Dimineaţa, martie 1911 (Anul 8, nr. 2509-2539)
1911-03-01 / nr. 2509
Anal VIII.—No, 2500 PUBLICITATEA: COMCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp* Str. Karageorgevici. 18__Telefon 3/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 București Dimineața HuBBlli mmwmȘl 1m DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii 1 ■I« UI M— I « Ui Vk> a «ani . . U »Jriinătete prețui este indoit TELcrON• Direcția Șl Administrația No. 14/1« tedacția i cu Capitala • i Provincia „ > • « Străinătatea „ 1 ft&mfl 1 Martie 1911 *m* APARE ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ CUrCELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN TOATĂ LUMEAga _____________________________________________________________________________________________________________________________________________________-----------------------------------------------—------------------------------ ------------- —---------------—............. JUa........., ■ț Universitatea populară Citeva însemnări reamintite împrejurările politice, campanie, electorală și alegerile generale au făcut ca presa să neglijeze pînă la uitare tot, ce însemna manifestare în afară de ordinea evenimentelor politice. Politică, politică mult, chiar prea multă, e și acesta încă unul din păcatele tarei acesteia, în care cei mai mulți văd în politică singurul mijloc ca să se îmbogățească sau, în cazul cel mai bun, să dea satisfacție unor nemăsurate ambițiuni personale. Că excepțiunile nu lipsesc, lucrul e cert, după cum cert este că numărul lor e așa de restrins, încît se pierd aproape în massa enormă a regiilor generale. Fără îndoială că vor veni și alte vremuri, cu alți oameni, și, deci, cu alte moravuri mai potrivite fondului sufletesc al unui popor, căruia moravurile de astăzi au început să-i otrăvească și puținul ce mai rămăsese neîntinat încă. Pînă atunci, însă, adevărul e acesta și nu altul, ori cită osteneală și-ar da unii și alții să-l ascundă sub masca aparențelor înșelătoare. Dar nu meschinăria moravurilor noastre politice urmează să facă obiectul discuțiunea din cuprinsul raidurilor acestora. Reamintite incidental, au aci doar menirea de a servi drept scuză și explicațiune întârziere ce am pus de a da toată atențiunea, la care are util de mult dreptul, unei instituțiuni de cultură populară, ale cărei primei baze va să se pună în cursul lunei care vine. . .) ' înțelegem să vorbim de instituțiunea atît de utilă a ,,Universitatea populare“, pentru asigurarea existenței căreia se face în sfîrșit și la noi o primă încercare cu adevărat serioasă. Intro după amiază din luna trecută, un grup ele -gate, tari,’mai linei4! și mai în vîrstăv f Stoilișem, cerc în biblioteca d-lui " profesor dr. Cantacuzino, fostul director general al serviciului sanitar..", care ne expunea utilitatea institutivi peî acesteia, utilitate de care păream cu toții de-opotrivă convinși. Pînă atunci nu avusesem prilejul să-l cunosc mai de-aproape. Părăsindu-l, am plecat însă cu impresia că mediul nostru politic nu reușise să-l înrîurească, că d. dr. Cantacuzino rămăsese tot iluzionistul de altă dată, tot savantul idealist, pentru care știința e singura preocupare care dă vietei hitelesul adevăratului ei rost. Succesul întemeierei unei Universități populare la noi, atîrnînd în cea mai bună parte de prima organizare ce i se va da, organizăm acesteia i se dă azi toată luarea aminte, pentru că numai astfel o asemenea Universitate ar putea răspunde pe de-a ’ntregul menirei sale culturale și sociale. * Pînă acum s’a făcut apel la tot ce înseamnă la noi autoritate în domeniul științei, artei și literaturei. Și cum răspunsurile sînt cele ce erau de dorit, e de presupus , că atîtea bune voinți nu vor fi prea puține pentru a asigura Universităței, populare nu numai o existență sigură, dar o viață utilă, de pe urma căreia educațiunea mediului nostru social de azi va avea să se resimtă. Cu mijloace simple, pe înțelesul tuturor, se va ajunge la rezultate mai’î, dacă toți cei de cari s’a înconjurat d. prof. dr. .Cantacuzino vor vroi să înțeleagă ca și d-sa care e , singura organizare sănătoasă și utilă ce trebue să se dea unei Universități populare la noi. Să sperăm că așa va fi, — și ar fi ele dorit, în chiar interesul nouei instituțimi, că va fi așa și nu altfel, — pentru că numai sub auspiciile unei atari organizări. Universitatea populară, ca factor de cultură socială, va juca, în viața culturală a masselor, rolul la care va fi chemată. Pînă atunci, însă, asupra încercare și ostenelilor de azi e bine, e necesar, sa se întrunească toate bunele voințe, luarea aminte a tuturor, concursul necondiționat la care o asemenea încercare are drepturi de mai înainte câștigate. ALEX. MAVRODI Arestirea lor complice al Id! Reichmann — Escroci și „anarhiști“ din Viena ni se telegrafiază următoarele: 1 Poliția de aci a arestat pe un spume Kintesch, care a avut un rol, activ în afacerea Reichmann. Acest Kintesch, în vederea lunei apropiate „alegeri oferise germanilor naționali serviciile sale ca spion, obligîndu-se să furnizeze documente contra social-democraților. In același timp însă, el a plasiografiat iscălitura directorului ziarului sff.1 Reichspost, încercînd să escrocheze cu 2000 de coroane pe germanul național Biederman. Acesta devnnțînd faptul poliției, Kiritesch am fost arestat. * Cu , prilejul acesta găsim nimerit "să arătăm cele scrise.. în ziarul nostru acum cîtva timp despre acest Kintesch de care s’a vorbit atunci cînd „anarhistul* Deichmann fusese arestat la Cernăuți . . la fi ce scriam atunci: Acum cîteva luni sosi la Viena vnX,rus anume Kintesch, care sa dădea drept revoluționar refugiat din țara lui. După cîte spunea, trecuse fără acte in Romînia si tot așa sosise în Austria. Aci el se invtrtea printre socialiștii românî cărora le cerea să-l ajute, în cablul eß lui de victima a țarismului.. . Firește, muncitorii romiul tot ru pe ceO plinea de la gură, ca să-l dea martirului Kintesch. Un «bun al nostru aflind de toate ancdilia și aluziile lui Kintesch părindu-i suspecte a întreprins cercetări, șisș îia făcut convingerea că Kintesch e spion, și escroc. Socialiștii români din Viena avizați din aceasta s'au grăbit să-l îndepărteze pe faimosul martir, etire'mhsă — lucru curios ! — în loc să ,rămîie muritor de foame,căci 'se plângea că, n'are nici un nit sprijin, a fost văzut prin calende și restaurante scumpe,, și s’a aflat ' că ''face numeroase ' volanți.'' Aceasta era o dovadă, mai mult că Kintesch are resurse nemănuri&ile. In lot iirhmul însă cît s’a învirlit printre socialiștii români el nu spusese că'are cunoștință cu Ti cichmann. Acuma însă, odată cu arestarea lui Reichmann’în Bucovina, reapare și Kintesch , la Viena, unde nu mai fusese văzut de mult. El s'a prezentat unui lucrător român pe care-l știa prietin personal al lui Reichmann, pentru a-l ttbmi și sprijinul. ■ Da spus, că Reichimann vo. fi eliberat cu siguranță, dar 0. pentru asta trebue lucrat. In acest scop, zicea Kintesch trebue lucrat nu direct în Austria, ci indirect din Romînia, pr țficeasUă acțiune. Kintesch o și începuse, căci trimisese în Romînia suma de o mie de lei. . Lucrătorul, care-l știa pe Kintesch în mizerie, s’a mirat firește, că el poate dispune de o sumă atît de mare. Ca să-l convingă, însă, Kintesch i-a arătat o scrisoare a d-rei Charlotte Reichmann din București (sora „anarhistului“) care spunea că suma de trei sute da let e insuficientă și trebue complectată o mie da lei. Kintesch zicea că a și trimis restul cerut. A doua zi Reichmahn a fost eliberat după ce din București plecase cineva la Cernăuți cu anumite instrucțiuni. Acest cineva — personagiul misterios remarcat de ziariștii din Cernăuți — Kintesch știe cine este, este Petra Popescu, lucrătorul angajat de d. Panaitescu și care a luat parte și la celebrul complot „contra regelui, Carol“. Adaug că Kintesch a vorbit aci de Petre Popescu, înainte ca ziarele să fi adus vorba de „personagiul misterios spioni ! — învățătorii ajutori suplinitorii și Deși după lege învățătorii ajutori trebue să funcționeze numai la școalele de cătun în cari numărul copiilor în vârstă de școală e mai mic de 40, totuși s’a observat că astăzi acești învățători sunt numiți fără nici o deosebire, la școalele cu orice populație școlară. Față de această stare de lucruri consiliul inspectorilor primari a comunicat ministerului cultelor, că ’locul cel mai potrivit pentru învățătorii ajutori, dată fiind pregătirea lor insuficientă e numai postul al treilea sau al patrulea. De asemenea consiliul a raportat ministerului că modul de’recrutare al ‘ învățătorilor ’ să nu se generalizeze, căci el poate contribui la coborîrea nivelului învățământului. . Suplinitorii trebuesc numiți, în acest scop, numai la școalele cu mai multe posturi. Cererile de trasferare ale învățătorilor din postul I să se facă numai într’u atâta întrucît s’ar putea aduce în locul acestora alți învățători bărbați titulari. Concediile, detașările și transferările se vor aproba numai după ce se va lua avizul inspectorului ’’......... Alegerile comunale din Capitală — ATITUDINEA PARTIDULUI SOCIAL-DEMOCRAT — Ori după amiază a avut loc adunarea clubului social-democrat din Capitală pentru a se discuta și stabili atitudinea partidului social-democrat la alegerile comunale din București ,cari vor avea loc în zilele de 10 și 13 Martie. In urma discutiiluilor urmate s-a stabilit ca partidul social-democrat să propună o listă de candidați la alegerea de la coleg II pentru comună. A fost apoi ales un comitet electoral în vederea propagandei pe culori. Se vor convoca întruniri prin mahalale precum și o mare întrunire publică in una din sălile mari din București. Tot în vederea alegerilor comunale sunt convocate pentru astă seară Luni comitetul executiv al partidului social-democrat și comitetul electoral ales în adunarea de orî.—A. Zborurile dela Chitilă uri la orele 3 și jumătate după amiază au fost la aerodromul dela Chitila zborurile pilotului Nicolae Costin român din Basarabia. Principele Carol însoțit de profesorul Moerlen, a sosit la orele 3 și 20 la Aerodrom. Primul zbor a început la orele 3:22 minute în direcția Mogoșoaei, pilotul ridicindu-se pe un vînt de 10 metri pe secunda la o înălțime de 500 metri și de la această înălțime oprind bruc motorul, după un zbor de 10 minute, s-a lăsat în zbor planat la pămint, aterisînd în cele mai bune condițiuni îndrăznețul pilot a fost viu felicitat de prinț și rugat să încerce un nou zbor care a uimat în aceleași condițiuni și a durat 10 minute. — S. Două tepsi cifrate oteltal Harganai t--------------*------------- Din dosarul alegerilor Sintem în dregiSină măsură a po sfericai textil esirmatoare Bost tepsuiá depeșa cifrate ale missistmli*a de interne s in ajunul aleger ei colegiului f de Senat Ministrul de interne a trimis prefectului de Muscel următoarea teegramă cifrată în care îi spunea că: alegerea d-lui Gheorghe Cantacuzino are o mare importanță deoarece e destinat să fie președinte al Senatului și adăuga: sim uilațî a s&spravetgh îa acțiunea electorală a băncei „Musce* lul“. #si ■ * * fu ajunul alegerei colegiului si de Senat, ministrul de interne a trimis ■următoarea, telegramă cifrată tuturor prefecților: „Ziua de mîsane foarte importanta. Lucrarî cu deosebită stăruință pentru reușite. Punem mult preț pe rezultatul coleg, al douilea“. Solemnitatea religioasă de la biserica Silivestru Bri fiind sărbătoarea „Ortodoxiei" societatea ortodoxă națională a doamnelor române din Capitală a sărbătorit această zi printr’un serviciu religios, care s’a oficiat la biserica Silivestru. Serviciul divin a fost oficiat de către arhiereul Theodosie Ploeșteanu inconjurat de preoții Bidoianu, protoereul județului, G. Georgescu, Radu Radolian și erodiaconul Calinic Șerboianu. Răspunsurile au fost date de către corul bisericei sub conducerea maestrului Em. Petrescu, laureat al conservatorului. După terminarea serviciului divin, arhiereul Teodosie Ploeșteanu, a ținut o cuvîntare prin care a îndemnat pe credincioși la fapte bune. Vorbește apoi despre activitatea societatei ortodoxe naționale a doamnelor române și aduce laude comitetului conducător al societăței parohiale Silivestru.La orele 11 și jumătate a sosit la biserică mitropolitul primat, care a oficiat un serviciu religios. înaltul prelat a ținut cu această ocaziune, o cuvîntare cu privire la activitatea soc. ortodoxe naționale. Au asistat la această solemnitate religioasă, d-na A. Filipescu, d-na Manu, d-na Al. G. Cantacuzino, d-ra Florescu, d-ra Butculescu, d. Scurtu, d. Adamescu, d-ra Odobescu, d. Sărățeanu, d-na Ana Manoil directoarea școalei Silivestru, d-na Dissescu ,d-na și d. Alexandrescu, Col. Zlăteanu și numeroși credincioși de prin partea locului. Solemnitatea a luat sfîrșit la orele 12 și jum., cînd mitropolitul primat a plecat însoțit de arhiereul Theodosie Ploeșteanu. -00- Producția de la institutul „Pompilian“ Era după amiazi la orele 3, în frumoasa sală de serbări a institutului „Pompilian“ a avut loc o producție din cele mai reușite dată de elevele școalei sub conducerea d-nei Françoise Devronne-Petrescu, profesoară de limba franceză. Cu o vervă și naturalețe desăvîrșită drăguțele eleve artiste au interpretat: „Le buraier de Crémonne“, „Le peintre exigeant“, „Les havards“ și „Démocrite“ patru piese care au atras aplauzele distinsului public compus din invitați și părinții elevilor. Aceste producții care au darul de a face mult pentru facilitatea conversației și dicțiunei franceze a copilelor, se vor urma în fiece Duminică pînă la vacanța Paștelui. O inițiativă de care nu putem decit felicita pe distinsa directoare a școalei d-na C. Zossima. — Faimen. ( Șezătoarea de la soc. studenților în Drept uri la orele 2 după amiazi a avut loc în sălile 4.și 5 de la Universitate „Prima șezătoare literară a soc. studenților de la drept“. La ordinea zilei, cl. V. Eftimiu a cetit pasagiile cele mai interesante din „înșiră-te drăgărie“. Urmează: Quartet vocal executat de studenți’. D-ra Macri de la Teatrul Național, a recitat, Balmea, student. Solo de mandolină. Al. Stamatiade a făcut lectură din: bucățile d-sale. Titiana, student, Solo de chitară. E. Popovici: Declamație. M. Șerbănescu: Solo de violină-Ședința s’a terminat la orele 1 și jum. -------------------- Adunarea societății Sf. Nicolae ia sala Eforiei a avut loc erî dimineață adunarea generală a societăței Sf. Nicolae din Capitală. Ședința a fost prezidată de d. Nae Popescu. S’a citit darea de seamă a activitâței societăței pe anul trecut, care a fost aprobată. De asemenea s’a aprobat budgetul pe anul viitor. .. In urmă s’a procedat la alegerea membrilor consiliului de administrație. Au fost aleși d-nii : M. Theodorescu, I. Bălănescu, C. Avramescu, G. Russo și N. Petrescu. In comisia de verificare au fost aleși d-nii :G. Popescu, G. Cameniță, Axente Negrea, G. Bălășescu și T. Antonescu,Adunarea s-a terminat la orele 2 după amiază. Vorbe de clacă Uuff! Au trecut! S’au dus pe pustii alegiile! Surercuța, bîtișoara (î), sau mășcuțele și friculița au lucrat excelent, parola mea! Au eșit dipotaul din urnă cum ies măselele din gura bietului creștin cînd le tragi cu cleștele! Și să fi dat dracu să nu iasă, că vedeau alegătorii pe Scaravski în costum de — bac! Așadar scăpărării ,și de această plagă — scaunele Camerei vor fi ocupate tot de boerî unul și unul ca bomboanele grace într’o cutie. Zău așa, (un sfînt mi-a eșit — din condeiul) ce mai bomboane dipotatil conservatori. Numai că o să-î cam doară, stomacul pe cei cari i-au trimes în Cameră, căci vor fi nevoiți să înghită niște legi curata pietroaie Nu? Eu, om trăi și om vedea. Ilelbetl Dar cu una cu alta îmi uitai vorba. Scrisei a fl, nu fiindcă am votat și am scăpat teafăr, ci fiindcă am scăpat de o frică soră cu moartea. Stați să vă spun! Nici nopticica, nici ziulica, ca o mioriță tae, gurița mea nimai tăcea. Pasărhile mă durea — ghiciți? O măsea !, Dar ce măsea, mare cît o mănăstire!zicea nevasta. — Stanică, du-te ,zău la dentist, știi Mariescu ăl.din str.’Regală..... — Mersi madam! Știm noi,ce pot — sufăr.... —. Zău Stanică, are o mină de aur, nici nu simți! Crac! Gata mă.... Madam te ..opresc de a-mi lăuda astfel pe amicii amicelor d-tale! Luf! Dar ce să mai spui? Cu pălăria pe ceafă, cu gura deschisă, cu pallóim pe umerii am năvălit in biroul dentistului. Nici cîre n’am zis, fiindcă nu m’a durut. Vorba nevesül, mină de aur! . Dar iar îmi uitai vorba! (Bre!) Așa au fost și alegirile astea cu dipotații, sureicuța, bîta, bumașca, frica de ciocoi au scos din urna țârei măselele — pardon dipotatil. Mină de aur să ai în alegeri și treci, treci al dracului, dovadă ciocotinea în păr la Cameră! Ce vreți, la fața bugetului trebue să sugă vițeii — sau vițelul de — aur.... Stan Bolovan ANCHETELE NOASTRE Un ateliu & jucării In Capitală Păpuși și țărăncuțe. — Călărași, roșiori și dorobanți în miniatură. Copilașii ce trec zilnic pe strada Romană, întîrzie adesea pasul lor mărunt în dreptul unei albe case ce poartă o firmă atrăgătoare: „Păpușa“ atelier de jucării. La ferestre surd capete blonde și brune, iar o mină de mamă blajină, cu chip și păr de zăpadă se tot așează frumos de privesc trecătorii. E mai bine de un an de cînd un scop caritabil pentru a putea da o meserie la un număr de copii săraci, d-na Moisil soția d-lui I. Moisil, directorul revistei „Amicul tinerimii", înființă atelierul său de jucării.. D-sa făcu o călătorie de cîteva luni în Germania, însoțită de un maestru, absolvent al școalei de ceramică din Gorj, d. Popescu, și acolo împreună, studiază modul de fabricare al jucăriilor. Reîntoarsă în țară, d-na Moisil nu avu pace pînă nu puse în lucrare planul său, acela d’a fl’,a copiilor noștri jucării românești cu caracter’ pur național. Astfel se născu țărăncuța romina care văzută la serbarea"Moșilor trecuți, de regele nostru fu găsită nespus de răușită. Am făcut deunăzi o vizită d-neî Moisil și am rămas încîntată de curățenia atelierului și gingășia copilelor sale de carton-pastă. Căci micuțele d-neî Moisil așa de cuminți, cu obrajii albi și trandafirii sînt din pastă. de hîrtie,ceia ce le face rezistente la orice capricii copilărești.. In salonul din stingă intrării, pe mese și vitrine stau zeci și sute de păpușicî. Iar pentru băetașî, viteaza armată romina, dorobanți, roșiori călărași, tratați se înșiră pe etajere în minunatele lor uniforme, însoțită de d-na Moisil, simpatica directoare a acestei școale nouî industrielle, trec în atelierul de fabricație. Aci se fierbea în vase mari pasta iar maetrul o așeza, o potrivea în forme de felurite mărimi. Am găsit admirabilă inițiativa doamnei Moisil d’a căuta să introducă și la noi în țară industria’ așa de producătoare a jucăriilor. Ușor se poate vedea de ce mare resursă, va fi în viitor pentru copiii săraci întinderea acestor ateliere. E de regretat numai că harnica directoare e prea puțin încurajată de cei în drept. Asemenea încercări ,cu scopuri frumoase și patriotice ar trebui plaudate nu numai cu cuvinte frumoase. Pentru ca atelierul d-nei Moisil să progreseze dlasa are nevoe de mai mulți copilași, de lucrători și ucenici. Ar face un lucru bun primăria, încredințînd atelierului de jucării din strada Romană 12, cîțiva din lăptașii orfani. De asemeni un local oferit de Ministerul de Industrie doamnei Moisil, ar contribui la dezvoltarea unei industrii nouî, ceia ce nu trebue să disprețuim. Jucării, păpuși..., lucrul nu pare serios celor mari,celor cuminți. Ele sunt totuși viața, bucuria, zîmbetul micuților, și să nu uităm că adesea razele ’de soare ’ ale copilăriei se resfrtng pînă în vîrsta cea mai matură. Asta ar trebui să ne îndemne a vizita și încuraja atelierul d-nei Moisil, harnica mamă a drăgălașelor și albelor păpușicî. Vulmen. .Păpuși și Țur&nsuțe din atelierul d-nei Moisil Ppirgling Mersuri ^ffariig „HOEf ElliL”* va începe publicarea senzaționalului rom AMORUL UNUI REGE SAU Misterele cartei engleze Romanul, tradus din englezește, este de cea mai giaspițantă actualitate, eufirinzind povestea căsătoriei actualului regim al Angliei, George al V-lea, cu odată «lin popor. an NUVELELE.DÎMINEȚEI ȘI O DRAGOSTE de MARIA PAMFILE Am o prietenă, o femee măritată de eurind, după care mă înebunesc. E așa de drăguță, de sinceră, de vorbăreață, că auzind-o, te gândești cit de nedreptățit e sexul nostru femeesc, cînd e trecut ca viclean, ipocrit și mai știa eu ohm. Intr’o zi a venit foarte tristă, la mine și uitându-mă bine la ea, am băgat de seamă că avea ochii umezi. Am întrebat’o ce are și ea simi povești următoarele : — ..Tu știi draga mea, ca noi facem parte dintr’o lume, unde formele, convențiunea sunt de rigoare. Lasă pe doamna X sad Y • sa aibă o sută de amanți, dar din moment ce e măritată, actele îi sînt in regulă, ca de pildă catâr trei femei de stradă înscrisă la poliție. ..Ce mască și ce mișelii se ascund îndărătul măștei, la mai toate acestea cu actele în regulă : „Pe coridorul unde stăm noi, sîntem vecini cu una din acele ființe, care n’a trecut întîi pe la biserică sau pe la funcționarul de la primărie, ca să capete învoirea de a iubi. Puțin i-a păsat și de una și de altul și a iubit, a iubit așa cum nici una din noi, cari am trecut și pe la primărie și pe la biserică n’am fost în stare. „Iți spun ție, asta, și mărturisesc că n’aș avea curajul să o spun lumea mele, căci mi-ar închide ușile în nas. Mă rog, aș da de bănuit“ # Sărmana mea vecină ! E așa de drăguță, de inteligentă și de cinstită, că-i întind mina cu drag și o salut mai cu inimă decit pe una din cele cu actele în regulă. Niciodată n’am văzut o mai mare modestie în îmbrăcăminte, în pieptănătură, nici odată n'am privit în niște ochi mai senini, mai nevinovați. Nu știu cine îi erau părinții, dar după cultura îngrijită ce avea, vedeai că trăise într’o lume inteligentă. De multe ori mă gîndisem că sărmana fată căzuse victimă iluziilor frumoase și nebunești ale adolescenței, că fugise de acasă și lucrul așa părea a fi, judecind după grija cu care cerceta fiecare chip străin ce intra în curte. Dar cum iubea fetișcana asta, n’asi să mai văd a două oară". Cînd se apropia ceasul întoarcerea iubitului, ușile se deschideau și se închideau de o mie de pe clipă și daca nu i-ar fi fost rușine tot de o mie de ori m’ar fi întrebat cite ceasul. Siirîdeam cu plăcere, căci iubeam în fata asta, în dragostea ei, iubirea, șoaptele lor mă înduioșați și plângeam auzind cum își lua rămas bun, cînd pleca el. Mai sărută-mă, se ruga ea . Ședeam de mult împreună și de multe ori ființa asta drăguță și cinstită îmi zicea : —In curînd îmi veți strînge mîna fără să Vă feriți, doamnă dragă". Ca orice om cu simțamintul situației sale neregulate, vecina mea era bănuitoare, deși mărturisesc că întîlnind-o pe stradă sau în altă parte, n’aș fi stat la îndoială .O clipă s’o recunosc cu bucurie. 1 * Erau oamenii cei mai tăcuți, aceștî dour îndrăgostiți și in toată zarva casei mari cu sute de chiriași, ei se strecurau neobservați, timizi, muți, privindu-se lung și iubitor. Ferestrele lor se deschideau mai tîrziu și n pervazul pustiu, se sbătea doar perdeaua. Chiriașii îl botezaseră „îndrăgostiții morței”. Și numai așa nu era, căci pe aită vreme, ea era blinda, modestă’, bună și c’un aer de nevinovăție nesfîrșită, el ascundea în ochii pe jumătate închiși, viclenie și un fel de răutate către cei ce-i înconjurați. Ochii lui aruncau raze ciudate, de sub pleoapele plecate pare că să nu-i cunoască rumenea ca și cum ochii erau singurul lucru după care i-ar fi cunoscut cineva Era aproape uman de cînd eroii mei mă fericeau cu spectacolul iubirilor tăcute și adîncî, cînd intr’o zi, ,vecina mea, gătită și îmbujorată, își isprăvea pregătirile de plecare, nerăbdătoare și mulțumită; îmi spuse că o mătușă a ei, foarte bogată, se hotărâse s’o împace cu părinții și o poftea să stea pînă atunci la dînsa, pînă la unirea deplină, legală ce avea să urmeze împăcarea. Era fericită, o vedeam după strălucirea luminilor ei albastre, după graba cu care-șî împacheta cîteva schimburi: — Mai bine îndur acum cîtava vreme despărțirea, ca să fiu pe urmă veșnic cu el, în fața lumeî, căci, iubită doamnă.... Nu continuă, ci-mi făcu un semn ca și cum mi-ar spune altă dată, își puse repede voaleta și dispăru grăbită. Numai auzii șoaptele dulci,- In umbră coridorului,' nici rugămintea ei cînd el pleca . Mai sărută-mă“ și-mi părea toată casa pustie,cu toată larma ce făceau nenumărații chiriași. Dimineața, la prînz și Seara el continuă a veni regulat, tot așa de tăcut, de liniștit ca și mai ’nnainte. Se culca tot de vreme, și perdeaua bătea în fereastră pustie, deschisă larg, fără ca mânuța mică și albă a iubitei s’o oprească la vreme. Intr’o zi auzii un rîs destrăbălat,’" care umplu curtea și odăile, un rîs ce venea din catul de jos. Întrebai pe servitoare șî ea îmi , mi deslușiri ! * ■— —Conița n’a băgat fie seama, pînă acum. Jos șade o femee fără rost, o văduvă sau o divorțată, cum zice ea. Asta e rîsul eî...., O nebună, conița. Peste cîteva zile eram din coridor și nu știu ce priveam în curte. In aceiaș clipă, iubitul vecinei mele intră tot așa de la locul^Uiî, tot cu ciudații lui ochi pe jumătate închiși. Ni auzeam pașii pe scări, cînd deodată rîsui acela provocator, pe care-l mai auzisem, răsuna din nou ca o desfidere nu știu cărei nepăsări. Mărturisesc că am făcut îndată o legătură între cel care suia scairile și rîsul, care continua în urma lui și atunci o ură mare mă cuprinse, o ură adîncă împotriva femeilor fără suflet, cari se pun în calea bărbaților și-l abat da la datorii sfinte. Vezi, eil admit iubirea liberi, atîta vreme cu un ideal curat și mare o călăuzește, acolo unde este curățenie de suflete, mă ’nchin și trec cu plăcere și respect , dar legăturile acelea cari murdăresc cuvîntul „iubire" și ’n cari femeile leneșe, găsesc prilej de lux și desfrînare, ori altele de a da curs răutăței lor, o acelea.... Știi, ce ? Pentru asemenea femei cea mai aspră pedeapsă mi se pare prea mică și prea blinda. Sînt femei, în inima cărora nu găsește loc decît răutatea. Desfac căsnicii din răutate, desfac iubiri din răutate și pierd fete tinere din răutate. , * După o bucată de vreme vecinii mea se ’ntoarse voioasă și strîngîndu-mî mîînele să mi le frîng? îmi șopti . — Totul merge bine, tata d’ iartă, dar n’am mai putut sta la mătușa, imi era așa dor de el..... La prînz cînd se ’ntoarse iubitul, cu toată mutra lui făcută, n’ se putu opri să nu scoată un puternic strigat de mirare. Mie mi s’a părut însă că’n mirarea aceia era și oarecare ciudă. Viața îndrăgostiților mei Începu tot liniștită, tăcută ca și mai Înainte. 1 Intr’o seară, bărbatul meu șî cu mine te întorceam de la teatru. Coborîndu-ne din trăsură, ■ ■ văzurăm lumină la vecinii noștri și eu mă mirai, ceia ce mi atras s Ăluia bărbatului meu : • Tu au ești zdravănă, ce-ți pasă de ei și pentru ce te ilitefreșezi, cu atâta căldură ? Nu zău, nu ești zdravănă. Intrarăm și era aproape să mă culc, cînd auzii pași ușori pe coridor Și fîșiitul nerăbdător al unei rocii. — Poate e cineva bolnav, poate să se fi întâmplat ceva rău, răspunsei la ocările bărbatului meu și ești să văd ce este. Deschizînd încetișor ușa, avui vreme să văd pe vecina mea coborînd încetișor scările și dispărînd jos. Am trecut coridorul și m’am aplecat peste scară, din unde vedeam în cazul întîi, tot ce se petrece. , Fata, într’un capăt de noapte, cu părul desfăcut, din care-1 curgeau pe pțini, spiona odăile de jos și lumina ce străbătea prin perdelele zărite la un colț. / I se păru că aude ceva șî mfa» de asemenea mi se păru un rîs nebun, destrăbălat, înăbușit deodată, ca și cum cineva i-ar îi astupat gura cu palma. In aceiași clipă vecina mea scoase un țipăt grozav, supraomenesc, care o să-mi răsune totdeauna in suflet. i Sgndui cu putere ușa și căzu sfîrșită lingă pragul, pe care-l, trecuse iubitul ei; căci înțelesei, dintr’o dată toata nenorocirea. Chemai servitoarea și amîndouă o ridicarăm și o duserăm în odaia lor. Pe cînd suiam cu băgare de seamă scările, ușa de jos se ’deschise și un om înspăimîntat se repezi afară. Era el, dar numai ținea ochii plecați, ci-i ținti mari și speriați asupra celeia pe care o duceam., O clipă vru să se urce, apoi dispăru afară și-l auzirăm pașii răsunînd grăbiți, o fugă, pe strada pustie la ceasul acela. Am plîns în noaptea aceia la căpătîiul vecinii mele, cam voitî fi plîns la moartea mamei căci îi simțeam durerea, simțeam cum i se sfîșiase în bucăți sufletul. Cînd se deșteptă, întîi plînse fără o vorbă, fără o impunare, apoi începu criza grozavă ca țipete și suspine. " ) — Unde este, .vreaiî sî-l gfri, vreau să-l văd... .Și cum nu știam ce și-o răspund, ea continuă ca și cum și-ar fi închipuit că e pe aproape și a aude : ! — Vreau să-l văd, ’doamnă, spuneți-i, convingeți-i că iert. Și iert din toată inima, numai să vie... Căuta! s’o liniștesc, s’o trüngîiă ; dar ea pricepu:ta. — A fugit,, a fugit ca uni lași î ’ * " * Fața, asta, bună și cinstită » plinsL o săptămînă, cum cineva ax: mânca ,o, prăjitură. Ziua și noaptea îi auzim suspinele .Și Chemăr* iile de shadajdü SSte : : ’ — De ce nu vine, de ce a fugiți î Eil nu pot trăi fără el. < •Dacă n’eș fi fost eu aproape,d’ați fi omorît judecind după îndârjire» cu care căuta lucrurile primejdioasă ascunse de mine. ..In casa mare, ba alifia chiriați nu se aflase nimic, .Servitoarea mea era o fată de treabă, iar femeea aceea fără rost, destrăbălată, avea tot : interesul să tacă. Bărbatul nast íucese pe la poliție și intro «asiati* -□] :« . .. ■ ... ,