Dimineaţa, noiembrie 1910 (Anul 7, nr. 2396-2425)

1910-11-01 / nr. 2396

ANUL Vil —No. 2396 PUBLICITATEA: CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Ștr. Karageorgevici. 18.—Telefon 3M Birourile ziarului 1 ~­­ Str. Sărindar No. 11 București ..............................imwiii imiMwmamm DIRECTOR CONST. NULLE Abonamente cu ppș iii: Va an Lai 20— | « Jnrt? UsA II— S Inni • a , Le $.r~ Pentru străinătate prețul ț$e îndoit TELEFON« Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala „ 14/10 m m Provincia „ 14/90 v „ Străinătatea „ 12/4­­0—­B APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚA CU CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN TOATĂ LUMEA Br=B Lun! 1 Noembrie 1910 POLITIC­­ și fim (_ | ^ ^______ f» Unde ne-a dus înrîurirea partidelor politice in conducerea superioară a armatei — "Discutiunea care se face de Wtăva vreme în jurul nemul­țumirilor din armată. Dune Implicit în discuție și situația oștirei din punctul de vedere al echipamentului și arma­mentului cu care este înzes­trată, situațiune din care, în mod firesc naște întrebarea î­acă, cu armamentul și echi­pamentul de azi, armata ro­mânească ar putea face față u­­nui eventual conflict. Aceasta e chestiunea bene­­rală care, avînd în vedere si­guranța tarei în afară, intere­sează cu mult mai mult de­cît chestiunea specială a nemul­țumirilor din armată, care, dacă își are importanța eî, nu e mai puțin adevărat însă că e o chestiune mai ușor reme­­diabilă de­cît aceia a lipsei de echipament și armament, lipsă din care nici chiar au­toritățile militare superioare au înțeles că nu e prudent lu­cru să mai facă un secret. Și că acesta este adevărul, avem mărturia oficială a d-lu general Budișteanu, președin­tele Senatului, care, într’o șe­dință a Senatului din trecuta sesiune parlamentară, decla­rând că în armata romînească de abia avem o cămașă și ju­mătate la doi soldați, a pro­vocat îngrijitorul răspuns al actualului ministru de răz­boiu, care s’a grăbit să decla­re , că nu poate face nici o co­municare în chestiune, de„cît intr’o ședință secretă a parla­mentului. A fost, deci, o mărturisire deghizată, ne care d general Crăiniceanu nu cutezas­e s’o e­­vite, pentru ca acel ce făcuse această destăinuire în ședin­ța publcă a unui corp legiui­tor era nu numai președintele acestui corp, dar deținuse el însuși portofoliul războiului. Am ținut să reînprospătăm declarațiunile ca și mărturi­sirile acestuia, pentru a evita desmin­țire grăbită și inutilă, în acelaș timp. •35*­­ 1 Dar dacă aceasta e situația, dacă linia de armament și e­­chipament constitue o lacună primejdioasă pentru apărarea națională, vina cea mare cade mai puțin asupra ofițerilor ge­nerali cari au trecut prin i­uri tea ministerului de războiu, și mai mult asupra partidelor politice. " cari, rînd pe rînd, nu au înțeles să scutească ar­­mata de influența nesățioa­să a politicianismului nostru prea mult învechit în rele. Și adevărul necontestat este că, dacă s’a încredințat, astăzi ca și altă­dată, portofoliul răz­boiului la ofițeri generali cari nu aveau nimic de comun cu unul sau celălalt partid poli­­tic; dacă acești ofițeri generali erau animați de cele mai bu­ne intențiuni, înțelegînd să pună în serviciul armatei și priceperea și experiența lor mi­litară, au fost însă, stînjeniți în opera bună ce ar fi înțeles s-o facă, de influența nesănă­toasă a politicianilor, cari, pe căi piezișe, au făcut să intro­ducă batizul și nedreptatea chiar și în conducerea supe­rioară a armatei. Lipsiți de experiență și rutină politică, a­­cești ofițeri generali, ajunși miniștri, nu au știut să reziste în destul influentelor din afa­ra oștirei și au sfîrșit astfel, cei mai mulți dintre ei, prin a deveni prizonierii cutărui sau cutărui partid sau om po­litic oare­care. In asemenea conditiuni era firesc lucru ca preocupările de ordin politic să prindă și în administrația războiului, du­pă cum iarăși tot așa de firesc era ca acești miniștri, recru­tați din rîndurile ofițerilor generali, să nu mai aibă pe lingă partidele politice, autori­tatea necesară pentru a obține de la guverne nici reformele Și, prin urmare, nici creditele pe cari le necesitau aceste re­­­forme, de care armamentul și echipamentul armatei era în strînsă și directă legătură. Și, nu numai că s’au refuzat cre­dite, dar s’au tolerat și­ econo­mii budgetare, care-și aveau poate locul și rostul la ori­ca­­re altă instituțiune, în afară de aceea a armatei, unde, ori­ce motive s’ar fi invocat, eco­nomiile acestea erau și depla­sate și dăunătoare.­­ De altfel efectele se resimt astăzi și, se resimt chiar ,cu prisosință. Opera nefastă a politicei în armată își dă roa­dele zi cu zi, roade așa de e­­vidente, în­cît chiar și oame­nii politici au început să în­țeleagă gravitatea acestei si­tuației intolerabile .Discuțiunea din comisia budgetară a Camerei, în tre­cuta sesiune parlamentară, a făcut un început de dovadă a preocupărilor acestora. Par­tidul d-lui Take Ionescu pre­conizează necesitatea unor im­portante credite pentru arma­tă, după cum de cîte­va zile ni se anunță că și partidul d-lui Carn socotește la două sute de milioane creditul cu care s’ar putea face față com­­plectărei , armamentului și e­­chipamentului oștirei. Cu sacrificiile acestea ma­teriale, pe cari unul sau cel­lalt partid le va reclama de la țară, vor plăti greșelile tre­cutului și, în același timp, se va pune armata în posibilitate de a face cu succes față îm­prejurărilor, pe cari le lasă să se întrevadă orizontul ce am turbure dinspre hotarul nos­tru de la sud. Cu aceste sacrificii partide­le politice își vor răscumpăra o parte din propriile lor păca­te, pentru că au greșit și au păcătuit, atunci cînd, an cu an, au făcut tot ce le-a stat în putință ca să introducă ha­­tîrul si politica, acolo unde o­­trava aceasta nu-si avea nici locul si nici rostul. •V ALEX. MAVRODI !■ ------------------­ Mișcare in magistratură Următoarea mișcare a avut loc pe ziua de 1 Noembrie în personalul înaltei Curți de Casație și al Curtei de apel din Capitală. D. D. Taslaoanu, consilier la secția 2-a a înaltei Curți de Casație, a fost transferat în a­­ceeași calitate la secția 3-a a­­ acestei Curți. D. G. Buzdugan, prezident la secția 4-a a Curții, a fost transferat la­­ secția 2-a în locul d-lui Taslaoanu ; D. Ștefan Miclescu, consi­lier la Curtea de apel din Bu­curești; e numit prezident la secția 4-a a acestei Curți, în locul d-lui M. G. Buzdugan; D. N. Săulescu, inspector judiciar a fost numit consilier al Cursei de apel din Bucu­rești în locul d-lui St. Mi­­t­clescu. S’au mai făcut și alte nu­miri în magistratură, dar de­cretele n’au fost încă semna­te de rege. întrunirea din T.-Severin D. ILARIU ISVORANU ÎNAINTEA ALEGATORILOR SAI T.-SEVERIN, 30 Octombrie. — Mline Duminică la oră 2 jumătate, se va­ tine in sala „Apollo­“ o întru­nire publică pe care a convocat-o d. Ilariu Isvoranu, șeful partidului liberal din Mehedinți. D-sa va vorbi­ despre demersurile făcute cu privire la construirea li­niei ferate Baia de Aramă-T.-Seve­­rin; despre avîntul pe care-l va lua orașul T.-Severin In urma construi­re­­aba­tomiului de export; despre a­­lim­entarea cu apă si la analizarea o­­așului; și despre măsurile ce urmea­ză să se ia în vederea construirea unei biserici în orașul nostru, Goresp. VRUTE ȘI NEVRUTE jincolo e alt­ceva! Pe plat­forma unui vagon de tramvaiă. Doi domni — persoa­ne simandicoase, judecind după haine — discută. — Nu, dragă, mie lucrurile as­tea nu-mi plac. Mi-e adversar, po­litic, cum ți-e și fie, dar eu mă țin de dictonul: „Să dai Ceza­r rulul ce e al Cezarului”. — Dar n'a făcut nimica, ce să-l dai ? — Ba, Să mă orii, a făcut des­tul. Fugi, domnule de-aici ! Ce-a făcut ? Reclamă, gălăgie, încolo, nimic, fleac. — Ți-o spun eu : vorbești cu patimă. Finden ți-e adversar po­litic. — El, nu, că o să m’apuc a­­cum să le jud Pe toți reclamagții și gheșeftarii. .Asta ar­­ mai lipsi. — Dragă, de ce vorbești așa ? Vezi ăsta-i păcatul nostru: fară bogată, cu uriașe progrese, dar] ne splace să ne ponegrim unii pe alții. — Lasă-mă, dom'tf., gheșeftari, și reclamații ! — Dragă, de ce vorbești așa ? Asta să le spunem la întrunire la „Dacia”, acolo e­­ altceva/ Dar­, aici intre noi, ca oameni... nu face... ’ ... Și eu care credeam ca în cu­vinte de evanghelie în cele ce se spun Pe la întruniri ! Eu cărți puneam la inimă toate cuvintele străpungătoare­, lapidare, toate critîcile, nemiloase cari eșeaă de pe­ buzele, , araturilor. . .de a căror sinceritate nu m'am îndoit nici o clipă ! ' Nu mai mă duc la întruniri — s’a isprăvit ! Maximin --------------------­RUBRICHt MILITARY Lanterna Sperling Nouile semnale pentru timp de campanie experimentate la manevrele noastre. Cu toaziuea ultimelor noastre manevre, ofițerii noștri superiori au­ avut ocazia să cunoască un nou sistem de lanternă de semna­lizare adusă de atașatul militar al Suediei. Aceste lanterne, prin ușuirința lor, prin lumina plusternică ce o idiau, prin f­aptul că pot fi utili­zate de ori­ ce trupe, devin de o mailăă utilitate în timp de campa­nie. Direcțiunea­­ generală a geniului de la noi, după u­n prealabil aviz al d-lui ministru Orăviceanu, a intrat în tratative, cu casa Sper­ling et Ca. din Stockholm, casă care furnizează pretutindeni a­­l oaste lanterne. Ministerul de război și a și co­mandat cite­va din aceste lam­pioane Sparling. Cu aceste lanterne de semnali­zare portative — de mult folos mai­­ ales pentru cavalerie, căci se­ pot purta în tocul sferei — fie vor face experiențe comparatve de telegrafie optică — între ele și cele existente la noi, sistem­­ Main* îrsh. • • „ „ Se­­ știe că în timp de campanie cel mai principal lucru sunt re­sursele teh­nice de transport și relațiune. Ordinele cele mai bu­ne, rapoartele cele mai impor­tante,­­devin nule dacă ele nu a­­jung la timp la destinație. Unul din­­ aceste mijloace teh­­­nice în timp de razboiu îl for­mează și semnalele optice. In acest scop o lanternă de semnalizare cu o lumină intensă și ușor de manipulat este de cea mai mare însemnătate. Scopul de mai sus pare a fi fost atins prin nouile lanterne din armata suedeză, comandate și la noi de arma geniului. * Ce sunt aceste lanterne ? Niște aparate cari m­’au mai mult de 3,5 kgf. greutate >— deci spot fi cu ușurință purtate de cel ce combat­em timp de campanie ei care dau o lumină intensă grație gazului de acetilenă. Aceste lan­terne pot fi întrebuințate de ar­ma geniului, de trupele călări, de posturile din savanta-gardă, de marină și de patrulele de infan­terie. Cu ele se poate semnala și ziua cînd timpul aste noros. Gazul casei Hoffman din Galați GALAȚI, 30 Octombrie.­­ Se știe că acum cineva sunt casa Hoffman, a fost amendată, de vamă, cu 12 mii d­e lei, pentru infracțiuni la unele dispoziții vamale privitoare la tra­­ficul de cherestea. Casa Hoff­man a atacat atunci procesul-verbal încheiat de vamă, printr'o acțiune intentată la tri­bunal. Tribunalul printr-o sentință, a a­nulat decizia de condamnare a vă­­mei. Contra acestei sentințe vama a făcut recurs ln Casație Ministerul de finanțe, în acest timp, a dispus ca pînă la decizia înaltei Curți, vama să nu ridice se­chestrul care­­ fusese aplicat unei cantități de marfă a casei, atunci când a fost amendată. Casa Hoffman, însă, fără să aș­tepte decizia Curtei de casație, a fă­cut să­ fie exportat­ă o cantitate oare­care din marfa sechestrată. Deocamdată lucrurile stau aci. Cum am spus mai sus aceste lanterne se luminează cu­ „aceti­­lenă dizolvată“ —... gaz de acetile­­nă preparat­­ anume și comprimat în niște vase de oțel umplute cu o substanță poroasă impregnată cu acetone. Aceste­, așa zise acu­mulatoare de gaz, pot ima,gazina — grație acetonului — o cantita­te de 10 ori mai m­a­re de gaz de­cît volumul lor la o atmosferă, ceea ce face de 10 ori mai mult la 10 atmosfere. Aceste acumulatoare de gaz sunt in­explozibile, insenzibile la schimbările de temperatură cât și la lovituri puternice. Lumina produsă de aoerse lan­­ternfc este cît se poate de puterni­că și ea se poate micșora la ne­­voe­ cu ajutorul unui regulator. Schimbările de temperatură, vîn­­tul, furtuna chiar, nu au nici o influență asupra acestei lumini. • Flacarea obicinuită a lanternei consumă aproape 0.3 litri de gaz pe oră, ceea ce face 8 litri la­ 24 ore. Lanterna se așează pe un s­ub port care n’are o greutate mai mare de 2 kgf. și mai ușor chiar cînd este construit în bambeurî. Experiențele la gam­a continuă și rezult­atele .sîpt cît nu se­ poate m­ai bine.­­ . «. Miss. Un militar suedez cu lanterna Sperling Vederi din Capitală Noul local al ministerului de lucrări publice CERCETĂRI INDISCRETE „Crucea Roșie“ societate anonimă Capital de milioane. — Nici un statut, nici o dare de seamă, nici un comitet cunoscut. — Ce răspunde ministrul de războiu — —1.--------­ In victoriosul razboiu al Inde­pendenței, pe cîmpu­l de luptă, din inițiativa bunei noastre regi­ne, pe atunci Doamnă a romînilor, se puse primele baze ale socie­tății „Crucea roșie“. Tinere femei din cele mai înal­te straturi sociale, medici mili­tari, în jurul suveranei se strîm­­seră, și primele cotizații veniră.­­ Au trecut de atunci treizeci și trei de ani, societatea ce purta numele Doamnei romînilor se­­ ramifică în trei. : Cea dint­îi, al cărui scop, în timp de räzboiu, e îngrijirea ră­niților și­ în timp de pace aceia a bolnavilor, rămase sub patrona­jul reginei, se populă de surori de caritate și se instală în strada Clemenței, unde Crucea cea roșie de la poartă ne spune de origina și atribuțiile instituției din nă­­untru. A doua ramificație o formă so­cietatea ce poartă numele așa de cunoscut de toți ușor dăruitorii ,de obol, de întregii armată și lumea toată. Adică „Societatea crucea roșie romînă“. Cea­ de a treia fu o tulpină a acestor două. Formată în urmă, ea se intitulea­ză: „Crucea roșie a doamnelor romane“ și in fruntea fei stă d-na Irina­­ Cîmpineanu. De aceasta din urmă, precum și de instituția surorilor de caritate nu am de vorbit, ambele sunt știute, per­soanele ce le dirijează de ase­meni și activitatea și statutele lor recunoscu­te. Societatea care ne interesează, atît pe noi cît și pe publicul coti­­zatorr, e acela cu capitalul cel mai mare, cu veniturile cele mai splendide și cu comitetul cel mai „anonim“. E societatea Crucea Roșie“ așa zisă a bărbaților. De treizeci și trei de ani, în întreaga țară romînească, nu a rămas o­raș, orășel, și chiar co­mună ru­rală mai spălățică, în care să­­ nu­ se dea cite un bal, cite o petrecere în folosul ,,Cru­­cei roșii“. Nu a existat regiment care de treizeci și­ trei de ani să nu invita lumea cu bilete plătite la serbările „Crucei roșii“. Mii, zeci și suite de mii de franci se adunau deci de pretutindeni și se trimiteau cu religiozitate pen­tru timpuri grele, unde ? Ei, a­­les, e­­ aici, căci contrariu tuturor societăților formate de Azistența publică. Crucea roșie, nu avea, nu a avut statute, nu a publicat dări de seamă, nu a anunțat nici odată întruniri generale sau de comitet, încrezătoare, de a­ni de zile, lu­mea a dat, a tot dat. Pînă cînd într’o zi, Începu să se cam în­trebe : — Ce se face cu ban­ii noștri, einte îi mănuește, unde se depun, ce se face cu­ veniturile ? între­bări tot atîtta de interesante cît­­ și de Îndrituire. Romanul nostru e încrezător, bun la inimă, gata la binefacere, dar pînă la o margine. Această margine de data asta a fost lun­gă, ea a durat o viață de om, dar s’a isprăvit. Astăzi publicul care cu francul rus a contribuit la milioanele ce s'au strîns pen­tru „Crucea roșie“, e curios să știe și trebuie să i se răspundă. Ca ecou imparțial al tuturor întrebărilor și doritelor pornite din massa atotputernică, m’am îndreptat a cerceta și a afla răs­punsul la aceste importante în­trebări. Cum și la cine era să mă adresez, dacă nu la­ ministerul de razboiu, unde se trimit ban­ii serbărilor, cotizațiilor de atiția ani. Nu cunoșteam pe nimeni în vast­a clădire, și deci foarte na­tural mă îndreptai spre biroul de informații, unde simplu de tot rugai pe d. locotenent infor­mator, în numele gazetei noastre, sămi dea următoarele informa­ții: — Cum, și din cine se compu­ne comitetul societate­ „Crucea roșie“, un­de se trimit banii cari sosesc și cine îl administrează . D. locotenent informator mă ascultă cu bună-voință, mă rugă să aștept și trecînd la d. colonel Zaharia, îmi aduse următorul curios răspu­ns: — E adevărat că banii­­ de la serbările date în provincie pen­tru „Crucea roșie“ sosesc la mi­nisterul de războiu, dar îi se ex­pediază în mod confidențial a­­cestei societăți. — Ai... dar mă rog, nu puteți a'mi­­ spune, un nume, o persoană !.. fi­e să mă adresez? — Nici noi nu știm. Da. Acesta fu răspunsul, asta e tot ce putem afla. Alte cerce­tări nu mă duse la nici mun re­zultat , și nici până azi nu poate ști nimeni cine mănuește fondu­rile colosale ale acestei societăți și cin­e stă în fruntea ei. Din societatea de bine-facere a întregei țări s’a făcut o societate secretă, la care se înaintează mi­lioane confidential și care nu publică, despre întrebuințarea lor nici oi dare de seamă ! îtr-In numele întregei opinii pub­lice, credem că e necesar, că se impune cît mai curînd o comu­nicare din partea sus zisei so­cietăți. E urgent să ia lumea cunoștin­ță de stătuteie ei, și cît mai ne­­întîrziat ne așteptăm la o dare de seamă semnată de nume. Aceasta în interesul u­nei insti­tuții cu un nume așa de nobil, și pentru care s’a făcut sacrificii mari. Cît despre noi, vom reveni mereu, pîină la limpezirea aces­tor chestiuni așa de întunecate, pînă la complecta lămurire a pub­licului. Fermen || D. Haret la Galați GALAȚI, 30 Octombrie. — Azi dimineață la orele 6.20 a sosit în localitate d. Spiru Haret, însoțit fiind de fepiscopul­ Dunărei de Jos, de d. Gîrboviceanu, adminis­tratorul cassei bisericelor și de doi d-ni arh­itecți al ministeru­lui de culte. La gară, d Haret a fost primit de prefectul județului, d. Al. Gussi. . De la gară au pornit la episco­pie, unde s-a servit ceaiul, fiind condus­ de episcopul Dunărei de Jos. Apoi au vizitat școala de cîn­­tăreți, unde corul a executat mai multe cîntece. De la școală s'au dus pe yachtul regal „Ștefan cel Mare“, unde au fost întîmpinați de d. Ștefănes­­cu, directorul navigației. La orele 9 vaporul a plecat spre Sulina, unde d. Haret va asista la punerea pietrei fundamentare a catedralei de acolo. D. Haret va pleca apoi la mă­năstirea Cilis, unde va vizita școala de pictură și biserica în construcție de acolo, după care se va întoarce la Galați, pie­rind în urmă la București, Pedro. CONFLICT între America și Mexic New­ York. 30 Octombrie. — Consulul american din Ciudad a căruia locuință a fost atacată cu vietre de mexicani, a fuc­ it. S­au produs tulburări în mai multe puncte de aranită. Știrea că un mexican a fost linșat, la Texas a reaprins ura contra americanilor. Ambasadorul­ american a ri­dicat energice protestări. Guvernul mexican s-a decla­­rat gata să dea satisfacție. ---------------- a măsură a decanatului de Dolj CRAIOVA, 30 Octombrie. — De­canatul baroului de Dolj a luat dis­poziția ca și d-nii avocați să nu nu­ ii dea consultațiuni pe sălile tribuna­lului, ci acestea să fie date numai in biroul de avocatură, pe care fiecare avocat e obligat să-l aibă. — Xajn. Frauda unui fost funcționar la c. f. r. El călătorea cu bilete de permisie loiale și în­semnătura țelului falsificată. CALARAȘI, 10 Octob­rie.—Con­ductorul de cale fer­ată de Pe li­nia Ciuinița-Călărași observase că un oare­care Ion Arghiropol că­lătorește mereu, cu bilete de per­misie, dintre acelea ce se elibe­rează funcționarilor de la căile ferate. Bănuind ceva suspect, conduc­­torul a relatat cazul șefului sta­ției Călărași, c­are, făcînd cerce­tări, a aflat că acest Ion Arghiro­pol a fost funcționar la secția de întreținere a c. f. r„ dar că a­­cum ocupă altă funcțiune, aceea de suplinitor de învățător, în co­muna Amaru. Aseară, Arghiropol călătorind din nou cu bilet de permisie, con­ductorul la pus sub supraveghe­re, iar în stația Călărași l'a pre­dat autorităților. Luat de scurt, el a mărturisit că pe cînd era funcționar la căile ferate și-a însușit un carnet cu bilete de permisie tn alb, pe cari le-ai complectat cu numele său falsificînd și semnătura șefului. Cercetările continuă, de­oarece secția de întreținere arată că bă­­nuește că s-ar fi comis fraude mult mai mari în această direc­țiune.— Oor. Știri politice BRĂILA, 30 Octombrie—D. Du­­m­­ritru T. Apostolu, șeful partidu­lui conservator democrat a sosit în localitate. — La clubul conservtor car­pi­st, de la hotelul Metz apoi, s-a ținut azi la orele 5 p. m. o cons­fătuire. Fruntașii partidului au arătat celor prezenți că în currând ur­mează a se dărui d-lui Nicolae Filipescu, președintele de onoare al carpiștilor de aci, bustul sau efectuat pe spezele clubului local. ■ Ziele aceste se va constitui un comitet care să invite pe d. Fili­­pescu la Brăila și delegați din toată țara spre a participa la fes­tivitatea inaugurării bustului d-lui Filipescu.—Verno. JUDICIARE Atît­ procurorul cît și cei trei inculpați,­ Bertalan Barna, H. Kain și P. Calarcaris au răsc­at apel contra cărței de judecată a judecătorului de ocol prin care a­ceștia au ifotst condamnațiî la cîte o lună închisoare, pentru bo­nurile de 54.000 lei furate de Hat Fiapagheorghiu. Am publicat că In timpul pro­­cesului, Kain ceruse liberarea provizorie pe cauțiune, pe care judecătorul o admisese, fixîmd cauțiunea la zece mii lei. •Kain a rămas arestat de­oarece mu a depus cauțiunea. Totuși pro­curorul a făcut apel și contra a­­cestei admiteri a liberării. Acest apel se va judeca Marți, de către tribunalul Ilfov secția doura. Accidentul arhiducelui Josef Pracind de la teatru arhiducele Jo­sef — care are reședința la Bu­da­­pesta — a suferit un accident care ar fi putut avea urmări grave. Urcind scările palatului el alunecă și căzu pe spate, lovindu-se atît de rau în­cît își pierdu simțurile. Știrea a produs la început mare emoție, de­oarece se credea că arhi­ducele și-ar fi cauzat vre-o leziune internă. S’a­ constatat însă de către, medici că accidentul nu va avea nici o ur­­mare serioasă și că pînă în cîteva zile arhiducele va fi complect res­tabilit. Arhi­ducele Josef Banchetul coloniei franceze la Galați GALAȚI, 30 Octombrie—Aseară la orele 8, a avut loc, în sală Opler, un banchet al coloniei Ita­liene cu ocaziunea aniversarei a 41, a naștere­ regelui Italiei. . . Banchetul a fost prezidat de copiului general al Italiei,­ con­tele Visari. . . . » Au participat toți membrii co­loniei italiene. Primul turist a fost ridicat de c­ontele Visari, care­­ a­ închinat pentru regele Italiei, pentru Ita­­li­­o­ și Romînia. A mai toastat și de August Ca­­lorso. Banchetul, înscr-o mare ani­mație, a durat, pînă la orele 2, Pedro. NUVELELE DIMINEȚE .SPRE. CASA de Lift HARLÜ **­Un ger de crapS pietrele. Șos­­eaua pustie se întinde par’ca la nesfîrșit. Cît cuprinzi cu os­ehiul, zăpadă, zăpadă, numai zăpadă. Ai zice că nici odată clîmpurile astea întinse n’au fost înveselite de soare că ver­dele dulce al griului nu a bu­curat nici odată sufletul bietu­lui muncitor, dîndu-î nădej­dea unui belșug, care pentru el n’are să vie nici odată. Și în toată întinderea asta nici țipenie de om ori de do­bitoc. Cîte un stol de ciori trec croncănind prin văzduhul mo­­horît și se duc departe, tot mai departe. Dela o vreme, din necuprin­sul acesta mort, se desprinde o mogîldeată neagră care se mișcă, crește pîn­ă ce se cu­noaște bine ce e. E sumanul unui biet țăran care își poartă pașii prin pustietatea asta li­niștită. Țăranul e Gheorghe al Sma­­randei din satul Odobenî, cale de două poștii de oraș. Fusese să vîndă niște ouă adunate mai mult de pe la neamuri, că pe el îl ferise sfîntul de găini. De abia își maî tîrăște pi­­cioarele-i degerate, încălțate cu niște opinci găurite. Suma­nul lui, numai petece. Ajunse­se subțire cum îi stamba, de mult ce-l purtase, iar căciula lui găurită nu putea să-l ape­re de gerul cumplit care se lă­sase. E pe înserat. Și mai e o bu­cată bună pînă în sat. I se pare că o să-i îîighețe răsuflarea din gură. Il furni­că prin tot trupul de frig. Și vede bine că pînă în sat mai ie cale lungă. Nici urmă de a­­dăpost. De i-ar scoate Dumne­zeu în drum vreo sanie, s’ar ruga de stăpîni să-l ia și pe el. ..Doar nu m’o lăsa să deger în drum, că suntem creștini, ce Dumnezeu!“ gîndește el. Merge ce merge stă locului și ascultă. Știe că de-i vor slă­bi o clipă puterile și va cădea la pămînt, s’a isprăvit. Ori moare înghețat ori îl sfîșie lu­pit, a își face cruce, îngînă un „doamne ajută“ și iubește pa­sul. Apoi mersul i se înceti­­nează iar. Vorbește singur încet ca sa-i mai treacă de unut. „Ge moarte, doamne și as­ta! Să îngheți încetul cu înce­tul, să te gândești că dacă ai putea umbla ai scăpa și să nu poți urni din loc...? Așa o­­ fi murit bietul Niță Ciobanul, în iarnă, cînd l’au găsit degerat, țeapăn ca un­­buștean. Și doar Niță era mai aproape de sat“. Nu i-ar părea rău lui Gh­eor­­ghe să moară. Că doar nu tră­ise cine știe ce traia. Ia, nu­mai necazuri și amar. Sărăcie, dator vîndut la boer și o droaie de copii goi și flămînzi cînd îi apucai. Da vezi că tocmai de ei și de biata nevastă-sa ’> e milă. Că era bună săraca, muncea ca o roabă și răbda. Și ce s’ar face ei fără el? Doar s’o îndura Dumnezeu de el și s’o vedea acasă la ai lui. De treci delușorul cela de se vede colo, departe, nu mai e mult pînă în sat. Numai că se prea întunecă.­­S’ar odihni nițel că prea ’i s’au îngreuiat picioarele, dar ’î e frică. Măre frate, își zise Gheor­ghe, depărtîndu-și iar gîndul de la ce-1 așteaptă, de-o trăi el pînă la toamnă și o da Dum­nezeu un belșug, o să se plă­tească de datorie și o mai adu­na ceva și pentru iarnă. Or mai încropi are nevoi. Apoi Nică s’a făcut mărișor, s’or mai ajuta și cu el. Ar vrea să șadă numai ni­țel. Se lasă ușor pe vine că-i e frică să se așeze de alinelea, dar mușchii prea obosiți de umblet nu-1 mai tin­. Pe ne­simțite ajunge pe zăpadă. Dea pînă­ înainte firul gîndu­­rilor. L’ar da el la școală pe Nică al lui, că e bine să știe o­­mul carte, dar de, cine să-l mai ajute apoi la muncă? Măriuca e micșoară pînă a­­cu și de ăilalți, nici vorbă, mărunți ca ulcelele. Nici nu-și mai dă seama că șade pe zăpadă și nici unde e. Ochii ’i se închid încetin­el. Pare că nu-î mai e frig. Ba ’i e chiar cald bine și cum mai rosnesc vreascurile pe vatră. Ce-a mai mare dragul să tră­­eștî. Uite și pe nevastă-sa ce ve­selă e și copiii cum zid și se joacă prin odae. își aduce par’ că aminte așa ca în vis ca umbla pe un drum pustiu și că-i fusese frig, și frică, dar acu s’a trecut. Și e bine și­ a mulțumit, își făcuse spaimă de­geaba. Bun e Dumnezeu --------------------­ vadă uite că î-a ajutat să-și copilașii. Și în mintea lui tulbure de somnul care-1 cuprinde cu în­cetul, își dă seama că e da­tor să aducă mulțumire atot­puternicului. Vrea să ridice ruina ca să își facă cruce, dar mîna­­ ră­mase nemișcată, căzuse în ză­padă albă și curată a drumu­lui. LIA HARSA D. Stere și Constituția — O CONSTITUȚIE.... SPECIALA A IAȘILOR! — a IAȘT,, la Octombrie­—v. Stere a ascultat erî citîva studenți la dreptul constitutional. Intre altele, d. Stere vorbind de aplicatrea constituției și invio­labilitatea domiciliului, a spus, tn treacăt, că tn Iași există o cons­­tituție specială, iar în ce privește inviolabilitatea domiciliului, a­.­ceasta nici nu se cunoaște! — pa ® Mișcarea de la finanțe — «TOTARI DE CONTROLORI — Pe ziua de 1 Noembrie a. o. s’ai făcut următoarea mișcare prântag corntrolorii finand­ari din țară: D-nil . C. Băl­tea­nu, de la ad­­eia financiară Mehedinți, a fost transferat la ad-ția fin­annciară R.­­Vîlcea. Teodori Delcescu, de la Vîlc­ea mutat la ad-ția financiară Teleormam A. Macovei, «se ia atf­ ța» finan­ciară Teleorman la ed-ția Pra­­ho­va. Nicolescui, ide Ia aä­tra finan­ciară Prahova la ad-ția­ financiar­­ă a Capitalei. I. Mihăilescu și I. Anagresescu Ghirca de la ad-ția fifnanciara a Capitalei au fost transferați, pri­miri la ad-ția financiară Firiaho­­­va, și al doilea la ad-ția financiar­­ă Olt; K Matiașec de la nc­ția finan­ciară Olt, la ad-ția financiară Tecuiciu, ,­­ Teodor Vosiryov de la ad-ția Jili Prahova la ad-ția financiară Tec fcueiu. Reclamațiunea unui comerciant din BRAILA, 30 Octombrie, i— Pai Chetid a început azi anchetarea uni afaceri care interesează mult cercu­rile cari au luat cunoștință de dîns. Comerciantul Pascu Oțetean­u reclamat justiției că d. B. Rosen­thal, contabil, l’a înșelat luindu acum cîtva timp o pof­ă de 300 k ca onorariu pentru un serviciu p care nu i l’a făcut, scoatînd Ins­poriia și îmcasîndu i valoarea. Faptul, după reclamațiunea d-In Oțeleanu, stă astfel: D-sa trata cu o societate d­e asi­gurare pentru a fi­­ lichidat de page­bele suferite în urma unui incendi care i-a distrus un depozit c mărfuri. Cum însă societatea de asigurar­e­ oferea o sumă minimă ca despă­gubere, d. B. Rosenthal i’a oferi d-lui Oțeleanu să intervie d sa­r societatea în chestiune, pentru a­­obține cele 20 mii de lei pe cari 1 pretindea cel daunat. In schimbul intervenției sale, 13 B. Rosenthal avea să primeastă drept plată o poliță de 300 lei pi care s’o încaseze după terminan diferendului dintre d. Oțeleanu ș societatea de asigurare, diferend car urma să se tranșeze, bine înțeles în favoarea d-lui Oțeleanu. D-sa n’a fost însă lichidat nie pînă astăzi conform pretențiunile sale și nici nu a acceptat condiția­ societăței­ de asigurare, așteptâ­d ca intervenția d-lui Rosenthal să-ș producă efectul promis. Spre surprinderea sa, 3. Oțeteanu primește o înștiințare de la Banc: Schhefer ca să achite o poliță de 30­ lei, o poliță dată în alb, dlul Ro­senthal, și pe care acesta o scur­­tase după ce o complectase. D. procuror Ivanovici ,a luat az­­­ după amiază depozițiile atît recla­măritului cît și d-lui Rosenthal, as­cultînd și cîțîva martori propuși di ambele părți. Ancheta acestei afaceri va co-nti. nua Luni — Vemo. -----Kt----- 0 afacere senzațională — AVEREA DEFUNCTULUI DANIELESCU — T.­MAGURELE, 29 Oct. — De către fiul defunctului P. Baniotes­­cu din localitate, anume Constantin, s-a denunțat parchetului că executo­rul testamentar Kedelescu ar fi sus­tras din casa de fier a tatălui său, bonuri în valoare de peste 100.000 leî. D. C. Danielescu a cerut să se facă o perchezițiune d-lui­­ Nedelescu și soției d-sale, la hotelul Doicescu, unde numiți­ soți au descins și la lo­cuința lor din București, strada Su­rorilor. Sesizați de această reclamațiunej d. judecător de instrucție Sava Cris­­­tescu, d. procuror C. .Radovici, înso­țiți de grefierul S. Pa­dir­eanu, au procedat aseară la facerea unei per­­chezițiuni și au găsit asupra lui Ne­­delescu, o sumă­ foarte puțin însem­nată și două cecuri, de asemenea dar o valoare foarte mică. . Cercetările continuă: — Goresp, -------sa—,—,

Next