mulți cetățțeni au închinat penînj Unirea Principatelor și pentru umbrii guvernului provizoriu și a miepistenului moldav, care a știut a ridica cel dintîiü stindardul național și a-1 planta cu atîta tărie,în cat Domnii viitori să fie siliți sau a merge pe calea ce ei le-au deschis, sau a le scăpa puterile din mică, cum se scurge apa din palmele mînilor... „Publicăm mai la vale proclamația Domnului Moldovei și cuvintul ce s-a adresat d. M. Kogâlniceanul, redactorul „Stelei Dunărei“ și deputatul orașului Focșani. Publicăm însă acest cuvînt fără nici un comentar, fiindcă vorbește în destul prin el însuși, și profităm de această ocazie, spre a face cunoscut românilor un fapt din cele mai Tr* moase și cei clintii în Principatele noastre de la scăderea lor încoace. Unul din candidații la Domnis a oferit d-nulii.î Kogălniceiltnih, spre a dobândi o susținere una sută treizeci mii ga.beni. Este de prisos a mai spune aci că d. ÎS. KogălnicaaEa a refuzat banii, și încă că i-a refuzat fără a face cel mai mic sacrificiu. In adevăr, sacrificiul ar fi fost să-l primească și să sa nimicească astfel pentru totdeauna.* Un om care are ci de puțin talent, nu se vinde niciodată, căci nimeni nu vinde pentru a pierde, ci pentru a cîștigă; numai oamenii aceia ce nu pot avea nici un rol în societate prin ei înșiși, se bagă la un stâpin sah se vînd. D. Kogăniceanu, dar, o mag, rapetăm, refuzind, n’ia făcut cel mai mic sacrificiu, și nici că am fi vorbit de această înfruntare, dacă ea nu ne-ar fi dat nouă romin ilor mijloacele cu car!ee să lupte -partidul cei vechile, și tot deodată următorul fapt. Na. Ha romină de peste Milcov prețuind nepregetarea și inima cu care d. Kogâlniceanu a lucrat pentru izbinda de astăzi, mai cu seamă in acești patru ani din urmă, a creat o subscriere națională prin care să dăruiască cetățeanului Mihail Kogălniiceanu o moșie i s valoare da 50.009 galboul, căreia i se via da numaia „Bu. galuicensi“. Acest fapt este cel dintîi canele va face să se tnimese și virtutea, și salutăm pe brațîl de peste Milcov, că și în această privință el cei dinții au deschis calea bună”. Aceasta aveam de spus în privința moșiei Kogălnicenii. Cît cîștigă aviatorii — UN BILANȚ PE 13 LUNI -Eroism și tragedie ------------------------- -| Fondatorul Crucei Roșii Henri Dunant Zilele acestea, a încetat din viață Henri Dunant fondatorul instituției militare numită pretutindeni Crucea Roșie. Henri Dunant s-a născut la anul 1828 în Franța; moare deci în vîrstă de 82 ani. Din diferite motive a părăsit Franța, luînd cetățenia elvețiană și trăind tot restul vieței la Geneva. In anul 1863 a fondat Crucea Roșie pe care a admis-o și a introdus-o mai liilt armata elvețiană- Dunant a avut la început o muncă foarte grea, căci a trebuit să viziteze toate Curțile europene, să ceară audiențe la toți împărații, regii, principii domnitori, spre a le explica binefacerile instituției lui. Neapărat că organizația Cruceroșii așa cum o imaginase Dunant, a fost din cele mai bune și mai fericite, și în scurt timp n’a rămas o țară cît de înapoiată, care să nu aibă instituția, personalul și materialul trebuincios. Chiar și Turcia a avut și are dacă nu Crucea roșie, fiindcă e de altă religie, cel puțin, Semiluna Roșie, care face în timp de războiu aceleași servicii și are aceleași drepturi și datorii stipulate prin convenții internaționale. Opera lui Henri Dunant merită toată lauda și slava lumea pentru că a salvat de la moarte sute de mii de vieți tinere prin pansamentul la timp al rănilor nu tocmai mortale dar cam putea deveni, prin gangrenizare, și mortale; a salvat multe vieți prin adunarea celor căzuți, prin transportarea lor la ambulanțe, la spitale temporare etc., unde li s’a dat ajutorul medical necesar. Prin această instituție a Crucei Roșii s’au îmblinzit chiar moravurile brutale din timpii vechi, când un rănit era considerat ca ceva ce trebue să moară Afară de asta prin convențiune s'au adoptat o mulțime de lucruri umanitare, ca încetarea ostilităților pentru strîngerea răniților ambelor părți beligerante, respectarea steagului alb cu Grada Roșie, respectarea sanitarilor ambulanțelor și chiar a răniților rămași neridicați de pe cîmp. Pentru orice călcare a convenției se fac reclamații la Geneva unde este un birou internațional al Crucei Roșii geneveze, și toate puterile FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA” Victimele amoralulu 3 £ £ Femeia demon ——# —— lîare roman de moravuri și de actualitate . Prin acelaș gang secret ea fu transportată înapoi spre marea mulțumire a falsei prințese a cărei liniște fusese serios amenințată de apariția victimei sale. .. — Avem noroc, zise mareșalul ,revenind din gang, de nu vegheam cu zi și noapte, inline Iuanóu ar fi aflat, că în palat sunt două principese cari se aseamănă ca două picături de rouă. — Da, am noroc, acum sînt convinsă că soarta a hotărît să ajung regină, răspunse aventuriera strîngind mina devotatului ei complice, i. . CAP 5 Deloc îi va fi la lucru «S «acupat citirea unor acte cînd un lacheu apăru vestindu-i sosirea unui senator de curînd recomandat. — Foarte văd faci că pleci, zise mareșalul cu blîndețe. Tu-mi cunoștea obiceiurile, eram mullțumit de tine, de ce să pleci? — Excelență, îngînă servitorul, am dobîndit o moștenire, mă reîntorc în patrie. — Bine, bine, să-l văd pe celalt. Lacheul se retrase și imediat aipăru un tânăr în uniformă de marinar. Era bine făcut, cu fața frumoasă, inteligentă și energică. — Vrei să intri în serviciul meu? — Da excelență, ași fi fericit. —i Hm, am văzut certificatele tales a fost marinar.’. __ Da, timp de șase ani excelență. _ Cum te numești? __Ernest Deloin, sunt francez, excelență. — Foarte bine, francezii sunt băeți iscusiți și energici. Poți rămâne în serviciul meu. Jean te va iniția în ce ai de îndeplinit. La mine trebue să fii harnic, discreți , respectuos. Ai înțeles? — Ca excelență Astfel fu angajat detectivul trimis de prințul Leopold pentru a afla secretele mareșalului de Stolenay. Ori de alte ori acesta pleca la palat, detectivul măsura zidurile camerelor notiindu-șî cifrele într’un carnet. Cînd mareșalul se întorcea acasă nu găsea decît un servitor tăcut și respectuos de care era foarte mulțumit. Tot măsturînd încăperile și socotind, detectivul descoperi că în aripa dreaptă a clădirei era o Cameră pe care încă nu o văzuse deși mirase pretutindeni. Cu toate cercetările sale nu putu descoperi nici o ușă. Din acea zi începu a asculta um Mând pe lângă răjomir Treci un zgomot suspect un răzbi în auzul său. Făcu însă altă descoperire însemnată. La anumite ore din zi, mareșalul se închidea în biroul său și nu mai primea pe nimeni. Atunci începu a-l observa pe cînd intra în birou. Prin măcî găuri făcute în ușă, putea vedea cum mareșalul înainte de a pleca din birou spre aripa clădirei unde era camera misterioasă, lua cu sine un coș cu trestie. De astă dată falsul servitor fu nespus de mulțumit. In toate zilele în lipea stăpînului sau asculta lingă zidurile ce închideau o cameră lipsită de ușă și ferestre. lî se păru de cîteva ori că aude un glas jelind dar sigur nu putea fi. Totuși se grăbi a cere un comcediu de cîteva ore pentru a-și vizita o rudă sosită de curtaci. — Băiatul acesta e un juvaer de servitor, își zise mareșalul grăbindu-se a-I acorda permisia cerută. Cine știe de nu-1 voiu face omul meu de încredere. E tăcut și demn, desigur că e și ambițios, voi putea face din el un instrument folositor planurilor. toute,CAP. 6 Moartea regina! De trei săptămini lipsea prințul Leopold din capitală. Ziarele restiră că moștenitorul tronului fiind bolnav se află la Paris în căutarea unui medic celebru. In public însă răsbise știrea că o gravă neînțelegere izbucnise chiar în ziua nuntei intre tînărul prinț și frumoasa lui soție și se vorbea ©oar de un divorț apropiat. Nimeni însă nu bănuia crudul adevăr. Falsa principesă se stabilize la castelul Huberten pretextând că boala soțului ei o face să renunțe la toate plăcerile de altădată. Atît regele cît și regina încercară de elleti ori a vorbi cu nepoata lor, dar din ziua căsătoriei, tînăra principesă părea cu desăvîrșire schimbată. Nimeni fără de regele nu aflase că prințul Leopold se afla în afă la contelui de vtoătoare al unui tînăr gontlie U și că refuzase cu hotărîre orice împăcare cu frumoasa lui soție. într’adevăr, prințul moștenitor era oaspete contelui de aint-Smert la castelul sau de vânătoare KlirschaardȚ așteptând acolo vești dela detectivul francez. Zilele treceau încet pentru cel chinuit de griji și nerăbdare. — Ce să fac dacă nu va putea descoperi nimic ? se întreba prințul -Mult nu pot lipsi de la Curte fără a nu-l supăra Pe fratele meu. Dar să mă reîntorc pentru a merge în lume cu acea nerușinată aventurieră ? Nu, niciodată. Lin lachen veni să-l vestească de sosirea unui servitor din capitală. Ingrijat și nedumerit primi prințul pe străinul care ceruse cu rmzistenți să fie primit. — De unde știai că mă aflu aci ? Cine te-a trimis întrebă prințul cu asprime pe cel sosit. — Alteța voastră nu mă recunoaște ? — Ah, da, d-te Ernest ! Vai, ce bine te-am deghizat, nici că te-ași fi recunoscut de nu-mî vorbeai -- Statem siguri alteță că aci nu ne va auzi nimeni ? — Cred că nu sunt spioni pe ari;ard de nerăbdare de a afla ce ai făcut. — Am fost angajat ca servitor în palatul contelui de Stolenau. —■ Cum ? Pe el l’ai bănuit imediat — • Dar cine altul umblă mai liber în palatul regal ? Pe cine ascultă și respectă întregul personal de serviciu al Curiei? — Te-am expus la o mare primejdie, scumpe amice, contele te ar fi împușcat de te-ar fi surprins spionindu’l. — îmi cunosc destul de bine meseria alteță și apoi cine nu riscă» nu cîștigă nimic. Pe cînd vorbeau, nu observară că printre draperiile de la ușă apăru chipul unei tinere femei. — Iată alteță om aci întregul plan al locuinței mareșalului, zise detectivul, dîndu’i carnetul sau. Dar aci, exclamă Leopold, am scris c ă sunt tamei secrete V — Da, alteță, acolo e prizonieră logodnica voastră, răspunse detectivul liniștit. Prințul copleșit de bucurie îl îmbiați să. — spiritte-ne ! Frate, cum să-țî mul tumeze ! Alteță, nu merit încă nimfe; și că sau mai bine zic, cred, că prințesa Carolina se află în acea aceră secretă., îmi redai viața ! Ah, sărmana m« Carolina ce punghița traduc să fie suferințele. Un zgomot ușor îl făcu să ires US și să privească spre ușă. — Ai auzit ceva ? — La, alteță,mi s’a părut că uu a fost mișcată cu bruschetă. — Dar nu e nimeni aci, priveze zise prințul, ciind la o parte draparia. Va fi fost vr’un curent de aci Spune ce ai făcut ? Eu cred că trebue să Înconjur easa cu soldați și să dărîm zidurile acelei încăperi. — Cine știe ce se poate înttarpi: prin ceseî pînă să puteți ajunge și ea. Numai prin viclenie 11 putem înjinge. — Da, ai dreptate. Ce se spuni despre mine în capitală, n’ai aflat * — Multe se șoptesc, dar fără nic o importanță. Unii vă cred botarav, alții susți că sînteți supărat cu majestatea, eu regele care n’a consimțit de bun? voie la căsătorie. * "— Prințul zise cu amărăciune murmurind: - f ■; — Dacă s’ar ști adevărul, ar fi și mai räü. Unde e „soția“ mea ? — Am auzit că s'a reîntors în capitală la urma stăruinților ruinei.